Mişcarea, iunie 1917 (Anul 9, nr. 124-143)

1917-06-04 / nr. 124

ANUL IX No. 124 UN HM lifeiBp# fi kmmmatm iaşi; piaţa otimee i®. c. IbilOMdtd ClMbataHmioagmiwI ilĂi NATIONAL—UBIRJML COTSP1AN DUMINICĂ 4 Iunie 1917 UN IIIHall Im BrasSa 1G eapsîe! Stofe ^uĂepnieffl wi cmAcS laefitaM de Crlabol Mlattaal-LI&OTBî Eri a avut loc şedinţa solemnă a Psrlamtiituît şi în onoarea Bel­giei şi a ilustrului său reprezentant d-l Emil Vandervelde. Guvernul şi Parlamentul român, prin discursurile rostite de d-nii î. I . Brătianu, Em. Porumbar«, V. G» Morţun şi Tache­lenes a­­u exprimat la forma cea mai eloquentă şi mai emoţionantă întreaga admiraţie pe care poporul român o poartă eroismului belgian, sen­tim­enţeie de dragoste ce ne leagă de Belgia martiră şi credinţa ne­strămutată ce avem In realizarea idealurilor comune şi In triumful liberîâţd popoarelor. A vorbit d­e Vandervelde, a vorbit Belgia, a vorbit dreptatea răstignită şi credinţa l«­viaţi ce va veni —, ce va trebui să vină. E­­quenţa d-lui Vandervelde este cea mai formidabilă şi mai zguduitoare forţă ce poate pune în mişcare sufletele ; este puterea minunată care da cea mai ideală expresiune eroismului şi credinţei, durerea şi nădejde!, şi care fixează In faţa istoriei adevăruri ce vor trăi deapururi in vestmântul de bronz al cuvântului lapidar care cuprinde o epocă, în care trăeşte o viaţă şi care vesteşte o lume nouă. Conştiinţa românească s’a înfiorat ori în faţa acestei forţe: fiorul suferinţei mândre şi al credinţei ce nu moare. Suferinţele noastre legate de suferinţele Belgiei, fumul jertfelor noastre amestecat cu fumul jertfelor llgiene, idealul nostru înche­gat la idealul comun de libertate şi de restabilire a drepturilor na­ţionale, au adaugat cauzei noastre o putere nouă şi o credinţă mai mult în triumf , un­­ dreptăţi, pentru care luptă alături cu noi şi pe care o aşteaptă împreuna cu noi, toate popoarele sfâşiate în­­hotarele lor şi în unitatea lor naţională. România a putut vedea erî odată m­ai mult, cât de mare e cauza pentru care luptă şi cât de glorioase sunt jertfele pe care le face. Discursul d-lui Dorinţa Parlamentului român de a saluta pe dl. Vandervelde, răs­punde unui sentiment general. Cu toţii vedem, In prezenţa reprezen­tantului poporului belgian In mij­locul nostru, o mărturie străluci­toare a solidarităţii frăţeşti în ma­rea luptă care prin suferinţe comune ne apropie de un comun ideal de dreptate şi de libertate, însufleţită de un sentiment de neînvins de independenţa, Belgia a înfruntat cu eroism reaua credinţă şi violenţă—şi cauza ei a luat un caracter mondial, căci ea se iden­tifica cu acea a dreptului şi a si­guranţa Statelor. încă odată mai mult istoria aces­tui nobil popor vădeşte că în des­­voltarea omenirei întinderea geo­grafică nu constitue cea mai justă măsură a măreţiei statelor şi na­ţiunilor. Spiritul de nem­blânzit de inde­pendenţă în viaţa politică şi comu­nală,o muncă măreaţă şi fecundă în arte şi industrie au asigurat stră­bunilor poporului belg pagine mă­reţe în istoria civilizaţiei. Credincioasă acestor nobile tra­diţii prin viaţa ei de muncă intensă şi principiul democratic al institu­ţiilor sale, Belgia modernă a putut să servească drept pildă tutu­ror acelor cari ca şi noi — santinelă înaintată împotriva barbarilor ori­­­entului —n’au putut de cât mai târ­ziu să se împărtăşească de bine­facerile civilizaţiei moderne. Astăzi, când, din punct de vedere politic şi social, noi lărgim printr’o îndoită reformă agrară şi socială, temeliile Statului nostru,— în ceasul când noi reformăm pe cât de larg, pe atât de conform cu principiile generale