Mişcarea, ianuarie 1914 (Anul 6, nr. 1-23)

1914-01-24 / nr. 18

ANUL VI, No. 18 A B O 5 A M E JI T E in ţară pe un an . . . 20 lei In streinătate pe un an 40 „ Pentru preoţi şi învăţători ru­rali se face o reducere de 5B°­a Redacţia ţi Iduiiinistraţin IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5. In localul clubului Naţiotral-Liberal. Un număr 5 BANI TINERI 24 IANUARIE 1914 NATIOMaL -liberal TELEFON no. 121 mmmm­tfaaamism Aimnciu­ri comerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV ZIAR COTIDIAS SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITE­ $ instituit de clubul national-liberal Un număr 5 BANI 1 leu 50 b. 40 b. CROXICA PO­LITRA Lupta în actualele alegeri Pregătirea adversarilor.-O fuziune silită.- Fuz ovaţii pentru şi cont.» reformelor. - Grav­-ie neînţelegeri între conservatori-de­­mocraţi —Lupta pentru candidaturi.— Demisii.—Terenul de luptă. Nu ne mai despart multe zile pînă să înceapă alegerile pentru Cameră şi Senat. Ziua de 2 Februarie se apropie şi aspectul pe care-l oferă de pe acuma Piaţa Unirei ne arată că am intrat în campanie electorală. * Adversarii noştri politici se agită înlăuntru şi în afară —adică în orga­nizaţia lor proprie şi printre cetăţenii alegători cărora solicită încrederea. Unii, conservatorii purişti, ştiindu-şi pulsul, au recurs la concursul unei al­te grupări conservatoare—arioniştii — cu cari au fuzionat, cu toată deose­birea fundamentală de vederi, şi au combinat o listă de candidaţi, cari pentru cetăţeanul cel mai naiv, nu poate prezintă nici o seriozitate. A­ceastă listă este criticată de însuşi conservatorii fuzionaţi în clubul d-lui Greceanu cari îşi recunosc singuri ri­dicolul ce-i oferă programul politic al conservatorilor fuzionaţi; la aceste colegii figurează candidaţi cari com­bat reformele proectate de partidul liberal, iar la altele figurează can­didaţi cari nu se împacă nici ei cu aceste reforme, dar cari cer... votul universal.* In cealaltă grupare de sub con­ducerea domnului Bădărău, aspectul nu e mai puţin interesant. In primul loc gruparea conservator-democrată iaşană nu şi-a putut fixa încă can­didaturile pentru ambele colegii de Senat, iar lista întocmită pentru cole­giile de Cameră a produs mari per­turbări şi mari nemulţumiri cari se manifestă, nu numai în culise, dar chiar la întrunirile oficiale prezidate de d-nul Bădărău. In organizaţia conservator-demo­crată locală prioritatea ce au avut-o unii dintre foştii membrii ai regimu­lui de colaborare în dauna altora precum şi alcătuirea candidaţilor pen­tru actualele alegeri au înăsprit întru atâta raporturile dintre clubişti, în­cât acum se anunţă o adevărată spăr­tură. Fac, se înţelege, excepţie aceia cam­ mai presus de­cât aceste cer­turi şi interese personale, au privit alt­fel lucrurile şi au înţeles să se re­tragă cu torcii din aceste lupte de club şi de partid, înaintându-şi de­­misiun de motivate. Asemenea demisiuni de altfel s’au produs şi în clubul d-lui Oreceanu, în urma fuziunei cu gruparea ario­­nistă. * Aceste sunt aspectele pe cari ni le oferă cele două organizaţii con­servatoare cari luptă împotriva noa­stră. Împotriva noastră ? împotriva candidaţilor noştri, sau împotriva re­formelor preconizate de partidul li­beral ? La ultima întrunire de la clubul de­mocraţilor, d-l Al. Bădărău şi-a în­ceput cuvântarea accentuând asupra faptului că în actualele alegeri lupta este grea, fiind­că ea se dă bazată nu pe simpatii personale, ci pe chesti­uni de principii și reforme sociale cari prevalează. Dl Bădărău, care cunoaște prea bine cuhnea electorală a arătat ast­fel că lupta în aceste alegeri este foarte