Mişcarea, martie 1917 (Anul 9, nr. 48-72)

1917-03-02 / nr. 48

ANUL IX No. 48 INI« NUMpR 10 REDACŢIA si ADMaUSTRAŢia IAŞI, PIAŢA UNIRE! No. b in localul Clubului Naţional-Liberal mm W i ZIAR NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN JOI2 Marte lîlîY ' BlBLIO’f##S i_______ UWVfcRstjl# jBSÎÎi I Aş­ j Sub direcţiune« unin comitet Instituit de Clubul Naţional-Liberal SITUAŢIA Detaliile asupra cucerirei Bagdatului pu­n într’o furuină şi mai vie însemnătatea militară a acestei strălucite vic orii engleze. Pe frontul occidental ocuparea de către trupele engeze a locali , corptul ju’ tăței Irles va avea o importantă repercusiune asupra frontului, de­ a este măsuri au im­puta- “ 11 ,0 ” terminând o nouă retragere forțată a Germanilor. siasm de nedescris. Statele­ Unite nu sunt încă în război In Champagne se semnalează un viguros atac francez pe un front de cinci sute metri, în urma căruia Francezii au cucerit o serie de l^^^n­eo^iniTpebUxi wam“ tranșee germane. Pe celelalte fronturi nici o acțiune importantă. NOTE Cai cari cad• NE In aceste momente medicii români au I cunoscut şi altă faţă a apostolatului lor i sublim . Ei au cunoscut lupta cu tifosul I exantematic, cu acea boală spăimântă­­toare ce e tovărăşia nedespărţită a mi­zer­iei, a stărilor sociale triste, a situa­t zls vrăjmaşii Morţei, cad pra- ? ţiilor sanitare provocate de marile ca­e,a­lfi luptă cu microbii ce-i cunosc i îastrofe interne. In lupta ior, medicii ro­atât de bine, din numeroasele lor lupte! j mâmi au ştiut să­ se ridica până la inăl-Medicii mor, luptând pentru­ a scăpa din uimele morale cari înscriu în cartea is­toriei pe cei­ ce le exemplifică, şi le con­cretizează şi de acea corpul nostru me­dical a reuşit să fie la înălţimea erois­­melor cu care o naţiune se mândreşte. Cinste lor,­santinele ce nu se predau, soldaţi ai sfintei noastre cauze, victime­­ de mare tragedie, în tragedia reală a braţele reci ale Morţei, pe cei stinşi de tifosul exantematic , şi nu învingerea lor, străluce frumuseţea victoriei morale ai căror eroi sunt ei. Frumoasă carieră ! In t­nereţe, medicii au cunoscut toate ororile boaidor ce desgustă, toate plăgile cari pun în lumi­nă hidoşenia trupului ; şi în vremea cînd­­ României noastre din primăvara lui una alţii de vîrsta lor cîntau „luna şi stelele mii“, cînd alţi, de aceiaşi generaţie, au cunoscut viaţa înveştmîntată în hlamida mie nouă sute şaptesprezece ! Petronius, de împrumut, şi cu pietrele nestimate, ce maturitatea le-a dovedit a fi simple sticle colorate, când alţii au apreciat lumea văzută prin ochii romantismului de două care e capabil marele popor american. Amiralitatea Statelor■ Unite a dispus in mod oficial înarmarea tuturor vaselor de comerţ care merg in zona de război europeană­, mobilizarea femeilor în uzine şi organizarea Gracei Roşii şi a şi libertate. Răsboiul Americei Dacă anu­­mite dificultăţi de ordin zeci de ani, ei, la două­zeci de ani au­­ constituţional au împiedicat până acum intrat în tainele firei, au analisat risiolo- i guvernul Statelor Unite să deie conf­ri­giceşte amarul, au aflat culisa murdară a­­­tutui cu Germania amploarea şi forma vieţei, pe când noi am trăit în mirajul , impusă de atitudinea provocătoare a scenei luminate, elegante şi plăcute!