Mişcarea, ianuarie 1916 (Anul 8, nr. 1-23)

1916-01-01 / nr. 1

ANUL VII No. 1 1 ABONAMENTE In­tere­pts un an . . 20 lei I1­ strem­utare pe unan . 40 „ Perdru preoţi şi Învăţători nirfil! s® fac® reducere de 50°/0 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 1. In localul clubului Naţional-Liberal. In număr 5 BANS ZIAR NATIONAL - LIBERAL. COTIDIAN VINERI 1 IANUARIE 1916 TELEFON No. 121 ANUNCIURI COMERCIALE Unîa pe pagina ii Linus pe pagina IU Liqia pe pagina ÍV ZIAR COTIDIAN sub direcţiunea unui comitet instituit de clufeul naţional-liberal Un număr 5 BANI . 1 leu . 50 b. . 40 b. Cu prilejul anului nou dl Gh. Gh. Morascu primarul oraşu­lui a trimis în numele Iaşului, următoarea d­egramă M. S Re­­gelui Ferdinand I : «Ieşenii neclintiți în simţi­mantele de dragoste şi credinţă cu care au înconjurat întotdeauna Tronul şi Dinistia, urează din a­­dân­­ul iuim­ei lor, ca noul An să împlinească dorinţele comune ale Majrtăţei Voastre şi ale Ţarei. Să trăiţi, Sire, ani mulţi în o domnie ginioasă, Să trăiască M. S. Regina, Ba trăiască A. S Regală Principele Morfenitor şi întreaga Fa­milie Regală. Să trăiască­ România. \ .3. G. Maraescis * * * D* asemenea M. S. Regina Elisabeta s’a expediat următoarea te­­legrami la Curtea de Argeş : «leşul îşi împlineşte o pioasă datorie aducând Majestăţei Voas­tre cu prilejul Anului nou, omagiul veneratunei şi recunoştinţei ce Vă fiartă. Sărăiţi Majestate încă, mulţi şi buni ani in mijlocul acestui popor cere slăveşte pe intemeetorii Regatului .3. G. Mârzescu­­* * * Altifei Sale Regale Principelui Carol moş lenitor al Tronului, Pri­marul ia adresat următoarea telegramă : «In numele Ieşenilor aduc Alteţei Voastre Regale cu prilejul Anului Ion, urările cele mai sincere §i mai calde de sănătate, de viaţă lungă şi de activitate rodnică pentru întărirea şi înălţarea poporulu r om * I CL Gi Mârzescu j Prinsă în astreze mi. .yr&rikif­. oi * :asc^ ispit” •te îi mu eie şi a­­f, i in suflete s V • * Un an de tul nou încet Acum un ranţa timidă • va î i­timul an al i • ei mai groaznice ca­tastrofe ce a cutremurat omenirea. Vremea s’a : irî nete au acope­rit comorile I nor secole de muncă şi civilizate,r­igele - curs din bel­şug, militant­ de vieţi au fost sece­rate, dar tra în toiul ei r li şi nemiloasă era ei distrugă­toare, In pngul i .ură aceiaşi sinistră între păn unde va merge, unde ducător de pace s­­alma Nimici preves­teşte ca sfîrş­a c. r . dia va conti tuoasă şi m ..,i acum, pentru i ac ni că ciocnire e K . m să istorască banală schin mai mult d­e rîdicarea alci o lum; nouă Şi acest pi mauare în de: a omeim-L r. cît prin jen.-, d tisă p‘ ia a« roprt, î alei i ia ea ci actuala st fiu din viaţi* ’ alţii, —asfel I trăit Romînia anul căre se închei astăzi. îarea ilui 1915, istoria şi re ştinţă iele unui om, care cu ! citate Ţintă şi cu înţelepciune profetică ezidat opera de salvgardare a vneira Rom'miei, cart a s­ăpîniţ d­olit toate vicisitudinile unei vieţi ,ce al ţârei nivel era cu mult mai is de gravitatea momentelor ce-i de dat să trăiască. Numele d-lui L I. C. Bratianu va rămînea deapurufi legat de istoria acestui tragic răstimp, din viaţa poporului romín, an mic pe. O în­sam­nă curgerea vreme!­iică în­­ră Tîrşît, ce însi mnă a­­ţionare convenţio ală în opului Sl viei ar cîte aduce un an, în npreju- Ic, ;ri vi­i Opor ? rindp-ne din înţelepciunea mo­ri­ de restrişte tra. tiănâ acum,­­ ce-am . . . din ex­•: fă.ettt, să pâşţm pra­­iui ar- ir. V­­i .rcredere , . morm str lucit a! treară. ti impc­­-a pană gri toritL#**^ cu o rrenajuî v Lstei tr omîniaa știut si. prtde c ii)1 ?:re fo■­ rmea: Râ i'iO scruteze re­orJL '/w eai tăți i forţele deapara are ar­î ne!/pe pe roselor ei prezen urea asprinţiiior îcă rodnicii pent sterile pentru alt Intrig!