Mişcarea, februarie 1917 (Anul 9, nr. 24-44)

1917-02-02 / nr. 25

t ­s ANtIL IX No. 25 UM NUMĂR mmn REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIRE! No. 6. In localul Clubului Naţional-Liberal ZIAR NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN JOT 2 Februarie 19. UN NUMĂR Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional-Liberal r * * *■. A ♦ ►A * . * SITUAŢIA Pe frontul occidental se semnalează o acţiune a trupelor engleze la nord de Ancre, unde au reuşit să cucerească 600 yarzi din tran­şeele germane, râdărnicind, cu vederi serioase pentru inamic, o în­cercare făcută de germani la nord-est de Neuvile Saint Vaast. Acţiuni mai vii o înregis­rează pe frontul italian, unde inamicul a suferit pierderi mari în luptele violente de la est de Gorizia. Pe frontul romînesc activitatea mereu vie a artileriei noastre cauzează pierderi serioase inamicului. Pe restul fronturilor nimic important. TUNURILE DE LA PLEVNA Ziarele germane ne aduc între altele vestea că turcii au ridicat de la Plevna, cu consimţimîntul bulga­rilor, tunurile turceşti ce se aflau în jurul mormintelor, care come­morau acolo eliberarea şi indepen­denţa bulgară. N’avem nimic de zis faţă de de­licateţa acestui procedeu , ne-ar fi mirat ca bulgarii sa fi pro­cdat în­­tr’altfel Dar, socotim că bulgarii ar fi putut să fie ceva mai consecvenţi. Intr’adevăr, de ce au restituit iei turcilor tunurile, prin a căror ră­pire armateie lui Alixandru i[Je-au darud neatîrnari­a ? Desigur fiind­ că au vrut în inte­resul fraternităţei de arme de azi, să şteargă din mintea turcilor tot ce le-ar fi putut aduce aminte de înfrîngerea lor de la Ori­vi­ţa de la Plevna, de sdrobirea oştilor vestitu­lui Osman Paşa. Ei bine, dacă e aşa, mai sunt şi astăzi în cîmpiile din jurul Pievnei şi alte rămăşiţe materiale al înfrîn­­gerei turceşti, sunt oasele nenumă­raţilor eroi ruşi şi romîni, care şi-au jertfit viaţa, pentru ca dint’o mize­rabilă râie turcească ce poată se re­nască un stat bulgăresc. Dacă bul­gară au avut neob­izarea să trimea­­tă la Co­stantinopol trofeele, cărora le datoresc existenţa lor ca stat, de ce n’au scotocit, neruşinaţii şi mo­numentele de la Gorni Dumic şi mo­vilele funerare de la Gh­iţ­», ca să trimeată în moscheeie­­le la Stambul osemintele creştinilor ce au smuls din mina paginilor aceste tunuri ? Cel puţin aşa profanarea ar fi fost deplină; şi cei ce şi-au făcut din sacrilegiu o tristă specialitate cei ce au jucat în cimitirul din Sofia de­a­­supra mormântului lui Stambulov, ar fi dat cel puţin lumei măsura exac­tă a înălţimei lor sufleteşti şi a gra­dului lor de civilizaţie. Se ştie că bulgarii au trădat rîn­d pe rînd pe toţi, bine­făcătorii lor; — chestia tunurilor de la Plevna do­vedeşte însă că sunt in stare să pi­goreascâ şi clipele cele mai glo­rioase ale istoriei lor naţionale. Şi nu e­rau credem că în ceasul în care iei afrmă pretenţii, atît de în­­drăsneţe în Orientul Europei, să se cunoască şi titlurile morale, pe cari ei au de gind­ să sprijine aceste pre­tenţii. UN INTERVIEW AL D-LUI I. I. C. BRATIANU D-nul Ion I. C. Brătianu care se află la Petrograd, a primit pe un redactor al ziarului „Novoie Vr­emnia”. Preşedintele Consiliului a declarat: — In momentul dramatic al intrărei sale in acţiune alături de aliaţi, popo­rul român a pus in primul rând al con­sider­aţiunilor sale, sentimentele de a­­miciţie şi prietenie de care i-a dat do­vadă împăratul Rusiei. Guvernul rus a fost interpretul autorizat al acestor sentimente statornice faţă cu noi. Actuala frăţie de arme, ferioire a vechei frate de arme dintre armatele noastre pe câmpurile de bătălie, sacri­ficiile comune consimţite în cursul ace­stor