Mişcarea, februarie 1914 (Anul 6, nr. 24-47)
1914-02-01 / nr. 24
ANUL VI, No. 24 A ROW AMI ENTE In ţară pe un an . . . 20 Iei In streinătate pe un an . 40 „ Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de 5O°/0 Redacţia şi Ad iuistatraţia IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANI M 1 . SÂMBĂTĂ 1 FEBRUARIE 1914 SSIISII NATIONAL -LIBERAL Candidaţii partidului naţional-liberal Col. I Cameră Alegerea la 2 Februarie C. Stere Al. Al. G Gheorghiu Or. Dimitrescu C. Crupenschi Col. II Cameră Alegerea la 4 Februarie C. O. Mârzescu Th. Vasiliu Căpitan O. Costandadie C. Chilimoglu Xenofon L. Eraclide Orig. Or. Iamandi Colegiul III Cameră Alegerea la 6 Februarie M. Carp Col. I Serial Alegerile la 8 Februarie C. B. Pennescu General Al. Mudatză Col. II Senat Alegerile la 10 Februarie I. Botez lr. Ștefan Possa Colegiul unic opoziţia Reforma colegiului unic anunţată de partidul liberal a avut darul să stârnească o mare îngrijorare în rândurile conservatoare, fie ele pure, fie împestriţate de democratizm. Căci în ea văd ele ruina speranţelor lor de dominaţiune viitoare, pe care câteva succese prea cu uşurinţă dobândite, le aprinseseră în minţile înflăcărate ale unor «mari» oameni politici. In ea văd răsturnarea unui întreg sistem de acaparare de voturi, încercat şi aprobat de toţi marii electori din Severin pân’n Dorohoi. In ea văd suprimarea fiefurilor electorale, ce făceau posibilă trimiterea în parlamentul ţărei a atâtor reprezentanţi de tristă sau de veselă amintire. Şi iată-le pornite la luptă cu aceiaşi ardoare, cu aceiaşi învierşunare. Căci reforma nu trebuie să se realizeze. Ţara e în primejdie! E iarăşi nevoe de colaborare. Şi mai ales că primejdia e mare.. Politica de persoane, politica de simpatii şi de rudenii, politica de înrâuriri se duce... In faţa unui corp electoral ce nu va mai putea fi nici influenţat, nici controlat, aşa cum se obicinuise până acuma, marele elector, cunoscătorul tuturor nevoilor şi tuturor metehnelor alegătorilor unui anumit colegiu, se vede dinainte dezarmat şi neputincios, îşi vede puterea lui de persuaziune şi de intimidare, care-i făcea fala şi meritul în politică, menită să se şteargă cu desăvârşire şi să rămâe numai ca o frumoasă şi mult regretată amintire. Se duc cumetriile, se duc presiunile, se duc cumpărările de conştiinţe slabe şi serviciile aduse inimilor recunoscătoare. Şi în locul lor se cere program de activitate politică şi socială, se cer... idei !... Ce deriziune şi ce nenorocire! Cum? Marii proprietari, fala ţărei, salvatorii patriei, sprijinul naţiunei să fie siliţi să aibă idei ca cel de pe urmă proletar! ?... Pentru ce, şi la ce bun ? De atâta vreme partidele se succed la cârma ţărei şi în cursul atâtor decenii de când există România liberă au fost atâtea guverne, atâţia miniştrii, atâţia fruntaşi ai partidelor şi oameni politici ai ţărei, cari n’au avut nevoe nici să aibă idei anumite şi hotărâte, nici să le împărtăşească corpului electoral, nici să le închege laolaltă într’un program bine stabilit de activitate politică şi socială. Şi ţara a mers înainte.... Şi iată că deodată se caută să se transforme corpul electoral, să se contopească colegiile factuale, cu cari se familiarizează toţi mânuitorii de voturi, să se mărească numărul alegătorilor, să se facă necesară politica de idei, de programe, politica menită să creeze curente anumite şi bine determinate şi să pue în discuţie probleme sociale, iar nu personalităţi electorale. E firesc ca partidele conservatoare de toate nuanţele să se alarmeze. Şi e firesc ca să încerce să lupte deocamdată cu vechile mijloace atât de des întrebuinţate cu succes în luptele electorale. Conservatorii au găsit formula: duc lupta în contra colegiului unic nu în interesul lor propriu, nu de teamă că în ţara chemată la o nouă viaţă politică ei nu vor mai avea înrâurire decât în măsura în care vor înţelege într’adevăr şi vor îndestula nevoile ţărei, ci de dragul actualilor alegători. Ca aceştia să nu-şi piardă importanţa pe care o au acuma, ca să nu rămâie fără apărare în contra călcărilor de drepturi, ce li se vor face, ca să nu fie înecaţi de puhoiul de alegători ţarani; pentru ei şi numai pentru ei, se agită cu atâta vehemenţă ambele partide conservatoare şi declară rasboiul sfânt colegiului unic. Şi în dorinţa lor de a convinge pe