Mişcarea, septembrie 1917 (Anul 11, nr. 197-222)
1917-09-01 / nr. 197
ANUL XI No. 197 rmw&mm 10-uwt sw* * &*&* ** * VINERI 1 SEPTEMBRIE 1917 Wmmmmms&mmm SITUAT»* Din cauza timpului ploios operațiunile pe frontul occidental sunt încetinite. Germanii crezând că vor putea profita de acest timp, au încercat unele atacuri în diferite sectoare, care însă au fost respinse, cauzându - se mari pierderi. Armatele germane sunt violent bombardate de către aviatorii englei. Lupte mai însemnate au avut loc la Aisne, în Champagne şi pe Mmm. Pe frontul italian coninuă o intensă activitate de artilerie. Pe frontul ruso român situaţia în genere este neschimbată. De la Nistru la Mare bombardament de artilerie şi activitate de patrule în diverse puncte . din atac inamic la nord de Slănic a fost respins. nou glasul lor de protestare împotriva acestui atentat la viaţa politică şi culturală a Poloniei. Nici un glas autorizat din Polonia nu va aplauda manifestaţiile plănuite la Berlin şi la Viena unde se va sărbători dreptulle de Incălcare, specific nemţeşti. Acordul dintre von Michaelis şi Czernin, cu privire la «constituirea“ statului polon nu înseamnă decât un act de subjugare, împotriva căruia nobila Polonie va reacţiona ca sa distrugă. Până atuni acest acord arată lumei civilizate cum înţeleg nemţii independenţa popoarelor ! Democraţie şi pacifism Ultimul discurs al d -lui Ribot are nu numai o deosebită importanţă pentru cunoaşterea dispoziţiunii conducătorilor Republicei faţă de ultinaile încetări piezişe ale Germaniei de a obţine pacea, dar încă şi o profundă semnificaţie de doctrină politică. — „ Unde să găsim garanţiile pentru pact durabili de viitor ? Poporul german trebue ud înţeleagă că el este uneia care trebui să ni le dea, scuturând jegul infast al militarismului, rare edă pentru el o sarcină grea, iar pentru restul lumii un pericol permanent. Dacă el refuză să se democraţititter, miică să vadă pri uni sandu-se o ligă a popoarelor impiotriva lui. Iar amla care face să apese asupra omenirii teama constantă a mmi agresiuni nu mj putea să se plângă atunci când iar "nita ic* căuta să se apere prin toate mijloacele de care dispune". Sub această formă foarte limpede a pus primul ministru al Franţei condiţiunea esenţial a pacificării durabile a Europei viitoare. In aceasta el s’a arătat de altfel Intrutotul de acord cu declaraţiile guvernului englez, care de asemeni a formulat ca principală garanţie a acordului internaţional viitor, schimbarea formei de guvernământ a imperiului german, pentru a se înlocui un autocratism deghizat printr’un regim realmente democraţii şi liberal. * * * Că această democratizare este într’adevăir o condiţiune indispensabilă pentru a asigura rezultatele pacifice ale jartfelor fără seamăn consiuţite de toate popoarele lumii In actualul război, se dovedeşte din întreaga desvoltare istorică a secolului trecut şi din însăşi împrejurările In care s’a produs conflictul de acum. Statele democratice nu sunt capabile de o agresiune. Strânsa legătură care exis*tă la ele între puterea executivă şi Parlament, necesitatea, de la care conducătorii nu se pot sustrage, de a lucra la lumina zilei sub controlul statornic şi atent al opiniei publice, reprezintarea în guvern a oamenilor cu ideile cele mai înaintae şi însăşi complexitatea multiplă a maşinei guvernamentale, fac cu neputinţă ca într’un asemenea Stat democratic şi liberal să se ţese în umbră comploturi şi să se pună la cale lovituri de care masele populare să fie streine şi adversarii din afară să prindă de veste. Dar dacă democratizarea face cu neputinţă agresiunile, ea suprimă prin aceasta chiar cauza primodială a conflictului armatei, fiindcă provocaţiunile sau nepotrivirile de interese pot îi oricând rezolvite pe cale pacifică, atunci când ele intră în discuţiunea largă a conducătorilor de opinie publică. Aşa, de ex . Franţa democratică a fost adese provocată, de la 1871 şi până la conferinţa de la Algesiras; dar întotdeauna ea a ştiut să răspundă