Mişcarea, februarie 1914 (Anul 6, nr. 24-47)

1914-02-01 / nr. 24

întrunirea Partidului national-Liberal Marea ca manifestaţie cetăţeneasca din Sala Sîdoli Azistenţa.—Deschiderea întrunirei.--Cuvântările rostite de d-nii Const. Crupenski, Th. Vasiliu, Gh- Gh. Mârzescu, Ath. Ath. Gheorghiu, Generral Al Mustatza, Grigore Dimitrescu şi Const. Stste un «Sala Sidoli» partidul naţi­onal liberal a ţinut ieri o mărea­ţă întrunire publică la care au participat toată intelectualitatea şi toată cetăţenimea Iaşului. Rând pe rând extraordinar de numeroasa asistenţă a ascultat cu o încordată atenţiune, şi cu o a­­devăratâ evlavie cuvântările ora­torilor pe cari le-au subliniat de nenumărate ori prin vii aclamări şi aplauze furtunoase. Redăm in mod sumar cuvântă­­rile rostite la întrunirea de ieri, în ordinea în cari au urmat. * In aplauzele sălei întregi, cari a salutat intrarea şefului şi a frun­taşilor noştri, d-l C. Stere deschi­zând întrunirea, a dat cuvântul d-lui C. Crupenschi, a cărui cu-­­ vântare urmează în rezumat. Cuvântarea d-lui Const. Crupenschi — Mare proprietar, can­didat la col. 1 Camera — D. Const. Crupenschi îşi începe cu­vântarea prin a arâta că partidul natio­nal-liberal s’a presintat întotdeauna in fata ţărei cu un program de guverna­­mlor, iar nu cu chestiuni improvizate pen­tru susţinerea campaniei electorale. Aminteşte reformele săvârşite de par­­dul liberal In trecuta legislatură 1907 — 1911,denumârând operi­e principale, băn­cile populare, obştrile săteşti, islazurile, învoelile agricole, ş. a. Această operă—spune oratorul —ur­mează să fie continuată acum prin înfăp­tuirea celor două mari reforme: Cole­giul unic şi Reforma agrară. Ia acest scop partidul liberal cere concursul d-tra al alegătorilor. (Aplauze). D. Const. Crupenschi face apoi o su­mară expunere a actualului sistem elec­toral, arătând că partidul național-libe­ral, care a înscris în programul său vo­tul obștesc, vrea să facă primul și cel mai insemnat pas către acest ideal prin contopirea tuturor colegiilor într’un sin­gur colegiu din care vor intra toti ştiu­torii de carte. Se vor chema astfel la viaţa publică cele şase milioane de ţărani cari sunt îndepărtaţi astăzi de actualul sistem e­­lectoral. Această reformă—spune orato­rul—este o datorie a partidului liberal. (Aplauze). Criticând apoi obiectiunile adversari­lor colegiului unic, d-l Const. Crupens­chi trece la reformă agrară, aratând că expropierea figurează in toate Consti­tuţiile statelor mari şi demonstrând că această reformă va crea o stare econo­mică înfloritoare. (Aplauze.). Adversarii noştri—spune d-1 Const. Crupenschi— au aerul să afirme că a­­ceasta reformă are un caracter revolu­ţionar. Conservatorii, cari afirmă a­­ceasta, au făcut ei însuşi o lege cu ca­racter revoluţionar, cum e legea mine­lor adusă de d-1 P. P. Carp şi votata sub guvernul lui Lascar Catargiu. (A­­plauze). Expropierea preconizată de partidul national-liberal este cu desăvârşire lip­sita de caracterul revoluţionar, caci te­renurile ce se vor expropia vor fi plă­tite în numerar, după valoarea lor ac­tuală. (Aplauze). D-l Const. Crupenschi face apoi şi o analiză a valoarei sentimentale în ceia­­ce priveşte expropierea, arătând că nici aceasta nu institue