Mişcarea, aprilie 1917 (Anul 9, nr. 73-96)
1917-04-01 / nr. 73
Ahfifem No. 73 al Nus&dk &EDACŢIA p ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREB Mo. c. a Icealul Clubului NîîPcsnal-Lîberal gJSj V. . , G1»&g&K . SÂMBĂTĂ 1 Aprilie IWt m mmmM mmWSUSSZb ffi SÂNI Sub Uhvcţîsmea girai comitet vpi instituit de Clubul Naţional-Liberal ‘,M SITUAŢul Luptele pe frontul franco-englez continuă cu o înverşunare din cenice crescută. Germanii dau atacuri şi contra alaiuri pentru a opri înaintarea viguroasă a Aliaţilor, dar sforţările lor disperate nu nu au rezultat decât acela de a sporii considerabil pierderile trupelor germane. Germanii au fost respinși până îa marginea pădurii Caucy prin riscurile violente ale trupelor franceze; aceste trupe au ocupat orășelui Quincy Basse. Comunicatul britanic face cunoscut că satul Moncfoyie—Reuse a fost ocupat de trupele generalului Hagg și că artileria engleză a luat sub focul sau o a doua linie de apărare a inamicului, căruia i a cauzat pierderi foarte grele. Pe frontul italian acţiuni de patrul, în cursul cărora austriacii au pierdut morţi şi prizonieri. Brazilia a urmat exemplul Statelor Unite, rupând relaţiile diplomatice cu Germania şi confiscând vasele germane din porturile sale. Din Argentina vin ştiri care fac să se creadă că şi această republică va urma aceiaşi cale. Aceste evenimente au făcut o profundă impresie asupra Vaticanului, unde şi ultimele simpatii pentru Germania dispar în urma crimelor „războiului“ submarin. umim cei moşi hoi Cu cât trece timpul, cu atât apare mai limpede în ochii tuturora covârşitoarea însemnătate a evenimentelor ce de o lună s’au desfăşurat în Rusia. Se poate spune fără exagerare că revoluţiunea rusească este evenimentul cel mai însemnat al istoriei Euripei din ultimile decenii. Printr’insa se preface din temelie nu numai o înpărăţie de peste 180 milioane locuitori, dar se dă lumii întregi indicaţiunea că de azi înainte omeniia nu mai poate evolua decât într’o anumite direcţie. In această privinţă, revoluţiunea rusească a dat Germaniei o lovitură mai puternică decât ar fi putut să-i dea toata forţa militară a armatelor Ţarului. Ea a arătat proletariatului german cât de învechite sunt formulele sub care regimul prusian pretinde să-i încătuşeze destinele. Şi ară îndoială că, într’un viitor apropiat, el va şti să se libereze de această epitropie asupritoare. De altminteri sunt indicii că deja evenimentele din Rusia au avut repercusiuni serioase asupra situaţiei sociale din Germania. Ea pîui însuşi că împăratul, care pună mai alaltăeri refuza cu îndărătnicie să renunţe la vechie lui prerogativea făgăduit acum că va schimba într’un sens democratic constituţia Prusiei, înseamnă prima capitulare a reacţionarismului german în faţa democratismului nouei Rusii, şi se poate considera ca aurora capitulărilor militare ce fatal vor urma. Intru cât ne priveşte pe noi, evenimeaide din Rusia nu pot decâtă nelţiaire. Interesele Statului ronân sunt prea strâns legate de desemitarea democratică a popoarelor, pentru ca să nu salutăm în Rusia i ea nouă ura vecin cu esre ne va fi îngăduit în viitor să întreţnem raporturi şi mal intime decât nu erau putinţă sâ întreţinem cu o Rusie reacţionară şi autocratică. Pe de alta parte multe din problemele cari frământă Rusia ne preocupă şi pe noi- Chestia agrară şi reforma electorală ni se înfăţişează sub aceiaşi formă ca acolo şi nu putem concepe rezolvarea lor decât in sensul cel mai larg democratic, tseace constitua sufleteşte un nou punct de contract pentru viitor întreoi şi Ruşi. Dacă la toate aceste consideraţiuni mai adăogăm şi amintirea puternică ce inevitabil va rămâne de pe urmă contraternităţii de arme de i5tazi, vom înţelege cât de puternice legături se închiagă în aceste momente