Mişcarea, noiembrie 1913 (Anul 5, nr. 249-272)
1913-11-26 / nr. 268
MARTI 26 NOEMBRIE 1918 ANUL V. No. 268 TELEFON No. 121 A ft O N A n K W T i: In ţară pe un an . . . SO lei In streinătate pe un an . IO „ Pentru preoţi fi învăţători rurali se face o reducere de 50", tredacţia fi Administraţia IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, tai localul clubului National-Liberal. Un număr 5 BANI Acţiunea noastră Presa conservatoare epuizândpare-se vocabularul cu care a atacat şi combătut pe fruntaşii partidului naţional-liberal cari au anunţat cele două mari reforme, — cerute astăzi de cătră opinia publică conştientă de nevoile ţării, — a găsit în timpul din urmă o nouă acuzaţiune pe care o impută partidului liberal. Odată reformele anunţate în congresul nostru de la Bucureşti, şeful nostru, fruntaşii partidului, partidul întreg însuşi, au aruncat deasupra reformelor proectate dacă nu vălul uitărei cel puţin pe cel al tăcerei. Nimeni din partidul naţional liberal nu se mai gândeşte la aceste reforme proectate , ca şi cum ele ar fi o armă de luptă electorală, ca aceea a legei «ieftenirei traiului» cu care conservatorii s’au prezintat ţării în prima fază a guvernărei lor, la 1911. Aceasta o afirmă presa conservatoare, care, cum spuneam, pare că a obosit în campania ce a deschis-o împotriva partidului liberal pe tema reformelor anunţate. Cât e de absurdă această afirmaţiune se poate vedea din acţiunea ce o desfăşoară partidul liberal, prin întrunirile ce le-a organizat în diferite centre ale ţărei. La Focşani, Iaşi şi Craiova au avut loc în trei săptămâni consecutive trei mari întruniri publice în care şeful partidului naţional-liberal d-nul I. I. C. Brătianu, şi fruntaşii partidului au vorbit despre reforma electorală şi reforma agrară. Glasul autorizat al şefului şi fruntaşilor noştri a răsunat astfel de la un capăt la altul al ţărei, şi, cum am văzut, la aceste întruniri s’au pronunţat nu numai fruntaşii noştrii, dar şi marii proprietari, cari au înţeles a fi gata pentru orice sacrificiu, numai spre a asigura viitorul ţărei. întrunirile noastre publice au dovedit nu numai că populaţiunea de la oraşe aşteaptă realizarea acestor două mari reforme, dar mai cu seamă populaţia rurală. La întrunirile noastre au luat cuvântul preoţi, învăţători şi ţărani cari au arătat nevoile populaţiunei rurale şi speranţele ce le pune această talpă a ţărei în realizarea acestor două mari reforme anunţate de noi. Dacă în aceste manifestări publice ale partidului naţional-liberal presa conservatoare nu vede o acţiune politică şi o propagare întinsă pentru înfăptuirea acestor reforme, vina nu este a noastră, noi ne vom face datoria până la sfârşit, convinşi fiind că ideile noastre pentru întărirea şi solidaritatea socială vor triumfa, ori câte obstacole ni se vor pune în cale. DIN SALA Mormântul meu La mormântul meu prieteni Lasaţi popii loi să vie, Dar ie spuneţi că în viaţă Gândul meu a fost ateu; C’am privit religiunea Ca o goală comedie, Spovedania minciună Şi prohodul ca prostie, Şi că cerul pentru mine A fost fără Dumnezeu. (Contemporanul, II, p. 688). A. C. CUZA*) *) D-nul A. C. Cuza, care la congresul femeilor ortodoxe a luat parte cu trupul şi cu sufletul, şi s’a închinat şi a sărutat mină de preot, şi ca o fecioară în ziua primejdiei a ţinut ochii la pământ, smerit și cucernic. „Pana“ de... somn Dl Dissescu ministrul instrucţiunii fiind invitat să participe la congresul societăţii ortodoxe care a avut loc în Iaşi, s’a scuzat că nu poate răspunde invitaţiunii, din cauza... multiplelor sale ocupaţiuni. D-l Dissescu ocupat! Este un nou sens, o imposibilitate care nu poate fi invocată de ministrul instrucţiunii. D-l Dissescu este demisionat de mai multă vreme, iar pe cât ştim în ultimele două zile n’a avut loc în Capitală nici un meeting de aviaţie, care se reclame prezenţa îndrăzneţului pilot. De aceia noi credem că lipsa d-lui Dissescu trebue să fie justificată de vreun deranjament al motorului care l’a pus in imposibilitate de a ateriza... in congresul femeilor ortodoxe. De aceia s’a grăbit să dea procură d-lui Bădărău, care-şi