Mişcarea, februarie 1917 (Anul 9, nr. 24-44)
1917-02-02 / nr. 25
t s ANtIL IX No. 25 UM NUMĂR mmn REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIRE! No. 6. In localul Clubului Naţional-Liberal ZIAR NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN JOT 2 Februarie 19. UN NUMĂR Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional-Liberal r * * *■. A ♦ ►A * . * SITUAŢIA Pe frontul occidental se semnalează o acţiune a trupelor engleze la nord de Ancre, unde au reuşit să cucerească 600 yarzi din tranşeele germane, râdărnicind, cu vederi serioase pentru inamic, o încercare făcută de germani la nord-est de Neuvile Saint Vaast. Acţiuni mai vii o înregisrează pe frontul italian, unde inamicul a suferit pierderi mari în luptele violente de la est de Gorizia. Pe frontul romînesc activitatea mereu vie a artileriei noastre cauzează pierderi serioase inamicului. Pe restul fronturilor nimic important. TUNURILE DE LA PLEVNA Ziarele germane ne aduc între altele vestea că turcii au ridicat de la Plevna, cu consimţimîntul bulgarilor, tunurile turceşti ce se aflau în jurul mormintelor, care comemorau acolo eliberarea şi independenţa bulgară. N’avem nimic de zis faţă de delicateţa acestui procedeu , ne-ar fi mirat ca bulgarii sa fi procdat într’altfel Dar, socotim că bulgarii ar fi putut să fie ceva mai consecvenţi. Intr’adevăr, de ce au restituit iei turcilor tunurile, prin a căror răpire armateie lui Alixandru i[Je-au darud neatîrnaria ? Desigur fiind că au vrut în interesul fraternităţei de arme de azi, să şteargă din mintea turcilor tot ce le-ar fi putut aduce aminte de înfrîngerea lor de la Oriviţa de la Plevna, de sdrobirea oştilor vestitului Osman Paşa. Ei bine, dacă e aşa, mai sunt şi astăzi în cîmpiile din jurul Pievnei şi alte rămăşiţe materiale al înfrîngerei turceşti, sunt oasele nenumăraţilor eroi ruşi şi romîni, care şi-au jertfit viaţa, pentru ca dint’o mizerabilă râie turcească ce poată se renască un stat bulgăresc. Dacă bulgară au avut neobizarea să trimeată la Costantinopol trofeele, cărora le datoresc existenţa lor ca stat, de ce n’au scotocit, neruşinaţii şi monumentele de la Gorni Dumic şi movilele funerare de la Ghiţ», ca să trimeată în moscheeiele la Stambul osemintele creştinilor ce au smuls din mina paginilor aceste tunuri ? Cel puţin aşa profanarea ar fi fost deplină; şi cei ce şi-au făcut din sacrilegiu o tristă specialitate cei ce au jucat în cimitirul din Sofia deasupra mormântului lui Stambulov, ar fi dat cel puţin lumei măsura exactă a înălţimei lor sufleteşti şi a gradului lor de civilizaţie. Se ştie că bulgarii au trădat rînd pe rînd pe toţi, binefăcătorii lor; — chestia tunurilor de la Plevna dovedeşte însă că sunt in stare să pigoreascâ şi clipele cele mai glorioase ale istoriei lor naţionale. Şi nu erau credem că în ceasul în care iei afrmă pretenţii, atît de îndrăsneţe în Orientul Europei, să se cunoască şi titlurile morale, pe cari ei au de gind să sprijine aceste pretenţii. UN INTERVIEW AL D-LUI I. I. C. BRATIANU D-nul Ion I. C. Brătianu care se află la Petrograd, a primit pe un redactor al ziarului „Novoie Vremnia”. Preşedintele Consiliului a declarat: — In momentul dramatic al intrărei sale in acţiune alături de aliaţi, poporul român a pus in primul rând al consideraţiunilor sale, sentimentele de amiciţie şi prietenie de care i-a dat dovadă împăratul Rusiei. Guvernul rus a fost interpretul autorizat al acestor sentimente statornice faţă cu noi. Actuala frăţie de arme, ferioire a vechei frate de arme dintre armatele noastre pe câmpurile de bătălie, sacrificiile comune consimţite în cursul