Mişcarea, ianuarie 1917 (Anul 9, nr. 2-23)

1917-01-03 / nr. 2

REDACŢIA şi ADMINISTIA ,­y£L­IBERAL. COTIDIAN MARŢI 3 Ianuarie 1917 UN MUMAR BANI Sub direcţiunea unui, comitet Ch­iflbul Naţional Liberal UNIVERSITĂŢII IAŞI IAŞI, PIAŢA UNIREI In localul Clubului Naţio­ral OMN DE ZI „Pe pragul anului, întâiul Meu gând se îndreaptă spre iubiţii „Mei ostaşi, cari îr lu luni de lupte crâncene nu s’au arătat mai „prejos de aceia, de a căror vitejie ne povesteşte istoria nea­mului nostru. „Cu gând duios ş inima plină de dragoste, Regele vostru îşi „aminteşte de aceia re voi, care dorm înfrăţiţi în ţărână somnul „de eroi. Cu încred şi nădejde privesc la ceilalţi care zi şi noapte „înfruntă primejdia,a căror braţe n’au ştiut să slăbească, a căror „vitejie n’a putut sşijenească încercările grele ce vremurile ne-au „impus „ostaşi, „Lumea întreagă ,­ită la voi, iar Ţara se sprijină pe voi ca pe „scutul ei; cu Mine aşteaptă să faceţi zid din piepturile voastre, „e spre apărarea sc­ei noastre Ţări, să duceţi drapelele române „la izbândă. „Aduceţi-vă aminti vă luptaţi pentru pământul strămoşesc, pen­­­tru copiii şi părinţi­iştri, pentru fraţii voştri de dincolo de ho­­­tare,­că prin birui le veţi pregăti un viitor mai fericit ! „Vă salut azi cu­­noştinţă şi cu încredere în viitor şi urându ă la toţi, ofiţeri, şt­iţeri şi soldaţi un an bun şi încununat d­ iuri, vă spun: „înainte cu Dumne “ ! -„vă ia toţi, ofiţeri, si „lauri, vă spun: „înainte cu Dumne FERDINAND Pa proces iaiiîaMl Tentativa germană ptru a ob­ţine pacea a eşuat. Aici au res­pins cp energia cuvenită pfopi­nerea 'gvmaaih. V» anttuA \ 'trtci '■■QikAntse sunt silite să continue­­boiul. Germania a făcut pr­unerea de pace pentru că interesd Puterilor Centrale impuneau să rşească a­­ceastă pace. Această opunere e­­ra isvorâtă din pătrunc­ea situaţi­­unei reale de pe frontu şi din gri­ja de a salva, cele mat enţiale in­terese ale Puterilor Cer­ale. Când­­a făcut această propune?, Germa­nia a avut în vedere ti­nai intere­sele blocului central şi ia ştiut că pacea pe care o putea obţine as­tăzi, nu o va putea obţin­e mâne. Pacea care trebuia să salveze in­teresele. Germaniei, pacia pe care Germania o dorea aspizi, i-a fost respinsă şi Germania a rămas nu­mai cu perspectiva piei pe care nu o va propune ea , care va în­semna consacrarea unei stări de fapt şi de drept în care Armania va fi redusă la rolul impus de interesele Aliaţilor şi ale civilifejiei. Şi acum, cu toată durerea deza­­măgirei suferite şi a unui eşec mai m­it, Germania este silită să con­­tnue lupta pe care a avut un mo­­n­ent iluzia că o va putea înceta. V­a reuş­i. Războiul continuă deci­mpotriva voinţei germ­ane şi împo­­riva intereselor Pute­ror Centrale. Desfăşurarea operajfiunilor viitoa­­rfî ale războiului nu/J poate fi decât fatală Puterilor Ct germane, măcinate i mi şi jumătate de f­aza în care împros’­rem de deficilă e­ste imposibilă. Fiin­ţă, împuţinează şi forţe; fiecare eforii duce un succes de ertfe care grăbesc erilor Centrale, fiel ilraie. Forţele lĂSulâ" doui izboi, sunt în­­­tare a este ex­­sporirea lor ţâre zi de lup­­isieieşte a cr-~te care poate ar­zi, e plătit cu răbuşirea Pu­astăzi, înseamnă ap­oi du­ranţa înfrângerei In acest timp, poresc, râd,când d de care se va uterilor Centrale. Acesta e procesu­l d­esfăşurărei de i şi de mane a al opţiunilor răz­­oiului pe care Ge ha,hia pa pr­v­ocat, dar pe care nul reuşi să-l re­­succese de pierea şi sigu­­mârse. riele Aliaţilor ostacolul cel ma­­i robi rezistenţa sfârşească înainte de