democratice ale primei sale aşezări, Constituţia noastră, aşa de intim inspirată de Consti­tuţia belgiană,— noi salutăm ca o fericită prevestire prezenţa In mij­­­ locul nostru al reprezentantului ideilor de progres In Belgia, după care idei se organizează desvolta­­rea normală a societăţilor viitoare. Această desvoltare liniştită şi fe­cundă nu ar putea să se împace cu apăsarea popoarelor cari, cu­prinse de nenorocirile vremurilor în monarhia Austro-Ungară, nu se bucură încă de emanciparea lor naţională. România şi-a vărsat cu genero­­sitate cel mai nobil sânge al fiilor ei şi e gata să întreprindă noui sforţări ca să contribue la victoria definitivă a dreptului, care va asi­­sigura ast­fel emanciparea şi uni­tatea naţiunii româneşti. Domnule Ministru, credinţa ne­clintita în marea cauză, pentru care suferim şi luptăm împreună, ne uneşte laolaltă, astăzi,­realizarea operii comune va constitui, între popoarele care o fundează, o le­gătură care nu va pieri şi un fac­tor esenţial în viaţa omenirii con­ştiente de mâine. Nu există în analste uman ftiţei ceva mai frumos, decât hotărârea poporului belgian la faţa amentaţăreî germane, ho­tărârea pe care a luat -o fara nic­i o şo­văială ca un lucru c­e mergea de la sine. Poporul belgian nu avea nici o revindecare teritorială de revindecat, e! nu cerea decit si-şi continue munca fecundă în lucrurile păcei. Nimic nu i-ar fi fost mai uşor decât să găsească una din acete formule transacţîonale care în aparenţă scapă totul A înţeles poporul belgissig la această secundă unici a existenţei lui, ci for­mulele pot să scape ori­ce, dar nu onoarea. Şi ideea de fi necredincios onoarea tirei nu i-a venit la minte. Ca pentru toţi cei aleşi virtutea i-a fost uşoară, fiindcă laşitatea şi ura necuno­scută, şi cu toate acestea naţiunea bel­­gia ni ştia ce o aşteaptă. Ea nu ignora formidabili forţă a barbarilor, ea ştia că câmpiile aveau să fie devastate, uzi­­nile distruge, oraşele incendiste, popu­laţia masacrată. Ea ştia toate acestea, şi a mers la moarte, la o moarte care va fi urmată de cea mai uimitoare înviere­ bărbâteşte fără tacricul­os şi fără fanfa­ronadă aproapa la veselie. Din acest moment Patria Diate s’a ridicat la o înălţime pe care nimeni n’o va putea întrece niciodată. De aceea, la Septembrie 1914, rege­lui meu, care mă întreba daci vedeam eşind din acest îngrozitor estach­ era un nume mare, îi răspundeam că era cel puţin unul care intrase deja în istorie, nepotul său regele Albert. Rege al unei libere democraţii mode­rne, el simboliza pentru mine gestul nobil al unei nobile reacţiuni. Şi D-ta, Domnule, ai intrat în retorie. Nu este una din ce­le mai mici minuni ale cea­sului de azi ca o nat­une întreagă, dela regele care reprezintă tradiţia cavalerilor până la massele profunde, masseta lu­crătorilor care’şi petrec viaţa sub pă­mânt, departe de soare sau în faţa groaznecei văpăi a uzărilor, să aibă a­­ceaiaşi concepţie asupra lucrului cel mai puţin material, onoarea, şi a­o­­rbă aş® de nobilă ta cât spre a o defini treime să-i împrumutăm limbei castiliane o vorbă favorabili. Ei pun donor. Toată lumea ştie ce mult reprezinţi D-ta, sufletul acelor mase populare şi de aceea ţi se poate spune că numele D tale va dă­nui atit timp cât viaţa va dăinui pe acest glob, pentru că dacă Germania poate da moartea, Belgia dă imortalitatea. Ziceam: D­­e că vă aşteptaţi la toate o­­rorile cari au constituit martiriul Dv. Mă înşelam. Este una care a trebuit să vă surprinză : aceea a trebuit să vă coste mai muit în inimile Dv îndurerate. Când barbarul a observat că violându­­vă teritoriul, comisese o greşală care