Mişcarea, august 1917 (Anul 11, nr. 171-196)

1917-08-01 / nr. 171

ANUL XI No. 171 ZMK MTOML­IAML COTMifl mumm. tBB^SBK!SmsmmSSBffmS^18SBi^^Ea fei feia! mir« ball« m »’s tat p« frontul rosa!» d® 1$ ls«e­­putul t&mpmki tt desfășoară acum pa Pufas, unde mm dfvlsi «aaifmaat, distra a#r« 9 garmada, dau atacuri fa amte compui!» d«| patru zile si patru nopți. Toate aceste atacuri a­sta afarmat fa !«t* Imfilor noastre aparate, cu vitfji® dt trap«!® tsiao­ romfa* cari ftaa menţinut poiîţflle aproape p®sîe tot. AîaSMrfl® sosiimâ si î® regîu* ■ea dintre «alea Dsftsad si a Pufnii, aud« trap« romfas au reda­­mî cu bravssri, Iar prlatr’afl sontr’sfac au falast fabrica d® sfidări®. OperațiuMIe tatraprioM d­ ais8tro*garmafii pe firostai romli s*au lovit «is 0 rmkîentâ cir® l«*a eraiss! pSfrtad «xtramrdlisrc §1 ear® It pwresttst« lidărskia planurilor arşița. Pe frontul occiden ta! Eiglisîî m rmîîmi progreu Ii Falita Ypres, iar FraocisH an progresat la nord d# St. Quectk­itanealli aarată el ai ajnnt la gara St. Tofmiso Pe cdelalte fronturi d­d o oparaftuaa împ.rf®aftt. ­­urisiri maghiare la sfârşit în Parlament»! din Pesta gaveras! maghiar a fost leusit să «o «xpu­se asupra politicei laie vii­toare faţă de naţionalităţi. Esterházy fi ministrul de «alte Apponnyi m «das elogii bravurei şi lealităţii »­­■ei majorităţi din populaţiile d» b­raba nemaghiarä care a» salvat pus să asum situaţia militară a mo­­■nrfaieî, dar a adăugat că, ori­ce răsplată ar merita aceste virtuţi cetăţeneşti, ea nu trebue să alte­reze caracterul naţional maghiar al Statuii­ şi aici primat®! naţio­­nal şi politic al naţiunii maghiare. Ia acelai timp­, fiind-că acele ele­mente din populaţiile regatului s’au dovedit »pervertite* printr’o edu­­caţie naţională neconformă c® «co­purile maghiare, va trebui ca pe viitor Statul să aibă sub o mai strictă supraveghiere viaţa partitu- tară şi instituţiile distincte ale fie­cărei naţionalităţi, pentru ca o ase« menea .pervertire'* iaţi®naîista şi separatistă să ui mai fie cu pu­­âî»ţâ. Evident că agenţii maghiari din Parlament, ca şi unele ■ dejecţiuni sordide sie naţionali­tăţilor—de ti­pul Mangra—au aplautatt sgomo tos aceste decla­raţiuni ale guver­nului şi au consfiinţit a«î fe! cu at tripare noua tentativă de asasinat naţional care se va comite assspra neoprofitelor populafiuni maghiare de sssb coroana­ Sfântului Ştefan. Prin urmare, Ungarii, siguri să prăşile lor actuale nu le vor mai putea fi smulse, şi încurajaţi de tre­cătoarele succese pe care le-au pu­tta obţine prin complicitatea gal­­va»fzat®ar.e a seraților, au ajuns să iacă mărturisiri depline la pri­vinţa regimului, ea ar avea să îa* «eapă ia Europa „nonă", iasă ve­chile nedreptâți m fi să fie sonss* erate prin pacea „girman®•ma­ghiară®. I biae eă « asemetea mărfuri* sire s’a pronis. piatra m aki m »siv și Miri m tomştife să sa mai puată face ape! la vtgal unor si«* luaţii tarban, latrefiaMte ta oare­­«*r® »eştişug­at garanţii maghiar­es«»tns a­spira tu faţa ««»ştiinţei uaiveriale aesesitatea tsaservării Statului aaguregi. T«ate aiacisaile staaate ta trata $! cu multa chd- Miali de câtre maghiari psatra a Mtă«i «pili» pabîie® mrcpsmi a­­ktpra «arastersdti.tiraide și agre- Ur ai st*pâ»irii î®r la kteri®r®í ^«»arhiei, s® şrâbuşes® *tt*re! dk­­'te-’a dată