vreun argument se­rios împotriva reformei agrare. D-l Const. Crupenschi şi-a terminat cuvântarea arătând că prin realizarea acestor reforme se va asigura bogăţia ţării. (Aplauze Îndelungate), s’au mai pus în istorie de la unire în­coace. Aminteşte de luptele şi frământările, ce s’au dat la 1859 de adevăraţii patri­oţi români pentru înfăptuirea marelui act al unirei. Acea generaţie, zice d. Tn. Vasiliu, va rămânea pururea in amintirea noastră şi numele luptătorilor vor fi veş­nic prea mărite. Faptul unirei, complectat în 1877 ne-a câştigat independenţa, afirmându-ne ca stat independent şi demn de a trăi. Dar, atât n’a fost suficient, căci marele bar­bat de stat Costache Rosetti zicea cu drept cuvânt: „Am câştigat oceana ex­ternă, dar ne mai rămâne să luăm Preo­­na internă11. Să se facă unirea înăuntru, să se fa­că o singură unitate, să se cimenteze toate clasele sociale, ca să nu mai exis­te prapastia ce există astăzi între cla­­­­sa orăşăneascâ şi cea de la ţară. Aveţi acelaşi râse ca şi al generaţiei de la 1859, zice dl. Vasiliu, să uniţi cla­sele sociale de’nâuntru, pentru ca nu nu­mai înaintea îndatoririlor, dar şi înaintea drepturilor să fim cu toţii egali. Continuind dl. Th. Vasiliu aminteşte de modul cum ţărănimea a răspuns la vara anului trecut la chemarea ţarei, cind la cel dintâi semnal de alarmă, a venit pân’la unul, uimind Europa în­treagă de rezistenţa şi elanul cu care a primit să-şi facă datoria. In timpul cuvântarei d-lui Th. Vasi­liu, un cetăţan din sală face urmă­toarea întrerupere : — Care a fost răsplata generalului Mustatza pentru eroismul său in câm­piile bulgare? Toată sala isbucneşte în aplauze furtunoase şi face mari ovaţiuni d-lui general Mustatza. . Ţărănimea a văzut cum trăeşte popo­rul Bulgar. Ea nu mai poate fi înşelată şi ţinuta cu promisiuni. Nu se mai poate amina rezolvirea acestei chestiuni. Trebue să se dea cit mai curind drep­tatea acelora, care de veacuri o aşteaptă. Aminteşte de răscoalele din 1907 şi de lupta aprigă pe care partidul conser­vator a dus-o împotriva guvernului libe­ral care prezenta parlamentului legi pen­tru ridicarea economică a ţăranului. Explică pe scurt exproprierea şi cole­giul unic, reforme cu care se prezintă astăzi partidul naţional-libaral in faţa ţarei. D. Vasiliu termină, făcînd apel la ale­gători, să dea încrederea candidaţilor li­berali. Discursul d-lui Th. Vasiliu a fost dese­ori întrerupt de îndelungate aplauze. * Cuvântarea d-lui G- G. Mâr- Zu­SCU, o vom publica în numărul de mâine. — Fost deputat, candi­dat la col. II Camera — Oratorul începe prin a exprima mul­țumiri alegătorilor, cari au răspuns un a­­șa mare număr la convocarea partidului liberal. De chestiunile mari ce sânt la ordinea zilei, trebue să ne dăm seamă bine şi să ne consfâtuim de ceia ce tre­bue să facem. Sânt chestiuni,—zice oratorul­­ care nu parte generalul Mustatza. Domnilor, continuă d-l Ath. Gheor­ghiu, ce vrea să reprezinte partidul na­­ţional-liberal ştiţi. Promisiuni nu găsiţi la noi, pentru reformele prezentate as­tăzi vom lupta şi le vom realiza. (A­­plauze furtunoase). Cuvântarea d-lui General Gi.