a-şi produce desnodământul care va aduce victo­ria desăvârşită a civilizaţiei împotri­va barbăriei. i filigrana şi finiţii, M. S. Regina Maria însoţită de A. A. DL. R.R. Principesele Elisabeta şi Ma­­ria a vizitat Sâmbătă după amiază în spitale pe victimele accidentului de tren din gara durea. Suverana profund mişcată de această nenorocire s-a interesat de fiecare rănit în parte, adresându-le cuvinte de mîn­­gâiere. Cele mai multe dintre aceste victime au fost internate în spitalul Sf. Spiri­don unde D-nii Profesori D-nn Mani­­catide şi Tănăsescu cu un devotament mai presus de orice laudă, au dat grab­nice ajutoare răniţilor, salvând viaţa celor mai mulţi dintre ei. Vizitând sa­lonul în care sunt internate femeile şi copiii cari au căzut victime acestei ne­norociri, Suverana stăpânită de cea mai profundă emoţie, nu şi-a putut reţine lacrămile. Durerea Suveranei se contopise cu aceia a celor ce zăceau pe patul suferinţei şi scena aceasta de o duioşie mişcătoare a emoţionat până la lacrămi pe cei ce au asistat la ea. Ca o mamă bună şi duioasă Suverana a împărtăşit toată durerea ce stăpânea mulţimea aceasta de suflete nevinovate cari căzuse victima celei mai cumplite dintre fatalităţi. Eri, M. S. Regina Maria însoţită de A. S. Principese a vizitat din nou spitalele împărţind soldaţilor răniţi daruri de Anul Nou. Fie­care soldat a primi­t câte un pa­chet in care se afla aranjat cu îngrijire de manele gingaşe ale Principeselor, co­zonac, bomboane, prăjituri şi ţigări, mulţumind cu recunoştinţă Suveranei pentru această înaltă şi delicată aten­ţiune. Pretutindeni buna Regină a Ro­mâniei a fost întimpinată cu entuziasm şi cu urări de fericire pentru iubita noastră Dinastie. Foarte mişcată de dragostea bravilor noştri ostaşi, Suve­rana le-a urat însănătoşire grabnică pentru a păşi cât de curând din nou să-şi facă datoria pentru țară. Franţa recunoaşte oficial guvernul Venizelos Park.—Guvernul francez a inupit pe consilierul ambasadei franceze din Roma de Déby, agent diplomatic al Franţei pe lângă guvernul lui Venizelos din Salonic. Prin aceasta Franţa a recunoscut faptul că naţiunea şi statul elin sunt reprezen­tate numai de guvernul lui Venizelos, dat fiind părăsirea Atenei de ambasado­rul Franței. NOTE În omagiu Franţei După cărţile lui Pompiliu Eliade a­­supra influenţei franceze în România, cărţi scrise cu o strălucire de fantazie literară, proprie frumosului spirit dispă­rut,­­ cartea d-lui­­N. Iorga („Histoire des relations entre la France et Ies Rou­­mains“) vine la momentul cel mai potri­vit pentru a arăta ambelor popoare, cari sunt legăturile de p­­etenie, de recunoş­tinţă, de comunitate istori­c, ce le leagă nu de azi, ci de mult. D. Nicolae Iorga, ca mare istoric ce este, duce investigaţiile sale dincolo de legăturile moderne dintre marea Franţă şi mica Românie, şi ne dovedeşte cum rudimente de comerţ intelectual au exis­tat în timpul evului de mijloc, şi pe vremea Cruciadelor. El ne arată legătu­rile dintre neguţătorii şi călătorii francezi din secolul al XVI-lea cu Franţa, şi ne luminează istoria anecdotică şi intimă a acelor numeroşi perceptori şi secretari francezi în Muntenia şi Valachia în se­colul al XVIII-lea, păsări rătăcitoare şi messagedi ai unei lumi luminate de soare într’un tărâm întunecat! Dar cea­ ce, răsare ca un frumos oma­giu adus civilizaţiei şi geniului francez, este afirmaţia întemeiată pe­ o adâncă veritate istorică.