Mişcarea, februarie 1914 (Anul 6, nr. 24-47)
1914-02-01 / nr. 24
întrunirea Partidului national-Liberal Marea ca manifestaţie cetăţeneasca din Sala Sîdoli Azistenţa.—Deschiderea întrunirei.--Cuvântările rostite de d-nii Const. Crupenski, Th. Vasiliu, Gh- Gh. Mârzescu, Ath. Ath. Gheorghiu, Generral Al Mustatza, Grigore Dimitrescu şi Const. Stste un «Sala Sidoli» partidul naţional liberal a ţinut ieri o măreaţă întrunire publică la care au participat toată intelectualitatea şi toată cetăţenimea Iaşului. Rând pe rând extraordinar de numeroasa asistenţă a ascultat cu o încordată atenţiune, şi cu o adevăratâ evlavie cuvântările oratorilor pe cari le-au subliniat de nenumărate ori prin vii aclamări şi aplauze furtunoase. Redăm in mod sumar cuvântările rostite la întrunirea de ieri, în ordinea în cari au urmat. * In aplauzele sălei întregi, cari a salutat intrarea şefului şi a fruntaşilor noştri, d-l C. Stere deschizând întrunirea, a dat cuvântul d-lui C. Crupenschi, a cărui cu- vântare urmează în rezumat. Cuvântarea d-lui Const. Crupenschi — Mare proprietar, candidat la col. 1 Camera — D. Const. Crupenschi îşi începe cuvântarea prin a arâta că partidul national-liberal s’a presintat întotdeauna in fata ţărei cu un program de guvernamlor, iar nu cu chestiuni improvizate pentru susţinerea campaniei electorale. Aminteşte reformele săvârşite de pardul liberal In trecuta legislatură 1907 — 1911,denumârând operie principale, băncile populare, obştrile săteşti, islazurile, învoelile agricole, ş. a. Această operă—spune oratorul —urmează să fie continuată acum prin înfăptuirea celor două mari reforme: Colegiul unic şi Reforma agrară. Ia acest scop partidul liberal cere concursul d-tra al alegătorilor. (Aplauze). D. Const. Crupenschi face apoi o sumară expunere a actualului sistem electoral, arătând că partidul național-liberal, care a înscris în programul său votul obștesc, vrea să facă primul și cel mai insemnat pas către acest ideal prin contopirea tuturor colegiilor într’un singur colegiu din care vor intra toti ştiutorii de carte. Se vor chema astfel la viaţa publică cele şase milioane de ţărani cari sunt îndepărtaţi astăzi de actualul sistem electoral. Această reformă—spune oratorul—este o datorie a partidului liberal. (Aplauze). Criticând apoi obiectiunile adversarilor colegiului unic, d-l Const. Crupenschi trece la reformă agrară, aratând că expropierea figurează in toate Constituţiile statelor mari şi demonstrând că această reformă va crea o stare economică înfloritoare. (Aplauze.). Adversarii noştri—spune d-1 Const. Crupenschi— au aerul să afirme că aceasta reformă are un caracter revoluţionar. Conservatorii, cari afirmă aceasta, au făcut ei însuşi o lege cu caracter revoluţionar, cum e legea minelor adusă de d-1 P. P. Carp şi votata sub guvernul lui Lascar Catargiu. (Aplauze). Expropierea preconizată de partidul national-liberal este cu desăvârşire lipsita de caracterul revoluţionar, caci terenurile ce se vor expropia vor fi plătite în numerar, după valoarea lor actuală. (Aplauze). D-l Const. Crupenschi face apoi şi o analiză a valoarei sentimentale în ceiace priveşte expropierea, arătând că nici aceasta nu institue vreun argument serios împotriva reformei agrare. D-l Const. Crupenschi şi-a terminat cuvântarea arătând că prin realizarea acestor reforme se va asigura bogăţia ţării. (Aplauze Îndelungate), s’au mai pus în istorie de la unire încoace. Aminteşte de luptele şi frământările, ce s’au dat la 1859 de adevăraţii patrioţi români pentru înfăptuirea marelui act al unirei. Acea generaţie, zice d. Tn. Vasiliu, va rămânea pururea in amintirea noastră şi numele luptătorilor vor fi veşnic prea mărite. Faptul unirei, complectat în 1877 ne-a câştigat independenţa, afirmându-ne ca stat independent şi demn de a trăi. Dar, atât n’a fost suficient, căci