Mişcarea, mai 1914 (Anul 6, nr. 95-118)

1914-05-01 / nr. 95

ANUL VI. No. 95 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Piaţa Unirei No. 5. Saloane!» Clubul­ui Liberal ABONAMENTE la ţară pe un an.....................20 îni in străinătate pe un an ... 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°jc intre „steag“ şi„fruntaş“ ' 310 •% — Ce ©st® dl. T. Maiorescu ? — Semnificativa telegramă trimisă d-lui I. Lahovary de cătră dl. Titu Maiorescu a atras atenţiunea tutu­ror acelora cari cunosc în­deaproape situaţiunea de astăzi a partidului conservator. Această telegramă, cu siguranţă a fost dată cu intenţiunea ca la o cam­panie politică—cum vrea să fie cam­pania conservatoare în actuala luptă electorală—partidul conservator, pre­tins partid istoric, să nu apară fără şef, fără directivă şi fără unitate de vederi, chiar când şeful, din diferite motive, nu poate participa în per­soană la o asemenea acţiune. Telegrama d-lui Maiorescu, cu toate că face aluzii la programul partidu­lui conservator, la lupta acestui par­tid şi la atitudinea sa faţă de Revi­zuire, nu poate avea macar această aparenţă, căci din tot conţinutul ei se observă, printre rânduri, că dl. Maiorescu nu-şi mai asumă un titlu de şef al partidului conservator, dar nici macar titlul de «fruntaş» care ar avea respunderea faţă de a­­titudinea puţin chibzuită a acelora cari imprimă astăzi directiva politică acestui partid. De aceia primul orator care a vorbit la întrunirea de Duminecă la «Dacia»,—dl. Dim. Oreceanu de la Iaşi—şi-a început cuvântarea arătînd că conservatorii se află astăzi adu­naţi «înjurui şiragului partidului» şi în jurul «fruntaşilor». Dacă d. Maiorescu ar mai deţine în realitate conducerea efectivă a partidului, chiar dacă absentează pen­tru moment din ţară, cu siguranţă că oratorii de Duminecă ar fi amin­tit şi pe şeful partidului, iar tele­grama d-lui Maiorescu în caşul a­­cesta ar fi avut o redactare mai ca­tegorică. Dl. Maiorescu însă, de la desfa­cerea colaborării, a abandonat în to­tul nu numai şefia de partid, dar putem spune şi ori­ce amestec în acţiunea partidului, ast­fel că astăzi conservatorii pot vorbi de steag, de program, de fruntaşi şi de para-frun­­taşi, nu însă şi de conducătorul care imprimă directiva politică şi care poate avea vre-o respundere pentru actele politice pe cari le săvîrşeşte partidul conservator, şi colegiul unic egal, direct şi secret sânt minimul reformelor liberale. Şi pentru expropriere şi pentru colegiul unic s’au dat explicările posibile, în­destulătoare şi cinstite.­­ Conservatorii însă n’aud. D. Grecea­nu vrea lămuriri, ca şi c­auza. Dar lămuriri s’au dat. D. Greceanu însă nu ■ vrea s’asculte. Ţipă că este descon­siderat.­­ In discuţiile politice se emit păreri şi se combat Fără îndoială că discu­ţiile se opresc de îndată ce o parte nu ia în considerare răspunsurile ce­leilalte, şi încep injuriile pure care in partidul pur conservator iau aspect de argumente importante. I D. Greceanu minte, dar nu pa ici pe colo, cu diplomaţie şi tangenţial, minte pe faţă, trivial. Ce i s’ar răs­punde ? Cum ? Cu argumente ? Dar d. Greceanu nu te ascultă. Căci de alt fel nici nu vrea să intre în polemică serioasă , ţipă numai din a treia o­­gradă, vulgar, și îi aplaudă tovarăşii intru scandal.­­ D Greceanu este repugnant. 