Mişcarea, ianuarie 1914 (Anul 6, nr. 1-23)
1914-01-24 / nr. 18
ANUL VI, No. 18 A B O 5 A M E JI T E in ţară pe un an . . . 20 lei In streinătate pe un an 40 „ Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de 5B°a Redacţia ţi Iduiiinistraţin IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5. In localul clubului Naţiotral-Liberal. Un număr 5 BANI TINERI 24 IANUARIE 1914 NATIOMaL -liberal TELEFON no. 121 mmmmtfaaamism Aimnciuri comerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV ZIAR COTIDIAS SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITE $ instituit de clubul national-liberal Un număr 5 BANI 1 leu 50 b. 40 b. CROXICA POLITRA Lupta în actualele alegeri Pregătirea adversarilor.-O fuziune silită.- Fuz ovaţii pentru şi cont.» reformelor. - Grav-ie neînţelegeri între conservatori-democraţi —Lupta pentru candidaturi.— Demisii.—Terenul de luptă. Nu ne mai despart multe zile pînă să înceapă alegerile pentru Cameră şi Senat. Ziua de 2 Februarie se apropie şi aspectul pe care-l oferă de pe acuma Piaţa Unirei ne arată că am intrat în campanie electorală. * Adversarii noştri politici se agită înlăuntru şi în afară —adică în organizaţia lor proprie şi printre cetăţenii alegători cărora solicită încrederea. Unii, conservatorii purişti, ştiindu-şi pulsul, au recurs la concursul unei alte grupări conservatoare—arioniştii — cu cari au fuzionat, cu toată deosebirea fundamentală de vederi, şi au combinat o listă de candidaţi, cari pentru cetăţeanul cel mai naiv, nu poate prezintă nici o seriozitate. Această listă este criticată de însuşi conservatorii fuzionaţi în clubul d-lui Greceanu cari îşi recunosc singuri ridicolul ce-i oferă programul politic al conservatorilor fuzionaţi; la aceste colegii figurează candidaţi cari combat reformele proectate de partidul liberal, iar la altele figurează candidaţi cari nu se împacă nici ei cu aceste reforme, dar cari cer... votul universal.* In cealaltă grupare de sub conducerea domnului Bădărău, aspectul nu e mai puţin interesant. In primul loc gruparea conservator-democrată iaşană nu şi-a putut fixa încă candidaturile pentru ambele colegii de Senat, iar lista întocmită pentru colegiile de Cameră a produs mari perturbări şi mari nemulţumiri cari se manifestă, nu numai în culise, dar chiar la întrunirile oficiale prezidate de d-nul Bădărău. In organizaţia conservator-democrată locală prioritatea ce au avut-o unii dintre foştii membrii ai regimului de colaborare în dauna altora precum şi alcătuirea candidaţilor pentru actualele alegeri au înăsprit întru atâta raporturile dintre clubişti, încât acum se anunţă o adevărată spărtură. Fac, se înţelege, excepţie aceia cam mai presus decât aceste certuri şi interese personale, au privit altfel lucrurile şi au înţeles să se retragă cu torcii din aceste lupte de club şi de partid, înaintându-şi demisiun de motivate. Asemenea demisiuni de altfel s’au produs şi în clubul d-lui Oreceanu, în urma fuziunei cu gruparea arionistă. * Aceste sunt aspectele pe cari ni le oferă cele două organizaţii conservatoare cari luptă împotriva noastră. Împotriva noastră ? împotriva candidaţilor noştri, sau împotriva reformelor preconizate de partidul liberal ? La ultima întrunire de la clubul democraţilor, d-l Al. Bădărău şi-a început cuvântarea accentuând asupra faptului că în actualele alegeri lupta este grea, fiindcă ea se dă bazată nu pe simpatii personale, ci pe chestiuni de principii și reforme sociale cari prevalează. Dl Bădărău, care cunoaște prea bine cuhnea electorală a arătat astfel că lupta în aceste alegeri este foarte