marele barbat de stat Costache Rosetti zicea cu drept cuvânt: „Am câştigat oceana externă, dar ne mai rămâne să luăm Preona internă11. Să se facă unirea înăuntru, să se facă o singură unitate, să se cimenteze toate clasele sociale, ca să nu mai existe prapastia ce există astăzi între clasa orăşăneascâ şi cea de la ţară. Aveţi acelaşi râse ca şi al generaţiei de la 1859, zice dl. Vasiliu, să uniţi clasele sociale de’nâuntru, pentru ca nu numai înaintea îndatoririlor, dar şi înaintea drepturilor să fim cu toţii egali. Continuind dl. Th. Vasiliu aminteşte de modul cum ţărănimea a răspuns la vara anului trecut la chemarea ţarei, cind la cel dintâi semnal de alarmă, a venit pân’la unul, uimind Europa întreagă de rezistenţa şi elanul cu care a primit să-şi facă datoria. In timpul cuvântarei d-lui Th. Vasiliu, un cetăţan din sală face următoarea întrerupere : — Care a fost răsplata generalului Mustatza pentru eroismul său in câmpiile bulgare? Toată sala isbucneşte în aplauze furtunoase şi face mari ovaţiuni d-lui general Mustatza. . Ţărănimea a văzut cum trăeşte poporul Bulgar. Ea nu mai poate fi înşelată şi ţinuta cu promisiuni. Nu se mai poate amina rezolvirea acestei chestiuni. Trebue să se dea cit mai curind dreptatea acelora, care de veacuri o aşteaptă. Aminteşte de răscoalele din 1907 şi de lupta aprigă pe care partidul conservator a dus-o împotriva guvernului liberal care prezenta parlamentului legi pentru ridicarea economică a ţăranului. Explică pe scurt exproprierea şi colegiul unic, reforme cu care se prezintă astăzi partidul naţional-libaral in faţa ţarei. D. Vasiliu termină, făcînd apel la alegători, să dea încrederea candidaţilor liberali. Discursul d-lui Th. Vasiliu a fost deseori întrerupt de îndelungate aplauze. * Cuvântarea d-lui G- G. Mâr- ZuSCU, o vom publica în numărul de mâine. — Fost deputat, candidat la col. II Camera — Oratorul începe prin a exprima mulțumiri alegătorilor, cari au răspuns un așa mare număr la convocarea partidului liberal. De chestiunile mari ce sânt la ordinea zilei, trebue să ne dăm seamă bine şi să ne consfâtuim de ceia ce trebue să facem. Sânt chestiuni,—zice oratorul care nu parte generalul Mustatza. Domnilor, continuă d-l Ath. Gheorghiu, ce vrea să reprezinte partidul naţional-liberal ştiţi. Promisiuni nu găsiţi la noi, pentru reformele prezentate astăzi vom lupta şi le vom realiza. (Aplauze furtunoase). Cuvântarea d-lui General Gi.iustaza — Candidat la col. I de Senat — Domni or, Pentru prima oară în viaţa mea mă prezint intr’o întrunire publică, care e chemată să se sfătuiască asupra gravelor interese ce agită întreaga suflare românească în momentele de faţă. După 40 ani de serviciu militar, reintru în viaţa cetăţenească şi cred că după cum m’aţi cunoscut ca militar mă veţi cunoaşte şi ca cetăţean. Ceia ce m’a făcut să întru în viaţa politică, e faptul că, partidul liberal a hotârât să aducă reformele agrare şi electorale şi cînd m’am gindit ca, aceşti ţărani au adus gloria ţârei atit la 1877 cit şi In 1913 rai-am zis, că nu pot sta.Tânărul meu prieten, d. Grigore Deuietrescu, in Insufleţiia lui cuvântare, v’a cerut sprijinul d-tra şi, ca chezăşie, a invocat numele meu şi lupta de douăzeci de ani ca publicist şi om politic, pentru primenirea vieţii noastre publice. Dior, este o prea mare cinste şi—fără nici-o falsă modestie —nementatâ. Fiindcă astăzi ceea ce hotareşte nu sunt ideile şi idealurile unor oameni, oricât de însemnaţi ar fi, — ci e ceva mai mult: atunci când Veţi rămânea singuri cu conştiinţa d-stră, veţi simţi că in inima dvoastra bate astazi —pot spune —pulsul istoriei. Trăim într’un moment istoric unde, se poate spune, o forţa tainică arunca popoarele in vâltoare şi hotâreşte tot viitorul lor. Şi de aceia, sa-mi daţi voe, domnilor, sa nu pun chestia pe terenul personal pentru