­Franţa nu doreşte a fi imitată servil, ci de a fi noi înşine. O amintire personală a d-lui Iorga e deo­sebit de interesantă . Pe vremea când o agitaţie puternică cărea reprezentaţiile în limbi străine pe scena Teatrului nos­tru Naţional, un oaspete întâmplător francez, învăţatul Bé­nont a spus textual: „Aveţi dreptate. Cel, ce poate să ne fie plăcut nu este de a­ maimuţări civiliza­ţia noastră, dar de­ a o întrebuinţa cu folos pentru a provoca sau grăbi răsări­rea unei noi civilizaţii naţionala“.. Cuvinte pline de adevăr, ele ogindesc perfect modul cum Francezii înţeleg a respecta isvorul de inspiraţie naţională, originali­tatea proprie a fie­cărui popor, — şi ce frumos omagiu li se poate aduce atunci când rămânem îndrăgostiţi de tot cea­ ce al nostru, în iubirea­ sinceră şi admira­ţia îndreptăţită a geniului lor luminos, clar, şi generos! Petronius Situaţia greaua Germaniei Faimoasa propunere de pace a pute­rilor centrale, comentată cum se cuvine de întreaga presă europeană, a primit răspunsul bine meritat din partea guver­nelor aliate. Atît răspunsul guvernelor aliate cît şi în cea mai mare pare, comentariile fă­cute de presa amică nouă şi de cea ne­utră, sunt bine cunoscute de toată lumea. De aceea nu ne v­­m ocupa aci nici de răspunsul în chestiune şi nici de co­mentariile presei europene. Totuşi nu ne putem opri de a nu re­leva un fapt de o mire importantă care reesă din nota de răspuns a aliaţilor şi din toate comentariile, făcute pînă acum asupra propunerei germane . Este că toa­tă lumea, oficială şi nreoficială, a pătruns şi a dat în vileag adevăratele motive care au dictat propunerea în­ chestiune şi a­­devăratul scop urmări de Germania, prin această propunere. „ Adevărul nediscu­bil care reesă din toate acestea este ca Germania nu mai poate duce acest război, fără a-şi primej­dui propria ei existenţă. Acesta este cel mai puternic motiv care a silit Germania să facă propunerea de pace, cu scopul de a scăpa de dezastrul care o ameninţă şi are se apropie cu paşi foarte repezi,­­Germania, pentru a fi silită să facă a­­cea propunere, trebuie să fie la mare ananghie şi jîritr’o sîuaţie foarte grea. Tot meşteşugul guvernuilui dela Berlin şi al diplomaţ­ei germare, pus în redactarea propunerei de pace, h’a putut masca si­tuaţia inextricabilă îrs care se află pute­rile centrale. Asupra acestei situaţiuni şi a soartei ce aşteaptă puterile centrale şi pe barbarii lor aliaţi, nu mai încape nici cea mai mică îndoială. ‘ Germania deci doreşte pacea, cu atît mai mult, cu cît ea este cea dintîi în joc şi ea va suferi mai rm­ult de pe urma de­zastrului inevitabil care ameninţă conglo­meratul teutono-turanic. Aceasta este teribilii situaţie a vrăjma­şilor noştri, situaţie de care Germania se cutremură mai mult chiar decît toate a­­liatele sale. ui#t®Iîî, vi­e lor11­­1 "«FORMAŢIUNI Un spectacol dintre cele mai neplăcu­te oferă ochilor, modul în care se face circulaţia tramvaielor electrice. împotriva tuturor dispoziţiunilor de or­dine impuse de administraţia comunală şi de direcţiune, publicul asaltează vagoanele de tramvai, luând locuri pe scară şi pe tampoane. Este o procedure desmaţată care, sfidează şi estetica oraşului şi or­dinea publică. Spectacolul acesta produ­ce o impresie­ penibilă, iar sistemul îm­piedică circulaţia regulată, făcând impo­sibil controlului buna funcţionare a tram­vaielor. Trebue să recunoaştem că vina întrea­gă a acestei stări deplorabile de lucruri este numai a publicului, care stăpînit de nerăbdare şi sfidind măsurile de ordine oferă zilnic acest penibil spectacol. Din această cauză avem de semnalat zil­nic accidente de care nu poate fi făcută