Mişcarea, februarie 1914 (Anul 6, nr. 24-47)

1914-02-01 / nr. 24

ANUL VI, No. 24 A ROW A­MI ENTE In ţară pe un an . . . 20 Iei In streinătate pe un an . 40 „ Pentru preoţi şi învăţători ru­rali se face o reducere de 5O°/0 Redacţia şi Ad iui­stat­raţia IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANI M 1 . SÂMBĂTĂ 1 FEBRUARIE 1914 SSIISII NATIONAL -LIBERAL Candidaţii partidului naţional-liberal Col. I Cameră Alegerea la 2 Februarie C. Stere Al. Al. G Gheorghiu Or. Dimitrescu C. Crupenschi Col. II Cameră Alegerea la 4 Februarie C. O. Mârzescu Th. Vasiliu Căpitan O. Costand­adie C. Ch­ilimoglu Xenofon L. Eraclide Orig. Or. Iamandi Colegiul III Cameră Alegerea la 6 Februarie M. Carp Col. I Serial Alegerile la 8 Februarie C. B. Pennescu General Al. Mudatză Col. II Senat Alegerile la 10 Februarie I. Botez l­r. Ștefan Possa Colegiul unic­­ opoziţia Reforma colegiului unic anunţată de partidul liberal a avut darul să stâr­nească o mare îngrijorare în rându­rile conservatoare, fie ele pure, fie împestriţate de democratizm. Căci în ea văd ele ruina speranţelor lor de dominaţiune viitoare, pe care câteva succese prea cu uşurinţă do­bândite, le aprinseseră în minţile înflă­cărate ale unor «mari» oameni politici. In ea văd răsturnarea unui întreg sistem de acaparare de voturi, în­cercat şi aprobat de toţi marii elec­tori din Severin pân’n Dorohoi. In ea văd suprimarea fiefurilor e­­lectorale, ce făceau posibilă trimite­rea în parlamentul ţărei a atâtor re­prezentanţi de tristă sau de veselă amintire. Şi iată-le pornite la luptă cu aceiaşi ardoare, cu aceiaşi învierşunare. Căci reforma nu trebuie să se re­­alizeze.­ Ţara e în primejdie! E iarăşi ne­­voe de colaborare. Şi mai ales că primejdia e mare.. Politica de persoane, politica de simpatii şi de rudenii, politica de în­râuriri se duce... In faţa unui corp electoral ce nu va mai putea fi nici influenţat, nici controlat, aşa cum se obicinuise până acuma, marele elec­tor, cunoscătorul tuturor nevoilor şi tuturor metehnelor alegătorilor unui anumit colegiu, se vede dinainte dez­armat şi neputincios, îşi vede pute­rea lui de persuaziune şi de intimida­re, care-i făcea fala şi meritul în po­litică, menită să se şteargă cu desă­vârşire şi să rămâe numai ca o fru­moasă şi mult regretată amintire. Se duc cumetriile, se duc presiu­nile, se duc cumpărările de conştiin­ţe slabe şi serviciile aduse inimilor recunoscătoare. Şi în locul lor se cere program de activitate politică şi socială, se cer... idei !... Ce deriziune şi ce nenorocire! Cum? Marii proprietari, fala ţărei, salvatorii patriei, sprijinul naţiunei să fie siliţi să aibă idei ca cel de pe urmă proletar! ?... Pentru ce, şi la ce bun ? De atâta vreme partidele se suc­ced la cârma ţărei şi în cursul atâ­tor decenii de când există România liberă au fost atâtea guverne, atâţia miniştrii, atâţia fruntaşi ai partidelor şi oameni politici ai ţărei, cari n’au avut nevoe nici să aibă idei anumi­te şi hotărâte, nici să le împărtă­şească corpului electoral, nici să le închege la­olaltă într’un program bi­ne stabilit de activitate politică şi socială. Şi ţara a mers înainte.... Şi iată că de­odată se caută să se transforme corpul electoral, să se contopească colegiile factuale, cu cari se familiarizează toţi mânuitorii de voturi, să