glorificarea neînsemnatei mele persoane, nici măcar pe terenul strimt de partid, fiindcă lupta ce o ducem in momentul de faţă nu e o lupta propriu zisă de partid, şi nu e o lupta imporiva vreunui partid (aplauze) Ciudat, să va spun lucrul acesta la o întrunire electorală, unde trebue să apar candidaturile unui partid. Dar vă veți convinge Indata ca aceasta e situația reală. Domnilor, luptăm noi Împotriva partidelor conservatoare ? Dar aceasta ar însemna ca ar fi o primejdie, ca conservatorii sa vie la cârma ţarii şi ca noi trebue sa ne opunem ca sa-i oprm de a ajunge acolo. E aceasta situaţia aşi lor, zilele acestea a vorbit înaintea d-tra un om distins, fara îndoiala, un nume strălucit la viaţa noastră publică, d-nul Nicu Filipescu. Şi v’a vorbit ca să vă ceară, la urma urmelor, in rezumat, voturile pentru candidaturile partidului conservator. Dar sunt convins ca pentru foarte mulţi din d-ha s’a pus atunci o întrebare: Sunt abia câteva zile de când s’a retras partidul conservator de la putere, după trei ani de zie, la care partidul liberal a stat in opoziţie. In aceşti trei ani de zile d-nul Micu Filipescu a cumnatul cu înverşunare doua guverne conservatoare şi a făcut parte din alte două, dar manifestând o vădita nemulţumire sufleteasca de colaboratorii sei, da tovarăşii d-sate de luptă. Ei bine, d-lor, di Gr. Dmiitrescu v’a spus că nu înţelege Leona constituţională in baza căreia partidul conservator s’a retras de la putere. D-lor, eu n’am să discut teoria constituţională, deşi sunt şi profesor de drepe constitupunal, pentru un motiv foarte simplu. Ştiţi a voastră că inteligenţa a advocatus diabju. Şi sunt situaţii când ai să creezi la nevoe o teorie ca să justifici o situaţie de fapt. Poate n’ar fi având conservatorii motive constituţionale de a se retrage de la putere, dar au avut unul mai puternic de cât toate: că n’au mai putut atu. Şi n’au mai putu sta—băgaţi de seama—deşi noi n’am dus campanie de răsturnare. In parlament s’a spus in timpul ultimelor desindiferent la această luptă (Aplauze furtunoase). Am citit zilele trecute intr’un ziar o notiţă, care voia să fie spirituală, cum că mai uşor mi-a fost să trec defileurile Balcanilor, decit defileurile alegerei ca senator. Domnilor, am trecut defileurile Balcanilor pentru că am avut focul sacru al datoriei. Voi trece şi defileurile care duc la mandatul desenator, pentru că nu am pată pe conştiinţa mea (Aplauze furtunoase, ovaţii nesfîrşite). Domnilor, trebue ca ţaranul roman să fie chemat la viaţa cetăţenească şi să i sa dea putinţa de a trăi, pentru că domnilor, imperiul roman a cucerit lumea cînd a avut armată de cetăţeni, nu de mercenari (Aplauze puternice, ovaţii). Cind a recurs la mercenari, se ştie rezultatul. Şi nu vreau să se întîmple şi acest lucru cu statul român. Acest lucru m'a făcut să întru în viaţa politică şi să vă solicit astăzi încrederea dvs. (Aplauze puternice, ovaţii nesfirşite). * Cuvântarea d-luiGrigore Dimitrescu o vom publica in numărul de mâine. bateri asupra răspunsului la mesajul Coroanei: in momentul când armata noastră era gata, sa plece peste Dunăre, primul ministru de atunci,d-nul Maiorescu, s’a dus acasă la șeful partidului liberal si i-a declarat ca partidul liberal n’are nevoe sa ducă campanie de ras turnare, căci Usa—șeful guvernului—declara că e gata a se retrage In momentul când ţelul partidului liberal li va spune ca e gata sa ia răspunderea situaţiei. (apl. prelungite). Aceasta va compiecteaza tabloul. Trei ani de zile de frământări, da disolvan de parlamente pauuu primenire de ministere, incercânda fuziune, colaborare, şi —in sfârşit— prezidare la opera de guvernământ în momente importante numai mulţumită toleranţei partidului de opoziţie. (Aplauze puternice). Din urmare, d-lor, nu poate fi in asemenea caz lupta Împotriva partidului conservator. Şi