«rată pent nentalism depins an de tăceM și I interese!or tâ­­rbărie seaca pent­­r› tUî Un un an cepu­t, ceasta nie ne cu Vî F› » IMm i/vvV V f k V. n V * iTIs % m .■mm.f Dar Şt-o «r Cu fă’ P ĂUN - P ! N C f » '*%î 4181), i toţi de-acasă ţi’s singur cu Grivei, nu mi’i frică,—de ce Bă’mi fie frică ? 0 crăpătură şi’i uşa încuiată... apa mi se pare, că prea­ e mititică;­­sta parcă e mai întunecată... ;he i dus pe vale... Cum stăm de singurei! i'glie vine ’ndată, nu nm dormi, Grivei ! • dus departe şi trebue să vie, m­i se ’ntoarce, dar vii e ’ncet, pe jos, paia mare,—aşa mi-a spus el mie. 1 s­me basmul, ştii, basmul cel duios, mice voinicul şi doisprezece zmei... uiţi spre uşa. ţi’i frică, măi, Grivei ? fereastra,—de^el pocneşte uşa, işti^ urechea,—te tperii de nemica... Lite’n vatra, cum «vântură cenușa pet atâta lu cru să te­­*ntirind­ă frica ? ot ți’i teamă, vin ici sub ochii mei.. luci un ap.» — „Mişcarea“ §2 Käs« ben­sSfBMiropean^ inchstl­im astăzi încă un an de ga­zetărie în care cea mai mare setiuî­­vitate a fost consacrată războiului eu­ropean. Vorbîsn pentru piima oară de pro­fesiunea noastră şi mai lu cearnă d® modul cura am înţeles să ne exerci­tăm eceastă profesiune în decursul conflagraţiunei europene. Pe cit mi-a fost în putinţă am cău­tat sw*ne deosebir­ de roulţî dintre confraţii noştri, ceri din motiv© pe cam nu Ie disc­ut­am au Înţeles să facă din răsboiu! european uri nese­cat isvor de ştiri sinsajionale şi alar­mante. In această privinţă atitudinea noas­tră conştiincioasă « putut fi apreciată d® mare!® pi bl!c. Ţi-am dat toată si­linţa ca să verifică­m­ toate ştirile re­lative la desfăşurarea răsboiului şi să înlăturăm cu desăvîrşir© toate ştirile falş® sau intenţionet alarmante. „MiSCflREfli* în această privinţă, şi-a tras linia­­­ de conduită faţă de războiul european, devenind ast-fel un organ de control al acelora dintre ceti­tori cari de multe ori au fost induşi în eroare d® câtră alte gazete, cari au publicat tot soiul de ştiri fantastice. Spunem acestee ţiră intenţiuni vexa­toare pentru confr. .11 noştri. Dimpo­trivă, am dori ca toţi confraţii noştri, cari îşi dau seama că gravitatea situa­­ţîunelor de astăzi, şi de starea ener­vantă in care se află spiritul public, să înmormintere odată cu anul vechiu toate... obiceiurile vechi, pentru ca ce! puţin In ceia ce priveşte relaţiu­neie despre războii să fie înlăturate ori­ce ştiri necontro­ate, mai cu samă aceiea cari aparţin programului sen­­........ Dorim ca noul an să purifice presa noastră macar în această privinţă, ,MIŞCAREA“ care, cum au văzut cetitorii, şi a inţeies rolul d© la isbuc­­nîrea râsboîului, va păşi şi de acum­­ înainte pe acelaş­i om drept. Creangă tutungiu Am povestit aiurea (Flacăra de vara trecută), cum povestitorul Ion Creangă, suparat de mai marii clerici■ ieşeni, ce nu vedeau cu ochi buni amestecul unui diacon in afacerile politice, se despopi, schimbându-şi potcapul pe o căciulă de miel. Creangă insă mai era şi institutor pe lingă diacon. Mitropolitul Calinic, atins şi mai tare prin fapta lui Creangă, interveni la Mi­nisterul de culte şi instrucţie publică, arătând­ purtarea fostului diacon ca foarte ofensatoare pentru biserica na­ţională, şi exemplul seu ca nedemn de un învăţător al copiilor din şcoalele publice; şi Ministrul, fără multă cerce­tare sau chibzuire, suspendă din pro­fesorat pe respopitul Ion Creangă. Cum nici un alt venit n'avea bietul institutor, şi pe lingă el mai avea de hrănit nevasta şi un copil,—cu ajutorul citorva colegi şi prieteni, strîngind o su­mă modestă, el deschise un debit de tutun in o dugheniţă din strada Pri­măriei, nu departe de Mitropolie. încetul cu încetul, muşteriii începură a frecventa tot mai mult debitul lui Creangă, şi, mai cu poveşti, mai cu anec­dote, mai cu politicale, venitul acestei noi întreprinderi sluji ca mijloc de trai pentru Întreaga familie a povestitorului. Mai