și sub ce fericite auspicii o putem întrezăride acum înainte la fporturile da vecinătate și de bunăj prietenie dintre cele două popoare. Iar victoria finală care ne apare tot mai sigură va pune pecetea de finitivă pe foile pe cari evenimentele înscriu zilnic apropierea noastră politică şi sufletească de democraţia rusească. jj jdermania de astăzi 1 I Multe dezamăgiri şi răsturnări de sojocoteli a avut de înregistrat Germania de j i la începutul războiului. I A văzut cum un război, care trebuia să se termine in trei luni, e condamnată să-l poarte doi ani şi jumătate— şi fără a-i putea întrevedea sfârşitul. I ! J A văzut sfâşiată puterea ei militară şi prăbuşită ordinea ei internă. Iar astăzi Germania vede cum restul] forţelor ei militare trebue să reziste ce- , I lei mai formidabile coaliţii armate şi cum \ j orgoliul ei înfrânt trebue să suporte ura ] [şi oprobiul întregei omeniri. I împotriva ei s’au ridicat trei conti- \ î nente. f I*o apă şi pe uscat Germania a ridicat' jj împotriva ei tot ce putea ridica sub ra- I I portul forţei militare şi morale. I De la începutul războiului, în afară de... | I Turci şi Bulgari, singurii tovarăşi demni j I de idealul şi mentalitatea teutonă, Ger- I I mania n’a câştigat un singur aliat — o singură conştiinţă nu s’a alipit cauzei f germane. In schimb, fiecare zi de război a spo trit falanga dușmanilor ei. | Angrenajul în care era strânsă Germa- grozitor de revoltătoare. Poporul acesta cuprins e sălbatică şi furioasă nebunie, lăsând mn urma lui numai cenuşe, ruine şi stârvuri jefuite, ne dă impresia că nu mii e un popor de oameni, ci o haită flămândă de hiene hidoase. Făcându-se vinovat de fapte pe care mintea omenească refuză să le concea-. pă, poporul german pierde dreptul nu numai la respectul celorlalte popoare, dar pierde dreptul la existență ca popor in- [ dependent. Căci, un popor care a trăit în mijlocul Europei civilizate, în mijlocul lumei în care s’a desvoltat sublima morală a lui Crist, In care s’a plămădit atâtea te- t orii de inaltă filozofie, în care democra- iţia popoarelor, a atins limitele cele m-'5 avansate, în care mintea omenească în soborul ei spre Înălţare a atins cele mai amefitoare culmi, în Europa care seco- le de-a rândul s’a frământat pentru cizelarea sufletului şi spiritului omenesc ; el, poporul german, n’a fost capabil să-şi însuşească nimic din această rafinerie sufletească şi intelectuală, şi deodată, când omenirea se credea pe panta cea mai avansată a progresului, el se ridică ca o negare a civilizaţiei şi dispreţuind munca titanică a unei lumi întregi, prefac opera a douăzeci de secole, în ruină. Trăind în mijlocul furnicarului omenesc, care se străduia zi şi noapte pentru progres, ei, ca nişte hoţi, au furat, tot ce ştiinţa celorlalte popoare a dat la iveală, tot ce geniile omenirei s’au frământat să descopere pentru îndulcirea şi uşurarea generaţiilor viitoare, şi au cău- tat ca din fiecare descoperire să şi făurească uin mijloc de distrugere pentru omenire. Luat au din teoriile filozofice, machiavelismul, să-şi argumenteze felonia lor, din descoperirile şi invenţiunile metalurgice, şi-au luat mijlocul de a făuri , cele mai grozave maşini de distrugere ; în descoperirile fizicei şi chimiei găsi-t-au mijloace de a trimite curenţi şi gaze omorâtoare; din descoperirile marelui Pasteur şi-au ales mijlocul, ca din înălţimea zărilor albastre, către care sufletele îndreaptă privirile rugătoare şi , pline de nădejde, ei aruncă germenul molimelor, secerătoare de fiinţe nevinovate. Iată la ce a servit Germanilor, civili- ’ zaţia Europei ! Şi atunci, când această dovadă este făcută cu prisosinţă pentru omenire, când s’a arătat In mod indubitabil că a- ! cest popor e şi vătămător şi periculos, se naşte întrebarea : dacă