Mişcarea, mai 1915 (Anul 7, nr. 95-118)

1915-05-02 / nr. 95

SÂMBĂTA 2 MA­IU 1915 ANUL VII. ■ No. 95TELEFON No. Sî ,& k o If A SB l»f ii in ţară pe un an . . 20 Set in străinătate pe un an „ 40 v "entru preoţi şi învăţători ru­sii 8® s?ac® o reducere d® 50°/,­­fc«da«tSa fa Admirai»« raţi* »AŞI, PIAŢA UNIREL N®. 8. ’a let ale!­cisfesalst N&ţio nal-Libersl Un număr 5 BANI ZIAR NATIONAL - LIBERAL. CODITIA •*. m* WY K«1 ««o lie ' *“■$ *£ţi :..inla pis pagieu u • ;»■> 'Jni.ş pe patikus ír tiv ib, 'ihítO'g« *i* * sob »itocTiUWßA oNui cos«m< Uurtfarit «I® ei­iwl «ațieaei-Ufcer« 1 , Un număr 5 BAM # ie să fre : ■ îm =Asupra luptelor actual®= O dovadă evidentă de indecizia luptelor actuale este faptul că re­zultatele lor au nevoie de interpre­tări destul de complicate pentru a fi preţuite la justa lor valoare. Dintr’un lagăr şi din celalt se exploatează în chip divers operaţiile efectuate, încit cînd unii strigă: «Victorie!»—ceilalţi răspund, cel mult: «Aşteptaţi!» Aşa se înfă­ţişează mai cu seamă luptele de p© frontul oriental, din Galiţia. După comunicatele germane şi după unele din afirmaţiile comuni­catelor ruseşti, se poate afirma cu precizie că Ruşii au fost nevoiţi să se retragă pe frontul Carpaţilor, pănă la Vistula, pe o adîncime de 40 — 50 km. şi o lungime de 100 km. aproximativ. Această re­tragere a Ruşilor este rezultatul unor lupte înverşunate, care se desfăşoară de două săptămâni în regiunea Carpaţilor, unde genera­lul Mackensen a izbutit să aibă şi să menţină iniţiativa operaţiunilor într’un interval destul de lung. E drept că Ruşii execută contraofen­sive energice, dar afirmările lor asupra oprirei ofensivei germane sunt destul de timide. Aceste rezultate ar fi desigur de un interes extrem, dacă ele nu ar avea nevoie să fie interpretate. Răz­boiul, din cele mai vechi timpuri şi pănă cînd el va mai insîngera­ ţărina pe care locuim, a constat şi f va consta în mod esenţial, In dis­trugerea forţei adversarului. Cită vreme această forţă nu este dis-­ trusă şi făcută inofensivă, cîtă vreme ea rămîne ameninţătoare, pentru luptătorul care a părut că învinge, nu se poate vorbi de victorie, înaintări sau retrageri, 5 sacrificii imense sau simple manevre, j sunt deopotrivă de valoroase dacă j asigură rezultatul pozitiv : distra- • gerea adversarului, sau cel puţin,­­ pe cel negativ : conservarea proprii­­lor forţe. Numai în lumina acestui­­ scop general şi indispensabil al o­­­peraţiunilor militare se pot aprecia­ cu oare-care exactitate rezultatele­, de pănă acum. Ruşii erau în ofensivă în Car-' păţi şi se apropiaseră în cite-va­ puncte de capetele sudice și apu-­ sene ale trecătorilor, părînd că duc­e departe momentul cînd vor pu-I tea ajunge cu massele lor în cîm­­pia Ungariei. înaintarea Rușilor nu era prin sine insăși o victorie, căci armatele aus-| tro-germane se retrăgeau, luptând f pas cu pas, cu pierderi enorme, dar­­ fără să fie distruse ca efectiv, şi fără ej să-şi piardă ordinea de bătaie. Daca­­ înaintau sau dacă se menţineau în­ Carpaţi, aveau în avantagiul lor u­­­nele poziţii strategice preţioase pe­ care le-au pierdut. In orice caz u­­riaşele lupte din Carpaţi nu aveau să­­ le dea succesul, prin ele înşile, ci­­ numai să uşureze condiţiile succesu-­­ lui, dintr’un anumit punct de vedere. 