­l Germaniei şi de interesele primordiale Şi după o tinereţe de muncă, după un , ale Marei Republici, tn schimb opinia traiu închis în atmosfera de formol, în­­ publică americană, ca şi atitudinea pre­cea de săli de autopsie, în laboratore simple şi triste, medicii au devenit mai târziu profesionişti tuturor durerilor, spec­tatorii agoniilor, şi ai plânsetelor ce sfişie inimile. Sărmani apostoli ! In vreme de răsboi, medicii sunt ,Ia locul de onoare Ei sunt tovarăşii sol­daţilor pe front, şi militarii de temut vrăj­maşilor,, pentru că de la abilitatea şi de la diligenţa lor depinde salvarea multor soldaţi, ce se trimet din nou pe front, ca şi jugularea epidemiilor, ce sunt tot atât de periculoase ca şi bombele ori şarjele­­ şedintelui. Wilson, s-a rostit­­hotărât asupra soluţiei pe care în mod inevitabil va trebui să o iee acest conflict. Preşedintele Wilson a deprins situa­ţia constituţională care l-a împiedicat de a lua hotărârea decisivă, dar şi-a exprimat credinţa că în curând dificul­­tăţile vor fi înlăturate şi Statele­ Unite vor fi în măsură să-şi apere interesele şi demnitatea cu întreaga energie nece­sitată de primejdia pirateriei submarine. Dar până ce formele legale vor fi îndeplinite, opinia publică şi-a spus cu­vântul cu autoritatea şi avântul de POLITICA EXTERNĂ Manifestaţia naţională­­lela Sorbona a­­re o profundă semnificaţie politică. Dacă pentru ţările aliate, care trăesc în atmo­sfera de eroism a efortului suprem din popoarelor într-o Europă liniştită, mân­tuită de ameninţarea militarismului pru­sac şi, pentru întâia oară, şi-a spus lim­pede gândul măreţ şi drept al revanşei: Alsacia şi Lorena trebue să se întoarcă la patria de care a fost desprinse prin­­tr’o lovitură pe cât de brutală pe atât de criminală prin nefastele sale urmări. Iar ceeace Franţa a mărturisit pentru sine, mărturisesc intr’un gând şi cele­lalte popoare, al căror pământ a fost pângărit de oardele teutone şi ale căror drepte aspiraţiuni naţionale au întâlnit în cale lăcomia ori spaima teutonă. Nimeni, din tabăra dreptăţii, nu ţinteşte astăzi numai la desrobirea pământurilor cotropite, la nimicirea momentană a ma­rilor silinţi ofensive ale Garmaniei, gata să-şi reînveapă in curând opera-i crimi­nală. Precum a mărturisit-o Franţa, toţi vor să refacă o­ altă Europa, din ruina mili­tarismului prusac şi a statelor de pradă : Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia care s’au pus, cu criminală inconştienţă, în serviciul lui. Rusia urmăreşte eliberarea Slavilor, Italia a Italienilor, România a Români­lor subjugaţi, precum Franţa urmăreşte eliberarea Alsaciei-Lorenei. Când Germania visa pacea şi aştepta oboseala adversarilor săi, aceştia, tari în credinţele şi dreptatea lor, îi aruncă ele­pentru care luptă­­ libertatea naţionale a o manifestaţie naţională franceză, să afirme voinţa sa de sacrificii nemăr­­genite pentru triumful cauzei sale care e şi cauza umanităţii şi a civilizaţiei. Prin vocea d-lui Viviani, a d-lor Ban­­thou, Dechanel şi Barrés, poporul fran­cez şi-a mărturisit încă odată credinţele , sfideri zdrobitoare, ca aceia, din marea­­ u­nor hotărîri de mult şi bine cunoscute, pentru duşmanii noştri declaraţiile gu­vernului francez şi ale reprezentanţilor opiniei publice franceze sunt o revelaţie, o