lupte, conştiinţa intimă a poporu­lui român că soarta patriei este strâns legată de victoria armatelor ruse, — toate acestea dau alianţei ruso-române un aspect special şi grandios, impor­tanţa unui eveniment istoric. Amiciţia reciprocă dintre popoarele noastre va supravieţui evenementelor cari ne-au unit într'un singur bloc pen­tru răsboi şi va permite guvernului rus şi român să continue şi după răsboi o colaborare pacifică şi fecondii cu preo­cuparea de a soluţiona toate problemele ce s’ar putea ivi. Partea noastră a fost făcută din cele mai grele sacrificii. Dar nu trebueşte perdut din vedere că aproape toate po­poarele cari au intrat în răsboi pentru realizarea idealului lor naţional, cum am făcut noi, au trebuit să golească până la fund cupa încercărilor. In ui­ti viul meu discurs din Camera deputa­ţilor am reamintit exemplul Prusiei şi Italiei. Cu toată ocuparea Berlinului Prusia n’a fost perdută, iar unitatea italiană, născută din suferinţe, s’a­ rea­lizat cu toate obstacolele ce întâlnea In cale. Vitejia armatei noastre şi neînvinsă energie a poporului nostru ne dau cea mai hotărâtă încredere în viitorul no­stru. Înţelegem foarte lămurit că inte­resele nouei Europe care va fi clădită pe ruinele fumegânde ale răsboiului mondial sunt strâns legate de interesele României care îşi operează reînvierea în suferinţele actuale. Sunt­m­ siguri de victorie. Este imposibil să ne oprim la mijlocul drumului o singură clipă, nici chiar în gând, înainte de a fi realizat toate consecinţele pe cari le aşteptăm de la triumful armatelor aliate. " ‘ Victoria trebue să restitue într ade­văr viaţa păcei generaţiilor viitoare, drept răscumpărare a sacrificiilor noa­stre. Luptăm împreună pentru acest viitor. In­trarea în acţiune a României alături de A­­liaţi era asigurată dinainte prin tradiţiuni­­le ei politice. Oare n’am aderat la Tripla­ Alianţă cu singura­ iluzie că asigurăm ast­fel tendinţele noastre spre pace şi echilibru ? N’am fost oare crud decepţionaţi de cătră a­­ceste State cari s’ au aruncat în ofensive di­plomatice şi apoi militare ca să şteargă Serbia de pe harta Balcanilor, fără să crea­dă util să ne previe despre proectele lor şi fără să se gândească că existenţa Serbiei era necesară nu, numai echilibrului balca­nic, dar propriei existenţe a Românilor? In asemenea condiţiuni, a păstra neutrali­tatea, ar fi fost, din partea României, ne­­gaţiunea existenţei sale naţionale. România nu putea să se bată decât alături de Europa. Când idealul de pace europeană, cum o concep Statele înţelegerii, va fi realizat ge­neroasa încercare a împăratului Rusiei in favoarea conferinţelor Păcei se va întrupa, înlăturând sarcina covârşitoare a păcei ar­mate şi împedecând reînoirea catastrofelor internaţionale. Vă spun pe scurt cu ce sentimente am ve­nit la Petrograd; aceste sentimente sunt şi mai puternice in mine de când stau în Ru­sia. Primirea făcută Moştenitorului Tro­nului României şi mărturia amicalelor sim­patii care se manifestează în jurul nostru nu vor întârzia să facă în România cea mai vie impresie. Principi naţionalităţilor şi soarta Bulgariei de D. Drăghicescu II­I Cât despre bieţii noştrii veterani cari­­ s'au în­tors la 1378 din Bulgaria răniţi­­ sau mutilaţi în lupta pentru indepen­denţa bulgară, bravii lui­­Ferdinand de Coburg cari au trecut Dunărea, nu vin să salute pe liberatori lor şi să le a- ] ducă, deşi târziu, omagiul ior de grati- a tudine. Căci dacă ar veni in acest scop,­­ şi-ar manifesta omagiul în chip straniu. ■ In teutonul cucerit, după cât se spune,­­ sărmanii noştrii veterani sunt luaţi de­­ beregată, torturaţi, strânşi de gât ca să­ dea parale, puţinele paraie pe cari au­­ putut