acestor lupte, conştiinţa intimă a poporului român că soarta patriei este strâns legată de victoria armatelor ruse, — toate acestea dau alianţei ruso-române un aspect special şi grandios, importanţa unui eveniment istoric. Amiciţia reciprocă dintre popoarele noastre va supravieţui evenementelor cari ne-au unit într'un singur bloc pentru răsboi şi va permite guvernului rus şi român să continue şi după răsboi o colaborare pacifică şi fecondii cu preocuparea de a soluţiona toate problemele ce s’ar putea ivi. Partea noastră a fost făcută din cele mai grele sacrificii. Dar nu trebueşte perdut din vedere că aproape toate popoarele cari au intrat în răsboi pentru realizarea idealului lor naţional, cum am făcut noi, au trebuit să golească până la fund cupa încercărilor. In uiti viul meu discurs din Camera deputaţilor am reamintit exemplul Prusiei şi Italiei. Cu toată ocuparea Berlinului Prusia n’a fost perdută, iar unitatea italiană, născută din suferinţe, s’a realizat cu toate obstacolele ce întâlnea In cale. Vitejia armatei noastre şi neînvinsă energie a poporului nostru ne dau cea mai hotărâtă încredere în viitorul nostru. Înţelegem foarte lămurit că interesele nouei Europe care va fi clădită pe ruinele fumegânde ale răsboiului mondial sunt strâns legate de interesele României care îşi operează reînvierea în suferinţele actuale. Suntm siguri de victorie. Este imposibil să ne oprim la mijlocul drumului o singură clipă, nici chiar în gând, înainte de a fi realizat toate consecinţele pe cari le aşteptăm de la triumful armatelor aliate. " ‘ Victoria trebue să restitue într adevăr viaţa păcei generaţiilor viitoare, drept răscumpărare a sacrificiilor noastre. Luptăm împreună pentru acest viitor. Intrarea în acţiune a României alături de Aliaţi era asigurată dinainte prin tradiţiunile ei politice. Oare n’am aderat la Tripla Alianţă cu singura iluzie că asigurăm astfel tendinţele noastre spre pace şi echilibru ? N’am fost oare crud decepţionaţi de cătră aceste State cari s’ au aruncat în ofensive diplomatice şi apoi militare ca să şteargă Serbia de pe harta Balcanilor, fără să creadă util să ne previe despre proectele lor şi fără să se gândească că existenţa Serbiei era necesară nu, numai echilibrului balcanic, dar propriei existenţe a Românilor? In asemenea condiţiuni, a păstra neutralitatea, ar fi fost, din partea României, negaţiunea existenţei sale naţionale. România nu putea să se bată decât alături de Europa. Când idealul de pace europeană, cum o concep Statele înţelegerii, va fi realizat generoasa încercare a împăratului Rusiei in favoarea conferinţelor Păcei se va întrupa, înlăturând sarcina covârşitoare a păcei armate şi împedecând reînoirea catastrofelor internaţionale. Vă spun pe scurt cu ce sentimente am venit la Petrograd; aceste sentimente sunt şi mai puternice in mine de când stau în Rusia. Primirea făcută Moştenitorului Tronului României şi mărturia amicalelor simpatii care se manifestează în jurul nostru nu vor întârzia să facă în România cea mai vie impresie. Principi naţionalităţilor şi soarta Bulgariei de D. Drăghicescu III Cât despre bieţii noştrii veterani cari s'au întors la 1378 din Bulgaria răniţi sau mutilaţi în lupta pentru independenţa bulgară, bravii luiFerdinand de Coburg cari au trecut Dunărea, nu vin să salute pe liberatori lor şi să le a- ] ducă, deşi târziu, omagiul ior de grati- a tudine. Căci dacă ar veni in acest scop, şi-ar manifesta omagiul în chip straniu. ■ In teutonul cucerit, după cât se spune, sărmanii noştrii veterani sunt luaţi de beregată, torturaţi, strânşi de gât ca să dea parale, puţinele paraie