nu este de datoria omenirei, pentru asigurarea şi liniştita ei desvoltare în viitor, să ia mă-. suri în contra acestui popor. Gând un individ este dovedit a fi pe-.t riculos societăţei, societatea îl exclude din mijlocul ei, izolându-l; cu un popor trebue procedat la fel. Dacă în fapt nu ■ poţi să-l distrugi, dar cel puţin trebue să-l izolezi, trebue săi pui in imposibi- litate de a-şi întinde influenţa-i nefastă şi asupra altor popoare, iar la nevoie să-l supui, ca prin forţă să-i imprimi în sujeteţi şi în raţiune, marca civilizaţiei şi a progresului uman. Aceasta este datoria omenirei, faţă de poporul german. I. G. Fărcăşanu. Convalescenţa. Sarea amară lucrând prin exosmoză e purgativ şi antiseptic general , aspirina şi masajul lucrează prin activitatea circulaţiei şi transpirare. Galomeiul, ca purgativ, antiseptic intestinal, antiseptic general, şi microbicid. Contra căldurei, care nu e niciodată excesivă, loţiune cu oţet în două cu apă, sau cu apă rece. D-nii dr. Crăciunescu şi Costinescu au prezentat observaţiuni asupra întrebuinţărei Calomelului. In privinţa delirului pe care-1 au bolnavii d-rul Teodoru a arătat că întrebuinţează 1—2 injecţii morfină seara. Ca hrană se dă bolnavilor lapte dulce şi ceai rece. I Datoria ©martirei j j fală «J@ german I nia, este astăzi complectat prin intrarea Americei in război. De aici încolo Ger- 1 mania nu mai poate avea nici o speranță * și salvarea nu~i mai poate veni de ni-f , căieri. v ţ Sfârșitul a sosit. Primul simptom s’a văzut limpede în înfrângerea suferită pe frontul occi- \ î dental. Ne învăţasem încă dela Începutul răz- jj . boiului sâ privim în Germani ca pe vred- ; ’ nicii urmaşi ai sălbatecelor hoarde de j! ; Huni, cari odinioară au revărsat groaza t Şi pustiul pe întinsul Europei şi ale căror urme încă nu s'au şters din sufletul popoarelor. I Faptele lor de salbătăcie, îi scosese ' de unu^ din rândul popoarelor civilizate, f —însă ultima dovadă a josniciei și de- | căderei lor morale. întrece tot ce mintea j omenească poate concepe ca crimă,— și I ne dă dreptul să-i scoatem și din rândul oamenilor, socotindu-i ca nişte bestii feroce. Nu există în viaţa oamenilor crimă mai josnică, mai oribila şi mai demnă de scârbă, ca crima de profanare de morminte. Germanii au ţinut să adauge ln lista ticăloşiilor lor şi această abominabilă crimă. Când în decursul unor decenii, se naşte câte un produs al naturei cu suflet de fiară şi cu chip de om, care se face făp-| tuîtorul unei asemenea fapte, el răspân- | deşte în sufletele celor din jurul lui, | scârbă, dispreţ şi groază. Când însă a- ceastă crimă se săvârşeşte nu de un in- 1 divid izolat, ci de un popor în masă, or- I ganizat, atunci păcatul ia înfăţişare în- I Predam® goodicata TRATAMENTUL tifosului &xa33$emaul« In ultima întrunire a Cercului Militar sub presidenţia d-lui Prof. Dr. Cantacuzino, s’au făcut câteva comunicări, dintre cari una de o deosebită importanţă şi palpitantă actualitate a d-lui Dr. V. Teodoru, asupra unui nou tratament a tifosului exorftematic. Prin acest tratament durata boalei este mult scăzută, iar şansele de vindecare foarte mărite. Iată în ce constă tratamentul preconizat de d. Dr. Teodoru şi care a dat până acum cele mai satisfăcătoare resultante: Prima zi, bolnavului venit la vizita medicală i se dă un purgativ sărat (sare amară). După efect, trei prafuri de aspirină, câte unul la 1/2 oră, cu câte un clai ferbinte şi urmate de un masaj general cu spirt de camfor sau apă etc. Se acopere bine bolnavul să transpire. Se şterge, apoi se schimbă. A 2-a şi a 3-a zi, câte un praf aspiriină şi masaj general. A T a zi, repetat sare amară aspirină 1—2 pachete, masaj. A 5-a şi a 6-a zi, câte o aspirină şi masaj. __ A 7-a zi, fie că exantemul e apărut sau încă nu, jumătate