1j Acum Ruşii se retrag, dar se a-t rată, după comunicatele germane chiar, de o rezistenţă înverşunată şi un spirit ofensiv destul de desvoltat, astfel în cât retragerea lor nu poate fi comparată de­cât cu una din a­­cele operaţii tactice care salvează o partidă, chiar dacă îi lipseşte deo­camdată strălucirea gloriei. Dacă vic­toriile nu se obţin prin retrageri, re­tragerile nu înseamnă în orice caz înfrângeri. O experienţă similară au făcut Germanii în Franţa când s’au retras după bătălia de pe Marna. Nu a fost o înfrângere, fiindcă forţele lor au rămas capabile să continue cu toată vigoarea în alte linii, operaţiile începute. Luptele actuale din Carpaţi păs­trează acelaş caracter nedecis pe care l-au avut toate operaţiile de până acum. Ele nu dau rezultate, ci de abia le pregătesc, creind noui con­­diţiuni strategice pentru operaţiunile ulterioare. Pierderile sunt fără îndo­ială enorme , dar dacă le comparăm cu totalul efectivelor angajate, ele îşi pierd însemnătatea. Chiar dacă ar fi mai mari de­cât pierderile ori­cărei bătălii istorice de până acum, rezultatele rămân mai mici de­cât ale unor simple ciocniri de avantgarde din campaniile napoleoniane. Singu­rul rezultat apreciabil — o condiţi­­une pregătitoare a victoriei care va avea să vină mult mai târziu — este creiarea unor noui situaţiuni strate­gice, a căror valoare relativă nu va putea fi stabilită, de­cât când ac­tualele mişcări se vor fi precizat pe deplin în toate elementele lor. Până atunci ne reducem la «in­terpretări», faţă de care trebuie să păstrăm o prudentă rezervă. --------------------------------­ce ocazie, să facă serviciu guvernului englez. Rezerviştii care vroiau să între în rîndurle armatei engleze, călătorii avertizaţi de ambasada germană din New- York ştiau la ce se opun îmbarcîn­­du-se pe vaporul unui beligerant, adică călcând solul englez. Ca şi cum dar afla în interiorul unui oraş englez for­tificat. Ce-ar face Statele­ Unite dacă su­puşi de-ai lor ar fi răniţi într’un oraş asediat ? Ziarul de Stat al New- Yorkului spune că guvernul american nu poate proteja navigaţia britanică în apele britanice­ După Daily News din Londra,—spune o telegramă din Norddeich,—magazine germane şi austriace din Liverpool au fost furate şi distruse. In Colombia bri­tanică, clubul şi otelurile germane ar fi de­ asemeni devastate de mulţime. Urmările scufun­dării­­Lusitaniei" Pierderea „Lusitaniei“ a exercitat o depresiune, — spune «7­ Indépendance Roumaine», — asupra pieţii financiare de la Nem-York, unde multe valori au suferit scăderi însemnate. Miliardarii care au murit — călătoreau cu cl. 1 şi plăteau pentru traversare de la 8000— 25.000 lei — erau aproape toți asigu­raţi; moartea lor constitue pentru socie­tăţile de asigurare americane şi brita­nice o pierdere de mai multe sute de milioane. Deasemeni au scăzut valo­rile societăţilor pentru fabricarea ara­j­melor şi­ a muniţiilor : va fi