se mărească numărul ale­gătorilor, să se facă necesară politi­ca de idei, de programe, politica me­nită să creeze curente anumite şi bi­ne determinate şi să pue în discuţie probleme sociale, iar nu personalităţi electorale. E firesc ca partidele conservatoa­re de toate nuanţele să se alarmeze. Şi e firesc ca să încerce să lupte deocamdată cu vechile mijloace a­­tât de des întrebuinţate cu succes în luptele electorale. Conservatorii au găsit formula: duc lupta în contra colegiului unic nu în interesul lor propriu, nu de teamă că în ţara chemată la o nouă viaţă politică ei nu vor mai avea în­râurire de­cât în măsura în care vor înţelege într’adevăr şi vor îndestula nevoile ţărei, ci de dragul actualilor alegători. Ca aceştia să nu-şi piardă impor­tanţa pe care o au acuma, ca să nu rămâie fără apărare în contra călcă­rilor de drepturi, ce li se vor face, ca să nu fie înecaţi de puhoiul de alegători ţarani; pentru ei şi numai pentru ei, se agită cu atâta vehe­menţă ambele partide conservatoare şi declară rasboiul sfânt colegiului unic. Şi în dorinţa lor de a convinge pe alegători de interesul ce le poar­tă, în focul argumentărilor lor ei nu bagă de seamă, că surâsul de ironie al celor, ce-i ascultă perorând, se schim­bă încetul cu încetul într’un hohot de râs... Ion Peretz Alegerea de Duminică La Col. I de Cameră Două zile ne mai despart până la deschiderea urnei. Cei dintăi chemaţi să-şi exer­cite dreptul cetăţenesc şi să hotă­­riască ziua de mâne sunt alegă­torii luminaţi ai colegiului I de Cameră, pentru care adversarii noş­tri, în campania electorală, au in­ventat o sperietoare : reforma a­­grară, sau expropierea. Dezarmaţi în lupta ce a des­­schis-o partidul liberal, adversa­rii noştri au încercat să şanta­jeze pa alegătorii din colegiul 1 de Cameră, afirmând că prin a­­ceastă reformă partidul liberal tinde să desfiinţeze marea propri­etate, această invenţiune, acest nea­devăr sfruntat, această încercare de a induce în eroare pe alegă­tori, na putut reuşi, căci parti­dul naţional-liberal prin întruniri publice, — în care s’au pronun­ţat şi şeful şi fruntaşii noştri — şi prin presă, s’au făcut disculi­­uni largi în juul reformelor şi opinia publică le-a pătruns destul de bine, pentru ca neadevărurile, exagerările şi inducerile în eroa­re ale adversarilor noştri să mai poată avea vre­un rezultat. Marii proprietari au venit el în­suşi în mijlocul nostru ca să sa­lute reforma agrară şi să accen­tueze astfel pe deoparte asupra binefacerilor ei, iar pe de alta să afirme că marea proprietate nu este intru nimic atinsă prin în­făptuirea expropierei. In consecinţă adversarii noştri cari la colegiul I de Cameră au înţeles să lupte pe un teren fals, încercând a şantaja pe alegători, n’au isbutit. Aicea mai cu seamă, la Iaşi, co­legiul I de Cameră este prea lu­minat şi prea conştient în ceia ce priveşte înfăptuirea reformelor a­­nunţate. Aceşti alegători, cari cu­nosc situaţiunea reală a ţării, cari au luat parte vie la greutăţile prin care am trecut cu toţii în timpul evenimentelor din Balcani, şi cari simt în adâncul conştiinţei lor, da­toria ce o avem cu toţii faţă de acei mulţi oropsiţi cari ne-au sal­vat de primejdia cea mare, aceşti alegători, representanţii marei pro­prietăţi, sunt chemaţi cei dintâi să arăte, prin