să ie adune dela 1878. Iar dacă n’au­­ nimic de dat, bravii Buisari îi ucid pur şi simplu, adică după fuagi şi îngrozi­­toare torturi. Aceasta este, întriadevăr, un fel foarte caracteristic de aşi mani­festa gratitudinea. După asemenea isprăvi, nemnii noştrii vecini de la Sud au dreptul sa lase în memoria eternă a m­aivenitor amintirea neştearsă a celei mai perfecte şi mai complecte ignomi­nii. Au dreptul de a fi consideraţi de către eterna omenire ca fiind o măsură a Uşnaţei, a trădarei şi a jogulru­i la care nici un popor nu poate ajunge fără a înceta de a mai aparţine auialitatei. ‘ Şi ori de câte ori crimele unei rase vor f­i evidente şi numeroase, eie vor trebui să fie comparate cu aceiea comuna de către rasa bulgară, ca sa se poate cân­tări gradul de criminalitate de care s’a facut vinovată. (Jand naţiunea bu­gară se va prezenta cu acest bnaaţ şi in lumina specială pe care aceste isprăvi arunc­ă asupra-i, in faţa viitorului cong­es al păcei care va avea misiune sa puie bazele vieţei eu­ropene de mame pe principiul naţionali­tăţilor, soarta Bulg­i­ei este de pe acum , indicată. intr’adevăr, ştim cu toţii că baloanele­­ se inaiţâ in aer in chiar virtutea prin­­­­cipiului gravnaţiunei care face că toate­­ lucrurile cad ; mai ştim că existe ceiale cari garantează libertatea şi fructul ] muncsi fiecăruia şi că existiă Spânzură- j luarea pentru salvgardarea vieţei cetă- j ţeniior pueinici şi muncitori. Deci, tot­­ aşă, viitorul Congres va şti — sperăm —­­ ca pentru salvgardarea libertăţei popoa-I Ielor balcanice şi a păcei Europei, nu există decât un Singur mijloc : suprima­rea nbertatei naţiunei bu­gare. Principiul naţionalităţilor nu poate fi aplicat în chip sincer ca să garanteze independenţa naţiunilor sud-orientale, decât abolindu­­se independenţa naţiunei bulgare, după ce se va fi restrâns libertatea de acţiu­ne a naţiunei germane. Deci, în virtutea insaşi a principiului naţionalităţilor că Bulgaria trebue să înceteze de a se pre­numără printre naţiunile independente. In 40 de ani, Bulgaria a turburat de cinci ori pa­cea Europei. Era s’o turbure şi mai des. De 40 de ani, Europa n’a cunoscut decât rasboaie de origine bul­gară. Anii fatali 1877, 1885, 1912, 1913 şi 1915 o dovedesc că prisosinţă. Mai este nevoe de o altă dovadă ? Ca să se legitimeze dreptul naţiunilor, se zice, în general, că viaţa fiecărui po­por este indispensabilă însă­şi umanita­­ţei, pentru că aduce o notă personală, o­­iginală, pe care trebue s’o desvolte ca să îmbogăţească şi să compacteze gama variată a speciei. Or, din punctul acesta de vedere, naţiunea bulgară şi-a desă­vârşit opera. Nota cu care dânsa a­ îm­­bo­gaţit gama sufletului omenesc — notă de trâdare şi laşitate — este, după cum am văzut, perfectă, perfecţiune însă­şi, idealul de perfecţiune în genul acesta. Nu este vina ei că nota aceasta este nota mizerabla şi mo­tivă a sufletului omenesc. Naţ­unea bulgară a dat tot ce avea mai bun intr’ânsa; a făcut tot ce a putut. S -a păţit dem partea ei de contribuţie către umanitate. Nu-i mai rămâne decât să dispară din lar­gul na­ţiunilor independente. CITIŢI ULTIMELE ȘTIRI TELEGRAFICE DIN PAGINA ll-a l muncile agricole de primăvară Regulamentul privitor la îndatoririle consilierilor agricoli, comandanţilor militari de teritorii şi ale agricultorilor pentru executarea muncilor agricole, în vederea pregătir­i producţiunii viitoare­ ­. Consilierul agricol este în judeţul în care a fost numit delegatul ministerului agriculturii şi domeniilor pentru a îndru­ma muncile agricole după planul general de cultură stabilit de guvern, potrivit necesităţilor vremurilor prin care trecem. Acest plan general se găseşte expus în