grea, întrucât ea se dă pe chestiuni sociale - teren fixat de partidul liberal, prin programul celor două mari reforme cari se vor înfăptui prin revizuirea Constituţiei. Ori, în acest câmp de luptă adversarii noştri nu pot găsi o armă de rezistenţă. * Aşa fiind situaţiunea generală în politica Iaşului, cetăţenii alegători îşi dau seama de momentul interesant al actualelor alegeri. Opinia publică, care şi-a dovedit maturitatea politică şi conştienţa deplină în timpul cât s’au desfăşurat evenimentele în Balcani, a îmbrăţişat—am putea spune şi-a însuşit— programul reformelor anunţate de partidul liberal, încât alegătorul are astăzi datoria morală cătră el însuşi şi cătră ţară, să puie în urnă numai buletinul acelui candidat care stă în jurul drapelului nostru pe care fâlfâie, în litere simbolice, colegiul unic şi reforma agrară, făptuite ca o necesitate imperioasă reclamată de împrejurări. Fostul guvern a recunoscut necesitatea, dar cum tradiţia şi programul partidului conservator nu-i îngăduiau să realizeze aceste reforme cu caracter democratic înaintat, a lasat această sarcină partidului naţional-liberal. Şi pentru a nu-şi risipi cu desăvârşire umbra de popularitate ce crede că o mai are, partidul conservator din calcul politic, a ezitat de a opune o rezistenţă făţişă realizărei reformeor, căci ar fi însemnat să se pună în conflict cu întreaga opinie publică a ţărei. In acest scop şi a concentrat activitatea la societatea agrară. Trucul însă este de o naivitate puerilă, căci cine urmăreşte întrunirile de protestare ale societăţei agrare, lesne observă că oratorii cari au declarat râsboi partidului liberal pe tema reformelor, nu sunt alţii decât representanţii autorizaţi ai partidului conservator. Socotim că partidul conservator punându-se cu atâta hotărâre de acurmezişul realizării marilor reforme anunţate de partidul naţional-liberal, se pune în conflict cu întreaga suflare cetăţenească a ţărei, subscriindu-şi singur actul de deces. % Actul de deces Conservatorii dau dovadă de o revoltătoare inconsecvenţă, prin modul cum înţeleg să combată reformele anunţate de partidul naţional-liberal. Intr’adevăr, guvernul de colaborare prezidat de Maiorescu s’a retras tocmai pe motivul că reforma agrară şi cea electorală rebuesc să f.e In- ••• OT 32 .Evenimentul“ îşi continuă inventariarea candidaţilor sei. Ca şi clişeile de afară, sunt şterse şi apoase frazele cari iedodobesc pe d-nii candidaţi. Dl. Meissner—cel cu contractul de vindere-cumparare a institutului „Hampel“ — e cunoscut „de la Burdujeni la Virciorova dl. Severin e ,,afabil şi blind", dl. Octav Erbiceanu—„cina nu-l cunoaşte pe dl. Octav Erbiceanu?“—dl.Al. Popovici,—care dracu îl cunoaşte pe dl." Al. Popovici . Sacrificii pentru partid. Ziarul ,, Presa", după bilanţul încheiat, presintă următoarea situaţie: Un număr al ziarului—socotit pe întreţinerea redacţională şi administrativă, pe tiraj şi pe vînzare—costă 93 bani. Depozitarii in să vină numărul cu 5 bani,—numai să aibă cui să-l vindă. vântul11. „ A tout seigneur, to A honneur". Cât despre ceilalţi candidaţi conservatori, redactorul ziarului negruzzist nu găseşte nici un cuvânt de spus. D-nii Riegier, Meissner, Crupenschi, Bacaloglu, Severin, Popovici, Erbiceanu, nu există pentru d-l Cehan. Ai crede că d-sa e un simplu alegător, iar nu şi redactor la un ziar al conservatorilor fuzionaţi. Dar dacă „Cuvântul” trece peste candidaţii „Evenimentului'''', în schimb „Evenimentul“ vorbeşte pe larg de candidaţii de la „Cuvântul“. Şi redactorul lui fuzionat, mai conştiincios sau mai disciplinat, laudă pe cât