prin itslaraţiile gtvernu­­lui din Pecia. Violarea frustantă a drefiu­lui •iMntntair al populaţiilor de & âis* pâ»e de dausole, le a aves liber* t®a palitisă, libertatea presaii |.! p om îfs^ ligiossi, d® a fî creatoare de «th­tură originală, de a trăi d®pi îi­­demnuriie caracterului l«r aasional, această violare brutală și perfidă,­ este deci proclamată sistem de guvernământ, rezultat al sipremri «rise prin tare trete civilizaţia a®» tsaîfi... Temniţele vor­­ mai largi, îna­­turile iaţîonalităţilor mai strânse, jugul maghiar mai greu—acestea sunt mărturisirile de viitor ale o­­ligarhiei maghiare de la Pesta. Umanitariştii sa le însemne şi să le mediteze, când ar fi ispitiţi să mai asculte egloge despre „liber­tate® maghiară* și să «rează că conservarea Austro-Ungarid este o necesitate pentru Europa cen­­traîă. Noi Românii eu afism di» acest« mărturisiri »mie nou. Dar ne ia* tărim vechile noastre convingeri și I hotărârea noastră de luptă. Prall îsfrâoprilor 5mmî fctfrângn­i muli »ssa® dureroaos #9 câi Bceh p» cari Îs provoacă pniersa fasnulm gi atCHjigui baiomtii. Sunt Intrăngwil* momit o ar­i tompUmă f» balmstfa raabomlm. Bt affiftre de in frängm­ak resimțit ink’s mămrâ foarte Imga acoea armata twtâonă pa­rs oneroasă tn dosul frontiUm §i care ssta diplomafia germană, ale cârti t$»~ cur­ vor am» « influentă aiU â@ ho­târâtoare asupra mniintuM final al răsboiului. I* asemenea condifitmi acsia fapta!, remUatul este aproape eviâmt ori cari m fi pretinsele enacest­­e până acum, datorite nu atît forjei armatei, cfi di­feritelor motive de ordin politic, pro­­vocare a@ intrig® si viclenim diplomaike Untom. Ultim®! «pe indurat m uneltirile pm­­fe’a obţinere® unui pdoi separata cu fcimin, m da eimirs­ germmHlor lo­­*«®sr* ce gratie. Marea §i putmtica Bmk reatșteptată ain penfwm provo­­eat& de agenții germeni e®inri-Htu cm mai mmpim înfrângere, pe euere amfore Ssrm­mH » vor rmemți-o in mr&nâ, Dt mtfâ nici preta gsrmemă m «­­smnea .%s$es @§@o, eme cmshtm ewpe mm§i părerea ei p » mat* nsstiHnți. Astfel Miartel aUtffiteCM Tages-Mm faag* amrU: ^pacifiștii n^k-r *m fmi păcăliți i&abinerea, nene fasă «a petre riss go prestigiul imperiului german, par« a /oá comprmsio eo «nit ettmesgogi m vedenii strâmte, Dorința de pase nu km etA fit»« mmt ahsemmeio« de sM &$­­oamdfgtri dureroase. Pe es alte parts ,Torvasrta* roșu* ****** Kormoke și Tmtsehmk* re­­precintă o mare dmilmto psnim faji cd cari tn Germania «« mdăeduM « pst» a«f®rmd» eu Buda, Afa frfad, alături Sa putregaiul far­­mm gi mpuUnja huJgttrO, dmmmnia W »* mudâns si doHmieie ei de smerire. ^ * !©!i»Miii la msm p®al® g­âvoUSfll^Mirl a pfieatr’e grdu tma® sa ■«•I« MraiMr«. Sfi wnati ®i %m feri. a» m fa Im­ lipüti! rn ansi« m'm avan m geta m&vmmmsî ta aR« af®râ dl« ^t«r®€is8® Up isttlieiua Sluap @1 mMm'm Ba­­«tfid ca s 'Vratr&saffcartai m urmiflraa tist^. Iar ■pte^nieS’, tefrod»««®® #te sira a tansiru­l, ordisiu! ca fiafl i^lSiStârli sâ m fat®ar«fi m tra­ppt© ier, saprfraarea tefresssii­­rlista3 isa arsaatâ, ia^tirâsraa Sl­­erslRaa am si lespt« ® &mm ©r^ti ci r&veSup« va stabil TOiaa er^te® «â«s®@cr®­­tăcâ fa msm&aa cér®ia ® dus râsboici tepoariva absaiu­­tisn»@i©9 pralsac. WOT! " Idealul... trecutului Ah fost ap­irite enisalaet», cici au socotit întreaga noastră civilizașie