­iustaza — Candidat la col. I de Senat — Domni or, Pentru prima oară în viaţa mea mă prezint intr’o întrunire publică, care e chemată să se sfătuiască asupra gra­velor interese ce agită întreaga suflare românească în momentele de faţă. După 40 ani de serviciu militar, reintru în viaţa cetăţenească şi cred că după cum m’aţi cunoscut ca militar mă veţi cunoaşte şi ca cetăţean. Ceia ce m’a făcut să întru în viaţa politică, e faptul că, partidul liberal a hotârât să aducă reformele agrare şi e­­lectorale şi cînd m’am gindit ca, aceşti ţărani au adus gloria ţârei atit la 1877 cit şi In 1913 rai-am zis, că nu pot sta­­.Tânărul meu prieten, d. Grigore De­­uietrescu, in Insufleţiia­ lui cuvântare, v’a cerut sprijinul d-tra şi, ca chezăşie, a in­vocat numele meu şi lupta de douăzeci de ani ca publicist şi om politic, pen­­tru primenirea vieţii noastre publice. D­ior, este o prea mare cinste şi—fă­ră nici-o falsă modestie —n­ementatâ. Fi­indcă astăzi ceea ce hotareşte nu sunt i­­deile şi idealurile unor oameni, oricât de însemnaţi ar fi, — ci e ceva mai mult: a­­tunci când Veţi rămânea singuri cu con­ştiinţa d-stră, veţi simţi că in inima d­­voastra bate astazi —pot spune —pulsul istoriei. Trăim într’un moment istoric unde, se poate spune, o forţa tainică a­­runca popoarele in vâltoare şi hotâreşte tot viitorul lor. Şi de aceia, sa-mi daţi voe, domnilor, sa nu pun chestia pe te­renul personal pentru glorificarea neîn­semnatei mele persoane, nici măcar pe terenul strimt de partid, fiindcă lupta ce o ducem in momentul de faţă nu e o lupta propriu zisă de partid, şi nu e o lupta imporiva vre­unui partid (aplauze) Ciudat, să va spun lucrul acesta la o în­trunire electorală, unde trebue să apar candidaturile unui partid. Dar vă veți convinge Indata ca aceasta e situația reală. Domnilor, luptăm noi Împotriva parti­delor conservatoare ? Dar aceasta ar în­semna ca ar fi o primejdie, ca conser­vatorii sa vie la cârma ţarii şi ca noi trebue sa ne opunem ca sa-i oprm­ de a ajunge acolo. E aceasta situaţia a­şi­ lor, zilele acestea a vorbit înaintea d-tra un om distins, fara îndoiala, un nume strălucit la viaţa noastră publică, d-nul Nicu Filipescu. Şi v’a vorbit ca să vă ceară, la urma urmelor, in rezumat, voturile pentru candidaturile partidului conservator. Dar sunt convins ca pen­tru foarte mulţi din d-h­a s’a pus atunci o întrebare: Sunt abia câte­va zile de când s’a retras partidul conservator de la putere, după trei ani de zie, la care partidul liberal a stat in opoziţie. In a­­ceşti trei ani de zile d-nul M­icu Filipescu a cumnatul cu înverşunare doua guver­ne conservatoare şi a făcut parte din alte două, dar manifestând o vădita nemul­ţumire sufleteasca de colaboratorii sei, da tovarăşii d-sate de luptă. Ei bine, d-lor, di­ Gr. Dmiitrescu v’a spus că nu înţelege Leona constituţională in baza căreia partidul conservator s’a retras de la putere. D-lor, eu n’am­ să discut teoria consti­tuţională, deşi sunt şi profesor de drepe constitupunal, pentru un motiv foarte simplu. Ştiţi a voastră că inteligenţa a advocatus diabju­. Şi sunt situaţii când ai să creezi la nevoe o teorie ca să jus­tifici o situaţie de fapt. Poate n’ar fi a­­vând conservatorii motive constituţionale de a se retrage de la putere, dar au a­­vut unul mai puternic de cât toate: că n’au mai putut atu. Şi n’au mai putu sta—băgaţi de