mare Invitată morală, nebănuită. Obosiţi, săturaţi de răsboiu şi amenin­ţaţi de un dezastru iremediabil, Germa­nii se mângâi­au totuşi proiectând asu­pra adversarilor propria lor stare de spi­rit ; însuşi Kaiserul şi-a motivat „uma­­nitarile“ sale propuneri de pace prin do­rinţa de a mântui şi popoarele inamice, obosite, de chinurile unui răsboiu conti­nuat numai prin voinţă guvernanţilor lor, „stăpâniţi de pasiuni sanguinare“.... să câştige nici un avantaj de ordin mi- Cu asemenea iluzii Germanii puteau nă­d•- J - * dajdui intr’o pace apropiată sau măcar intr’o egală saturaţiune a duşmanilor. Iată însă că Franţa eroică, învicibilă prin forţa sa morală, se înalţă încă odată Victoria englezi N­edrepţi publice şi a ofidia­­­­lităţei americane, denotă că Marea Re­­pub­ică e în pita război moral cu Ger­mania. Astăzi Germania e acoperită de ura şi revolta Statelor­ Unite. Mâine, Ger­mania se va întâlni cu legiunile de luptători pe care ie organizează fostul preşedinte Roosvelt. Şi ast­el, dacă Germania n-a reuşit în ziarul „Berliner Tageblatt“,D. spiritul de critică devine un disol- Köster, un corespondent de război­ vânt, şi semănăm desnădejdea în t­otar sau economic prin­ reînceperea pi­­german, care a întovărăşit armate-­ suflete, atunci când îl împingem pă-1 %erit,li *,TM*TIn.e' ° . m'şi în ie lui Falkenhayn şi a lui Macken-! na a tagadui adevăruri evidente, ia \/orfă morală şi maritimă, care sporeşte sen în tot timpul campaniei lor din­­ realitatea cărora trebue să ne tre- ] falanga luptătorilor pentru civilizaţie România, publică un articol plin de zeaşcă în urmă inamici rău voitori, cele mai elogioase aprecieri asupra­ dar totuşi drepţi acuion­e corespon­armatei noastre, i­dentul ziarului Berliner Tageblatt. Din acest articol rezultă că cer­ . Să fim deci drepţi. Să nu ar­curile militare germane au despre teptăm de la Dl. Köster dovada ca . . . .. . . ( Ora pedepsei a sosit şi pentru banii maţilor adnai­abite ale oştirii no­as- i aliaţi asiatici ai Germaniei , prea mult tre. O armată poate fi bătută dar , se bucuraseră de impunitatea ce li se Să­râmâe CU gloria ei intactă. I»­­ părea o victorie. Au Început să-şi ispâ­­nenorodiriie noastre trecătoare avem ! ?ească multe, vechi şi grele pacate ; a dreptul să revendicăm această glo-! Inceput să apară Berlinul, ascuns in ^ negurile nesiguranţei, în timp ce gatul ne pentru armatele noastre. ia­o Lunter ţăruşul rece al săbiei. U această facem CU hotărâre şi CU mândrie­­ pedeapsă Germania asistă neputincioasă. ŞÎ să astupăm gura clevetitorilor de­­ ca o lupoaică ce şi vede ucişi unul după meserie şi a criticilor nesocotiţi cari­­ altul tuî' Puiî­­fica de pmpria ei piele printr’o nedreaptă apreciere a iu vitejia soldaţilor noştri, despre abi­litatea lor tactică, despre felul cum au condus anume operaţiuni ca cele de la Porumbacu, Azuga, Jiul şi ta­ica Oltului cea mai înaltă părere, şi că pun armata noastră mult mai presus de alte armate cu care au avut a se război în ultimii trei ani. Oricât de măgulitoare ar fi lu­­i»»»» «i­.iiiw.ui 0fac”'8rje'săraTn" aTutor ”4i'~re ? m»nfc a cărui importanță nu trebue tre decata inamicului, n’am fi socotit ca pnntr o nedreapta aprecierea iu­ i speranță nu-și punea în acest demn co- |cutâ cu udarea. El constitue o