gram calomel. A 8-a şi a 9-a zi, câte o aspirină (sau chinină), masaj. A 10-a zi, dacă limba e prea încărcată, 1/2 gram calomel. A 11-a și a 12-a zi, aspirină (sau Chinin, masaj. A 13-a zi, repaus (sau aspirină, masaj). A 14-a zi, calomel. NOTE mmmmmummbmibhb Um dar al Franţei Din figurile de aur ale istoriei noastre - o galerie de jertfe şi-o colecte de nemuriri — se desprinde cu deosebit relief, acea a Voevodului Ştefan-cel-Mare, sfânt adevărat, viteaz şi cucernic, trăind mult şi făptuind multe, hărţuit de războaie, şi totuşi milos şi blând, — o sinteză fulgerătoare a întregului suflet românesc. Şi acuma când energiile rasei sunt chemate a-şi reaminti de un trecut, pentru a cuceri un viitor, darul pe care generalul Sarail îl face României, trimiţăndu-ne steagul voevodului, merge drept la inimele noastre, ating profundele cute ale sufletului nostru. Steagul lui Ştefan cel Mare era păstrat într’o mănăstire bulgărească de la muntele Athos, şi stofa ce a fâlfâit în fruntea vitejilor ce au înfruntat moartea, steagul ce-a cinstit un neam cinstit, îşi păstra nobila vechime incarcerată într’o lume bulgărească, ofensă şi ironie, cruzime şi dispreţ! Din mănăstirea bulgărească steagul lui Ştefan cel Mare va veni să se aşeze printre trofeele in care el trebuia totdeauna să stee, departe de mânjirile neamurilor mărunte, cari şi-au făcut din felonie, arma lor de viaţă. Iar faptul că readucerea steagului cel sfânt o face un general francez, este şi ea un simbolic gest, o alegorie a Franţei ce ne întinde mâna, şi ne respectă un trecut de eroism, trecând peste insolenţele şi peste injuriile timpului neprielnic, şi hărniciei omeneşti. Steagul lui Ştefan cel Mare desrobit din miinele bulgăreşti a venit astfel la noi, tocmai acuma când momentele cer aducerea aminte a eroilor cari ni-au păstrat moşia pentru a apăra în eternitate contra tuturor! Petronius. Iners Kaiser şi pace încă o problemă chinuitoare se înalţă înaintea Germaniei victorioase a anului 1910, problemă cu atât mai desasperantă cu cât cere o repede rezolvire hotărâtoare pentru viitoarea refacere a statului, lucru cu care nu sunt deprinşi langsamii locuitori ai Spreei. Germania vrea pace. Aliaţii declară că nu vor trata niciodată cu Wilhelm al II-lea , un greu împas. Junkerul are de ales între semizeul care reprezintă întreaga lui asuprire egoistă şi între cruţarea a câtorva mii de vieţi salvând totdedată statul de la dezastrul complect; poporul german se va pronunţa între un împărat ce i-a devenit indiferent şi pâinea fără care în curând se vor stânge ultimile lui puteri; omenirea întreagă nu va ezita între marele calău şi ramura de măslin. Ce va prefera junkerul se ştie: niciodată n’a fost legat de poporul german şi moartea câtorva zeci de mii de oameni îl va scuti de tot atâţia acuzatori in ziua cea mare a judecatei. Adevăratul popor german şi-a spus cuvântul aşa de clar încât nici chiar Wolff n’ar putea nega tulburările din Hamburg, Berlin etc. sunt cea mai bună dovadă că nimic nu-l mai interesează decât pacea şi pâinea. Neamul omenesc întreg ar socoti ca cea mai mare ruşine de a da ramura de măslin în mâna plină de sînge nevinovat a Kaiserului. Văzând izolarea tot mai mare a dinastiei, speriat de exemplul dat de Rusia platonicului său popor, Kaiserul a înţeles că unui popor care cere păine nu i se poate da la Infinit glonţi, a înţeles că zilele-i sunt numărate şi că nici chiar pe favoritul său Gott nu va avea unde să-l mai fabrice. Atunci omenirea uimită a asistat la acel prolog al unei comedii ridicole, care este manifestul pentru mărirea libertăţilor constituţionale, mărire ce, cu milostivirea cunoscută, o aruncă ca un os înfometatului popor. Crede că poporul va înghiţi fără să i se oprească în gât acest os ? Crede că lovitura