seama—de­şi noi n’am dus campanie de răsturnare. In parla­ment s’a spus in timpul ultimelor des­indiferent la această luptă (Aplauze fur­tunoase). Am citit zilele trecute intr’un ziar o notiţă, care voia să fie spirituală, cum că mai uşor mi-a fost să trec defileurile Balcanilor, decit defileurile alegerei ca senator. Domnilor, am trecut defileurile Balca­nilor pentru că am avut focul sacru al datoriei. Voi trece şi defileurile care duc la mandatul de­­senator, pentru că nu am pată pe conştiinţa mea (Aplauze fur­tunoase, ovaţii nesfîrşite). Domnilor, trebue ca ţaranul roman să fie chemat la viaţa cetăţenească şi să i sa dea putinţa de a trăi, pentru că dom­nilor, imperiul roman a cucerit lumea cînd a avut armată de cetăţeni, nu de mercenari (Aplauze puternice, ovaţii). Cind a recurs la mercenari, se ştie re­zultatul. Şi nu vreau să se întîmple şi acest lucru cu statul român. Acest lucru m'a făcut să întru în viaţa politică şi să vă solicit astăzi încrederea d­vs. (Aplauze puternice, ovaţii nesfirşite). * Cuvântarea d-lui­­Grigore Di­mitrescu o vom publica in nu­mărul de mâine. bater­i asupra răspunsului la mesajul Co­roanei: in momentul când armata noa­stră era gata, sa plece peste Dunăre, primul m­inistru de atunci,d-nul Maio­rescu, s’a dus acasă la șeful partidului liberal si i-a declarat ca partidul liberal n’are nevoe sa ducă campanie de ras turnar­e, căci U­sa—șeful guvernului—de­clara că e gata a se retrage In momen­tul când ţelul partidului liberal li va spune ca e gata sa ia răspunderea si­tuaţiei. (apl. prelungite). Aceasta va compiecteaza tabloul. Trei ani de zile de frământări, da di­­solvan de parlamente pauuu primenire de ministere, incercân­da fuziune, cola­borare, şi —in sfârşit— prezidare la o­­pera de guvernământ în momente im­portante numai mulţumită toleranţei partidului de opoziţie. (Aplauze puter­nice). Din urmare, d-lor, nu poate fi in a­­semenea caz lupta Împotriva partidului conservator. Şi de ce am lupta dacă nu poate fi vorba de venirea partidului conservator la putere ? Lupta de distru­gere ? Efacere de a distruge ? N’am in­­­teres-o niciodata. Am avut prilejul de mai multe ori sa va spun ca nu numai pen­tru partidul conservator e o necesitate de a se organiza si a constituit o forţa reala la ţara aceasta. Este o necesitate de sanatate naţionala. E cu nepiic­uiţi o viaţa politica pupuica, numai cu un sin­gur partid de guvernamân­t; nu e numai necesitatea ruajului constituţional însuşi ca atunci când un­ partid se uzează, sau când nu e­­ nivelul cerinţelor vreuie şi se retrage, sa fie o alta torţă vie cari sa se puie la cărui statului si sa asigur mersul lui triumfal inainte. (Apl.). Noi, partidul liberal, am stat totdeauna la dispoziţia ţarii şi a buveranului şi or de cate ori am fost chemaţi şi oricât de grele probleme au fost lu­taţi noas­tra, am ştiut sa dam prinosul nostru de munca pentru rezolvarea lor. N’am avut nevoe nici de izgoniri de sefi în Africa, nici de colaborare, nici de fuziune şi numai in puterea noastră uimim in baza încrederii in forţa noas­­ta şi in simpatia masselor, am putut sa ne ludeprind­a misiunea (Aplauze zgo­motoase). Dar, u­ lor, şi partidul austru e alca­tuit um oameni şi va suna ceasul cind va m­bui sa citam