grea, întru­cât ea se dă pe chestiuni sociale - teren fixat de par­tidul liberal, prin programul celor două mari reforme cari se vor înfăp­tui prin revizuirea Constituţiei. Ori, în acest câmp de luptă adversarii noştri nu pot găsi o armă de rezis­tenţă. * Aşa fiind situaţiunea generală în politica Iaşului, cetăţenii alegători îşi dau seama de momentul interesant al actualelor alegeri. Opinia publică, care şi-a dovedit maturitatea politică şi conştienţa de­plină în timpul cât s’au desfăşurat evenimentele în Balcani, a îmbrăţi­şat—am putea spune şi-a însuşit— programul reformelor anunţate de partidul liberal, în­cât alegătorul are astăzi datoria morală cătră el însuşi şi cătră ţară, să puie în urnă nu­mai buletinul acelui candidat care stă în jurul drapelului nostru pe care fâlfâie, în litere simbolice, colegiul unic şi reforma agrară, făptuite ca o necesitate imperioasă reclamată de împrejurări. Fostul guvern a recunoscut nece­sitatea, dar cum tradiţia şi programul partidului conservator nu-i îngăduiau să realizeze aceste reforme cu carac­ter democratic înaintat, a lasat aceas­tă sarcină partidului naţional-liberal. Şi pentru a nu-şi risipi cu desăvâr­şire umbra de popularitate ce crede că o mai are, partidul conservator din calcul politic, a ezitat de a opune o rezistenţă făţişă realizărei reforme­or, căci ar fi însemnat să se pună în conflict cu întreaga opinie publică a ţărei. In acest scop şi a concentrat acti­vitatea la societatea agrară. Trucul însă este de o naivitate pue­rilă, căci cine urmăreşte întrunirile de protestare ale societăţei agrare, lesne observă că oratorii cari au declarat râsboi partidului liberal pe tema re­formelor, nu sunt alţii de­cât repre­­sentanţii autorizaţi ai partidului co­n­­servator. Socotim că partidul conservator pu­­nându-se cu atâta hotărâre de acurme­­zişul realizării marilor reforme anun­ţate de partidul naţional-liberal, se pune în conflict cu întreaga suflare cetăţenească a ţărei, subscriindu-şi singur actul de deces. % Actul de deces Conservatorii dau dovadă de o re­voltătoare inconsecvenţă, prin modul cum înţeleg să combată reformele a­­nunţate de partidul naţional-liberal. Intr’adevăr, guvernul de colaborare prezidat de­­ Maiorescu s’a retras tocmai pe motivul că reforma agrară şi cea electorală rebuesc să f.e In- ••• O­T 32 .Evenimentul“ îşi continuă inventaria­­rea candidaţilor sei. Ca şi clişeile de afară, sunt şterse şi apoase frazele cari iedodobesc pe d-nii candidaţi. Dl. Meissner­—cel cu contractul de vin­­dere-cumparare a institutului „Hampel“ — e cunoscut „de la Burdujeni la Virciorova dl. Severin e ,,afabil şi blind", dl. Octav Erbiceanu—„cina nu-l cunoaşte pe dl. Oc­tav Erbiceanu?“—dl.­­Al. Popovici,—care dracu îl cunoaşte pe dl." Al. Popovici . Sacrificii pentru partid. Ziarul ,, Presa", după bilanţul încheiat, presintă următoarea situaţie: Un număr al ziarului—socotit pe între­ţinerea redacţională şi administrativă, pe tiraj şi pe vînzare—costă 93 bani. Depozitarii in să vină numărul cu 5 bani,—numai să aibă cui să-l vindă. vântul11. „ A tout seigneur, to A honneur". Cât despre ceilalţi candidaţi conserva­tori, redactorul ziarului negruzzist nu găseşte nici un cuvânt de spus. D-nii Riegier, Meissner, Crupenschi, Bacalo­­glu, Severin, Popovici, Erbiceanu, nu există pentru d-l Cehan. Ai crede că d-sa e un simplu alegător, iar nu şi redactor la un ziar al conservatorilor fuzionaţi. Dar dacă „Cuvântul” trece peste candidaţii „Evenimentului'''', în schimb „Evenimentul“ vorbeşte pe larg de can­didaţii de la „Cuvântul“. Şi redactorul lui fuzionat, mai conş­tiincios sau mai disciplinat, laudă pe cât se