pe cari au putut să ie adune dela 1878. Iar dacă n’au nimic de dat, bravii Buisari îi ucid pur şi simplu, adică după fuagi şi îngrozitoare torturi. Aceasta este, întriadevăr, un fel foarte caracteristic de aşi manifesta gratitudinea. După asemenea isprăvi, nemnii noştrii vecini de la Sud au dreptul sa lase în memoria eternă a maivenitor amintirea neştearsă a celei mai perfecte şi mai complecte ignominii. Au dreptul de a fi consideraţi de către eterna omenire ca fiind o măsură a Uşnaţei, a trădarei şi a jogulrui la care nici un popor nu poate ajunge fără a înceta de a mai aparţine auialitatei. ‘ Şi ori de câte ori crimele unei rase vor fi evidente şi numeroase, eie vor trebui să fie comparate cu aceiea comuna de către rasa bulgară, ca sa se poate cântări gradul de criminalitate de care s’a facut vinovată. (Jand naţiunea bugară se va prezenta cu acest bnaaţ şi in lumina specială pe care aceste isprăvi aruncă asupra-i, in faţa viitorului conges al păcei care va avea misiune sa puie bazele vieţei europene de mame pe principiul naţionalităţilor, soarta Bulgiei este de pe acum , indicată. intr’adevăr, ştim cu toţii că baloanele se inaiţâ in aer in chiar virtutea principiului gravnaţiunei care face că toate lucrurile cad ; mai ştim că existe ceiale cari garantează libertatea şi fructul ] muncsi fiecăruia şi că existiă Spânzură- j luarea pentru salvgardarea vieţei cetă- j ţeniior pueinici şi muncitori. Deci, tot aşă, viitorul Congres va şti — sperăm — ca pentru salvgardarea libertăţei popoa-I Ielor balcanice şi a păcei Europei, nu există decât un Singur mijloc : suprimarea nbertatei naţiunei bugare. Principiul naţionalităţilor nu poate fi aplicat în chip sincer ca să garanteze independenţa naţiunilor sud-orientale, decât abolinduse independenţa naţiunei bulgare, după ce se va fi restrâns libertatea de acţiune a naţiunei germane. Deci, în virtutea insaşi a principiului naţionalităţilor că Bulgaria trebue să înceteze de a se prenumără printre naţiunile independente. In 40 de ani, Bulgaria a turburat de cinci ori pacea Europei. Era s’o turbure şi mai des. De 40 de ani, Europa n’a cunoscut decât rasboaie de origine bulgară. Anii fatali 1877, 1885, 1912, 1913 şi 1915 o dovedesc că prisosinţă. Mai este nevoe de o altă dovadă ? Ca să se legitimeze dreptul naţiunilor, se zice, în general, că viaţa fiecărui popor este indispensabilă însăşi umanitaţei, pentru că aduce o notă personală, oiginală, pe care trebue s’o desvolte ca să îmbogăţească şi să compacteze gama variată a speciei. Or, din punctul acesta de vedere, naţiunea bulgară şi-a desăvârşit opera. Nota cu care dânsa a îmbogaţit gama sufletului omenesc — notă de trâdare şi laşitate — este, după cum am văzut, perfectă, perfecţiune însăşi, idealul de perfecţiune în genul acesta. Nu este vina ei că nota aceasta este nota mizerabla şi motivă a sufletului omenesc. Naţunea bulgară a dat tot ce avea mai bun intr’ânsa; a făcut tot ce a putut. S -a păţit dem partea ei de contribuţie către umanitate. Nu-i mai rămâne decât să dispară din largul naţiunilor independente. CITIŢI ULTIMELE ȘTIRI TELEGRAFICE DIN PAGINA ll-a l muncile agricole de primăvară Regulamentul privitor la îndatoririle consilierilor agricoli, comandanţilor militari de teritorii şi ale agricultorilor pentru executarea muncilor agricole, în vederea pregătiri producţiunii viitoare . Consilierul agricol este în judeţul în care a fost numit delegatul ministerului agriculturii şi domeniilor pentru a îndruma muncile agricole după planul general de cultură stabilit de guvern, potrivit necesităţilor vremurilor prin care trecem. Acest plan