sa ne reconstituim forţele ca eroul mare, prin contact ime­diat cu poporul, ţara sa mai avem chr­­uia ţării. Căci aici nu e bine să se eternizeze un partid la putere. Guiar simţim lutul a­tot-puterniciei ,ar fi fost un virus co­ruptiv in dauna ţării. Şi are sa fie ne­voe de ait partid, care poate să aiba la gaz da a asimila, de a adapta reformele noastre, pentru ca, d-lor, totdeauna este pentru un organism un timp cind sfor­ţările făcute trebue să fie urmate de un repaus care sa-i reconstitue puterile. Or, d-lor, uni din nenorocire, nu avem un as­tfel de partid. Nu e vorba de adver­sari politici; fiecare din d-stra, in con­ştiinţa d-h­ă, chiar acei cari sunt con­servatori, îmi vor da dreptate, că nu e tolerabil ca veşnic cînd va veni parti­dul conservator la putere, să se repete acele trâmintări. Aveam speranţa acum trei ani, că răs­punderea guvernarei va da şi partidului conservator puterea de a înlătura de­fectele organizării lui. M-am înşelat şi vă spun drept, că am avut şi eu personal iluzii, că poate co­laboratorii vor avea acest rol istoric de a reîntregi partidul conservator. Domnilor, este o fatalitate şi e bine aşa ; partidul conservator va avea ca substrat pe care se razi­mă, elementul de tradi­ţie, care reprezintă şi ,ceia ce este bun, sânător--, în trecutul nostru. Căci oricit de nenorocit a fost trecutul nostru, a trebuit să fi fost ceva bun, căci altfel n’am fi putut trâi pană as­azi. Domnilor, după campania din Bulga­ria, nu famezia individuală, nu eiucu­­bațiile unui om de laborator—sa­mă ei te tinărul meu prieten—au pus la or­dinea zilei, reforma electorală şi agrară. Nu, este întrebarea sfinxului, dom­nitor : avem in not puterea­­de viaţă sau nu? istoria cunoaşte multe state şi popoare, cari au pierit fiindcă n’au ştiut sa facă la vreme, cea ce era datoria lor sa faca. (Aplauze prelungite). La aceasta intrebare a sfinxului, nu un filosof de laborator şi nu un idealist sau un orator special de întruniri pu­blice, poate răspunde. Bem­­u a răspunde la aceasta între­bare, se cere o forţă organizată, fiindcă domnilor, reformele se fac numai de forţe organizate. Eie nu pot îsvori nu­mai Un­ur’un sentimentalism vag, sau din idealism, oricit de curat ar fi acest sentimentalism şi idealism ; aceste sen­timente nu sunt o forţa, şi domnilor, forţa este singurul mijloc de a realiza idealul unei naţiun­i şi numai o forţa or­ganizata poate permite sa faca la Vreme cineva ceea ce trebue sa facă şi să nu faca ceia ce na trebue (aplause prelungite). Domnilor, aceasta este realitatea, in­dependent de orice declauraţii. In mo­mentul de faţa, cind istoria a pus in faţa poporului romin aceasta intrebare : daca vrea sa trăiască, atunci cind peste Dunăre s’au ridicat popoare tinere şi vi­guroase, cînul a dispărut şi acea putere asigurătoare pentru noi, forţa pondera­toare pe care o avea imperiul otoman, c­ad, pe Ungă vecinătatea celor două im­­imparaţii, in situaţia aceasta a unei procu­me etnice nerezolvate, avem iacă nu dosul nostru putinţa unui atac pe la spate ? (aplause). Şi numai daca vom da dovadă ea pu­tem voi şi putem trăi, numai atunci problema aceasta are să fie re­solvită. Altfel vom fi staşiaţi de sfinxul Istoriei . Şi in momentul acesta, aceasta este