raportul ministerului de domenii cu No. 1 din 12 Ianuarie 1917, înaintat consilierilor agricoli cu priejul numirii lor şi lămurit pentru aplicaţiunea lui în re­gulamentul de faţă . Consilierul agricol are următoarele îndatoriri principale: a) De a cerceta şi stabili cantităţile de cereale existente în judeţ, treera­te sau netreerate, în raport cu necesităţile locale de consumaţi­une, fie pentru armate, fie pentru populaţiune şi de însămân­­ţare ; b) De a cerceta şi stabili furajele e­­xistente în judeţ, în raport cu necesită­ţile de hrană ale animalelor, necesare muncilor agricole şi armatelor; c) De a adapta planul culturilor pe fie­care proprietate mare sau mi­c, pla­nului general de cultură stabilit de gu­vern ; d) De a constata toate nevoile cultu­rilor şi muncilor pe fie­care propretmie, indicând ministerului agriculturii şi do­meniilor cantităţile de sămâ­ţă, numă­rul de braţe, numărul de vite, numărul şi felul maşinelor de cari este nevoie pentru realizara culturilor proiectate în cuprinsul judeţuli; e) De a conduce şi de a supraveghea de aproape execuţiunea la timp a mun­cilor agricole; f) De a se interesa de condiţiunile în cari se face treetatul cerealelor din re­colta, trecută şi de a lua măsurile pen­tru a ajuta activarea acestei munci. In termeni generali, consilierul agricol are a se interesa, ca un bun gospodar, de toate proprietăţile mici şi mici din­­ judeţul său şi de a hotărâ asupra tutu-­­ r ror nevoilor agricole pentru a asigura l j cât mai curând consumaţiunea cereali­lor­­ netreetate şi a pregăti cât mai întins şi mai bine producţiunile viitoare. In acest scop el va executa şi toate* însărcinările speciale ce i se dau prin acest regulament sau altele ce i se vor da ulterior. 3 In exercitarea atribuţiunilor sale, consilierul agricol este învestit cu de­pline puteri şi toate autorităţile locale, civile şi militare, ii vor da, la cerere, un concurs efectiv. Consilierul agricol va fi ajutat în exe­cutarea dispoziţiunilor privitoare la mun­cile agricole, de către prefectul judeţului cu toate organele sale administrative din judeţ; de comandanţi militari ; de in­spectorii agricoli; administratorii finan­ciari şi perceptorii; comandanţii compa­niilor de jandarmi; medicii veterinari; inspectorii şi agronomii instituţiunilor şi moşiilor Statului; inspectorii şi revizorii şcolari; învăţătorii şi preoţii; inspectorii, controlorii şi agronomii obştilor săteşti ai Casei rurale, ai băncilor populare; sindicatele agricole; proprietarii, arenda­şii, administratorii de moşii, de toţi a­­ceia cari trăesc în mijlocul populaţi­unii rurale. Consilierul agricol, în interesul execu­tării muncilor agricole şi a cercetărilor de cari ar avea nevoie, este în drept de a da direct însărcinări acestor persoane. Organele militari vor primi aceste în­­sărcinâri prin comandantul militar al ju­deţului. Inspectorii agricoli şi întreg personalul din judeţ care depinde de ministerul a­­griculturei şi domeniilor, sunt direct su­puşi ordinelor coasfierilor agricoli, întru tot ce priveşte îndrumarea şi executarea muncilor. Localul şi personalul inspectoratelor agricole vor fi puse la dispoziţia consi­lierilor agricoli şi comandanţilor militari pentru lucrările lor. Mijloacele de transport şi comunica­­ţiunile telefonice în judeţ Ii se vor asi­gura de către prefecţii judeţelor. 