general se găseşte expus în raportul ministerului de domenii cu No. 1 din 12 Ianuarie 1917, înaintat consilierilor agricoli cu priejul numirii lor şi lămurit pentru aplicaţiunea lui în regulamentul de faţă . Consilierul agricol are următoarele îndatoriri principale: a) De a cerceta şi stabili cantităţile de cereale existente în judeţ, treerate sau netreerate, în raport cu necesităţile locale de consumaţiune, fie pentru armate, fie pentru populaţiune şi de însămânţare ; b) De a cerceta şi stabili furajele existente în judeţ, în raport cu necesităţile de hrană ale animalelor, necesare muncilor agricole şi armatelor; c) De a adapta planul culturilor pe fiecare proprietate mare sau mic, planului general de cultură stabilit de guvern ; d) De a constata toate nevoile culturilor şi muncilor pe fiecare propretmie, indicând ministerului agriculturii şi domeniilor cantităţile de sămâţă, numărul de braţe, numărul de vite, numărul şi felul maşinelor de cari este nevoie pentru realizara culturilor proiectate în cuprinsul judeţuli; e) De a conduce şi de a supraveghea de aproape execuţiunea la timp a muncilor agricole; f) De a se interesa de condiţiunile în cari se face treetatul cerealelor din recolta, trecută şi de a lua măsurile pentru a ajuta activarea acestei munci. In termeni generali, consilierul agricol are a se interesa, ca un bun gospodar, de toate proprietăţile mici şi mici din judeţul său şi de a hotărâ asupra tutu- r ror nevoilor agricole pentru a asigura l j cât mai curând consumaţiunea cerealilor netreetate şi a pregăti cât mai întins şi mai bine producţiunile viitoare. In acest scop el va executa şi toate* însărcinările speciale ce i se dau prin acest regulament sau altele ce i se vor da ulterior. 3 In exercitarea atribuţiunilor sale, consilierul agricol este învestit cu depline puteri şi toate autorităţile locale, civile şi militare, ii vor da, la cerere, un concurs efectiv. Consilierul agricol va fi ajutat în executarea dispoziţiunilor privitoare la muncile agricole, de către prefectul judeţului cu toate organele sale administrative din judeţ; de comandanţi militari ; de inspectorii agricoli; administratorii financiari şi perceptorii; comandanţii companiilor de jandarmi; medicii veterinari; inspectorii şi agronomii instituţiunilor şi moşiilor Statului; inspectorii şi revizorii şcolari; învăţătorii şi preoţii; inspectorii, controlorii şi agronomii obştilor săteşti ai Casei rurale, ai băncilor populare; sindicatele agricole; proprietarii, arendaşii, administratorii de moşii, de toţi aceia cari trăesc în mijlocul populaţiunii rurale. Consilierul agricol, în interesul executării muncilor agricole şi a cercetărilor de cari ar avea nevoie, este în drept de a da direct însărcinări acestor persoane. Organele militari vor primi aceste însărcinâri prin comandantul militar al judeţului. Inspectorii agricoli şi întreg personalul din judeţ care depinde de ministerul agriculturei şi domeniilor, sunt direct supuşi ordinelor coasfierilor agricoli, întru tot ce priveşte îndrumarea şi executarea muncilor. Localul şi personalul inspectoratelor agricole vor fi puse la dispoziţia consilierilor agricoli şi comandanţilor militari pentru lucrările lor. Mijloacele de transport şi comunicaţiunile telefonice în judeţ Ii se vor asigura de către prefecţii judeţelor. 