cu demnitate şi înţelepciune provocaţiunilor germane şi a putut să clarifiice prin bună înţelegere conflictele de interese, câtă vreme un atac brutal nu a silit-o să pună mâna pe armă. $ * $ Iar dacă privim origina actualului război, nu putem să nu recunoaştem că el a îsbucnit numai din cauza formelor politice Înapoiate ale Austro-Ungariei şi Germaniei. Dacă nenorocitele naţionalităţi din Austro-Ungaria nu s’ar fi găsit sub o opresiune tiranică insuportabilă, dacă în această raizerabia înjghebare politică ar fi existat un regim de egalitate şi toleranţă naţională, nemulţumirile Sârbilor— şi mai târziu, ale Italienilor şi Românilor—nu ar fi existat şi nici necesitatea pentru guvernul austro-maghiar de a atenta la vieaţa Serbiei independente, pentru ca sclavii din monarhie să nu mai aibă nici o speranţă de scăpare în afară de hotarele tiraniei habsburgice. Tot astfel, dacă Germania ar fi avut un regim democratic şi liberal, nu s’ar fi putut pune la cale comploturi ca acel dela Konopischt, sau ca acel dela Potsdam dîn ajunul declarării războiului actual. Conducătorii săi ar fi trebuit să dea seamă, In faţa unui parlament cu autoritate deplină şi in faţa unei opinii publice care cerea să fie informată şi să controleze, iar nu să se supună numai ca o ceată bine dresată de sclavi. Ambiţiile Kaiserului şi interesele de castă ale militarismului prusian s’ar fi spulberat în faţa unor mase populare conştiente şi a unor conducători democratici formaţi în libertate şi pentru libertate. Fireşte însă că atâta vreme cât poporul german se complace în sclavie şi social democraţia sa nu cere mai mult decât să slujească unui stăpân autocrat nu poate fi vorba de abţinerea acestei garanţii primordiale a păcii viitoare: democratizarea generală a Statelor europene. Iar celelalte încercări disimulate ale Germaniei de a obţine pacea de pe acum, nu pot fi decât osândite de la început ca ineficace şi primejdioase. NEMŢIIşi „independenţa“ Poloniei Acordul dintre Von Michaelis şi Czernin Telegramele nemţeşti anunţă o apropiată manifestaţie „din, partea germană şi austro ungară“ cu privire la autonomia Poloniei. Motivul acestei manifestări pe care o aranjază nemţii şi tovarăşi lor de cultură este „problema constituţiei poloneze* concepută de cei doi diplomaţi ai imperiilor centrale. Telegramele nemţeşti oficiale ne explică mai lămurit ceea ce determină această manifestaţie : „Manifestaţia este resultatul consfătuirilor avute intre cancelarul german şi contele Czernio, cu privire la constituirea statului polon, chestiune în car s’a ajuns la un deplin acon“. Trebue să recunoaştem că nemţii sunt de astădată reali. Ei mărturisesc că sărbătorirea acestui acord încheiat între representanţii celor două ţări teutone se va face numai in Germania şi Austro Ungaria —adică la Berlin şi la Viena— iar nicidecum în vreunul din centrele poloneze. Cu alte cuvinte Polonia se abţine de la această „manifestaţie“ — întru cât— cum au arătat protestee bărbaţilor politici şi ale intelectualilor poloni —proecta o constituţie nu însamnă în fapt decît un manual de anexă a Poloniei invadate către cele două ţări aliate. De aceea aşa zisa „autonomie* a statului polon urmează să fie sărbătorită în oraşele de reşedinţă ale cancelarului german şi a celui austro ungar, , cetăţenii poloni, cari au cunoscut „spiritul de or- ganisare* teuton remăaâad să ridice din GLASUL CIFRELOR TRATAMENTUL prizonierilor noştri din Germania De nenumărate ori am vorbit despre tratamentele sălbatice la care sunt supuşi prizonierii români din Germania Astăzi avem la îndemînă o statistică oficială din care se va putea vedea odată mai mult şi cu o eloquenţă şi mai tragică, soarta nenorocită a prizonierilor noştri din lagărele nemţeşti. Din listele oficiale germani se constată că numărul total al prizonierilor romini din legările germane a fost de 53057, dintre care 19525 au murit şi 16645 se găsesc jaalnavi în spitale , prin urmare din total a prizonierilor romini făcuţi de armatele