greu de exportat produsele lor din America în­­ Anglia. Morning Post remarcă că „Lu­­f sitania“ s'a scufundat repede fiindcă­­ purta un număr mare de tunuri. Lor-­ dul Beresford aruncă vina pe crucișă- | toarele engleze care ar trebui să prote-­­ jeze drumurile maritime. Vaporul s’a f scufundat repede fiindcă torpila a de­­f terminat explozia muniţiilor. Deşi s’a dovedit că vapoarele oricât de mari trec prin primejdia de a fi tor­pilate de submarine, Cunard Line a­­nu­nţă că la 21 Mai va porni din Li­verpool spre Nem-York „Mauretania“, un vapor mai mic decât „Lusitania“. Bine­înţeles se păstrează taină asupra drumului pe care îl va urma. „Maure­tania“ va fi întovărăşită pe o distanţă de 300 mile de vase de războiu, britanice. Ziarele germane arată calmul preşe­dintelui Wilson şi cred că moartea câ­torva sute de americani nu va fi, un ca­sus-belii. De altfel, spune­a Morgenpost­ din Berlin, „Statele­ Unite nu sunt în măsură să ne facă războiu; se vor măr­gini să face reprezentaţii Germaniei, şi să ceară daune-interese“. După Daily­ Telegraph, d. Stone, pre­şedintele comisiunii Senatului american pentru afacerile străine, a declarat «Lu­sitania* era un vapor englez, care na­viga sub pavilion englez şi ţinut, în oli­ D­I. C Bi­t­i nn In ultimul număr al revistei „Cro­nica“ dl. I. N. Theodorescu—­Irghezi reliefind figura actualului prim-minis­­tru așa cum se degajează din vîltoa-­­ rea evenimentelor pe pînă acum, scrie următoarele: „Autoritatea pe care o degaja acest ministru cu vocea totuş dulce şi cu gesturile sobre, era cunoscută şi nu oricine şi a explicat o fără să însu­meze în analiză şi prestigiul numelui său politic. De la război Încoace însă, prezidând sub doi Regi acelaşi guvern, având să lupte cu dificultăţi necunoscute niciunui cabinet până azi, cu împre­jurările crâncene actuale şi să facă faţă unei situaţii diplomatice din cele mai grele ce a putut cunoaşte o ţară mică şi un stat recent, zidit între două împăraţii uriaşe şi antagoniste, fără să-şi amendeze sentimentele şi să uite in acest sinistru învâlmisăşag nici viito­rul neamului pe care ii cinsteşte­­Ion Brătianu, atacat de nebuni şi suspec­tat de Iaşi, a crescut, liniştit în con­ştiinţă, şi cu mijloacele blânde, neo­bişnuite vremurilor de tragedie, ca o figură mare într’adevăr. Nu ştim sâ fi putut să aibă vreunul din politicii noştri în acelaş timp şi atâta răbdare, şi atâta politeţă, şî a­­tâta privighere, şi atâta virtuozitate în dibăcie, de câtă a dat dovadă d-l Brătianu în zece luni de răsturnare şî distrugere mondială. Apăsat şi con­strâns din afară, asaltat şi prigonit din interior legat acolo, dator aci că­tre ţară , o datorie multiplă —astăzi poate să fie socotit ca un victorios. Opera de pace şi de tirade a pro­dus câteva personalităţi politice rela­tive, la noi. Pentru prima oară un guvern românesc se măsoară cu is­cusinţa, cu tirania şi cu autoritatea istorică a Europii. Cine n’ar fi făcut o greşeală, cine n’ar fi dat într’un laţ din sutele câte se întind, invizibile, zilnic, subt paşii României ? D-l Bră­tianu a ştiut să aibă atitudinea băr­baţilor da stat adevăraţi, pe care îi păstrează culturii generale Istoria tu­turor neamurilor valide". -------------3Sibs­.