face călătoriile cu trenul şi care întâmplător se afla în Iaşi. In fine, în ultimul moment ni se mai comunică o altă cauză care a motivat lipsa ministrului Dissescu. I s’a telegrafiat că în hangarul Traian nu mai este nici un loc pentru adăpostirea aerianei d-sale personalități. Regretând deci lipsa »pasagerului lui Ron Vacas“, noi înclinăm a crede că toate motivele sunt inventate, informaţiunile noastre precise ne indreptăţesc a afirma că d-l Dissescu n’a avut o pană de motor, ci o pană... de somn. Şedinţa de astăzi Astăzi se întruneşte comitetul executiv central al partidului conservator, pentru a delibera asupra programului şi asupra situaţiei interne din partid. Deşi dl. Maiorescu a fost ales şef, chestia şefiei nu se consideră definitiv lichidată, întrucât dificultatea problemei nu stă în şefia actuală, ci în şefia viitoare... E vorba, deci, ca astăzi să se ungă viitorul şef, desemnindu-se succesorul d-lui Maiorescu. Tot astăzi se va stabili şi atitudinea ce o va lua partidul conservator faţă de colaborare. Dl. Maiorescu va răspunde astăzi la cele petrecute la şedinţa comitetului central, cind a fost ales şeful partidului conservator. Acestea sunt chestiunile care au necesitat şedinţa de astăzi a comitetului central conservator. S-a anunţat insă, că tot în această şedinţă se va delibera şi asupra programului conservator. Partidul conservator a înţeles, în sfîrşit, că cu toate certurile şi ambiţiunile de care e frământat, trebue să se pronunţe şi asupra reformelor pe care nu le mai poate ocoli nimeni. In şedinţa de astăzi, partidul conservator, îşi va designa rolul pe are ii va avea sau nul va mai aveai — In viitoarea viață politică a țărei. Două crize politice Printr’o coincidenţă rară, cele două ţări mai civilizate de pe continent, Germania şi Franţa, trec printro criză politică, din care se poate vedea deosebirea în alcătuirea de Stat a celor două . naţiuni. In Franţa, criza politică a fost determinată de un vot al Camerei împotriva cabinetului Barbhou, care voia să se abată de la principiile democratice ale Republicei. Şi cu toate că preşedintele Republicei are preferinţi moderate, el nu va reuşi să pună la cale înjghebarea unui minister care să nu fie oglinda majorităţei din Cameră. In Germania, Parlamentul a dat şi el, aproape în unanimitate, un vot în contra guvernului, dar guvernul în loc de a se retrage, declară că va sta la locul lui, „spre a nu întări regimul parlamentar “. Toată opinia publică germană e în contra guvernului, dar guvernul înţelege să rămînă, nesocotind voinţa naţiunei. In Franţa opinia publică e totul—în Germania nu contează decit ca o manifestare interesantă a spiritelor. Şi ambele ţări sînt civilizate, bine guvernate, bine administrate. BLOCK-NOTES »Unirea“ şi exproprierea D. Cuşa, după d. lake Ionescu, aprobi reformele anunţate de liberali,—dar, ca om de ordine, se teme de agitaţiuni: „Noi nu suntem împotriva exproprieri —ci numai împotriva agitaţiunilor periculoase ale politicianilor pe care, la urmă le plăteşte tot mulţimea cea obijduită a satelor“. Naţionaliştii,—care seamănă şi întreţii ura, şi predică mijloace violente în cauze pierdute, — cîrtesc un partid de ordin care anunţă o reformă dreaptă şi realizabilă şi pe care, de vreme ce şi-a pus-o în program, o va îndeplini, căci poate. Chestiunea zahărului La 1 Aprilie viitor expiră privilegiul acordat fabricilor de zahar, care primesc de la stat 11 bani la kilogram. Ministrul de industrie şi comerţ a însărcinat un inspector să studieze chestiunea aceasta; raportul prezentat ministrului spune că acum se poate ofteni zaharul. Dacă statul şi fondul comunal ar renunţa la o parte din impozitul zahărului, s’ar putea vinde kgr. de zahar cu 85 de bani, în loc de 1.25 lei cit se vinde astăzi. Accidentele de tren O nouă ciocnire de trenuri. De data aceasta cu proporţii dureroase, fiindcâ am avut de înregistrat un număr de morţi şi de râniţi, a căror cifră defininitivă nu se cunoaşte încă oficial. Totuşi numărul victimelor e destul de mare, ca să îndreptăţească protestări oricât de energice şi critice oricât de aspre pentru neglijenţele