voturile lor, ceia ce tre­buia să facă şi are datoria să fa­că ţara întreagă. — Să voteze cu toţii pe acei candidaţi, cari în parlament vor in­tra pentru a grăbi mai curând în­făptuirea celor două mari opere de prefacere socială: colegiul u­­nic şi reforma agrară. Alegătorii luminaţi şi conştienţi ai colegiului I de Cameră din Iaşi să voteze cu toţii pe vrednicii can­didaţi ai partidului naţional-libe­ral. Citiţi în corpul ziarului: întrunirea noastră, de ieri TELEFON i\o. 121 Aitunchu­ri comerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV 1 leu 50 b. 40 b UMB:* SI­B DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul national-liberal Un număr 5 BANI ai Ceia­ ce relevăm e riguros exact şi Somăm pe cei de la „Cuvântul“ să poată da desminţir­e acestor fapte pe cari ni le comunică însuşi ţăranii din satele amintite mai sus. Discrat a­ lui C- Stere La întrunirea de ieri a partidului na­ţional-liberal, d-l Constantin Stere a rostit unul din acele discursuri mari, în care se concentrează tot fondul de cugetare şi de simţire al unei epoci is­torice şi în care se definesc contururile adevărate ale unei lupte menite a schim­ba din temelie edificiul social şi politic al unei ţări. In toiul campaniei electorale, în văl­măşagul de patimi, de meschinării şi de invective tradiţionale, d-l C. Stere a ridicat nivelul luptei de astăzi la o înăl­ţime necunoscută vieţii politice de până acum a Iaşului. In actuala campanie electorală — a spus d-l Stere—nu este vorba de lupta de la partid la partid, ci, de insă­ şi problema existenţei noastre ca neam şi ca stat. Şeful nostru a solicitat încrederea ce­tăţenilor, nu ca un gest de manifestaţie pentru partidul naţional-liberal, ci ca un act de cuminţenie şi de conştienţă cetăţenească faţă de siguranţa şi viito­rul acestei ţări. D-l Stere a prezintat reformele libe­rale, în lumina cea mai­ cinstită, cea mai desăvârşită şi cea mai convingă­toare. Cititorii noştri vor găsi în corpul zi­arului magistralul discurs al d-lui Stere. Am voit aici să relevăm numai im­portanţa acestui discurs în legătură cu actuala campanie electorală. Rare ori a răsunat un asemenea dis­curs în atmosfera politică a Iaşului; rare ori o luptă politică a fost ridicată la un nivel atât de superior, atât de ci­vilizat şi atât de educator pentru mas­­sete cetăţeneşti. Dacă discursul de ieri al d­lui Stere rămâne una din cele mai frumoase pa­gini ale vremurilor mari prin care tre­cem, el nu rămâne mai puţin o pildă de virtute politică şi de intelectualizare a luptelor de la partid la partid. Justin. Din actele d-lui Const. Nepti Cum a împărţit fostul prefect de judeţ ajutoarele pentru ţăranii inundaţi Se ştie că după inundaţiile din a­­nul 1911 s’a strâns un fond de aju­torare care a fost distribuit la ţară tuturor locuitorilor cari au suferit pe urma inundaţiilor din vara anului 1911. Dl. Costache Negruţi, actualul can­didat pe lista conservatorilor fuzio­naţi, pe atuncea prefect al judeţului Iaşi, a avut această misiune de a îm­părţi sumele ce li s’au încredinţat pentru ţăranii inundaţi din judeţul nostru. Dacă această distribuire a fost fă­cută în mod imparţial şi dacă fostul prefect Costache Negruţi a dat aju­toarele în mod egal tuturor ţăranilor —nu ştim. Ceia­ ce ştim e că dl. Costache Ne­gruţi a luat de la ţăranii