alegători de interesul ce le poartă, în focul argumentărilor lor ei nu bagă de seamă, că surâsul de ironie al celor, ce-i ascultă perorând, se schimbă încetul cu încetul într’un hohot de râs... Ion Peretz Alegerea de Duminică La Col. I de Cameră Două zile ne mai despart până la deschiderea urnei. Cei dintăi chemaţi să-şi exercite dreptul cetăţenesc şi să hotăriască ziua de mâne sunt alegătorii luminaţi ai colegiului I de Cameră, pentru care adversarii noştri, în campania electorală, au inventat o sperietoare : reforma agrară, sau expropierea. Dezarmaţi în lupta ce a desschis-o partidul liberal, adversarii noştri au încercat să şantajeze pa alegătorii din colegiul 1 de Cameră, afirmând că prin această reformă partidul liberal tinde să desfiinţeze marea proprietate, această invenţiune, acest neadevăr sfruntat, această încercare de a induce în eroare pe alegători, na putut reuşi, căci partidul naţional-liberal prin întruniri publice, — în care s’au pronunţat şi şeful şi fruntaşii noştri — şi prin presă, s’au făcut disculiuni largi în juul reformelor şi opinia publică le-a pătruns destul de bine, pentru ca neadevărurile, exagerările şi inducerile în eroare ale adversarilor noştri să mai poată avea vreun rezultat. Marii proprietari au venit el însuşi în mijlocul nostru ca să salute reforma agrară şi să accentueze astfel pe deoparte asupra binefacerilor ei, iar pe de alta să afirme că marea proprietate nu este intru nimic atinsă prin înfăptuirea expropierei. In consecinţă adversarii noştri cari la colegiul I de Cameră au înţeles să lupte pe un teren fals, încercând a şantaja pe alegători, n’au isbutit. Aicea mai cu seamă, la Iaşi, colegiul I de Cameră este prea luminat şi prea conştient în ceia ce priveşte înfăptuirea reformelor anunţate. Aceşti alegători, cari cunosc situaţiunea reală a ţării, cari au luat parte vie la greutăţile prin care am trecut cu toţii în timpul evenimentelor din Balcani, şi cari simt în adâncul conştiinţei lor, datoria ce o avem cu toţii faţă de acei mulţi oropsiţi cari ne-au salvat de primejdia cea mare, aceşti alegători, representanţii marei proprietăţi, sunt chemaţi cei dintâi să arăte, prin voturile lor, ceia ce trebuia să facă şi are datoria să facă ţara întreagă. — Să voteze cu toţii pe acei candidaţi, cari în parlament vor intra pentru a grăbi mai curând înfăptuirea celor două mari opere de prefacere socială: colegiul unic şi reforma agrară. Alegătorii luminaţi şi conştienţi ai colegiului I de Cameră din Iaşi să voteze cu toţii pe vrednicii candidaţi ai partidului naţional-liberal. Citiţi în corpul ziarului: întrunirea noastră, de ieri TELEFON i\o. 121 Aitunchuri comerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV 1 leu 50 b. 40 b UMB:* SIB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul national-liberal Un număr 5 BANI ai Ceia ce relevăm e riguros exact şi Somăm pe cei de la „Cuvântul“ să poată da desminţire acestor fapte pe cari ni le comunică însuşi ţăranii din satele amintite mai sus. Discrat a lui C- Stere La întrunirea de ieri a partidului naţional-liberal, d-l Constantin Stere a rostit unul din acele discursuri mari, în care se concentrează tot fondul de cugetare şi de simţire al unei epoci istorice şi în care se definesc contururile adevărate ale unei lupte menite a schimba din temelie edificiul social şi politic al unei ţări. In toiul campaniei electorale, în vălmăşagul de patimi, de meschinării şi de invective tradiţionale, d-l C. Stere a ridicat nivelul luptei de astăzi la o înălţime necunoscută vieţii politice de până acum a Iaşului. In actuala campanie electorală — a spus d-l Stere—nu este vorba de lupta de la partid la partid, ci, de insă şi problema existenţei noastre ca neam şi ca stat. Şeful nostru a solicitat încrederea cetăţenilor, nu ca un gest de manifestaţie pentru partidul naţional-liberal, ci ca un act de cuminţenie şi de conştienţă cetăţenească faţă de siguranţa şi viitorul acestei ţări. D-l Stere a prezintat reformele liberale, în lumina cea mai cinstită, cea mai desăvârşită şi cea mai convingătoare. Cititorii noştri vor găsi în corpul ziarului magistralul discurs al d-lui Stere. Am voit aici să relevăm numai importanţa acestui discurs în legătură cu actuala campanie electorală. Rare ori a răsunat un asemenea discurs în atmosfera politică a Iaşului; rare ori o luptă