~-----------------­datelor române din stânga Dunărei. Ioan Asan II înfiinţă la Târnova o patriarhie neatârnată româno-bulgară. Dar năvăli­rea Tătarilor sub Batu-Chan, slăbi pute­rea statului româno-bulgar. Mulţi români trecură de-a stânga Dunărei în Ţara­ Ro­­mânească, pe care Grecii o numeau Un­­gro-Vlahia (Vlahia de lângă Ungaria) spre deosebire de Vlahia cea Mare sau aro­mână din Tesan­a, iar familia roroâiească a Asăneştilor, fu înlocuită la 1275 cu o­ dinastie de regi bulgari. Aceştia se sfă­­jj şiară în desbinări şi lupte lăuntrice. U­jj nul dintre aceştia Şişman aduce pe Tur-­ cii Sultanului Amurat al II-lea asupra­ Vidinului unde domnia Straşimir cumna­ fi­­ul domnitorului Vlaicu din Muntenia. De f aci rezultă că, pe deoparte imperiul bi-­ zantin restabilit la 1261, iar pe de altă­­ parte Serbii sub Ştefan Duşan li răpiră | Bulgarilor mai multe ţinuturi. Sultanul­­ Turcilor otomani Amurat II în capul ar-1 matei sale supuse unei discipline de fier­­ puse capăt existenţei Bulgarilor ca stat, I în bătălia de la Kossovo-Poljie (Câmpul jj Mierlelor) la 1789. In aceasta luptă lai care participa şi Mircea cel Bătrân, dom-­j­­nul Munteniei, de partea Creştinilor, dej şi Amurat al II-lea fu ucis de un sârb,­­ insă fiul său Baiazid I Uderim (Fulgerul) il răzbună pe tatăl său, desfiinţând atât statul bulgar cât şi pe cel sârb. Sârbii au exercitat o preponderenţă (predomnire) însemnată în peninsula bal­canică sub gloriosul lor ţar Ştefan Du­şan. Ştefan Duşan cel Mare, ţarul Ser-­­biei 1333—1356, a fost contimporan cu Alexandru Basarab, domnul Munteniei, pe a cărui soră o luase de soţie. El a făcut din micul regat sârb un mare im­periu, care dacă ar fi ţinut mult, putea să oprească cuceririle repezi ale Turcilor în Europa. încă de sub predecesorii lui Duşan, Serbia se învecina prin Drava şi Dunărea cu Ungaria şi cu Ţara­ Româ-­ nească. Protectoratul Serbiei asupra Bul-1 gariei o punea in legătură cu gurile Du-1 nărei. La răsărit Serbia a ajuns să se­­ întindă până la marea Neagră şi până la jj Constantinopole, iar la sud până în Al-­­bania şi Macedonia. Stefan Duşan folo- jj tindu-se de luptele Bizantinilor cu Sul -­ tanul Turcilor Orkan, ocupă Macedonia de la Seres până la golful Yolo şi stă­pâni astfel ţermurile şi porturile mărei Egee afară de Salonic 1337. Albanezii, locuitorii Tezaliei şi ai Acarnaniei se su­­pusipră Craiului Duşan. Serbia sub Ste­fan Duşan se întindea de la Dunărea­ până la hotarele Greciei şi de la marea­­ Adriatică până la Helespont (Dardanele). La 1340 Duşan luă titlul de Ţar al Ser­biei, al Bulgariei, al Albaniei, al Mace­doniei şi Greciei, după cum Ioniţă Aro­mânul fusese împărat al Românilor, al Bulgarilor şi al Grecilor. Episcopul Iohan­­nie a fost ridicat la rangul de patriarh­­ al Serbiei, neatârnat de patriarhia de­­ Constantinopole. El a încoronat pe Şte­f­­an Duşan în fortăreaţa­ Scopia. Impara-1 tul loan Cantacuzino recunoscu cuceririle jj lui Stefan Duşan, ba încă a încheiat cu jj