de citva timp, aşa de mult repetate a celor de la căile ferate. Nu mai e vorba de un caz izolat, de o întâmplare nenorocită. Catastrofele pe căile noastre ferate sunt în serie. O serie neagră, a cărei cea din urmă ciocnire e cea de alaltă seară, care a cernit atâtea căramuri. Ar fi momentul să se pună mai multă grijă pentru ca siguranţa călătorilor pe căile ferate române să aibă mai multă importanţă pentru acei cari au răspunderea conducerei acestei instituţiuni. Să se ia măsuri şi în acelaşi timp, să se dea pedepse exemplare vinovaţilor, oricine ar fi ei, fiindcă dacă sistemul actual de neglijenţă continuă, călătorii vor trebui să-şi facă pe viitor testamentul înainte de a se urca în tren. Să nădăjduim că nu aceasta este intenţiunea conducătorilor de la căile ferate. Cetiți în corpul ziarului ultimele ştiri telegrafice şi telefonice. Arinciuri comerciale Linia pe pagina II . . 1 leu Linia pe pagina III . . 90 b. Linia pe pagina IV . . 40 b. ZIAR COTIDIAN SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul national-liberal Un număr 5 BANI • .. vf ' V f-f.l- '-•T7 Omagiu pentru Elena Hârzescu Comitetul Reuniunei Femeilor Române pentru a aduce un omagiu memoriei d-nei Elena G. Mârzescu, care timp de 43 de ani a condus şcoala profesională de fete in calitate de preşedintă, s’a întrunit în şedinţa extraordinară şi a încheiat, în unanimitate, următorul proces-verbal : Intrunindu-se astăzi d-nele: Alexandrina Praja, Sofia Eraclide, Elena Ţintzu, Ana Netter, Alice Nanu, Maria Castano, Athena Cocea, şi Hortanse T. Vasiliu, sub preşidenţia d-nei Vice -preşedinta Cleopatra Sion, pentru a delibera asupra comemorărei iubitei lor preşedintă, Elena Mârzescu. Având in vedere că d-na Elena Mârzescu a fost conducătoarea acestei Prime şcoli profesionale de fete din Ţară, timp de 43 de ani, adecă aproape de la întemeerea ei şi până in prezent, Că a condus această şcoală cu un devotament şi o competinţă mai presus de orice lauda. Că din absolventele acestei şcoale s’a recrutat aproape întreg personalul de maestre şi ajutoare de la mai toate şcolile profesionale de fete din ţară, contribuind prin aceasta la respândirea şi înnaiţarea nivelului cultural profesional în întreaga ţară şi procurând mijloace de existenţă atâtor fete sarace. Că d-na Mârzescu şi-a închinat întreaga sa viaţă acestei frumoase opere naţionale şi culturale până în ultimele clipe ale vieţei sale fiind şi inspectoară a statului pentru învăţământul profesional timp de 10 ani. Pentru toate aceste considerente: Pe lângă hotărârea luată deja, în şedinţa de la 20 Noembrie, ca şcoala să poarte pe viitor pe lângă numele de Şcoala Profesională de fete a Reuniunei Femeilor române din Iaşi şi acel de „Elena Gh. Mârzescu“. Şi pentru ca memoria acestei însemnate femei române sa se eternizeze in mintea şi inima tuturora, acelora care s’au bucurat sau se vor bucura de binefacerile acestei şcoli, care este In primul loc opera ei, Comitetul, in unanimitate, mai hotărăşte următoarele: 1) Ridicarea unui bust de marmoră în însuşi localul şcoalei, cu chipul D-nei Mârzescu, purtând inscripţia Elena Gh. Mârzescu „Preşedinta Comitetului Reuniunei Femeilor Române din Iaşi* 1870-1913 Pentru aceasta se vor întocmi, sub patronajul Comitetului, liste de subscripţii, care se vor adresa, în primul loc, foastelor eleve absolvente ale şcoalei, actuale maestre sau ajutoare, la şcolile publice sau particulare, şi acelora care întreţin ateliere proprii, precum şi tuturor persoanelor care, recunoscând marele servicii aduse de d-na Mârzescu învăţământului profesional din ţară, vor binevoi a contribui pentru această operă; 2) înfiinţarea unui fond cultural care va purta numele de: „Fondul Cultural Elena Gh. Mârzescu“, din veniturile căruia se va trimite în străinătate pe un singur an, şi in fiecare an pe cea mai bună absolventă a cursuluisuperior al școalei, de orice specialitate,^pentru a se perfecționa in acea specialitate, sau i se va da în bani ca ajutor pentru a-și deschide un atelier propriu. Acest fond va fi inalienabil și se va administra aparte de Comitet. Un regulament special care se