pricepe pe aceşti noi tovarăşi de luptă, de­şi poate într ’un chip mobicinuit până acum în reclamele electorale. Astf­el me ■ ritul d­lui inginer Miclescu e că „îşi fa­c un drum frumos“, lucru care ar fi de altminteri firesc pentru un fost elev al şcoalei de poduri şi şosele şi mai ales pentru un fost inginer şef al Comunei Iaşi. Dar a­na are şi concurenţi ne­­reaii în această ocupaţie. Unul este d-l I. Petrovici „care şi-a creat un drum frumos“ întrecând astfel pe d-l Micles­­cu; cel de al doilea, mai modest, este d-l O■ Cerkez care „e încă pe drum“, dar de care speră „Evenimentul“ că va ajunge la capăt cat despre candidaţii fără drumuri îşi au şi ei meritele lor necunoscute şi autorul articolului de laudă le face la toţi măsură dreaptă. Totuşi unul dintre ei se bucură în chip vădit de simpatiile vechilor conservaion­i.Este dl Mihai Negruzzi, în faţa căruia, după ce a comat pe „vigurosul* d-l Leon Cosmo­­vici şi pe „arabiul* domn C. Negruzzi, se opreşte înmărmurit redactorul „Eve­nimentului“ şi nu mai gâseşte accente destul de entuziaste ca să-l proslăvească şi să-l admire. Cităm textual: „Mulai Negruzzi. Ce să spun despre el. Are o inimă şi un suflet mai mare de­cât el. Simţiri ? Idei ? Aspiraţii ? Viitor ?“ De­şi adversar politic de dată asta suntem de acord cu confratele nostru de la „Evenimentul". Ce s’ar putea oare spune despre d-l Mihai Negruzzi ? Sim­ţiri ? Idei ? Aspiraţii ? Viitor ? Să nu mai căutăm degeaba !... Zian. Candidaţii tainei Conservatorii din Iaşi au fuzionat. Nu mai încap?■ îndoială. O declară şi valoroşii candidaţi d-nii Ion Pe­trovici şi Costin Sturdzi în interview­uri­le, so­licitate de domnilie lor. E d­oi o fu­ziune sinceră, oricât nar fi renunţat „cuvânlişti“ la programul lor şi ori­ât ar fi hotărâţi să catechizeze de acum înainte şi să câştige la ideile lor pe lip­siţii de program de la­­Evenimentul*. Aşa fiind este interesant să vedem cu ce ochi privesc conservatorii pe candi­daţii lor şi care sunt calităţile pe care le recunosc acestor candidaţi, meniţi să facă fericirea ţării, ridicarea Moldovei şi strălucirea Iaşilor. Domnul Orhan a cărui sinceritate în­tru câtva brutală a putut fi apreciată şi de tovarăşii d-sale de redacţie, ră­mâne intransigent. D-sa face numai d-lui D. Greceanu favoarea să-l admită în rândurile „ramoliţilor“ de la „Cu­ PĂRERI Ş­I F­A­P­T­E Cazuri literare Literatura magl­erită, cu toata aspectele ei atât de variate şi eu, toate şcolile şi direc­ţiunile ei mult­iple, sa bazează totuşi pe a­­cel mare adevăr pe care l-a stabilit critica ştiinţifică şi anume ca arta este înainte de toate personala. Cu introducerea aceasta nu ne gândim să facem teorii şi deducţii lotru cât principiul în sine este cunoscut de mult de toata co­mităţile criticei literare. II amintim numai pentru a cita un fapt divers dar interes tot în legătură cu această caracterizare a artei. De curând Jean Rrehepin a scris o piese­tă, pe un libret muzical, întitulată „Tango“ în care pe lângă ideia principală care ple­dează în favoarea acestui dans excentric ca­re a provocat atâtea discuţii, autorul „M­i’ tirei“ a introdus personagii cunoscute socie­tăţi­i parisiene. Şi aceasta nu pentru că Richepin a ţinut să confirme, prin noua sa operă, teoria personalismului în artă, dar fiiind­că poetul, cu toată imaginaţia sa loa­ gată n’a putut crea un tip inexistent şi a­­vea deci nevoie de un model ca să-l schi­ţeze astfel „după natură“ cum zic pictorii. Aşa în a­­seu „Tango“ Richepin a in­trodus in persoanele piesei, şi pe un prin­cipe deLusignan, care există în realitate şi după nume. După premieră, când cronicele dramatice au descris­ acţiunea