dânsul un tratat de alianţă contra Tur- jj cilor. Duşan a învins chiar pe Ludovic I cel Mare regele Ungariei şi a adus ca şi f dânsul în „statul sârbesc învăţaţi bizan-­ tini şi scriitori streini ca Dufresne, Fres-­ coti etc., ba a pus şi bazele unui codice­­ de legi. Amurat al II-lea Sultanul Tur­cilor ocupase Adrianopole la 1362 şi fă­cuse reşedinţă a Sultanilor în Europa, în partea numită de Turci Rum (ţara Romană) de unde apoi numele de Ru­­melia. Duşan se gândea să cuprindă Cons-­­ tantinopole, capitala imperiului bizantin, î­n ameninţată de Turci , dar în expediţia­­­­ sa a murit, probabil otrăvit. Moartea ne-­­aşteptată a lui Duşan a fost pentru Sârbia una dintre cele mai dureroase lovituri­­ din istoria lor. Fiul său Uroş a luat în­­ căsătorie pe Elena fiica lui Vlaicu sau I­j Vladislav Basarab, domnul Munteniei, I­­ însă a fost un craiu paşnic şi lipsit de­­ energie.­­ Statul sârbesc merse spre descompu­­­­nere, fiind atacat de Turci. Sârbii sub jj . Graiul Yucaşin au învins pe ţermurile jj Mariţei, în 5 Sept. 1371 pe Sultanul A­j­murat al II-lea, dar Sârbii curând au fost I surprinşi şi măcelăriţi de Turci. însuşi I . Yucaşin, bărbatul unei surori intrigi a j ! lui Vlaicu Vodă, dimpreună cu despotul j I Uglieşa de Serres, periră în luptă. Apoi la Kossovo-Poljie (Câmpul Mierlelor) Cnea­­j­­ul Lazar al Sârbilor şi Ţarul bulgar Siş­­i­man de la Târnova, înmormântară la 1839 neatârnarea statelor lor. Mulţi din­­t­­re cărturarii greci şi slavi din peninsula­­ balcanică, unde se întindea stăpânirea turcească, căutară adăpost de a stânga Dunărei. Astfel călugărul sârb Nicodim , a venit în ţara lui Vlaicu Vodă, unde a­­ întemeiat mănăstiri, cum fu Vodiţa.­­ Mai erau în peninsula balcanică Alba-­ nezii (Schipetarii) vechii Iliri. Aceştia a­­mestecaţi cu Români, iar mai pe urmă şi cu Slavi au luptat şi s’au împotrivit cu multă bărbăţie puternicilor sultani Baiazid I Fulgerul, lui Amurat al II-lea şi lui Mohamed II. Viteazul erou al Al­baniei George Castriota, supranumit Scander-beg (principele Alexandru) fusese ostatic la sultanul Amurat II. El părăsi pe Turci în bătălia de la Morava 1443, luă prin surprindere Croia, vechea capi­tală a Albaniei, se lepădă de islamism şi în fruntea confederaţiei seniorilor al­banezi şi Epiroţi, bătu pe Turci pe Cri­­nul Negru. Scanderbeg se aliă după aceea cu Vladislau , regele Ungariei şi cu vi­teazul Iancu Corvin de Huniade Voevo­­dul Ardealului şi ţinu piept oştirilor lui Amurat al II şi Mohamed II. Acest ves­tit sultan, cuceritorul Constantinopolu­­lui, făcu cu Scanderbeg o pace onorabilă în 1461. Curând însă Scanderbeg iarăşi luă armele contra Turcilor, îi respinse de la Croia şi extermină restul oştirei lor ca strâmtorile de la Tyrania. El se aliase cu Veneţienii contra Turcilor şi muri de friguri la Lissa 1467. După ce Turcii cuprinseră Lissa de la Veneţieni oasele lui Scanderbeg fură scoase din mormânt de Turqi şi purtate ca talis­man, iar poporul albanez a făcut nemu­ritor pe eroul lor în cântecele lor na­ţionale. In urma expunerei rezumative ale a­­cestor fapte istorice în mod sumar, sper