de ce am lupta dacă nu poate fi vorba de venirea partidului conservator la putere ? Lupta de distrugere ? Efacere de a distruge ? N’am interes-o niciodata. Am avut prilejul de mai multe ori sa va spun ca nu numai pentru partidul conservator e o necesitate de a se organiza si a constituit o forţa reala la ţara aceasta. Este o necesitate de sanatate naţionala. E cu nepiicuiţi o viaţa politica pupuica, numai cu un singur partid de guvernamânt; nu e numai necesitatea ruajului constituţional însuşi ca atunci când un partid se uzează, sau când nu e nivelul cerinţelor vreuie şi se retrage, sa fie o alta torţă vie cari sa se puie la cărui statului si sa asigur mersul lui triumfal inainte. (Apl.). Noi, partidul liberal, am stat totdeauna la dispoziţia ţarii şi a buveranului şi or de cate ori am fost chemaţi şi oricât de grele probleme au fost lutaţi noastra, am ştiut sa dam prinosul nostru de munca pentru rezolvarea lor. N’am avut nevoe nici de izgoniri de sefi în Africa, nici de colaborare, nici de fuziune şi numai in puterea noastră uimim in baza încrederii in forţa noasta şi in simpatia masselor, am putut sa ne ludeprinda misiunea (Aplauze zgomotoase). Dar, u lor, şi partidul austru e alcatuit um oameni şi va suna ceasul cind va mbui sa citam sa ne reconstituim forţele ca eroul mare, prin contact imediat cu poporul, ţara sa mai avem chruia ţării. Căci aici nu e bine să se eternizeze un partid la putere. Guiar simţim lutul atot-puterniciei ,ar fi fost un virus coruptiv in dauna ţării. Şi are sa fie nevoe de ait partid, care poate să aiba la gaz da a asimila, de a adapta reformele noastre, pentru ca, d-lor, totdeauna este pentru un organism un timp cind sforţările făcute trebue să fie urmate de un repaus care sa-i reconstitue puterile. Or, d-lor, uni din nenorocire, nu avem un astfel de partid. Nu e vorba de adversari politici; fiecare din d-stra, in conştiinţa d-hă, chiar acei cari sunt conservatori, îmi vor da dreptate, că nu e tolerabil ca veşnic cînd va veni partidul conservator la putere, să se repete acele trâmintări. Aveam speranţa acum trei ani, că răspunderea guvernarei va da şi partidului conservator puterea de a înlătura defectele organizării lui. M-am înşelat şi vă spun drept, că am avut şi eu personal iluzii, că poate colaboratorii vor avea acest rol istoric de a reîntregi partidul conservator. Domnilor, este o fatalitate şi e bine aşa ; partidul conservator va avea ca substrat pe care se razimă, elementul de tradiţie, care reprezintă şi ,ceia ce este bun, sânător--, în trecutul nostru. Căci oricit de nenorocit a fost trecutul nostru, a trebuit să fi fost ceva bun, căci altfel n’am fi putut trâi pană asazi. Domnilor, după campania din Bulgaria, nu famezia individuală, nu eiucubațiile unui om de laborator—samă ei te tinărul meu prieten—au pus la ordinea zilei, reforma electorală şi agrară. Nu, este întrebarea sfinxului, domnitor : avem in not putereade viaţă sau nu? istoria cunoaşte multe state şi popoare, cari au pierit fiindcă n’au ştiut sa facă la vreme, cea ce era datoria lor sa faca. (Aplauze prelungite). La aceasta intrebare a sfinxului, nu un filosof de laborator şi nu un idealist sau un orator special de întruniri publice, poate răspunde. Bemu a răspunde la aceasta întrebare, se cere o forţă organizată, fiindcă domnilor, reformele se fac numai de forţe organizate. Eie nu pot îsvori numai Unur’un sentimentalism vag, sau din idealism, oricit de curat ar fi acest sentimentalism şi idealism ; aceste sentimente nu sunt o forţa, şi domnilor, forţa este singurul mijloc de a realiza idealul unei naţiuni şi numai o forţa organizata poate permite sa faca la Vreme cineva ceea ce trebue sa facă şi să nu faca ceia ce na trebue (aplause prelungite). Domnilor, aceasta este realitatea, independent de orice declauraţii. In momentul de faţa, cind