tîrziu, cînd un alt Ministru de instrucţiune raţiona mai conştiincios de­cît precedentul, Creangă fu reintegrat în postul seu d°, institutor, — şi, ne mai puţin, continua să fie şi negustor şi belfer, el trecu negustoria sa fratelui seu Zaheu, care era cîntăreţ la biserica Frumoasa. Mulţi cunoscuţi şi foşti muşterii ai debilului lui Ion Creangă îşi aduc a­minte cu multă plăcere de sferturile de das ce le pierdeau pe acolo, întru­cît aproape fiecărui client, cunoscut sau necunoscut, ce intră în dugheniţa­­, Creangă avea, ceva de spus, cu şart şi de multe ori cu ah­ei... adevărat bulgă­resc. fr» Două aniversări Sa ImBanssc astăzi două-xeei $! sase de ami la moartea mareîuî proza* . tor loan Creangă. © datorie «ta cronicari r® Impun© să amintim ziua morţii acestui mare ar* tisHaran care a înzestrat literatura noastră cu o operă strălucită pentru deapururi. Căci ori»«® se va mai produce genial în literatura noastră viitoare, opera lui lean Creangă Iţi va păstra însem­nătatea el ni va fi întotdeauna o pildă vie de frumuseța graiului moldove­nesc, pe care la grăit mareie şi fer­mecătorul povestitor. * Cea de a doua aniversare e aceea a blajinului poet loan Păun-Pincio. Seri, 30 Decembrie, s’au implinit do­­uă­ zeci şi unu de ani de cind a murit in spitalul Coltel din Bucureşti, sărac şi singur, ce! mai duios dintre poeţi! general Itunel de acum două decenii. Pe urma lui Pincio, tovarăşul iubit al lui Dim­­ânghel, n'a remas de­cit un singur volum de „Versuri, proză şi scrisori“ editat pentru a doua oară de d. O. Diamaridy. Se găsesc In această carte literară vibrările unul artist care farmecă şi îmbunează prin proză şi vers. Reproducem In altă parte una din frumoasele imspirajjiuni ale uitatului Pincio. Cetitorul care va sorbi întrea­ga frumuseți a acestui vers, va fi in­teresat să cunoască cartea poetului Pincio, singurul monument pe care l- lui din bunii sei tovarăşi . S’o ridică­ întru amintire. COLINDA NOUĂ La Crăciunul din anul 1215 - O, dulce înger, ce odat’ Vestit-ai pe Mesia, Coboară iar’ dîn cerul sfânt, Plinind din nou solia ! Purtând st țiparea de măslin In aie vestm­ani le-arata Şi ad’o zare de senin In lumea tulburată. Pătrunde prin troianul alb Sub streşini umilite Şi mângâie copii orfani Şi mame văduvite. La cei ce gem în suferinţi Pe-o rază blândă vină Şi lacrimile lor ferbinţi Şi chinul lor alină. Coboară’n câmpii ’nsângeraţi, Ce'n vuet greu răsună Şi din duşmani fă iarăşi fraţi, Blând mâna le’mpreună. Şî ca prin farmec ăst pământ ii­rsiu se va preface, Când vei vesti cu glasu-i sfânt In lume fie pace ! Andrei Bârseanu. R­O­Z­I­I In documentata „Istorie a teatrului din Moldova“ d­. T. T. Burada se ocupă în prima parte de teatrul nostru primi­tiv, adică de jocurile şi petrecerile tra­diţionale de Crăciun şi Anul Nou. Reproducem din acest capitol partea consacrată Irozilor d­in Moldova după cât cunoaştem ta­câmul Irozilor, precum se numea mai de mult, umbla pe străzile cele mai prin­cipale ale oraşelor , şi prin măhălăli, cu mare alaiu strigând Irod-Irod. Une­ori se duceau chiar şi pe la moşiile boerilor celor mari de jucau, unde nu li se în­tindeau porţile, ci din contra erau bine primiţi şi se întorceau cu mulţi bani şi merinde, căci boerilor întotdeauna le-au plăcut să sprijinească şi să vadă că se menţine datinele noastre strămoşeşti. In Iaşi în special se aflau mai multe tacâmuri de Irozi, dintre cari unii mai de seamă îmbrăcaţi luxos, cu haine au­rite, jucau numai pe la case mari, iar alţii cu haine mai puţin bogate, jucau pe la casele negustorilor şi a locuitorilor de prin mahalale. Când se întâmpla să fie chemaţi in casele boerilor mari, ei erau primiţi in odaia cea mare (salon), şi acolo Irod se aşeza in mijlocul odăii pe un jilţ, iar la spatele lui stăteau doi copii îmbrăcaţi ca îngerii cu suliţi în mână şi-i ţineau poalele