modernă, cu care ne fămn, cu mult inferioarS celei vechi, ci­­vlfisatiei greco-latine. Cinai am aceste spirite entaaiast* Din tre­cut a fost Schitgul care vedea In Atena i­­dealul culturii omenefti. Judacând după bar­baria unora din popoarele ca ia socoteau „ci­­viliiaîe", pare­ea câ ideea lui Sclaiegel nu « un viu poetic ! Mai aiaa chipul cum romanii în­­sileau a ae purta ca popoarele supuse, poate servi drept modal de civilizată concepție ome­nească. Una din laudele cele mai inimoase pe care Gletto le aduce lui Marcelus, învin­­gitorul de la Siracusa, este că fel n'a luat ca la Învinşi toate bogăţiile artistice b­eân­­du-le fi lor din tezaurul strălucit. Ce concepţia cavalerească ! Şi efit de dao­­sebiti de unde atitudini vandalice din ţim­­­ţ­pul nostru faţă de fruntuae{iie artistice ai« ca­­- wdraleior distruse I Un alt scriitor JToN­Hb. cred« ci una din «eie Kx«i lasdabile virtuţi ne romanilor ar fi I acea da a lăsa popoarelor Învinse tablourile fi statuele. Ele sunt bucăţi prea strans le­gate cu s­uîletul unui popor, pentru ca ziuui­­gerea tot sa nu consume cea mai tristă din« «* barbarii, cea mai regretabilă dintr« anu­surile de putere ale Imăaipiitoarelor şi vre­­malniceior »puteri* 1 Şi atunci ipoteza câ gracii $1 romanii erau mai civilizaţi de­cât uneia din popoarele modeme, nu par« ca un vis poetic, ca o concept!­una efică dia un­­ entuziasm de e­­rudit. Unde sunt timpurii, când un Polibiu so­­«»tea ca un sacrilegiu distragaraa ori smul­gerea tezaurelor artistice de cetatitor induse, ori Încercuite! Unde « Msrceius cavalerul care era silit a lua da la SUactucni b­uea­­ssalk artistice ! PaltS®EÍffi3 grave turburări lit Austria -­ ­ Arbeiterseitung“, orgamutl ap­­ei»h0iar mairiaci, mmnfd pă Lama irecwiâ a« avut too mari tulburări tn orm§tsl mimtr Wik­­kvrmls. Sofiiie muncitorilor da la mim­is §i Mâinile de /or de acolo mt baricadai ■mbrăriis ce duc la mim ei vrut să-§i lam Mr­­hajei $â meargă la Uter*. Fement nu primiaevâ aâptăvăm Măsuță îecAi Sâmbătă după ammaă pu­lime alimente. Aglomerația §re§im mereu §i mulțimea ți-a hiat dru­mul spre hală, unda a spurt up fa fi a luat slimenU. A remit la fa$@ lomlui & com­panie de soldați ears a tras asu­pra mulțimii sdhva mim omo­rând mai multe p&rsmm §i ré­temé gmv w§-9 sms. MUU) 1 SIMM MON­M motivul mwÂm_m ktimm -­UI N­TEEZIEW CU PROFESORUL EI- AIT01ESQU - ¥s fftuastor a! Isi „IsfoM NylisSai* I *v«i o ®o*vorMr* et fr«f«sorul As­­tonaei«», ®&te si*fe ®xprii*âî; Isiwaria ti as® pîil^si al ®x$aaă prol»!«» roma­­ata&a»a ti UM ate* opinii jmbites fm­­Ji­­safcs m eea iapdsaS, In fata «Imst pro­­liaasa nmaae&Ma a foiri Begsaosssuti. •ri «xpenE fals. A ««itmnrt, las asflasi %im% «& is Eosm&ala a dlinsit totdeasaa »ssp®e6 si ninatatin genfafs Stadia si ssl­­tera' si., Mă îat­rebaţi, m m & infarat Românim in răsboiul mondial ? Treble înainte de toata s& ştiţi sa Ro» mânia an m obligată — sua n’a b*b­­ţiant de nnii­­ d« a merge dm războia alături de Paterii® Centrale. Alia»ţa noa­stră m afişate pateri era de »»tură pur defensivă şi ed­diţios&iâ de prezaaţa Italiei S*tr’â»#&. Aabele elemeate dispă­rând, alianţa noastră ea pnterde sajgfcrale a îfeâefcat asia eine, nastd a’a rennaat d® Roasânia invitația ?paterilor «ei­rale de a intra ia r&sboiu falău­ri de ele, Germaia a