de prin sa­tele Costuleni şi Măcăreşti chitanţe cari au fost semnate în alb de cei că­rora au dat bani din fondul de aju­toare,— fără ca ţăranul care primia bani să ştie pentru ce sumă a semnat, chitanţa De pildă, dacă un ţăran avea să primească un ajutor de 60 lei, dl. Const. Negruţi îi dădea 20 Iei în nu­merar; restul de 40 lei îi dădea per­ceptorului in comptul sumelor pe care ţăranul respectiv ie datora sta­tului, iar pe țăran îl punea să iscă­lească o chitanţă în alb, care se com­plecta sau numai târziu — nu ştim... Artiştii Graioveni Trupa craioveană Intr’un timp relativ scurt, a isbutit a câştiga simpatia şi a­­preciarea publicului eşan, afirmîndu-se ca o trupă cu viitor frumos, întrucât se vede că e constituită din elemente ti­nere talentate şi se simte o mână si­gură şi competentă în conducerea ei. Un repertoriu bine ales, studiat cu multă conştiinciositate dă putinţa de a se afirma fiecare în măsura talentului şi a locului ce i se cuvine. Un ansamblu armonios, o interpretare justă, o abilitate in înscenare şi un gust ales în costumare caracterizează această simpatică trupă dramatică. Mulţi din eseni—chiar cei mai dificili— i-au recunoscut energia întinsă, verva scînteetoare, unitatea , jocul scenic, fără de care o trupă dramatică nu se poate spune că trăeşte. Din tinerii artişti se remarcă Mişu Fo­­tino un amorez sincer şi cald, Coco Di­­mitrescu al cărui joc personal e scăpă­rător de inteligenţă. Nam­ neîntrecut in situaţii comice, Radovici cu un joc na­tural , toţi aceştia şi au cîştigat în scurt timp consideraţia publicului eşan. Elementul femenin e reprezentat cu deo­sebită graţie şi eleganţă; se disting mai cu seamă d-na Radovici prin un gust fin în alegerea toaletelor, d-ra Fărcăşanu prin o drăgălăşie de ingenuă, căreia­ nimic şi nimeni nu i se poate împotrivi, d-ra Stela Poenaru e o adevărată stea stră­lucitoare prin eleganţa ţinutei şi profun­zimea jocului său inteligent. Sobră, distinsă în gesturi, ea exercită un farmec ciudat, voalat la prima ve­­dere de o oarecare rezervă în atitudine, crescînd însă treptat cu dezvălirea con­flictului sufletesc până ajunge a stăpini cu totul pe spectator. Vocea-i caldă, posedă un timbru grav ce amintește pe al Agatei Bârsescu In scenele de pasiune, figura-i fin nuanţată în expresie, un „nu ştiu ce“ învăluitor dar discret ţine pe spectator sub vraja personalităţei ei distinse. Secretul ei constă in jocul sincer, vibrant, adănc o­­menesc. Aşa au văzut-o eşenii pe Stela Poe­­na­u în „Maestrul“ de Vandérem. E una din artistele craiovene perfect stăpână pe mijloacele ei psichice, pu­nând mult din sufletul ei in interpreta­rea unui rol. Stela Poenaru nu joacă ci trăeşte la focul rampei din vălmăşagul vieţei şi al suferinţelor omeneşti. Cu asemenea artişti încălziţi de focul sfânt al artei, teatrul craiovean n'are decât a se mândri, iar eșenii vor ră­mânea cu amintirea frumoaselor clipe pline de atâtea impresii artistice. CONVOCARE Membrii clubului nati­­­onal-liberal sunt convo­cați în adunare genera­la Sămbată 1 Februarie a. c­ la orele 5. p. m. în localul clubului, la ordi­nea zilei fiind mai multe chestiuni. (Va urma) 0 „activitate p parlamentară „Discursurile“ rostite de d-nul N. Cananău în timpul celor două legislaturi cât a reprezentat Iașul în parlament.

Next