trebuie să-i fie fatală, el a încercat să adaoge la violenţă excrochefia. A în­trebuinţa! contra Dv. falsuri, falsuri vul­gare, ca să va fure onoarea. Desigur, tentativa lui s’a prăbuşit mi­zerabil. Merită însă să fie reţinută. Este în folosul Dv. Este mărturisirea Ger­maniei, că dintre toţi adversarii ei, tot Belgia cotropită şi pe jumătate dezar­mată este duşmanul cel mai periculos De rândul aceste Germania a văzut bine. Vastele ei procese de dominaţie univer­sală, voi le-aţi făcut să casă. Fără violarea neutralitate? voastre, este mai mult ca probabil că Englifera, care se acoperi acum de o glorie nemuri­toare, prin cei mai nobilă, ce® mai desin­teresată dintre jertfe, ar fi perdut un imp preţios şi încurcată la visurile ei pacifice intr’o lume de tâlhari, ar fi în­târziat intrarea ei Intr’un conflict al ci ruî adevărat preţ n’a devenit evident de cât prin atentatul săvârşi! contra vopsiri. Lupta germanismului contra slavîzmu­­lui, nevoia de a câştiga un joc sub serie, sub câte formule mincinoase nu s’ar fi reuşit­­să se ascunzi acest ultim asalt al reacţiunei pentru care forţa ere­­teză, dreptul, în contra societaţei mo­derne liberă şi democratică, la care to­tul trebue să se închine la faţa drep­tulei. Fără violarea teritoriului vostru, este mai mult deci­ probabil că nici­odată nt a va fi aristat la acest sublim spectacol al democraţiilor din lumea noui,­ele care se făleau că au scăpat de nebuniile războiului, Intorcându se adevărată sme­renia filială In lumea veche de la care su purces, pentru a o scăpa de flagelul militaris mutai german. Fără martirul Belgiei, ne-ar lipsi arma noastră cea mai formidabilă, aceea care ne dă siguranţa victoriei, unani­mitatea conştiinţei umane, acea unani­mitate care în războiul contra Germaniei atârnă mai mult decât toate batalioanele şi toate tunurile şi, Domnule, dacă vre­odată slăbiciunea inerentă datoriei u­­mane ar încerca să paradeze înaintea ochilor noştri, viziunea forţelor vrăşma­şilor noştri, unanimitatea conştiinţei u­­mane ar fi fost acolo ca să se strige: sus inimile ! Triumful ne aşteaptă! Suferinţele voastre, D-le, ne-a servit şi nouă ! Desigur instinctul naţiunei române mai sigur decât toate sentimentele ar fi fost deajuns să ne facă să înţălegem că nu putem să ne ţinem in afară de acest război monstruos pe care noi în nimic nici nu l’am provocat, nici nu l’am dorit. Ştiam că restituirea unităţei noastre naţional era pentru noi o ches­tia de viaţă şi de moarte, şi că nu pu­tem lăsa să treacă ultimul război mon­dial fără a pune In joc însăşi existenţa noastră, pentru a ne îndeplini ursita. Dar tragedia voastră ne-a făcut să ne înălţăm cu o treaptă mai sus, ea ne a dat acea concepţie a datoriei pe care mi-am permis s’o espun de atâtea ori, printr’o formulă pe care o repet dinainte® D-tale : »Chiar dacă România n’ar fi avut nici o im­e­ntă de reclamat, onoarea i-ar fi impus să tragă sabia, spre a se aşeza in rândurile apărăto­rilor dreptului“. Cunosc, D-le, procesul de conştiinţă a unui jurnalist român, pe care vârsta îl împiedică să întrebuinţeze altă armă decât condeiul. Deşi văzuse limpede chiar din acea zi fatală de 1 August 1914 care avea să deslănţuiască atâtea atâtea nenorociri asupra lumei, neutra­litatea oficială a ţării sale îi impusese anumită moderaţie de vorbire. In ziua devastări oraşului Louvain, nu se mai putu stăpâni: se consideră în stare de războiu contra noului Alaric. In câte sute de milioane de conştiinţe nu s’a petrecut acelaş proces? Dacă s’ar pu­tea citi în inimile oamenilor de toate culorile, de toate rasele, din toate con­tinentele cari au jurat ura sfântă