4. In interesul executării riguroase a dispoziţiunilor luate consilierul agricol se va ţine în contact cu comandanţii militari şi prefecţii judeţelor. * Comandanţii militari vor avea poliţia judeţului potrivit instrucţiunilor ce li se vor da de ministerul de război şi Marele Cartier General. Consilierii agrioli se vor adresa lor: a) Pentru opraţiunile de indeponibilitate şi rechiziţiuni necesare pentru asigurarea cu turn şi pentru hrana trupelor şi a aninacelor lor aşezate sau în trecere prin judeţ după cantităţile ce ei, consilierii, agricoli vor aprecia; b) Pentru orgaizarea şi supravgherea transporturilor de oameni, de vie, maşini sau unelte, la locurile de destinaţiune pentru muncă; c) Pentru a menţine ordinea în judeţ în raporturile trupelor cu proprietarii şi populaţinta rurală şi a comunica ministerului de război şi Marelui Crtier General toate abuzurile militare ce ar consta; d) Pentru a constrânge pe muncitori la munca și a angaja executarea planului agricol stabit de guvern ; e) Petru a apara directia și orice alta intrebuințare pe oamenii, vitele de muncă și uneltele afectate muncilor agrcole. 5. Consilierii agricoli se considera mobilizaţi pe loc sau dreptul de eheinaţiune , trenurile curiere și alterenuri. 6. Excuțiunea deciziunior de indisponibitate sau de rechiziţie ai cerealelor sau furajelor libre se va face de aci mamte prin comandanţii minori şi consilierii agricoli . Aceştia din urmă vor indica cantităţile ce pot fi lăsate disponibile pentru nevoile imediate trupelor aşezate sau în trecere din judeţ. Operaţiunile de indisponibilitate şi rechiziţie se vor face conform instrucţiunilor ministerului da război. 7 Cerealele, ca: grâul, orzul, orzoaica şi ovăzul, fiind rechiziţionate de misterul de război, cu rezerva stinţelor necesare culturelor de primăvară, consilierii agricoli vor repartiza aceste seminţe între proprietarii şi sătenii din judeţ, după nevoile de însemânţare constatate şi stabilite în planurile de cultură pe fiecare proprietate mare sau mică. 8. Cerealele rezervate pentru seminţe şi socotite de consilierii agricoli ca impoprii isămănţârii se vor vărsa la stoicul consumaţiunei ! Excedentele din deficitele de seminţe constatate in judeţ se vor comunica telegrafic ministerului agriculturii și domeniilor. Se vor arăta precis cantităţile de seminţe ce prisosesc sau lipsesc. Ministerul agriculturei și domeniilor va acoperi deficiile unui judeţ prin excedentele celorlalte sau prin seminţele importate. 9. Proprietarii care vor lipsi de seminţe sau nu le vor avea in cantităţi suficiente faţa de planul de cultură stabilit, le vor primi prin consilierul agricol şi le vor plăti Statului după preţurile maximale, plus transportul de la locul predărei la locul de destinaţiune, in numerar, prin împrumut la casele de credit şi cu privilegiul înscris asupra recoltei şi a tot ce se va fi dat pentru exploatarea moşiei. 10. Seminţele necesare culturii pămîntului sătenilor morţi in răsboi sau reformaţi pe urma rănilor, se vor da în contul Statului. Seminţele procurate celorlalţi săteni se vor restitui de ei, în natură, din recolta viitoare Agricultorii sunt obligaţi a da sămânţa sătenilor de pe moşie şi a li se restitui la recoltare în natură. Îi) Ridicarea seminţelor din stocurile de cereale rechiziţionate se va cere de la comisiunde mixte locale. 12 Sacii necesari transporturilor seminţelor, în cazul când proprietarii nu ar dispune de numărul suficient, se vor lua şi repartiza de consilierul agricol din stocurile rechiziţionate din comerţ. Ministerul agriculturii va interveni pentru asigurarea transporturilor de seminţe pe căile ferate. 13. Inseminţanle se vor face după planurile întocmite de consilierii agricoli, în înţelegere cu agricultorii. In aceste planuri se va da o întindere cât ma mare culturilor proiectate de proprietari şi în special culturilor orzului, orzoaicei, orăşului, leguminoaselor, hriş