se pricepe pe aceşti noi tovarăşi de luptă, deşi poate într ’un chip mobicinuit până acum în reclamele electorale. Astfel me ■ ritul dlui inginer Miclescu e că „îşi fac un drum frumos“, lucru care ar fi de altminteri firesc pentru un fost elev al şcoalei de poduri şi şosele şi mai ales pentru un fost inginer şef al Comunei Iaşi. Dar ana are şi concurenţi nereaii în această ocupaţie. Unul este d-l I. Petrovici „care şi-a creat un drum frumos“ întrecând astfel pe d-l Miclescu; cel de al doilea, mai modest, este d-l O■ Cerkez care „e încă pe drum“, dar de care speră „Evenimentul“ că va ajunge la capăt cat despre candidaţii fără drumuri îşi au şi ei meritele lor necunoscute şi autorul articolului de laudă le face la toţi măsură dreaptă. Totuşi unul dintre ei se bucură în chip vădit de simpatiile vechilor conservaioni.Este dl Mihai Negruzzi, în faţa căruia, după ce a comat pe „vigurosul* d-l Leon Cosmovici şi pe „arabiul* domn C. Negruzzi, se opreşte înmărmurit redactorul „Evenimentului“ şi nu mai gâseşte accente destul de entuziaste ca să-l proslăvească şi să-l admire. Cităm textual: „Mulai Negruzzi. Ce să spun despre el. Are o inimă şi un suflet mai mare decât el. Simţiri ? Idei ? Aspiraţii ? Viitor ?“ Deşi adversar politic de dată asta suntem de acord cu confratele nostru de la „Evenimentul". Ce s’ar putea oare spune despre d-l Mihai Negruzzi ? Simţiri ? Idei ? Aspiraţii ? Viitor ? Să nu mai căutăm degeaba !... Zian. Candidaţii tainei Conservatorii din Iaşi au fuzionat. Nu mai încap?■ îndoială. O declară şi valoroşii candidaţi d-nii Ion Petrovici şi Costin Sturdzi în interviewurile, solicitate de domnilie lor. E doi o fuziune sinceră, oricât nar fi renunţat „cuvânlişti“ la programul lor şi oriât ar fi hotărâţi să catechizeze de acum înainte şi să câştige la ideile lor pe lipsiţii de program de laEvenimentul*. Aşa fiind este interesant să vedem cu ce ochi privesc conservatorii pe candidaţii lor şi care sunt calităţile pe care le recunosc acestor candidaţi, meniţi să facă fericirea ţării, ridicarea Moldovei şi strălucirea Iaşilor. Domnul Orhan a cărui sinceritate întru câtva brutală a putut fi apreciată şi de tovarăşii d-sale de redacţie, rămâne intransigent. D-sa face numai d-lui D. Greceanu favoarea să-l admită în rândurile „ramoliţilor“ de la „Cu PĂRERI ŞI FAPTE Cazuri literare Literatura maglerită, cu toata aspectele ei atât de variate şi eu, toate şcolile şi direcţiunile ei multiple, sa bazează totuşi pe acel mare adevăr pe care l-a stabilit critica ştiinţifică şi anume ca arta este înainte de toate personala. Cu introducerea aceasta nu ne gândim să facem teorii şi deducţii lotru cât principiul în sine este cunoscut de mult de toata comităţile criticei literare. II amintim numai pentru a cita un fapt divers dar interes tot în legătură cu această caracterizare a artei. De curând Jean Rrehepin a scris o piesetă, pe un libret muzical, întitulată „Tango“ în care pe lângă ideia principală care pledează în favoarea acestui dans excentric care a provocat atâtea discuţii, autorul „Mi’ tirei“ a introdus personagii cunoscute societăţii parisiene. Şi aceasta nu pentru că Richepin a ţinut să confirme, prin noua sa operă, teoria personalismului în artă, dar fiiindcă poetul, cu toată imaginaţia sa loa gată n’a putut crea un tip inexistent şi avea deci nevoie de un model ca să-l schiţeze astfel „după natură“ cum zic pictorii. Aşa în aseu „Tango“ Richepin a introdus in persoanele piesei, şi pe un principe deLusignan, care există în realitate şi după nume. După premieră, când cronicele dramatice au descris acţiunea