piesei muzicale a lui Richepin, autorul a primit o scrisoare din partea contelui Lusigtsau, stabilit la Viena, prin care era invitat ca la viitoarele repre­zentaţii ale nouei sale piese să scoată de pe afişul teatral şi din însăşi acţiunea piesei numele seu. Richepin cel întâi a recunoscut dreapta cerere a^contelui Lusignan şi a făcut schim­barea cuvenită. Gazul Insă s’a remarcat şi a fost relevat de toate cronicele parisiene. Astfel că poetul în cele din urmă a fost si­lit să se explice. Un caz identic cunoaştem şi în literatura noastră. E vorba de unul din marii noştri scriitori care acum câţi­va ani a fost silit să-şî întrerupe romanul pe care începuse să-l publice într’o revistă literară reputată. Romanul acesta, — care totuşi va apare când­va—cuprinde o serie de fapte şi de­scrieri din viaţa unei mănăstiri de prin ţi­nuturile Moldovei, şi multe din persoanele descrise, cari se află in viaţă şi cari stau re­cunoscut din primele capitole ale romanului, au intervenit pe lângă autor ca să-şi între­rupă opera, ceea­ ce a şi făcut. De unde, nic’odată, conchidem că literatu­ra, ori care va fi genul ei, trebuie să aibă un izvor de realitate—fie această literatură chiar simbolistă. . ........ ......Araid „Centrai Studenţesc Timp de aproape un an şi jumătate «Centrul Studenţesc» a fost framintat de o criză care tindea să ameninţe chiar existenţa lui. Criza se născuse în jurul interpretărei unui articol din statut, in­terpretare care împărţise studenţimea in două tabere de luptă. Bine­înţeles că în dosul acestei discuţii juridice era un sub­strat mult mai puternic cari mina pe cei în luptă. Anume se pare că de la înfiin­ţarea „Centrului* această societate nu izbutise a strînge în jurul ei pe toţi stu­denţii, fapt care a avut de urmare că societatea nu a avut acea autoritate mo­rală, acel prestigiu pe care i l-ar fi dat adesiunea morală a întregii studenţimi. De aci acea atmosferă de neîncredere şi de adversitate în jurul acestui «Cen­tru». E drept că la această situaţie a con­tribuit faptul că modalitatea alegerii co­mitetului va dădea posibilitate ca toate interesele să fie reprezentate în comitet, ca glasul minorităţ­i să nu fie înnăbu­­şit de majoritate. Şi aceasta cu atît mai mult cu cit această societate are o situaţie cu totul particulară şi ciudată. Anume, orice societate nu se poate face decit prin înscrierea facultativă la ea a celor ce aderă la dinsa. Pe cînd «Centrul» are de membri pe toţi studenţii din mo­mentul ce s-au înscris la Universitate, şi trebue să îngrijească de interesele tu­turor. De aceia nu se poate impune stu­denţilor cărora nu le convine un anume gen de activitate a „Centrului“ ca să nu facă parte din el „dacă nu le place“. A­­ceastă soluţie nu poate fi acceptată nici de studenţii care se vedeau astfel scoşi din această asociaţie profesionistă, şi nici de însăşi majoritatea care ocîrmuia „Cen­trul“ întrucit neavind adesiunea morală a tuturor, Centrul nu putea avea autori­tatea morală necesară cînd vorbea în numele tuturor studenților. CurONICA ZILEI Artiştii cu schimbul Reprezentaţiunile date de artiştii Tea­trului Naţional din Iaşi la Craiova şi de artiştii Teatrului Naţional din Craiova la Iaşi, au avut un rezultat neaşteptat: atât ieşenii cât şi Craiovenii se pare că au început să aprecieze jocul artiştilor lor localnici. Când n’ar­e decât obţinerea acestui rezultat şi încă ar trebui să lăudăm mă­sura. Mulţumirea cu cele ce ai, este în­ceputul înţelepciune!. Şi rari sunt mă­surile luate de administraţie in vederea ridicărei moralului administraţilor. Dar in afară de acest rezultat neaş­teptat, acest­e hasse croise de