răspunzătoare direcţiunea, atunici cînd nu­mărul locurilor este limitat, iar circulaţia reglementată. De aceia ne facem datoria de a sfătui publicul să fie mai pacient şi mai respec­tuos faţă de ordonanţele de circulaţie pu­blică. Sistemul îmbrîncelilor inutile şi a înghesuelei este prea mult practicat de unele persoane la debite, la localurile de consumaţiune şi chiar la chioşcurile de vînzare a ziarelor. Ori, ordinea publică nu poate fi stînjenită de nerăbdarea u­­nora, sau de nerăbdarea altora. De dorit ar fi însă ca publicul să în­ţeleagă singur că o asemenea stare de lucruri nu mai poate beneficia de nici un fel de îngăduință și să intre în lega­litate. ­ROISMUL oştire! noastre Când se va scrie pe îndelete, fără pa­siunile momentului şi enervările inerente timpurilor grele, istoria zi cu zi a acţi­­unei militare româneşti, se va vedea a­­tunci câte momente de mare Înălţare, şi ce minunate eroisme, discrete şi pro­funde, au luminat sufletele tinerei noas­tre oştiri. Şi din cartea mare a­­unui război plin de eroisme, pagina consacrată luptelor de la Cerna, ale detaşamentului ce îşi a vândut viaţa pe un preţ măsurat cu atâta singe vrăşmăşesc, — va fi pe veci prinsă în chenarul de aur al marilor ges­turi vitejeşti, cari onorează pe veci o oştire. Vitejia de­taşamentului român de pe Cerna este de altfel recu­noscută chiar de către aceia cari au avut să sufere dureri de pe urma ei, şi cele scrise de Lokal An­zeiger din Berlin sunt mărturisiri de o valoare documentară istorică pe care ni­meni nu o va contesta şi toţi o va în­ţelege. Ziarul berlinez e silit a scrie ur­mătoarele :*„După 4 săptămâni de lungă pribegire şi după o rezistenţă vrednică de admi­raţie, resturile primei divizii române s’au predat azi, ? Decembrie lângă gura Ol­tului.“ Şi mai departe se arăta cum bra­vii noştri au făcut front, cu spatele în Olt şi aproape sprijiniţi pe Dunăre au primit ultima luptă“ .„Dar aveau să se apere din toate părţile“ adaogă gazeta­rul german, şi această observaţie, scrisă probabil , contre coeur, este încă una din acele destăinuiri cari subliniază valoarea jertfelor noastre ostăşeşti. Şi când cetim aceste mărturisiri scrise de însăşi vrăşmaşii noştri, cu privire la armata noastră, când "citim apreneiile unui Mackensen asupra valorii infante­riei noastre, o înţelegem şi mai bine pe de o parte caracteristica lapidară a lui Lacour Gayet că am fost paratrăsnetul ce am atras fulgerile ce-ar fi căzut aiu­ri­t, şi, pe de altă parte,­­simţim şi ne­dreptatea vecină cu crima a ace­ora cari adaogă blazat ei, frivolitatea şi secul lor scepticism, la aprecierile lor ingrate asu­­pre eroismului ostăşesc.’ Noi, suntem mândri de rostirea noas­tră ; şi avem convingerea deplină că în acest sentiment nu intră nici un orgoliu exagerat, ci constatarea rece a adevăru­lui şi a faptelor. Istoria de altfel nu o fac cei prinşi în­­vâltoarea patimilor, ci spectatorii obiectivi din galeriile posteri­­tăţii. La aceste galerii se duc ochii min­­ţei noastre, de câte ori ni se confirmă actele de eroism, şi gesturile mari ale scumpei noastre oştiri! Gr. T. 5,3 S’a perdut în ziua de 26 Decem­brie ora 5 p. m. de către căpitanul Po­­pescu Tudor în gard Iaşi—Bârlad un pachet in plic de pânză albă care con­ţinea acte judecătoreşti militare. Cine l-a găsit este rugat să-l aducă imediat la comenduirea petei Iaşi unde va pri­mi o recompensă de­ una sută lei. Sm­ormîntirea victimelor acciden­tului din ciurea Azi dimineaţă la ora 11 a avut loc în­mormântarea cadavrelor a căror inden­­titate s’a putut