piesei muzicale a lui Richepin, autorul a primit o scrisoare din partea contelui Lusigtsau, stabilit la Viena, prin care era invitat ca la viitoarele reprezentaţii ale nouei sale piese să scoată de pe afişul teatral şi din însăşi acţiunea piesei numele seu. Richepin cel întâi a recunoscut dreapta cerere a^contelui Lusignan şi a făcut schimbarea cuvenită. Gazul Insă s’a remarcat şi a fost relevat de toate cronicele parisiene. Astfel că poetul în cele din urmă a fost silit să se explice. Un caz identic cunoaştem şi în literatura noastră. E vorba de unul din marii noştri scriitori care acum câţiva ani a fost silit să-şî întrerupe romanul pe care începuse să-l publice într’o revistă literară reputată. Romanul acesta, — care totuşi va apare cândva—cuprinde o serie de fapte şi descrieri din viaţa unei mănăstiri de prin ţinuturile Moldovei, şi multe din persoanele descrise, cari se află in viaţă şi cari stau recunoscut din primele capitole ale romanului, au intervenit pe lângă autor ca să-şi întrerupă opera, ceea ce a şi făcut. De unde, nic’odată, conchidem că literatura, ori care va fi genul ei, trebuie să aibă un izvor de realitate—fie această literatură chiar simbolistă. . ........ ......Araid „Centrai Studenţesc Timp de aproape un an şi jumătate «Centrul Studenţesc» a fost framintat de o criză care tindea să ameninţe chiar existenţa lui. Criza se născuse în jurul interpretărei unui articol din statut, interpretare care împărţise studenţimea in două tabere de luptă. Bineînţeles că în dosul acestei discuţii juridice era un substrat mult mai puternic cari mina pe cei în luptă. Anume se pare că de la înfiinţarea „Centrului* această societate nu izbutise a strînge în jurul ei pe toţi studenţii, fapt care a avut de urmare că societatea nu a avut acea autoritate morală, acel prestigiu pe care i l-ar fi dat adesiunea morală a întregii studenţimi. De aci acea atmosferă de neîncredere şi de adversitate în jurul acestui «Centru». E drept că la această situaţie a contribuit faptul că modalitatea alegerii comitetului va dădea posibilitate ca toate interesele să fie reprezentate în comitet, ca glasul minorităţi să nu fie înnăbuşit de majoritate. Şi aceasta cu atît mai mult cu cit această societate are o situaţie cu totul particulară şi ciudată. Anume, orice societate nu se poate face decit prin înscrierea facultativă la ea a celor ce aderă la dinsa. Pe cînd «Centrul» are de membri pe toţi studenţii din momentul ce s-au înscris la Universitate, şi trebue să îngrijească de interesele tuturor. De aceia nu se poate impune studenţilor cărora nu le convine un anume gen de activitate a „Centrului“ ca să nu facă parte din el „dacă nu le place“. Această soluţie nu poate fi acceptată nici de studenţii care se vedeau astfel scoşi din această asociaţie profesionistă, şi nici de însăşi majoritatea care ocîrmuia „Centrul“ întrucit neavind adesiunea morală a tuturor, Centrul nu putea avea autoritatea morală necesară cînd vorbea în numele tuturor studenților. CurONICA ZILEI Artiştii cu schimbul Reprezentaţiunile date de artiştii Teatrului Naţional din Iaşi la Craiova şi de artiştii Teatrului Naţional din Craiova la Iaşi, au avut un rezultat neaşteptat: atât ieşenii cât şi Craiovenii se pare că au început să aprecieze jocul artiştilor lor localnici. Când n’are decât obţinerea acestui rezultat şi încă ar trebui să lăudăm măsura. Mulţumirea cu cele ce ai, este începutul înţelepciune!. Şi rari sunt măsurile luate de administraţie in vederea ridicărei moralului administraţilor. Dar in afară de acest rezultat neaşteptat, aceste hasse croise