contra autorilor războiului, în câte dintre ele nu s’ar găsi acelaș cuvânt : Belgia î Mi sa pare, Domnule Ministru, «& după nouâspreze­cesola s’a produs din nou unul din acele evenimente care schimbâ tsuraul istoriei. Mi se pare ca câmpiile Belgiei, nouă Golgota, vor r&mâne leagănul acestei lumi noui, a acestei lumi de libertate, de dreptate, de solidaritate şi de pace, pentru care se jertfeşte generaţia ac­tuală. Văd în secolele viitoare patria voas­tră ca un pământ sfânt unde pelerinii din toate colţurile globului vor veni să refacă Calea sfântă de la L’oge la Lon­­vaia. Aud g­asurile misterioase de as­tăzi, de mâna, de tot deauna unindu-se într’un str­găt unanim. T­ăiască Belgia de asi în colo nemu­ritoare !­ Domnule Ministru, Este o plăcută îndatorire pentru mine aceia de a vorbi aci In numele Sena­tului român, pentru a vă exprima ură­rile sale de cordial bun venit România a apreciat în­totdeauna prietenia naţiu­nei belgiene. In timpul lungei perioade de pace, de care v’aţi bucurat dela con­stituirea Regatului, noi am urmărit ne­contenit cu interes munca neobosită a poporului vostru ca şi nîncetatele lui progrese în toate ramurile activităţii o­­meneşti (ap­.) Am admirat înţelepciunea şi buna funcţionare a instituţiunilor d-voastră, cu totul şi sincer liberale, cari au slu­jit in mare parte drept model primei noastre Constituţii. Un mare număr din cei cari formau tinerimea noastră din cea de-a doua jumătate a veacului trecut, s’au dus să se instruiască în universităţile voastre şi în numeroasele voastre aşezăminte de cultură; cea mai mare parte din­tr’ânşii erau atraşi mai ales de trebu­inţa pe care o simţeau de a găsi la d-voastră elementele unei sănătoase e­­ducaţii cetăţeneşti, toţi s’au reîntors a­­ducând cu dânşii un sentiment de ad­miraţie pentru calităţile şi virtuţile po­porului vostru, şi cele mai adânci sim­patii pentru frumoasa voastră ţară. Adăugaţi la toate acestea legăturile de rudenie şi de afecţiune cari există între cele două Case Domnitoare ale noastre, şi mai ales nobilul exemplu pe care cei doi Suverani ai noştri l-au dat despre devotamentul lor inalterabil pen­tru interesele şi aspiraţiile popoarelor lor, şi veţi înţelege Domnule ministru, cât de mare şi sinceră trebue să fie prietenia care ne leagă de naţiunea al cărei reprezentant eminent sunteţi, (apl) la groaznica încercare a vreme! de azi, vizita cu care cinstiţi ţara noastră şi sentimentele frăţeşti pe cari ea ie pro-' voară în toate păturile noastre sociale, sunt o nouă dovadă de solidaritate pe care evenimentele au cretat-o între po­poarele noastre şi care trebue privită ca o viziune limpede a viitorului for.­­ Aţi sosit la noi într’o clipă din cele mai dramatice ale existenţe! noastre na-­j fionate într’un timp in care s’ar putea spune câ trăim numai prin forţa mo­rali pe care o dă unui popor credinţa sa neânfirm­ată la triumful dreptului.­ (api) Şi totuşi ne găsiţi la plină muncă de reorganizare reconstituind pe de oparte armata noastră decimată de război, spre a ne pregăti pentru noui lupte, săvâr­şind pe de altă parte adânci reforme BOCiSie şî politic® cari vor da organiză­­rei noastre de sist forma sa definitivă, cari vor restabili pacea sociali şi vor aşeza România nouă pe bazele unei largi democraţii. Asistaţi d­­e ministru la o întreagă operă de reânoire. Este desigur izbitoare asemanare în­­tre situaţia şi destinele ambelor noastre ţări Reprezentăm împreună în familia popoarelor, o cauză identică, aceea a Statelor mici cari cresc prin esscwfriie lor morale prin spiritul bîne­făcător pe care-l propagă în jurul lor, prin res­pectul pe ca e l