schim­merită să-i dăm atenţie dacă nu ! erorilor caută să ne micşoreze în o- • piţ al cruzimei şi militarismului ei! Ea­­bare radicală în politica generală care, s’ar fi ivit în nişte vremuri în care schii lumii şi să ne facâ să ne în-­­ trebuia să blocheze Rusia spre sud atât idin europeană devine mondială, ne place multora dintre noi să mic-1 doim de puterile şi de viitorul nes-1 pe mare cât şi pe uscat; ea trebuia săi Marea Republică îşi iea locul printre sorăm însemnătatea acţiunii noastre i tru­ militare şi să întunecăm strălucirea ! Să spunem tuturora că nenoroci ameninţe pe Anglia la canalul de Suez ' mai^e puteri responsabile moralimente şi în India, să răscoale Egiptul și Per-1 de berile tuturor continentelor. Tre­- “j •* - * . , s , , , 5 sia.... și alte visuri, castele în Spania, ^09 Qe bucure faptul. Această repu­ne tăgăduitei noastre vitejii. Acesta­rile noastre de astăzi nu se dato-­­ clădiri de ghiaţă ce s’au topit ...... la locul blică de 100.000.000 este un vechiu cusur naţional. Spi- .resc greşeielor sau păcatelor noas- cald al reantâţeî şi al tunurilor aliate,­­ constituţia sa socială şi organiz­aitul de critică e în­deobşte foarte tre, ci unei sar­ci­ni cu adevărat pts- * Acum cincisprezece zile dela luarea­­ politică, un soldat a! dreptului, * . . .. . 8 s. . rr t » * ' , . . r.Ar lanshnarnr al nSn.pi Omoni viu la toate popoarele de viţa la­tină. Nu e vorba, acest sp­rit de critică are şi părţile lui bune; de sigur, o parte din progresele pe cari le-am­ săvârşit se datoresc fap­tului că fiind vecinie nemulţumiţi Acestea sunt reflecţiile cari tra­de rezultatele obţinute am căutat jlne şi se desprindă din critica caTM mereu să ne perfecţionăm şi am­­ respondenţii din Berliner Tage­­supus unei critici severe toate fap-1 blatt. El trebue să ne îndemne tele și toate proectele noastre. jîncă odată să nu fim nedrepţi ca Împins pănă la nedreptate însă, noi înşine. ie puterile unei armate și a popor ca al nostru. De ce nGmI zAGuiii zue neia marta 4 7 ~ . r----’ .— — cetâței Kut-ei-Amara, zdrobind sirmata ^8r ^usticâtor al păcei. Omenirea va * turceasca și ceeace este mai principal daton iaceastă r©voluţ de nebuniei ger­— “* V/.“1 i învingând pe cel neînvins , pustiul­­cu mane şi criminalitâtei sale perverse. Pen­spune-0 noi, daca O spune D. KoS­ îsetea și uraganele lui armatele engleze tru ce Germania a comis actul acesta ter, de ce să făurim noi singuri ar­ma duşmanilor noştri ? INTERVIEWUL ACORDAT DE D-NUL TAKE IONESCU corespondentului lui ,LeTemps“ la Iaşi In ziua de 25/7 ian. 1917 Gestul Statelor-Unite este un event­suflete este prin organizaţia ei un sie­războiul, sistemul prusian cu dictatura sa, universală şi lipsa de ori­ce scrupul,­­este superior. Aliaţii n’au fost siliţi să’i împrumute metodele pentru a rezista cu succes? Nu ne vom­­putea conserva instituţiile de­cât dacă se va renunţa să se facă din război, scopul activităţei na­ţionale. Adevărata miză a acestui război nu este nici o chestiune de teritorii, nici o chestiune de foloase economice. Miza acestui război este mai înaltă ; este vorba de a se şti care din două idealuri, acel al castei prusiane sau acel al popoarelor libere va triumfa în această lume ? Masele în naţiunile aliate au conştiinţa instinc­­tivă a măreţiei