3­. Cuza, ia­răşi pentru... Hotărât, d. A. D. Cuza este un om care nu ştie ce vrea. D. Cuza se joacă cu principiile după cum îi dictează d­epoziţiile sau indis­poziţiile... stomahal". In toată acţiunea acestui mân­cător de evrei este o inconsecvenţă bolnăvicioasă, o desorientare pa­tologică­, care poate provoca cel mult compătimirea. Intradvăr intr’un moment po­litic istoric, când s'a pus în dis­­cuţium două mari probleme so­ciale, când toate partidele şi-au fi­xat punctul lor de vedere, d. Cuza se sbate ca un halucinat fără să ştie ce voeşte şi unde merge. A început a vota pentru revi­zuire fără rezerve; a continuat prin a vota pentru revizuire dar contra reformelor şi a sfârşit prin a vota contra revizuirei, pentru motivul că... nu i s’a dat cuvân­tul într’o chestie de regulament. Aceasta în ce priveşte activita­tea parlamentară. Când credeam insă că d. Cuza şi-a epuisat tergiversările sale în chestia reformelor, iatăl semnat in josul unui manifest adresat a­­legatarilor pentru constituantă, prin care se recunoaşte că singura soluţie pentru a se crea o Româ­nie puternică este sancţiunea ex­­proprierei şi reforma electorală. «Voiţi să fiţi oameni demni într-o ţară sigură şi mândră ? Creaţi prin voturile voastre acea putere politică nouă prin care cu adevarat ar învia România.» Astfel glăsueşte d. Cuza alegă­torilor, după ce în parlament a votat pentru­ contra. De altfel şi aceştia la rândul lor vor avea grija să voteze pen­­tru-cont a -d-lui­­ Cuza... Capitularea feudalilor Sănătatea electorală a guvernului preo­cupă mult, in timpul de faţă, cercurile noastre aristocratice. Anunţă pe toate că­rările că situaţia este rea pentru liberali, căci la Giurgiu ar fi trei partide şi la Brăila situaţia ar fi cam tot aşa ; s’ar pu­tea spune că în ajunul alegerilor liberalii nar avea alta de făcut de­cât să se dez­bine. Nu vom insista, pentru că nu merită, asupra acestor mici manevre, care voesc să fie abile și care nu sânt în realitate de­cât copilării. Un partid politic în care falanga mari­lor proprietari se așează în primul rând pentru a îndeplini sacrificiul privilegiului lor şi votând arată solidaritatea convin­gerilor, dezinteresarea şi curajul civic. Luptă pentru un ideal înnalt şi are sigu­ranţa că va învinge. Iarăşi, ce contrast între atitudinea sa calmă, gândită, moderată şi intre confu­zia şi necrezuta incoherenţă care domneşte în sânul adversarilor săi . Fără să insistăm asupra franglantelor contradicţii ale d-lui Marghiloman, asupra elucrubaţiilor d-lui Filipescu şi extrava­ganţelor d lui Delavrancea, fiu de ţăran, care consideră exproprierea şi colegiul u­­nic ca ruşini ale rasei, ne va fi permis să remarcăm că, urcând tonul şi scobo­­rând nivelul discuţiei, feudalii noştri capi­tulează pe toată finia şi dau îndărăt cu iuţeală vertiginoasă. Pe de-o parte recunosc necesitatea unei sancţiuni; la Dacia dl. Filipescu era de părere că în 5—6 ani de aci înainte, d-sa însuși nu va mai vedea vre-un incovenient în expropriere. In fine dl. Marghiloman admite necesitatea unei lărgiri a cadrelor electorale. Cauza cea dreaptă va învinge! D- Dim. Greceanu antrevizionistul D. Greceanu duce luptă împotriva revizuirii; dar lupta se poate da în fe­lurite chipuri: se dă o luptă făţiş cu arme bărbăteşt, sau se atacă pe la spate Dar sâni şi certuri peste gard. Sare o femee hărţăgoasă de peste trei grădini şi ţipă şi înjură voiniceşte ; pentru dânsa nu există argumente de partea adversă. Ea ştie una şi