artişti dra­matici, nu a dat răspuns speranţelor ce se puneau pe el Şi a rămas totuşi în inimile spectatorilor provinciali mica a­­mărâciune de a nu avea artiştii Capita­lei, eu „Ca mare, singurii de care toţi se declară satisfăcuţi, iar în inimile artişti­lor veniţi de departe, amărăciunea şi mai mare că nu au fost apreciaţi. Ce rămâne clară de făcut pentru ca Teatrele Naţionale din Moldova şi Olte­nia, subvenţionate de stat, să şi poată îndeplini scopul pentru care sunt înfiin­ţate şi pentru care se fac sacrificii bu­get­are ? Ideea de a face o singură societate dramatică cu sediul în Bucureşti, de unde să se facă expediţii artistice în teatrele din provincie, evident că surâde mult artiştilor ieşeni şi craioveni, dar nu aprinde nici o scântee de entuziasm în inimile celor bucureşteni, puţin dis­puşi să se deplaseze cu lunile spre a juca în toate serile atunci când actua­lul dolce farm­erie este atât de agrea­bil. Se poate prevede dacă numai din a­ceastă cauză o violentă opunere din par­tea artiştilor dramatici de la Bucureşti, în cazul când s’ar­­încerca să se pună în practică această idee Dar nu numai artiştii din capitală ar putea să protesteze în contra loviturilor ce s’ar aduce unor drepturi de ei cîşti­­gate, cetăţenii Iaşului şi cetăţenii Craio­­vei ar trebui să se ridice cu mai mare vehemenţă in contra unor reforme, care le-ar lăsa-o teatrele goale şi le-ar pune în rîndul oraşelor cu clădiri de teatre, dar fără trupe, ca Focşanii, Caracalul sau chiar Mizilul. Şi apoi artiştii teatrelor din Iaşi şi Craiova nici nu ar avea dreptul să ceară o asemenea concentrare în Bucureşti. După noua lege a Teatrelor ei sunt pe de o parte societari, dar pe de altă parte sunt socotiţi şi ca funcţionari ai Statului şi asimilaţi întru cât­va cu pro­fesorii. Unii din ei au reuşit să se oploşească în capitală, alţii s’au aciuat prin provin­cie. Aceasta se întîmplă în toate clasele de funcţionari, aceasta se întîmplă la magistraţi, la profesori, la militari. Şi nu i-ar veni vre­o­dată în gînd să con­centreze tot aparatul administrativ, ju­decătoresc, didactic sau ofiţeresc la Bu­cureşti spre a trimete apoi prin oraşele celelalte turneuri. Luni de zile artiştii dramatici au ce­­rut-o să fie asimilaţi cu funcţionarii sta­tului şi să se bucure de avantagiile func­­ţionansmului stabil. Acum că au obţinut aceste avantagii pierzîndu-şi în schimb o parte din independenţa lor, nu cer re­venirea la vechiul sistem ci concordarea a două sisteme deosebite şi în realitate chiar opuse. Să rămâe deci artiştii ieşeni la Iaşi şi cei craioveni la C­raiova, să continue să desfete fiecare publicul obicinuit cu ei, publicul care îi iubeşte şi îi răsfaţă, să lase cabotinilor dorinţa de a eclipsa ste­lele artei dramatice pe alte teatre, să se convingă că în modesta lor sferă de ac­tivitate au o misiune mai grea şi mai frumoasă şi să nu părăsească curajul de luptă, să caute să formeze gustul fru­mosului şi să sădească sentimentul bi­nelui în minţi şi în inimi, şi să trăiască şi să moară cu entusiasmul marilor şi în curând uitaţiI mai vechi protagonişti, a­­postoli ai artei dramatice române, con­vinşi că în măsura lor şi in slabele lor mijloace au­ contribuit la mărirea şi înăl­ţarea ţărei lor. Şi dacă vor să ceară ceva, să ceară repertoriu frumos, montare îngrijită, de­coruri potrivite, să ceară tot ce e tre­buincios , să pue mai bine în iveală talentul şi munca ce o depun zilnic. Şi vor avea cel puţin o răsplată si­gură : acea a conştiinţei că şi-au făcut datoria în viauţă. Partidul naţional-liberal va ţine la Iaşi o Mare întrunire publică in ziua de 30 Ianuarie a. c. în Sala Sidoli

Next