arată, la viaţa lor In­ternă ca şi fa­lsa externă, pentru drept ai justiţie, prin partea contribute pe care o aduc civilizaţiei generale şi pro­greselor omenirei Aţi avut de suferit, pentru a vă cuceri neatârnarea şi integritatea teritorială, aceleaşi greţarii şi şi aceleaşi suferinţa pe cari ie-am îndurat şi la îndurări şi noi pentru a desăvârşi unitatea noastră na­­tională, rep­auzi ) In războiul actual, care nu e un sim­plu conflict intre câte­va state, pentru interese speciale sau pentru chestiuni a­­numite, ci un război universal între două lumi profivnîca, una care-şi vede dreptul în forţă, sita care-şi vede forţa în drept, aţi inttrat la tipîă ca ai noi, nu prin ppiiîî de cucerire sau da domensţiune, ci pentru ^ a salva fie cere patrimoniul nostru naţional: voi, neutralitatea cwe vă era garantată prin tratate şi siguranţa Statului vostru pentru viitor, noi, situaţia I dobândită îa sud estul european şi drep­tul de a sustrage pe fraţii noştri de peste munţi de la o operă înceată dar perseverentă de deznaţionalizare care a­­meninţă însă şi existenţa rasei noastre. (Apl) Pentru toate aceste consideraţiuni, Belgieni, şi Români trebue s­a luptăm cu puteri unite, alături de marii noştri a­­liaţi comuni, pentru a ajunge cu o oră mai curând la realizarea acestui ideaz­ de dreptate şi abariate care se află în adâncul aspiraţiontor tuturor popoarelor. În ce vă priveşte pe d-voastră, dom­nule, ministru, care aţi ridicat nu odată glasul dv. elocvent în favoarea păcei între naţiuni, care ştiţi că această pace, pentru a fi reală şi durabl­ă, trebue sa fie întemeiată pe dreptul fie­ căruî popor, mare sau mic, da a dispune­­ bar de soarta sa, salutăm la d­ y. Beîgia de em­ şi cea de mâine, Belgia reală şi ne­utră până în clipa agresiunei, eroică şi martiră la timpul războiului, reînfronă fi în toate drepturile arie la încheerea păcei, prosperă şi înfloriro are ca şi înainte (aplauze prelungite).­ Discursul d-lui V. G­. Morţun Salutând la numele Camerei Deputa­ţilor pe şeful democraţiei socialiste bel­­giene, nu mă pot impedica să cuget la vechili! proverb: »Tot răai are un bina®. Da, Domnule Ministru, căci războiul acesta, destul de bogat până a­um in hecatombe, va ucide și urâta și proasta irgendi: a „celor fără de patrie­­* (Aplauze). Socialismul afirmând solidaritatea eco­nomică a clasei muncitoare de stopra tuturor frontierilor.. adversari de rea credinţă au făcut să creadă că socialiştii dovedeau astfel că simiit înstrăinaţi de patrie... Ca şi când a iubi frăţeşte pa toţi asupriţii peşte impedtea pe cineva să şi iubească ţara ta fiu devotat ! (Vii aplauze repetata). Era absurd ! Dar legenda îşi făcuse drum, prindea rădăcină şi ei să fie spulberată, a trebuit să vie ultima ta­­vaziune barbari. Dar cum putea fi altfel, când cta brazdele voastre însângerate, din câm­piile devastate, din oraşele prădate, din monumentele distruse, din tot acest morman de triste ruins fumeguade esqau uscau, funebre, glasurile strămoşilor că­zuţi apărând vatra păugărită, pstris cotropită ! Desigur, nu! Descendenţa Artreeizilor nu putea să nu şi adusă aminte că, înainte de toate, stă datoria de a apă­ra liber­tatea ţarei sale!... (Aplauze vi?) Şi de aceia armatele germane pot învingă forţele voastre dar nu onoarea voastră! (Ova’riusit Trăiască Re­gie). Nu v’­şi putea spune, Domnule Mi­nistru, cu­ suntem da fericiţi că avem, feri­cirea în aceste zile tragice,pline de îngrijo­rare şi opresiune aufktsasdl, vă ex- Domnule, Take lenesen BAKI FRÄTEB N1Z ÄREÄ BELGOROMINÄ Şedinţa solemnă a Parlamentului I. I. C. Brătianu Discursul d-lui Discursul d-lui Em. Porumbaru­

Next