politică a fost ridicată la un nivel atât de superior, atât de civilizat şi atât de educator pentru massete cetăţeneşti. Dacă discursul de ieri al dlui Stere rămâne una din cele mai frumoase pagini ale vremurilor mari prin care trecem, el nu rămâne mai puţin o pildă de virtute politică şi de intelectualizare a luptelor de la partid la partid. Justin. Din actele d-lui Const. Nepti Cum a împărţit fostul prefect de judeţ ajutoarele pentru ţăranii inundaţi Se ştie că după inundaţiile din anul 1911 s’a strâns un fond de ajutorare care a fost distribuit la ţară tuturor locuitorilor cari au suferit pe urma inundaţiilor din vara anului 1911. Dl. Costache Negruţi, actualul candidat pe lista conservatorilor fuzionaţi, pe atuncea prefect al judeţului Iaşi, a avut această misiune de a împărţi sumele ce li s’au încredinţat pentru ţăranii inundaţi din judeţul nostru. Dacă această distribuire a fost făcută în mod imparţial şi dacă fostul prefect Costache Negruţi a dat ajutoarele în mod egal tuturor ţăranilor —nu ştim. Ceia ce ştim e că dl. Costache Negruţi a luat de la ţăranii de prin satele Costuleni şi Măcăreşti chitanţe cari au fost semnate în alb de cei cărora au dat bani din fondul de ajutoare,— fără ca ţăranul care primia bani să ştie pentru ce sumă a semnat, chitanţa De pildă, dacă un ţăran avea să primească un ajutor de 60 lei, dl. Const. Negruţi îi dădea 20 Iei în numerar; restul de 40 lei îi dădea perceptorului in comptul sumelor pe care ţăranul respectiv ie datora statului, iar pe țăran îl punea să iscălească o chitanţă în alb, care se complecta sau numai târziu — nu ştim... Artiştii Graioveni Trupa craioveană Intr’un timp relativ scurt, a isbutit a câştiga simpatia şi apreciarea publicului eşan, afirmîndu-se ca o trupă cu viitor frumos, întrucât se vede că e constituită din elemente tinere talentate şi se simte o mână sigură şi competentă în conducerea ei. Un repertoriu bine ales, studiat cu multă conştiinciositate dă putinţa de a se afirma fiecare în măsura talentului şi a locului ce i se cuvine. Un ansamblu armonios, o interpretare justă, o abilitate in înscenare şi un gust ales în costumare caracterizează această simpatică trupă dramatică. Mulţi din eseni—chiar cei mai dificili— i-au recunoscut energia întinsă, verva scînteetoare, unitatea , jocul scenic, fără de care o trupă dramatică nu se poate spune că trăeşte. Din tinerii artişti se remarcă Mişu Fotino un amorez sincer şi cald, Coco Dimitrescu al cărui joc personal e scăpărător de inteligenţă. Nam neîntrecut in situaţii comice, Radovici cu un joc natural , toţi aceştia şi au cîştigat în scurt timp consideraţia publicului eşan. Elementul femenin e reprezentat cu deosebită graţie şi eleganţă; se disting mai cu seamă d-na Radovici prin un gust fin în alegerea toaletelor, d-ra Fărcăşanu prin o drăgălăşie de ingenuă, căreia nimic şi nimeni nu i se poate împotrivi, d-ra Stela Poenaru e o adevărată stea strălucitoare prin eleganţa ţinutei şi profunzimea jocului său inteligent. Sobră, distinsă în gesturi, ea exercită un farmec ciudat, voalat la prima vedere de o oarecare rezervă în atitudine, crescînd însă treptat cu dezvălirea conflictului sufletesc până ajunge a stăpini cu totul pe spectator. Vocea-i caldă, posedă un timbru grav ce amintește pe al Agatei Bârsescu In scenele de pasiune, figura-i fin nuanţată în expresie, un „nu ştiu ce“ învăluitor dar discret ţine pe spectator sub vraja personalităţei ei distinse. Secretul ei constă in jocul sincer, vibrant, adănc omenesc. Aşa au văzut-o eşenii pe Stela Poenau în „Maestrul“ de Vandérem. E una din artistele craiovene perfect stăpână pe mijloacele ei psichice, punând mult din sufletul ei in interpretarea unui rol. Stela Poenaru nu joacă ci trăeşte la focul rampei din vălmăşagul vieţei şi al suferinţelor omeneşti. Cu asemenea artişti încălziţi de focul sfânt al artei, teatrul craiovean n'are decât a se mândri, iar eșenii vor rămânea cu amintirea frumoaselor clipe pline de atâtea impresii artistice. CONVOCARE Membrii clubului national-liberal sunt convocați în adunare generala Sămbată 1 Februarie a. c la orele 5. p. m. în localul clubului, la ordinea zilei fiind mai multe chestiuni. (Va urma) 0 „activitate p parlamentară „Discursurile“ rostite de d-nul N. Cananău în timpul celor două legislaturi cât a reprezentat Iașul în parlament.