că voiu intra în subiectul ce mi-am pro­pus a trata. Vasile I. Botez Profesor de istorie la Iaşi Rezumat istoric introductiv la primul şi cel deal doilea războiu balcanic­ii La 1185, adecă la 167 ani după des­fiinţarea statului bulgar de Bizantini, Bulgarii în unire cu Românii din penin­sula balcanică se resculară în contra îm­păratului din Bizanţ Isaac II Anghelos, care-i asupria cu dări grele. Fraţii ro­mâni Petru şi Asan fură conducătorii răscoalei şi intemeetorii unui stat ro­­mâno-bulgar, neatârnat de Bizantini. A­­cest stat ajunse la o mare înflorire sub regele Kaloian sau Ioniţă (Ioaniţiu) 1197 — 1207 d. Chr. însuşi strălucitul şi puter­nicul papa Inocenţiu al IlI-lea, recunoscu şi încoronă de rege pe loniţă. Cu toate acestea când împăratul noului imperiu latin din Orient, Balduin de Flandra, cu­ceritorul imperiului bizantin, s’a încercat să supună pe loniţă, a fost învins, prins şi închis la Târnova capitala viteazului Kaloian. Un urmaş vrednic a lui Ioniţă fu loan Asan al IV-lea 1218—1241. A­­cesta nu numai că stăpânea cea mai mare parte din peninsula balcanică, dar îşi întinse puterea sa şi asupra Voevo­ Informaţii a D­­oii membri ai clu­bului naţionaliberal sunt rugaţi a se întruni în a­­dunare generală, în lo­calul clubului, Sîmbătă 2 Mai, orele 8 jum. seara. £3 Ziln­ic. — Zilnic sosesc la Pri­mărie noi cereri de zahăr din partea diferitelor comuni din ţară ce sunt lipsite de acest aliment. Deşi comuna noastră e bine apro­vizionată cu toate alimentele de pri­ma necesitate, totuși ea nu poate sa­tisface cererile tuturor comunelor ce le solicită. Primăria s’a îngrijit mai întâi ca populara să nu ducă lipsa acestor a­­imante. Alaltâeri Primăria Comunei Bacău­­printr’un delegat al său, a solicitat za­hăr, comună ce e lipsită complecta­­mente de zahăr. Primăria noastră a admis ca să se dea o cantitate de 2 vagoane jum. de zahăr ce se află depozitate la antre­pozite. Astâ­zi primăria din Roman a făcut o cerere prin care roagă Comuna noas­tră să-i acorde de urgenţă un vagon jumătate de 61 zahăr. „­­n vederea alegerei comite­­tului de acţiune pentru ridicarea statalei lui Gheorghe Mfrzenen, s’a trimis tuturor subscriitorilor de piuă acuma următoarea Invi­­taţiune : Sunteţi rugat a lua parte la a­­dunarea generală a tuturor d-lor Mfibscriitori pentru ridicarea sta­­viei lui Gheorgh­e Mirzescu, ce va avea loc in Saloanele Camerei de Comerţ din localitate Dumini­că 3 Mai ora I0 a. an. spre a pro­­cede la alegerea comitetului de acţiune. „ Un consiliu de miniştri a avut loc Miercuri, acasă la d. V. Morfun. Consiliul s’a ocupat cu situaţiunea ex­ternă. Primul ministru a făcut o expu­nere a situaţiei şi a mersului tratati­velor diplomatice. „ Comitetul clubului conservator s’a întrunit Miercuri seara şi, discutând a­­supra situaţiei d-lui Virgil Arion în partid, a hotărît escluderea sa dintre membrii clubului conservator.­­ Comisiune de examinare a can­didaţilor pentru catedra ortahnologică vacantă la facultatea de medicină din Iaşi se compune din d-nii profesori d-ni A. Demetriade, C. Parhon, C. Daniel şi Amza Jianu.

Next