mantiei sale, iar ceilalţi părtaşi ca : cei trei Magi sau crai de la răsărit, Baltazar, Melhior şi Caspar, un stra­­tiot (soldat­) a lui Irod, un harap negru la faţă, un cioban, doi ostaşi cu săbii şi doi ostaşi cu lănci, stăteau împreju­rul lui, şi ast­fel aşezaţi îşi începeau şi-şi urmau apoi jocul şi cântecele lor. In a­­celaş timp boerii îngăduiau să intre în salon odată cu Irozii şi o parte din po­por, precum şi copiii cari urmau pe I­­rozi pe strade, ca să privească şi ei. Bătrânii ne spun că pe la anul 1830, cei trei maghi sau cei trei Crai de la răsărit, mergeau călări, şi erau îmbră­caţi cu stihare şi cu cămeşi de stofă ro­şie, împodobită cu şireturi albe ce aveau zurgălăi pe la mâneci, şi înfăşuraţi cu aurari ca diaconii, pe cap având un fel de mitră făcută din hârtie poleită şi cu clopoţei. Ostaşii erau cu la 30 la număr. Irod nu avea pe lângă dânsul îngeri, ci şedea singur pe un jâlţ. In tacâmul Iro­zilor se afla câte­odată şi un cioban, şi in totdeauna un harap cu fes roş, pistoale şi hanger la brâu, iar în mâini ţinea un buzdugan. In Moldova mai în fiecare localitate atât jocul şi cântecul Irozilor, cât şi nu­mărul inşilor din care se compune trupa, precum şi costumele lor, se deosebeau mult unele de altele. Intre Irodari şi copii de la Stea, a fost şi este o mare neînţelegere asupra întâietăţii lor. Irozii pretind că având un Împărat cu ei, şi pe cei trei Crai de la răsărit, precum că şi fiind şi mai mulţi la număr, steaua trebue să li se închine. Cei de la stea, spun că ei sunt mai mari, căci represintă instituţiunea religioasă în toată puterea ei. Din toate aceste neîn­ţelegeri a rămas încă şi pănă astăzi, că steaua trebue să se închine înaintea Iro­zilor la întîlnirea lor, plecându-se în jo­s de trei ori, altfel Irozii o sparg. In Moldova cel mai vestit tacâm de Irozi a fost acel al lui Costache Vlăguţă şi al lui Mihai Vlasie, irodari din Iaşi. Astăzi jocul Irozilor, atât de cântat de ba Dani Şi care este l­ug­u iuoană ii, a credinţei noastre strămoşeşti, începe în­cetul cu încetul să dispară din mai multe localităţi din Moldova. In Iaşi încă de pe la anul 1892 nu mai vedem de­cât un singur tacîm de Irozi. INFORMAŢII „Mişcarea“ Iaşi, 1 ianuar 1913. *­ Numărul viitor al ziarului nostru va apare Sâmbătă a Ianuarie a. c. Agitaţia morarilor­ ­ Măsurile luate de Administraţia comunală — Morarii din Iaşi — numai morarii din Iaşi — îşi continuă acţiunea lor neper­­misă pentru a forţa Ministerul de Indus­trie şi Comerţ să ridice preţurile maxime fixate pentru făină, deşi s’a constatat, după cererea lor, din însăşi registrele şi bilanţurile lor, că aceste preţuri le asigură cîştiguri legitime. Această constatare s’a făcut la moara indicată de ei înşişi, de către d. inspector Iorga în prezenţa mo­rarilor, a reprezentantului sindicatului lor, a reprezentanţilor Camerii de comerţ şi a autorităţii comunale. Astăzi pentru a forţa ridicarea acestor preţuri ei nu ezită de a recurge la toate mijloacele care ar putea împiedeca sa­tisfacerea cererilor consumaţiunei interne; in alte cuvinte, nu ezită să înfometeze populaţia numai pentru a-şi satisface în mod nepermis interesele lor. * încă de acum două săptămîni, două mori au încetat măcinişul, iar celelalte declară că nu pot acoperi stocul necesar consumaţiunei interne, avînd contractări de măciniş în vederea exportului. Aiai mult, una din morile care încetase mă­­cinişul s’a hotărît zilele acestea să-l reia, nu însă pentru îndestularea popu­laţiei, ci pentru a măcina griul sindica­tului agricol local, tot în vedererea ex­portului. Astfel, morile din Iaşi care beneficiază de avantagiile legei pentru încurajarea industriei naţionale, satis­fac direct sau indirect numai cererile străinătăţii şi refuză să asigure steal necesar consumaţiunei interne. In această situaţie, Primăria a fost

Next