istoria a pus in faţa poporului romin aceasta intrebare : daca vrea sa trăiască, atunci cind peste Dunăre s’au ridicat popoare tinere şi viguroase, cînul a dispărut şi acea putere asigurătoare pentru noi, forţa ponderatoare pe care o avea imperiul otoman, cad, pe Ungă vecinătatea celor două imimparaţii, in situaţia aceasta a unei procume etnice nerezolvate, avem iacă nu dosul nostru putinţa unui atac pe la spate ? (aplause). Şi numai daca vom da dovadă ea putem voi şi putem trăi, numai atunci problema aceasta are să fie resolvită. Altfel vom fi staşiaţi de sfinxul Istoriei . Şi in momentul acesta, aceasta este realitatea. -IXiJîilJI Nu exista altă forţa organizată în ţara aceasta care să ducă la îndeplinire aceasta sarcină a Istoriei. Suntem buni, suntem răi, este indiferent; suntem singurii pe care ii puteţi avea in momentul de faţa (aplause). Şi atunci domnilor, am supus: eu nu fac şi nu duc luptă pe teren personal, sau de partid. A, domnilor, în trenul obicinuit al vieţei de toate zilele, cind înalta Înţelepciune chiamă la crimă un partid, care daca este cumiate va sta patru ani de zile, dacă se poartă rău şi face scandal, pleaca după doi ani, sau un an şi jumătate, lupta electorală redusă la o formantate foarte simplă şi foarte puţin insemnată, poate avea cu totul alt caracter. Atunci, înţelegeţi d-voastră, membrii unui partid înscrişi voteaza cu mai multa sau mai puţină regularitate, pentru lista întreagă a candidaţilor, pentru ceia ce se chiamă „blanc“. Ceialţi votează pe simpatii, pe speranţa unor profituri, sau pe baza legaturilor de rudenie. Astăzi situaţia se prezintă altfel. D-voastră trebue sâ hotăriţi, dacă puteţi sau nu avea tăria de conştiinţă de a va ridica un moment, pe deasupra acestei bucătării electorale. Fiindcă, domnilor, cind destinul a pus la cîrma ţarei partidul liberal, in acest moment istorie şi in conştiinţa acestei misiuni, este tăria partidului liberal. In acelaşi timp, domnilor, este foarte clar că dacă partidul liberal nu va rezolvi aceste problemeii prin aceasta ele nu vor rămânea Închide in arhive. Ori poporul acesta va pieri, ori condiţiilele de viaţa pentru eî vor fi realizate (aplauze entuziaste). Şi atunci se naşte numai întrebarea: Cum vor fi realizate ? Prin exploziunea indignărei populare, prin revolta simţimîntului de străveche nedreptate, care de mielnii îşi aşteaptă Îndreptarea ? Și d-lor eu sâ Cuvântarea d-lui Th. Vasiliu faiam d-lui C. Stere Domnilor. Cuvântarea d-lui Al. Al. Gheorghiu — Fost deputat. Candidat la colegiul I Cameră — D-voastră cetăţeni ai Iaşului, începe d-l Ath. Gheorghiu, cunoaşteţi, ca partidul naţional-liberal ori de câte ori se prezintă înaintea d-voastră, pentru a vă solicita voturile, ţine să vă dea seamă de modul cum înţelege să-şi dea soluţiile asupra chestiunilor mari puse la ordinea zilei. (Aplauze). Suntem la o încrucişare de drumuri. Soluţiile trebuesc date cât mai curând, pentru a nu se primejdui Organizaţia statului nostru. „ „Suntem obligaţi să vă spunem, că in faţa urnei să cumpăniţi bine judecata d voastră şi să daţi voturile nu după simpatii personale, ci după principii. A venit vremea ca intârindu-ne în afară, să ne întărim şi înăuntru. (Aplauze îndelungate). La 1884 s’a fâcut o reformă constituţională ; astăzi vremea s’a schimbat şi trebue să ne dăm după timp, realizând reformele necesare. 3 D-l Ath. Gheorghiu, vorbind de re- 3 formele anunţate, aminteşte de avântul ţârâniinei în timpul desfăşurări evenimentelor în Balcani, şi arată nevoia imperioasă ce o simte astăzi ţărănimea noastră pentru o mai bună situaţiune morală şi materială. D-l Alfi. Gheorghiu şi-a terminat apoi cuvântarea astfel: întrebaţi adineaori, zice oratorul, care a fost răsplata generalului Mustatza ? Eu vă spun, daţi voturile d-voastrâ partidului naţional-liberal din care face MIŞCAREA