fără pereche a acestei mize Altfel, minunea lor de eroism şi de răbdare n’ar avea explicare. Căci sufe­rinţele popoarelor sunt de nedescris. Le cunosc pe ale noastre. Ele sunt cu mult mai teribile de cât se cred, şi altele ne aşteaptă. Nu mă plâng de loc. Din bunul nostru plac am intrat în răsboi şi am fă­cut bine. Dacă ar trebui să’i reîncepem, am reîncepe fără nici o ezitare. Timp de doi ani n’am încetat să repet că, chiar dacă n’a­vem nici o „irredentă“ a reclama, solidaritate omenească ne obliga de a ba­ge spada pentru apărarea dreptului, o­­noarea ne obliga să hăpăi­ţim cu voi du­rerile şi sacrificiile, fiindcă participăm la binefacerile civilizaţiei. Sunt regule de morală şi pentru naţiuni. Fireşte, când văd tragedia în care este cufundată na­ţiunea mea, când gândesc mai cu samă la terfeieala, în care două treimi din ţara mea sunt invadate de către hoardele ger­mane care repetă aci toate ororile cu care s’au desonorat în alte ţări, inima mi se strânge Ştiu că aceste dureri sunt fecunde că lumea de mâni va fi mai bună ca cea de em­, şi că în această lu­me nouă o Românie care a fost la şcoala aspră a durerei, va avea mai mult drept la locul pe care’l pretinde. Văd reînvie­rea la vârful pasiunei. Răsboiul nu tre­bue să ne facă să uităm ce va fi după răsboi. Va fi de îndeplinit o fi o mare o­­perâ. E cam devreme să vorbim astfel. Sunt lucruri totuşi despre care trebue să vorbeşti acum. Trebue să sfârşim cu ex­­trema noastră­oleranţă pentru slăbiciunile noastre E o sluj­ire care ne roade Vom trebui, de pildă, să pedepsim cu o mare severitate pe cei câţi­va miserabili oameni politici care au preferit să rămână sub germani, mai degrabă de­cât să urmeze drapelul Gând­ii că mai sunt unii care au avut indecenţa să dea interviewuri la ziarişti austro-germani în patria invadată. At­tudinea lor, care ne deosebeşte atît de nefericit printre naţiunile cotropite, o sim­ţim ca o arsură o vom ţine minta. Va trebui să ne dăm samă de ademeni că, prin acest răsboi, o prăpastie a fost să­­­pată între noi şi Germania Cesarilor. Pentru multă vreme, pentru foarte multă vreme, va trebui să tăiem ori­ce raporturi cu Germania, fie ele raporturi politice, economice, financiare, intelec­­tuale sau mor­ale. Aceasta va treb­i să cere împrejurările. (Ag. Westnik) , T ■ V n T-----"r.....7 ", “V?" TM va ficu­i­sa­u toate instituţiile libere care au fost câşti­g­ate punctul cardinal al întregei noastre gafe prin atâtea sacrificii. Pentru a face 5 viitoare activităţi, victorioase şi-au făcut intrarea în mag­­da Bebun­e ? Ea,aerul n’a putut recurge nimicul Bagdad. Şi în faţa acestui deza-Ma acest 8Ctu de pentru că a avut slru Germania nu i-a dat alt ajutor de conştiinţa neputinţei de a învingă. Dia­­cât acel al agenţiilor ei telegrafice, cari cursu^ le,aiUar al^Cancelarului care, ho­­trâmbiţeau în cele patru părţi ale lumei târât, este omul mediocru pec^rel des­­că „vitejii aliaţi s’au retras’ puţin ocu- 8ria m,. H u® ger£C*n din cei mai ru­­pând noi poziţiiv; de sigur totul e rein­­teligenţi P© caru i am cunoscut vre-odată, tiv pe lume şi o retragere de 120 kl- nu 89 e^.P]ic^ astfel. țGermania însă^ a lometri în câteva zile poate fi socotită da sau nu ceia ce se va în­ca neînsemnată la tâmpla ? Daca nu er a incapacitatea foui