bună ,­­să combată .. Tot aşa d. Greceanu se burică de la distanţă în faţa partidu­­i revizio­nist de la guvern. D. Brătianu în Se­nat a explicat că toate lămuririle, pe care ie putea da un guvern cinstit, l- a arătat dar şi făţiş. Exproprierea Salonul oficial de lit Paris pe 1014, şi artiştii români Aflăm cu multă plăcere că la Expozi­ţia oficială, a Societăţei artiştilor Fran­cezi, din anul acesta la Paris, au fost primiţi şi un bunicel număr de artişti Români. Aceştia sunt : In sculptură: 1) Chipăruş Dimitrie, absolvent al şcoalei din Iaşi, care a făcut 2 ani în I­­talia la Romaneli, iar de 2 ani se află la Paris la Mercié, a fost primit cu două bucăţi de artă­, pe care le-a prezintat, în ghips, nea­vând mijloace spre a le da în bronz şi in marmoră. I Le passage difficile, grup de mă­rime naturală, în ghips. II. Le putit bles­é, statue in ghips. 2) C­ălin­es­u Al. (născut București), cu una bucată. 1. Portra! de M. R., buste plâtre. 3) Dimitriu loan (Bârlad), cu un nu­măr : 1. Chinais, buste plâtre. 4) Iordânescu loan (București), cu un număr: I­I. Ver le del, buste bronze. 5) Mă fe­ua nu Dimitrie (Câmpulung), cu două numere : I. La Reverie, buste plâtre. II. Le s­u­pteur Mara­­ Font­aine, buste bronze. 6) Severin, cu două­ numere: I. Celui­­fi­ dev­ot souffrire, buste bronze. II. Port an­­d­­ do teur Cahcer, buste plâtre. 7) Ionescu V. Varo (București) cu un număr: 1. Un buste d'homme, p’âtre. In pictură : 1) D-ra GrigoreSM Vioriei (Tărgo­­viț­te), cu un număr : I. Portrait du Prince heritier de Rou­­manie. 2) e-tomes u Grigo e (Craiova), cu 2 numere : I Le dejeuner. II. Portrait de M­me A. M. . 3. Albescu Sava (născut in Ungaria), cu un număr : I. Portrait de M­ me A. de R... pastel 4) Principesi Ghi­a Elena (București) cu un număr: I. Gfrappe de raisin, email. 5) D­ra .. Rescu Mi­he­ne (născută in România), cu două numere: I Portrait de Mr H. Beauclair, — pastel. II Portrait de M lie I. S — pastel. 6) Severi (București), cu un număr : I. au soir d’un reve, —pastel. Aceşti sirguitori absolvenţi ai şcoale­lor din ţară, ducându se să se perfecţio­neze la marii maeştri din apusul Euro­pei, cu intenţiunea de a-şi complecta stu­diile unnei cariere prin care să-şi asigure o existenţă mai bună, lucrând cu dra­goste în domeniul artelor plastice, aduc totodată şi un mare serviciu patriei lor. Ei sunt ca furnicile şi albinele, care duc în depărtări spre a găsi hrana lor individuală, dar pe care aducându-o in patria lor moşmnoiul sau stupul, contri­­buesc la mărirea şi întreţinerea întregu­lui neam Iar cu cât aceşti harnici mem­­bri vor fi mai numeroşi şi vor aduce mai mult acăsa, cu atât statul lor va fi mai JOI 1 MAI 1914 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET RPRIIE ZILtNIC Anunciuri comerciale Linia in pagina Il-a 1 len. in pagina III-» 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. — TELEFON 121 — bine asigurat şi î l vor construi mai gran­dios faţă de alte grupuri-state mai mici. Desvoltarea artelor frumoase şi înmul­ţirea artiştilor—numai să aibă cine­­ sus­ţinea — alături cu desvoltarea ştiinţelor sunt mărturia înnaintării în civilizaţie. In ţările puţin înnaintate, arta nefiind a­­preciată, artiştii nu pot avea fiinţă, cum era şi la noi până mai­eri, unde arta naţională era rudimentară, era acea pe care ne-o aduceau sau ne construiau stră­inii, nu ştiam să o respectăm şi să o conservăm , dovadă distrucţia atâtor mo­numente istorice. Acum, însă, lucrurile sch­imbându-se din ce în ce mai mult înspre bine, tre­­bue să ne bucure înmulţirea numărului şi perfectibilităţii artiştilor noştri. Să-i încurajăm deci şi să-i ajutăm cât vom putea mai mult, nu numai din gură, cum ne pricepem aş­a de bine noi Românii, ci şi cu punga. Să mai renunţăm a svârni banii pe nimicuri şi pe plăceri cari strică şi pervertesc gustul, ruinându-ne punga şi sanatatea, ci să întrebuinţăm banul din prisosul nostru pentru cultivarea ar­telor şi susţinerea acelor cari prin ea, muncesc cu sudoare multă şi amărăciu­ne, resemnaţi şi răbdători, pentru gloria neamului. Aceştia nu strigă şi nu fac tărăboi mare, cum fac unii nefolositori ai socie­tăţii actuale, cari critică ţara că nu le e îndeajuns de recunoscătoare. Ei, lucră­torii artelor frumoase, cele mai de multe ori, chiar geniali fiind, nu ajung în viaţă să se bucure de roadele muncii lor, ci mor în mizerie şi numai după moarte sunt glorificaţi, iar urmaşii încasează roa­dele şi pot trăi mai bine de pe urma muncii părinţilor lor. Trebue să recunoaştem cât este de nedreaptă soarta acestor artişti şi să cău­tăm a o remedia pe căt este posibil. Dr. S. Possa Cum am conceput reformele —Cuvântui fl-Iui 1.1. C. Brâtianu— Ii Al doilea partid de guvernămînt, şi dînsul, prin toate manifestările lui, îşi exprimă convingerea de necesitatea ace­lor reforme. Toate celelalte formaţiuni politice in­diferent dacă ne sunt simpatice sau nu, indiferent cine le reprezintă,toate, fără nici o excepție, sunt pentru aceste re­forme, cu rezerva numai că, unele nu le găsesc destul de grăbite, destul de ac­centuate, dar toate, absolut toate, fără axcepțiune, le admit. Şi un singur partid, stă în potrivă, un singur partid, pe un tărâm echivoc, de negaţiune—pentru că nici nu ştie bine ce neagă şi ce admite—şi la urma ur­melor pe un tărâm pe care nu­­ lumi­nează prin principiile sale, ci îl luminează numai prin violenţele sale. (Aplauze pre­lungite, bravo!) Şi in acest partid chiar —şi eu nu vă vorbesc de ceea ce îl frămintă in inte­rior, ci de ceea ce apare in ochii tutu­ror celor de afară—în acest partid chiar, o parte, o parte care reprezintă fala in­telectuală a acestui partid, cu un fost ministru în mijlocul său și cu oameni de mina întâia din comitetele diriguitoare, care vine și declară că atitudinea parti­dului este astfel încât un simţimânt de dragoste de neam îl împiedică de a mai merge alături. (Aplauze puternice). Şi în această atmosferă generală şi în această situaţiune de stat, partidul con­servator are pretenţiunea de a ne impie­dica în mersul nostru pentru realizarea convingerilor noastre! Văzând singuri slăbiciunea, văzând singuri sterilitatea formulei negative, pe care s’au aşezat, nu pot să găseas­ă manifestaţiuni de viaţă de­cât in vio­lenţă, însăşi atitudinea lor ne reaminteşte vecinicul adevăr că intre slăbiciune şi violenţă este legătura cea mai strânsă şi cea mai intimă. Ast­fel, acest partid care se zice con­servator s-a pus pe un tărâm de adevă­rată demagogie, pe un tărâm de adevă­rată anarhie. Colegiul unic în care noi voim să se contopească interesele tutulor claselor sub înrâurirea superioară a intereselor generale, partidul conservator opune pe de o parte agitaţia sindicatelor agricole de proprietari, iar pe de alta îndemnul la crearea unui partid ţărănesc. Adică tocmai