va întocmi va indica modul de administrare a fondului precum şi distribuirea venitului. Pentru crearea acestui fond se vor întocmi alte liste de subscripţie tot sub patronajul Comitetului, care se vor adresa Ministerului de Instrucţie Publică şi Cultelor, Judeţului şi Comunei Iaşi, şcoalelor profesionale din ţară, unde funcţionează în orice calitate foastele eleve ale şcoalei, precum şi a tuturor persoanelor care vor binevoi a contribui pentru progresul şi mai departe a învăţământului profesional şi prin aceasta la ridicarea nivelului cultural al ţărei pe acest teren, a cărui primă temelie a fost pusă de Elena Gh. Mârzescu. Documente istorice Tarani şi Proprietari Un interesant studiu de la 1844 al lui Nicolae Balcescu Marele scriitor şi istoriograf Nicolae Bălăcescu, publică la 1844, un foarte interesant studiu asupra raporturilor dintre proprietari şi ţărani. Publicăm mai la vale partea finală a acestui studiu ca fiiind foarte interesanta şi de actualitate. Iată ce spunea Nicolae Bălăcescu: „Soarta ţăranilor nu se îmbunătăţi prin emancipaţia lor, căci după cum un scriitor a observat-o prea bine: „emancipând pe ţărani nu facem nimic, sau mai nimic pentru soarta lor. Servagiul (robia) este o urmare neapărată a clădii; el stă în dependenţa absolută în care se află ţăranul sărac către stăpânul său, care singur nu mai posedează şi poate a-i da instrumente de lucru. Legea care îl declară Slobod nu schimbă nimic la această stare a agricultorilor. Aceea ce e de lipsă, este cultivatori capitalişti sau proprietari putând să întreprindă cultura pe seama lor. Capitalul nu mai poate asigura independenţa ţăranului“. Astfel această independenţă rămase numai recunoscută în lege, iar în faptă relaţiile lui cu proprietarul rămaseră aceleaşi cu singura deosebire că proprietarul găsi în această înnoire prilej de a scăpa de îndatorirea ce avea de a da ţăranului instrumente de cultură şi de a-l hrăni la vreme. Afară de aceasta deşi se legiui ca ţăranul să lucreze proprietarului 24 zile, iar peste puţin se scază la 12 zile, dar după natura sistemui de clacă şi dacă cum un act public mărturiseşte: „Ţăranii obişnuiţi de mai nainte vreme a fi supuşi stăpânilor moşiei la toate slujbele, iarăşi fără soroc slujea şi pentru rânduitele zile“. Deosebit de cele ce ziserăm ţăranii avură a suferi atunci şi toată povara birurilor de cari mai nainte ca robi erau scutiţi. Aşa numai prin pastrarea clăcii, libertatea ţăranilor se făcu iluzorie, robia se păstră, şi starea lor merse din rău în mai rău. »Mulţimea cea nemărginită a dăjdiilor şi a mâncătorilor, tirănia fanarioţilor şi a boerilor pământeni, zice un istoriograf, făcură pe ţărani să fie cei mai nenorociţi oameni din Europa. Niciodată ei nu erau siguri de munca lor, niciodată ei nu ştiau de vor mânca pâinea ce au semănat, căci la tot minutul un satelit al Domnului putea să vie să le răpească instrumentele de arătură şi vitele. Speriaţi cu otul, nefiind siguri de nimic, ei neîngrijiră agricultura, nu lucrară pământul fără numai pe cât numai ce le trebuia ca să aibă pâine pentru nenorociţii lor copii. Temerea că productul muncii lor să nu cază în mâna asupritorilor lor produse apatia, şi apatia născu lenea, viţiu ce li se impută acum atât de mult. Astfel se vedea mulţi dintrânşii în desperarea lor a şi părăsi ţara, acea ce făcea cei după margini, sau a se face tâlhari de drumuri, aceea ce obişnuia mai ales cei din lăuntrul ţării cari n’aveau Înlesnire să fugă. Intr’acest chip încă odată interesele egoiste ale proprietarilor aduseră ruinarea acestor ţări. La 1760, Ţara Românească era mai despopulată, şi Domnul Alexandru Scarlat Ghica numai cu făgădueli mari şi cu deosebite privilegiuri putu a întoarce pe vreo câţiva ţărani la locul lor. Dar experienţa trecută nu slujea întru nimic. îndată ce ţăranii intrau in ţară, jefuirile şi asupririle lor începeau, şi aceştia după obiceiul lor din nou pribegeau sau se făceau tâlhari. Astfel la 1775, mai mult de zece mii de ţărani lăsaseră plugul şi se apucaseră de tâlhărie. Alexandru VV Ipsilante, cu mare nevoe, făgădueli şi scutiri putu a-i reîntoarce iarăşi