Dar în această înfrângere este ceva c'ar^,a german lor pentru a luteegepsi­­care o doare mai muit pe Germania de bologia eeiOLaite popoare, mai cu s­a­­cât zdrobirea ultimului ei vis, copil al a popoarelor libere, s’ar putei spu­­disperăre*, care împlinindu-se îi aducea 06 c' . S au Prevăzut totul, dar că dacă nu hegemonia mondială, cel puţin! au jr0ii încerce ca un ultim o înflorire economică bazată pe stoar­­ac^ de d9S8SP■’r«re. Cred mai degrabă cerea întregei Peninsule — Balcanice, j §ermaGh sau înşelat asupra sufletu­­l Anatoliei şi a Mesopotamien Enorma i *U­­ana8riGap- Dânşii n au văzut de cât caracatiţă germană avea Bagdadul ca i Partea realistă atâ­t de evidentă şi nau ultimă ventuză a celei mai săcătuitoare Pre®uPu® deia . e­ra ad­ idianiem tentaculă a ei : calea ferată Berlin-1 candid Şi de mândrie neii frântă în a- B .gdad. Ventuza a fost tăiată și sân- \ ceai^ mare democrat e, gele turcesc curge în valuri producând ; ^rl ce ar |*­ Ivârserul a comis o gafă anemie dezgustătorului animal nordic,­­ enormă. Iată-I cu lumea întreagă în con- Dar o nenorocire nu vine nici­odată . . . Neavând de cât vasali mizerabili singură, armateie ruseşti sunt in marş ?! 0|sPretultori, dintre cari doi, Turcia spre Hamadan zdrobind încercările dis- S* Austro-Ungaria trebue să fie definitiv perate ce le fac turcii spre a ie opri. i ghidate, dacâ se va restabili Europa pe Ziua când Constantinopolu! va auzi bu­ baze juste şi durabile. Ceilalţi neutri vor buitul tunurilor se apropie: sentinţa de ^ma P1,3 Statelor­ Unite s’au vor con­­moarte ce şi-a iscălit-o Turcia in ziua *Inda * Jâsa asupra aliaţilor grija de a când, întriun mod atât de perfid, a de- ^păra libertateas for. Este probabil că clarat războiul începe să se execute, r^r^1 neuni vor urma Statele-Unite. Turcia e in agonie în timp ce fii ei j cum ° h, pentru Germ­ania lovitura luptă în Galiția pentru marele ideal de ca* 0 Pr’me?te e?te *reparabilă. _ subjugare germană prin organizarea t Y3| a 't*aPOI, sau câ va persista, „Europei mijlocii“. In fața armatei en- re^ 8 u aProaPe. acelaşi gleze n’au mai rămas de cât nişte bande ! e,a ,c9 .^ldle 10 picioare Germania, dezorganizate cari dacă sunt bune pen­. est®,.sPJr! u P°P0,„uitţ! său, care, de bună tru măcelul femeilor şi copiilor armeni, \ £red,nî‘*» jfede că duce un război de­­nu au totuşi nici o valoare din punct *enssv contra * niştor geloşi de de vedere militar­ă superioritatea ei măreaţă. Căzui Sîatelor-Şi de astă dată începutul sfârşitului e/ JJnite "u fe Poate exPjic? Prin aceia$' marcat prin acel „Turcul plăteşte“ care . Îor,t”lî!â‘ n he-care cămin german va de două secole e caracteristic politicei tre^U’!. 8a ?e rev‘zuiască procesul de sublimei porţi P. C. ^ (onştiinţă şi adevărul va sfârşi prin a pătrunde chiar in acele capete pătrate ! obişnuite a nu face politică de­cât prin­­ ordonanţe de poliţie.­­ Moralul lor va scădea. Războiul va fi scurtat. Nu e data pacei care ne preo­cupă, sunt condiţiunile ei. Fără zdro­­b­are ordonă suspendarea sesiunei Du­­birea militarismului prusian, nu se va g“?! “ Consiliului Imperiului pe data face nimic , că va trebui să trăim în îl? 1‘aluata.1,1 luna viitor în lumea forţei în loc de lumea suspandarea SssîMn^i Dumei Petrograd 12 Martie.— Ukazile Impe*

Next