organizarea luptelor de clase. D­­ar, noi am zis: voim exproprierea, dar am crezut că asemenea operaţiune, impusă de nevoi superioare ale Statului se cuvine, să nu jignească interesele con­servatoare, ale siguranţei principiului de proprietate. In consecinţă noi am voit să facem ca prin procedeurile noastre caracterul normal al proprietăţei să se menţină şi ca măsurile noastre de azi să a­iă o în­făţişare absolut excepţională ca şi ne­voile din care decurg. După concepţiunea noastră, măsurile propuse de noi se înfâţişează ast­fel: Este în momentul de faţă o nevoie su­perioară a societăţei româneşti, o nevoie superioară şi excepţională, care sileşte­ clasele ei guvernamentale la o măsură excepţională, care nu se poate lua decît printr’o revizuire de constituţiune ? Astfel ni s’a prezintat problema şi de sigur, n’am admis că se va discuta drep­tul Statului de a ex­propria când nevoi superioare ale societăţei îl reclamă. Nu există minte luminată, care să nu recunoască că proprietatea poate să fie limitată prin expropriere de către Stat, întru­cât un interes superior de Stat ce­re această limitare. Noi, am înțeles că se poate discuta numai dacă în actualele împrejurări sunt într’adevăr interese superioare de Stat care impun o asemenea expropriere. Dar discuţiunea pe acest tărâm sau s’a făcut de adversarii noştri fiindcă nu se putea face, sau s’a făcut foarte slab! Foarte greu îi vine partidului conser­vator, dacă vrea să aibă cât de puţină logică, să zică: Nu este o situaţiune ex­cepţională când dânsul în acelaş timp propune împărţirea bunurilor de­ mână moartă, şi se declară pentru dreptul de preemţiune. Eu nu discut ca jurist, eu discut ca om de Stat. Poţi sâ concepi asemenea măsuri care de fapt implică dacă nu confiscare de sigur expropriere, fără o necesitate su­perioară de Stat! Poate întregul partid conservator să justifice asemenea extra­ordinare contraziceri! De fapt deci, a recunoscut acest par­tid o necesitate superioară de Stat. (A­­plauze). Și era atunci, în modul cum concepeam noi colaborarea, posibilitatea ei între par­­tide; era atunci rolul legitim al partidu­lui conservator să caute a da cât mai multe garanţii de siguranţă proprietăţii prin modalitatea în care se va face a­­ceastă expropriere. Şi, prin urmare, să caute să pună în cea mai vie lumină ca­racterul excepţional, pe care ea trebue să o păstreze. Aceasta era ce se cuvenea. Aţi văzut însă ce a făcut partidul con­servator. El a declarat: «Dv. liberalii voiţi­­să expropriaţi o mare parte din proprieta­tea mare ; noi vom expropria’Banca Na­ţională», şi mulţi din ei, din acei chiar care conduc partidul, adaogă : „Şi oricare alte averi particulare imobiliare". Atari concepţiuni ar fi explicabile din partea tocmai a acelora cari voesc prin inadmisibile confuziuni să dea exproprie­­rei un caracter care să dărâme însăşi temeliile instituţiunei proprietăţei. Dar ce putem crede de acei cari știu și văd, căci intr’altfel ar fi orbi, că re­forma se va face, și totuşi leagă refor­ma exproprierei de principiul exproprie­rilor generale justificate numai de scopul unui câştig ? Este aceasta o operă luminată de par­tid conservator? (Aplauze). D-lor, ați ascultat discursul colegului meu de la justiţie. Eu nu voi considera chestiunea din a­­celaş punct de vedere. Banca Naţională merită ca sau nu, să fie expropriată? Eu zic: ori­­unde o necesitate de stat

Next