latele» eea I diuts­im «& sa se poate pretind© popora­ I Îmi Româ«|«aormitan­sa de ordia moral |§aa mal exsafc sie issoratitates de a ri­­dica armele împotriva Fm|ii și Italiei. Ni a’ai fi aenit că relegăm singuri legi­timitatea şi rostul existenţei noastre. Poporul Rossio eete­rs mum neolatin, latinitatea noastră, pârghia de r®8i*te®ţ& a aeamslni Kontra, a râmat sa o iaealfil la'mijlocul marelui oseaa slav. Toată mis­­|«are de redeştaptare naţională a noastră i s’a făcut g® acest temei al l&tiaitâţei noastre, iar carenţa! liberator ne-a va­sit la timp din Franţa. Toată civilizaţia noastră tâa&rl a fost făurită eub influ­­eaţa franceaâ. Mil nostra de a gândi, I de a simţi şi eâte odată «Mar de a greşi, ' este croit dtspă modei«! francez. Ar fi însemnat d®ei, să ai aa esară a asig® lapffltriva propriului nostru Mafiot sâ imitam spre spre pildă aiAeiosul o­­xesapl» ai JBulgarilor «ari c’au năpastit Îispotîiva iaşii şi intereselor slave rsae­­gâidH'Şi propriu! lor saflet slavizat. Post« fi după asii praştie aşa seve, iasă trasos şi legi* au poate fi, latre vă* priestisisea B-tale, că am fi putut râmări mtt­ri. Fireşte că dia pusstul ds vedere egoist aceasta ar fi foat posibil. Fimre dia noi, şi ţar», şi-ar fi păstrat bogăţiile, rea poate şi le-am fi' mărit. S’a găsit şi la adi­uşii cari a'&n patai privi problema decâte prin prisma intereselor lor perso­nale şi a neatitudinei prezentei»« Dar un neam mai ar® şi alte datorii, mai inan­se către restul şi menirea existenţei «ale, Bis le milioane cât numără ei, numai opt Milioane tr&eas in Statal Romă®; patru milioana trasss la Austro-Unga­­ria, Transilvania este leaganul neasaului nostru. Aceste patra milioane de cona­ţionali ai noştri dss o viaţa gras, iar cei dia Ungaria în special, peste 3 jtm­ mi­lioane dac na trai chinuit.:Mă explic: In rogatsi sigur dia 21 de milioane da lo suitori nasâai opt milioane şi o slabă frastisae cant ugari, după meşteşagi­­tele statistici ungureşti. Bar chiar după aceste statistici, Ungarii sânt in usao« risate la propriu! lor stat; majoritatea pop«'«ţiei o soastitse Croaţii, Rom­aii, Sârbi, Sievaeii, Germanii şi Ru­­sniU Ungurii profită de faptul &ă tiemis din?­actete naţionîditâii în parte, aunt I® mi­­noritste fa|â de ei, speculează cu dibă­cie micile Euimoz'tăţi d’înîre eie pentru a le domina, nu numai anit, pentru a le sin­ana, pentru a le amărî tracul, încer-i dud să ie desna|ionaiizeze. Froiestul, d­ad «aergic, dnd desnădgjduit, al aces­tor popoare a răsunat adese­ori în liniş­tea bâpînei Europe, dar diplomaţia pe de o parte iar baioneta jandarmului un­gur pe de alta a reuşit să le sufoace ?. glassl. Kamai Rob­inii au avut pină a­­cum trei revoluţiu îi­, 1780, la 1848 şi era latentă dar totuşi ne­obosită de la 1866 lacea. Dar să ne servim de o com­paraţie. Finlanda trece drept una din vic­timile vechiului regim, ţarist. Ei bine,­­ vă afirm că această ţară este un paradis faţă de starea natonalităjilor din Unga­ria. Dovadă ! Finlanda sub regimul au­tocrat rus a­re­uuşit să sunbă 160 gimnazii în limba poporului. Cit® credeţi că sul cele 3% de Romiai ? Bonă şi înmâiate. ' Da şi jum&Me, căci erau patru, dar ^Ungurii sa izbutit la ultimii a­ni să ma­ i ghiăn­zeze cu forţa ©«ârşuite superioare ale celui de al treilea şi complect pe cel