stabili până acum, în ur­ma nenorocirei petrecute Sâmbătă în gara Ciurea. Un serviciu religios a fost oficiat de către P. S. Sa Arhiereul Antim vicarul Mitropoliei. Iată relaţiile oficiale asupra numărului ofiţerilor şi soldaţilor morţi în urma ne­norocitului accident de la Ciurea . Un ofiţer francez, colonelul Viallat şi un pilot aviator, un colonel rus, 45 sol­daţi ruşi şi 8 ofiţeri români. După oficiarea serviciului religios, P. S. S. Arh­ereul Antim a rostit o mişcă­toare cuvântare. Au luat parte d-nii Al. Constantinescu, ministru de interne, Dimitrie Grecianu, ministrul Lucrărilor publice, General Bur­­ghele secretar-general al ministerului de Răsboi, Petre Fântânaru, prefectul jude­ţului, Colonel Boboc comandantul Pieţei, Ion Băbeanu directorul de mişcare C. F. R. Colonel Paiesiu din partea comanda­mentului rusesc, Căpitan Menton din partea Comandamentului francez. D-l Dimitrie Grecianu min­strul Lu­crărilor publice, a rostit apoi o cuvân­tare exprimând regrete din­ partea gu­vernului. 153 Aflăm cu plăcere despre căsătoria d-lui Locotenent Const. Rang cu dră­gălaşa d-ra Henriette Caraban. Toate urările de fericire tinerilor căsă­toriţi, ca Directorul ziarului nostru a remis azi d-lui general Herescu, comandantul corpului IV armată, suma de 161 lei, subscrisă de personalul Direcţiunei ge­nerale a siguranţei, spre a se procura soldaţilor de pe front diverse obiecte şi mâncăruri. D. general Herescu a dispus ca această sumă să fie trimisă ln destinaţie. Ba Se incunoşt­inţează pe toţi elevii cari au depus examene particular în se­siunea curentă in Buzău şi Focşani, că actele lor se găsesc la Minister (Univer­sitate) de unde le pot ridica. SerSsar© min­oască.—In vremurile dureros de mari pe care le trăim, în timp ce de pretutindeni, „blazaţii" dau năvală spre graniţa Rusiei, se mai găsesc oameni cari să se gândească cu totul la altceva decât la ele însele, căutând prin mani­festări de bine şi de frumos să ajute la reînsufleţita şi mângâierea celor din ju­rul lor. Intre aceşti oameni intră în pri­mul rând aceia cari iau iniţiativa serbă­rilor militare cari au început de câtva timp la Iaşi Iniţiatorii acestor serbări, ne­cesare atât pentru înviorarea pe care ni-o dau, cât şi pentru scopul lor bine­făcător,­­merită toată lauda şi recunoştinţa noastră. Printre oamenii de mai sus descoperim cu o deosebită plăcere şi pe d. căpitan­­aviator Adamovici, comandantul Rezervei generale a aviaţiei Om de suflet şi dis­tins iubitor de artă, cu sforţări delicate a reuşit să aranjeze festivalul artistic-lite­­rar care se va da mâine seară Marţi 3 Ianuarie la Teatrul Naţional în folosul familiilor subofiţerilor aviatori aliaţi şi români, căzuţi în timpul acestui război pe pământul ţarei. Acest festival pe lingă că întruneşte pe scenă pe cei mai de seamă artişti ai noştri, D-rele Maria Ven­tura, Tina Barbu, Elena Drăgulănescu, maestrul Nottara, Livescu Bulfinsky, Ata­­nasescu, nepreţuitul bariton Jean Atanasiu, pe lângă faptul că marele nostru istoric Iorga va ţinea­ una din renăscătoarele lui conferinţe, mai este important şi prin aceea că se dă pentru familiile aviatorilor aliaţi, căzuţi departe de patria lor în u­­riaşa luptă a omen­iei de azi. E o ser­bare frumoasă acea ta pornită dintr’un sentiment superior; e un omagiu pentru îndrăzneţii martiri ai înălţimilor.—Şi pro­gramul ei deosebit şi scopul ei, îi asi­gură un succes desăvârşit, spre cinstea distinsului iniţiator. '­0 NEOSALVARSAN dozele 1, 2, 3 şi 4 s’n primit 1a Farmacia Dr. Ratia­­nu str. Cuza-Vodă.

Next