de artişti dramatici, nu a dat răspuns speranţelor ce se puneau pe el Şi a rămas totuşi în inimile spectatorilor provinciali mica amărâciune de a nu avea artiştii Capitalei, eu „Ca mare, singurii de care toţi se declară satisfăcuţi, iar în inimile artiştilor veniţi de departe, amărăciunea şi mai mare că nu au fost apreciaţi. Ce rămâne clară de făcut pentru ca Teatrele Naţionale din Moldova şi Oltenia, subvenţionate de stat, să şi poată îndeplini scopul pentru care sunt înfiinţate şi pentru care se fac sacrificii bugetare ? Ideea de a face o singură societate dramatică cu sediul în Bucureşti, de unde să se facă expediţii artistice în teatrele din provincie, evident că surâde mult artiştilor ieşeni şi craioveni, dar nu aprinde nici o scântee de entuziasm în inimile celor bucureşteni, puţin dispuşi să se deplaseze cu lunile spre a juca în toate serile atunci când actualul dolce farmerie este atât de agreabil. Se poate prevede dacă numai din această cauză o violentă opunere din partea artiştilor dramatici de la Bucureşti, în cazul când s’arîncerca să se pună în practică această idee Dar nu numai artiştii din capitală ar putea să protesteze în contra loviturilor ce s’ar aduce unor drepturi de ei cîştigate, cetăţenii Iaşului şi cetăţenii Craiovei ar trebui să se ridice cu mai mare vehemenţă in contra unor reforme, care le-ar lăsa-o teatrele goale şi le-ar pune în rîndul oraşelor cu clădiri de teatre, dar fără trupe, ca Focşanii, Caracalul sau chiar Mizilul. Şi apoi artiştii teatrelor din Iaşi şi Craiova nici nu ar avea dreptul să ceară o asemenea concentrare în Bucureşti. După noua lege a Teatrelor ei sunt pe de o parte societari, dar pe de altă parte sunt socotiţi şi ca funcţionari ai Statului şi asimilaţi întru câtva cu profesorii. Unii din ei au reuşit să se oploşească în capitală, alţii s’au aciuat prin provincie. Aceasta se întîmplă în toate clasele de funcţionari, aceasta se întîmplă la magistraţi, la profesori, la militari. Şi nu i-ar veni vreodată în gînd să concentreze tot aparatul administrativ, judecătoresc, didactic sau ofiţeresc la Bucureşti spre a trimete apoi prin oraşele celelalte turneuri. Luni de zile artiştii dramatici au cerut-o să fie asimilaţi cu funcţionarii statului şi să se bucure de avantagiile funcţionansmului stabil. Acum că au obţinut aceste avantagii pierzîndu-şi în schimb o parte din independenţa lor, nu cer revenirea la vechiul sistem ci concordarea a două sisteme deosebite şi în realitate chiar opuse. Să rămâe deci artiştii ieşeni la Iaşi şi cei craioveni la Craiova, să continue să desfete fiecare publicul obicinuit cu ei, publicul care îi iubeşte şi îi răsfaţă, să lase cabotinilor dorinţa de a eclipsa stelele artei dramatice pe alte teatre, să se convingă că în modesta lor sferă de activitate au o misiune mai grea şi mai frumoasă şi să nu părăsească curajul de luptă, să caute să formeze gustul frumosului şi să sădească sentimentul binelui în minţi şi în inimi, şi să trăiască şi să moară cu entusiasmul marilor şi în curând uitaţiI mai vechi protagonişti, apostoli ai artei dramatice române, convinşi că în măsura lor şi in slabele lor mijloace au contribuit la mărirea şi înălţarea ţărei lor. Şi dacă vor să ceară ceva, să ceară repertoriu frumos, montare îngrijită, decoruri potrivite, să ceară tot ce e trebuincios , să pue mai bine în iveală talentul şi munca ce o depun zilnic. Şi vor avea cel puţin o răsplată sigură : acea a conştiinţei că şi-au făcut datoria în viauţă. Partidul naţional-liberal va ţine la Iaşi o Mare întrunire publică in ziua de 30 Ianuarie a. c. în Sala Sidoli