4. In interesul executării riguroase a dispoziţiunilor luate consilierul agricol se va ţine în contact cu comandanţii mili­tari şi prefecţii judeţelor. * Comandanţii militari vor avea poliţia judeţului potrivit instrucţiunilor ce li se vor da de ministerul de război şi Marele Cartier General. Consilierii agr­ioli se vor adresa lor: a) Pentru op­raţiunile de ind­eponibi­­litate şi rechiziţiuni necesare pentru a­­sigurarea cu turn şi pentru hrana trupe­lor şi a anin­acelor lor aşezate sau în trecere prin judeţ după cantităţile ce ei, consilierii, agricoli vor aprecia; b) Pentru orgaizarea şi supravghe­­rea transporturilor de oameni, de v­ie, maşini sau unelte, la locurile de desti­­naţiune pentru muncă; c) Pentru a menţine ordinea în jude­ţ în raporturile trupelor cu proprietarii şi populaţinta rurală şi a comunica mi­nisterului de război ş­i Marelui C­rtier General toate abuzurile militare ce ar const­­a; d) Pen­tru a constr­­ânge pe muncitori la munca și a angaja e­xecutarea pla­nului agricol stabi­­t de g­uvern ; e) P­etru a apara di­rect­i­a și orice alta intr­ebuințare pe oamenii, vitele de muncă și uneltele afectate muncilor a­­grcole. 5. Consilierii agricoli se considera mo­bilizaţi pe loc s­au dreptul de eh­eina­­ţiune , trenurile curiere și alte­renuri. 6. Ex­cuțiunea deciziunior de indis­­ponibi­tate s­au de rechiziţie ai cerea­lelor sau furajelor lib­re se va face de aci mamte prin comandanţii minori şi consilierii agricoli . Aceştia din urmă vor indica cantită­­ţile ce pot fi lăsate disponibile pentru nevoile imediate trupelor aşezate sau în trecere din judeţ. Operaţiunile de indisponibilitate şi re­­chiziţie se vor face conform­ instrucţiu­­nilor ministerului da război. 7 Cerealele, ca: grâul, orzul, orzoaica şi ovăzul, fiind rechiziţionate de m­is­­terul de război, cu rezerva s­tinţelor necesare culturelor de primăvară, consi­­lierii agricoli vor repartiza aceste seminţe­­ între proprietarii şi sătenii din judeţ, după nevoile de însemânţare constatate şi stabilite în planurile de cultură pe­­ fie­care proprietate mare sau mică.­­ 8. Cerealele rezervate pentru seminţe şi socotite de consilierii agricoli ca im­­p­oprii isămănţârii se vor vărsa la sto­­i­cul con­sumaţiunei ! Excedentele din deficitele de seminţe constatate in j­udeţ se vor comunica te­legrafic ministerului agriculturii și do­meniilor. Se vor arăta precis cantităţile de se­minţe ce prisosesc sau lipsesc. Ministe­rul agriculturei și domeniilor va acope­ri defic­iile unui judeţ prin excedentele celorlalte sau prin seminţele importate. 9. Proprietarii care vor lipsi de se­minţe sau nu le vor avea in cantităţi suficiente faţa de planul de cultură sta­bilit, le vor primi prin consilierul agri­col şi le vor plăti Statului după preţuri­le maximale, plus transportul de la locul predărei la locul de destinaţiune, in nu­merar, prin împrumut la casele de cre­dit şi cu privilegiul înscris asupra recol­tei şi a tot ce se va fi dat pentru ex­ploatarea moşiei. 10. Seminţele necesare culturii pămîn­­tului sătenilor morţi in răsboi sau refor­maţi pe urma rănilor, se vor da în con­tul Statului. Seminţele procurate celor­l­­alţi săteni se vor restitui de ei, în na­tură, din recolta viitoare Agricultorii sunt obligaţi a da sămânţa sătenilor de pe moşie şi a li se restitui la recoltare în natură. Îi) Ridicarea seminţelor din stocurile de cereale rechiziţionate se va cere de la comisiunde mixte locale. 12 Sacii necesari transporturilor se­minţelor, în cazul când proprietarii nu ar dispune de numărul suficient, se vor lua şi repartiza de consilierul agricol din stocurile rechiziţionate din comerţ. Ministerul agriculturii va interveni pen­tru asigurarea transporturilor de semin­ţe pe căile ferate. 13. Inseminţanle se vor face după pla­nurile întocmite de consilierii agricoli, în înţelegere cu agricultorii. In aceste planuri se va da o întinde­re cât ma mare culturilor proiectate de proprietari şi în special culturilor orzului, orzoaicei, orăşului, leguminoaselor, hriş­

Next