e parată dacă evoacă imaginea destul de palidă a agustului bunic ? Ar fi trist să fie aşa căci s’ar mai dovedi odată germanilor că au fost duşi la peire de o mediocritate. In orice caz Kaiserul n’a ţinut măcar să moară în măreţia sângeroasă a unui tiran ci, gata să fie bătut se pregăteşte să lingă democraticeşte mâna ce aplică meritata pedeapsă. Nihil sine Deo, blând suveran constituțional ! ____ ______P. C. D. Miliukoff, ministrul de externe al Rusiei, a acordat următorul interview : — „Intrarea puternicei Republice transatlantice printre puterile cari luptă contra Germaniei este un factor moral foarte mare pentru cauza pe care o apără Rusia şi aliaţii ei. In raport cu această intervenţiune se pune întrebarea cum se va resfrânge dânsa asupra scopurilor de război fixate da către puterile aliate ? In această privinţă, ministrul de Afaceri Străine al Rusiei declară : „Scopurile de război formulate de către Preşedintele Wilson în celebrul său mesaj de la Senat au fixat, în mod general îndeajuns, problemele ce vor fi rezolvate de către viitorul tratat de pace. „Preşedintele Wilson vede scopul principal în a împedeca pe viitor o repeţire a războaielor. Problema aceasta o urmăresc şialiaţii noştrii. Cuvintele Preşedintelui sunt o prefaţă la meetingul Lei Păcel şi expresiunea ideilor deja formulate adeseori de către eminenţii oameni politici ai Continentului: Asquith, Sir Grey şi Briand. Aceste idei sunt în acord desăvârşit şi coincid cu opiniunile generale pe cari le-am desvoltat. Aceste idei sunt în deplin acord şi coincid cu opiniunile generale ce le-am desvăluit, când încă nu eram ministru, relativ la intervenţia lui Wilson, arătând că America nu poate să nu fie de partea aliaţilor. E drept că în ultimul timp Germanii au afirmat şi ei că ţintesc la o pace solidă dar cu restricţia foarte caracteristică pentru ei, că Germania se sileşte a fi în capul ţărilor pacificate. Cu alte cuvinte Germania tinde din nou, intr’omamă ascunsă, la hegemonia universală,ar această tendinţă a Germaniei care a provocat incendiu universal in Europa, este tocmai factorul cel mai periculos cu care Puterile continentale şi acum America au decis să lupte. E drept că Woodro Wilson a vorbit de pace „fără victorie“. Natural că această declaraţie coincide pe dea-ntregul cu ideile pacifiste ale preşedintelui şi cu acele ale opiniei publice din America, dar era cu totul contradictorie cu problemele care au fost schiţate în mesajul către Senat şi cari au fost formulate cu scopul definitiv al războiului. E imposibil de a atinge acest scop fără a zdrobi înclinarea Germaniei către hegemonia universală. Prin urmare e imposibilă pacea solidă fără victorie. Trebue să remarcăm aici că Wondro Wilson a fost foarte consecvent în conduita lui faţă de războiu şi faţă de Germania. El a lucrat în unire cu opinia publică a Americei care, totdeauna, în cea mai mare parte era în favoarea aliaţilor. Dacă intervenţia Americei a întârziat, trebue să explicăm în mare parte acest fapt prin energia colosală a propagandei germane în America. De altfel germanii şi-au stricat ei însăşi prin felul lor de a provoca frica şi a îngrozi prin explozii, organizaţii de grevă etc. Alăturarea Americei la puterile aliate face să reiasă în o mai mare strălucire ideologia liberatoare a războiului actual ce o urmăresc aliaţii noştri. In urma ministru a insistat asupra formatei „pace fâră anexiuni“ formulă germană pe care se silesc s’o impue socialiştilor internaţionali. O chestiune încă, spune Minoukof, care se poate considera ca anexiuni tendinţe puterilor aliate de a realiza idealul liberarei midiei naţionalităţi şi a elabora formele cari trebue să garanteze pacea şi să înlăture noi războae în viitor. Noi, Husga şi Staftele-UnSf® Interviaw cu d. $fSnoukoff