de al patrulea. In zadar a intervenit po­porul român să-i lase a’şi crea altele din propria lui pwngă, a fost peste putinţă. Din şcoalele populara, ţinute de p­oporul romín prin contribuţiile lui separate de birurile către stat (din care s­e întreţin mimai şcoală de limba maghiară) numai In ultimii trei ani , dinaintea răsb­oiului s’au închis 450. Alt exemplu: D-ta efti gasefar; desi­gur că dacă ai susţin?, că este logic, ci este pedagogic, că este uman, ca copii suedezi să înveţe In limba suedeză, cei ruşi In limba rusă, cei chinezi In cea chineză, ai puie® incasa pentru acest lucru citeva săptămîni sau chiar luni de Închisoare. Gazetarii şi oameni politici Romîni din Ungaria au Încasat în ulti­mii 40 de ani de dominaţie maghiară nu mai puţin de­cit 187 ani d in temniţă. Auzi D­­ mea,­­ 187 de ani! Aşi vrea si văd şi să aud în faţa mea pe ungu­rul care şi-ar permite să spună că a­­cesta nu este adevărul pur. Alt exemplu: Poporul Finlandez îşi­­ are Landiagul lui In car­ se vorbeşte în limba poporului. G&fi reprezentanţi credeţi că au cel® peste 3­­ milioane de Rom­i ? Oifii şi aceştia scoşi la alegeri cu sluge şi morţi. Ciţî deputaţi credeţi că au U.­guni cari în­sumează numai club­ul populaţiei o­­l mmc ? Gffeoa osus. Ge vorbit in altă limbă nici pomeneală , numai,să hidrăs­­nească un deputat romi­i să spună un cuvînt în limba­ romina şi va fi par­­­i simplu bătut căci şi băi a consume u­­nul din mijloacele de conv nge e cin paşnicile mijioce pari,me­­tire ung­re. Pentru nimicul tie a pu­ta pîţngi­ci ca tricolorul roşu, ga­ben şi albastru, care cu­lori constituesc o parte integranta din fru- I moşul nostru Costum in­ tonal, flă­ri şi fete au fost bătuţi de jandarmi ba chiar trimişi Înaintea justiţiei, — ca agitatori împotriva idaii de stat maghiar. Acum In urmă, înaintea rasboiului, în­cepuseră a se lega de băncii®­oţi chiar de biserica lor naţională, iar cind toate popoarele strigă şi mor penau libertate. Ministrul Apponi spure că rostul imră­­rei lui in actual ii Minister este de a continua­­maghiarizarea seminarelor, de preoţi romineşti. Lumea avea dată Si­­berii. Pe cind Turcii oprimau popoa­­rele uzînd de dalide de drept comun, răpind creştinilor copii, femeii­­, avutul păsa ce aduce naţiei alinrea­­ despe­rare, Ungurii i­e servă de­ arme moder­ne , utilizează metode moderne, legea şi autoritatea statului, comit delicte de drept public, pentru a răpi naţionalităţii or lim­ba, religia, sufletul lor. (Va urma) IM imai zmu ssiietriSR acțiolal sl pra­­taitam «a sâ p^astiria stijg©«©tix^ftâ purta­­vm- 8®ra«anSt©r tata n-a prlxe­­fâS%rsl rsmial. L-s wins^rf niBt 18,000 y am fofflim ®iai*f'«tați m­iimii fara tarasâi.­âmc»asaâioraâ da la ©«riaa ta wyt &m «lâxâtaaa la­girein ^rixâiwiăiiilar r «Mălini d­in tarnaaiii Isiiâ ipetal stm& iwl&riz&tfai, CBupa avuta d­aia jpvtaauiarR frai»«®zi j&i&a cari s’au tisfeii fsi Pra^tai pur­tarea sărmanilor • fs­i da garS- so£âl®irii pa^ri asta S’a intmrvaalt­a* piffisa t©«ta mljl«a«^ta si se trimina gurlxmiiarilor Belgai-i állmon**» chiar dia Span£@t­unda uxjsor­­tul garodusalui allwi®otara mt® eprit. ^ Bând In privira adminislmlia co­munală ■« distribuit lit Mu­rsul 'im,ai, & cantitate de 5000 kgf. taină. Itmicerile pentm talpă xo:. Urmă la mm»iul eimimmnAiv ui Bt­marm-

Next