re­alitatea. -IXiJîilJI Nu exista altă forţa organizată în ţara aceasta care să ducă la îndeplinire a­­ceasta sarcină a Istoriei. Sun­tem buni, suntem­ răi, este indife­­rent; suntem­ singurii pe care ii puteţi avea in momentul de faţa (aplause). Şi atunci domnilor, am supus: eu nu fac şi nu duc luptă pe teren personal, sau de partid. A, domnilor, în trenul obicinuit al vieţei de­ toate zilele, cind înalta Înţelepciune chiamă la crimă un­ partid, care daca este cumiate va sta patru ani de zile, dacă se poartă rău şi face scandal, pleaca după doi ani, sau un an şi jumătate, lupta electorală re­dusă la o form­an­tate foarte simplă şi foarte puţin insemnată, poate avea cu totul alt caracter. Atunci, înţelegeţi d-voastră, membrii unui partid înscrişi voteaza cu mai multa sau mai puţină regularitate, pentru lista întreagă a can­­didaţilor, pentru ceia ce se chiamă „blanc“. Ceialţi votează pe simpatii, pe speranţa unor profituri, sau pe baza le­gaturilor de rudenie. Astăzi situaţia se prezintă altfel. D-voastră trebue sâ hotăriţi, dacă pu­teţi sau nu avea tăria de conştiinţă de a va ridica un moment, pe deasupra a­­cestei bucătării electorale. Fiindcă, dom­nilor, cind destinul a pus la cîrma ţarei partidul liberal, in acest moment istorie şi in conştiinţa acestei misiuni, este tăria partidului liberal. In acelaşi timp, dom­nilor, este foarte clar că dacă partidul liberal nu va rezolvi aceste problemeii prin aceasta ele nu vor rămânea Închide in arhive. Ori poporul acesta va pieri, ori condiţiile­le de viaţa pentru eî vor fi realizate (aplauze entuziaste). Şi atunci se naşte numai întrebarea: Cum vor fi realizate ? Prin exploziunea indignărei populare, prin revolta simţimîntului de străveche nedreptate, care de mielnii îşi aşteaptă Îndreptarea ? Și d-lor eu sâ Cuvântarea d-lui Th. Vasiliu faiam d-lui C. Stere Domnilor. Cuvântarea d-lui Al. Al. Gheorghiu — Fost deputat. Candidat la colegiul I Cameră — D-voastră cetăţeni ai Iaşului, începe d-l Ath. Gheorghiu, cunoaşteţi, ca par­tidul naţion­al-liberal ori de câte ori se prezintă înaintea d-voastră, pentru a vă solicita voturile, ţine să vă dea sea­mă de modul cum înţelege să-şi dea soluţiile asupra chestiunilor mari puse la ordinea zilei. (Aplauze). Suntem la o încrucişare de drumuri. Soluţiile trebuesc date cât mai curând, pentru a nu se prim­ejd­ui Organizaţia statului nostru. „ „Suntem obligaţi să vă spunem, că in faţa urnei să cumpăniţi bine judecata d voastră şi să daţi voturile nu după simpatii personale, ci după principii. A venit vremea ca intârindu-ne în afară, să ne întărim şi înăuntru. (Aplauze în­delungate). La 1884 s’a fâcut o reformă consti­tuţională ; astăzi vremea s’a schimbat şi trebue să ne dăm după timp, reali­zând reformele necesare. 3 D-l Ath. Gheorghiu, vorbind de re- 3 formele anunţate, aminteşte de avântul ţârâniinei în timpul desfăşurări eveni­mentelor în Balcani, şi arată nevoia im­perioasă ce o simte astăzi ţărănimea noastră pentru o mai bună situaţiune morală şi materială. D-l Alfi. Gheorghiu şi-a terminat apoi cuvântarea astfel: întrebaţi adineaori, zice oratorul, care a fost răsplata generalului Mustatza ? Eu vă spun, daţi voturile d-voastrâ partidului naţional-liberal din care face MIŞCAREA

Next