germane, cel puțin 36171j dintre inşii sunt morți, sau sac in spitale. . După aceiaşi statistică se constată că din cei 19525 prizonieri morţi, 108 sunt daţi ca morţi din cauză de boală, 406 morţi din cauza rânilor căpătate şi 19009 sunt daţi fără a li se arata cauza morţei. Chiar autorităţile germane nu au curajul să arate cauza generală a acestei extraordinare mortalităţi. Dar din cercetarea aceloraşi date statistice se constată că din cei 108 morţi, 74 la sută au murit de slăbiciunea inimei, dizinterie, enterită, slăbiciune generală, subalimentare, tuberculoză şi pneumonie şi 25 la sută au murit de alter boli. După toate datele acestei statizlici se vede că mortalitatea prizonierilor noştri din Germania se datoreşte aproape exclusiv mizeriei fiziologice, provenită din nutriţiune proastă şi insuficientă, combinată cu muncă excesivă şi lipsă de îngrijire, după cum rezultă şi din toate documentele diplomatice ce le poseda autorităţile noastre. Aceste cifre demonstreazăodată mai mult şi pentru totdeauna selbătăcia cu care sunt trataţi prizoierii romini din lagurile nemțești. ECOURI Pe urma regretatului poet şi academician Anton Naum,—ale căuia rămăşiţi pământeşti au fost înmormântate ieri la moşia sa —au rămas: un volum de versuri originale şi trei volume de traduceri din poezia franceză. Intre aceste sunt remarcabilele traduceri din A. Chénier, cari au fost, pe vremuri, ■ mult gustate in „Convorbiri Literare". In colecţiunea vechei reviste se mai află numeroase versuri datorite poetului Anton Naum. * Cu toată starea de război, scriitori noştri ţin recordul lucrărilor originale. Astfel pe lângă drama d-lui N. N. Beldiceanu,„In Intunerec“ despre care cercurile artistice competinte vorbesc mult bine, se mai anunţă o nouă lucrare dramatică intitulată „In vîrfuri“ datorită confratelui nostru Emil Nicolau, precum şi drama in versuri a d lui I. Peretz intitulată „Mila lacsici“. Revistele... originale continuă a ţine şi ele recordul. Autorii revistei „A fost odată“ au terminat o nouă revistă de actualtate în care au debitat un nou izvor de vervă şi ilaritate. • D-l prof. N. Iorga a pus sub tipar o nouă lucrare care va apare în curând în limba franceză şi în care prezintă istoria relațiilor noastre cu Anglia. CITiTi ULTiNiLfi STIRS TBLISRAMCH mm mámmál»* Mondatfara arme Moralitatea germană a fost pusă la grele încercări de când, deslănţuind războiul, şi-au dat arama pe faţă nemţii. Dar niciodată n’au apărut mai odioşi şi mai criminali decât acum când se descoperă agentura de asasinat fără urmă deschisă de diplomaţii germani de la Buenos-Aieres cu concursul bine-voitor al unor suedezi rătăciţi. Pănă eri, s’au numărat infamiile şi crimelor comise deschis, fără scrupule, cu suflet şi procedee de măcelari: femei violate, copii cărora li s’a tăiat mâna dreaptă, bătrâni batjocoriţi şi împuşcaţi la tid sub ochiul batjocoritor al soldatescei deslănţuite. Astăzi, ameţiţi probabil de marele (!?) lor succes în conducerea războiului submarin care trebuia să înghită Anglia, Franţa şi Statele Unite, elevii lui von Tirpitz cari erau marinari au devenit, în mod oficial, la lumina zilei, (asta fără voia lor) bandiţii organizaţi în bandă cu ramificaţii pe uscat, întinzând mrejele lor peste toată întinderea globului. Din umbră, de departe, glasuri necunoscute transmiteau „informaţiuni“. „Cutare vas plecat în direcţia X, se află la... mile nord-vest de..., torpilaţi fără a lăsa urme“. Partea finală a mesajului o subliniăm noi; probabil că şi asasinii de la Buenos Aieres l-au subliniat şi dânşii, dar nu pentru aceleaşi motive. Pentru dânşii importă ca crima să doarmă necunoscută în fundul mărilor; pentru noi importă să punem în lumină sinistra, abjecta mintalitate a unui popor care a ajuns la un aşa grad de atrofiere a simţului său moral, încât nici nu înţelege infamia fără de nume pe care o comite. Presa germană, inspirată de aceiaşi bandiţi cari operau „fără urme“ în contra călătorilor pacinici, consideră că „acţiunea contelui Luxburg, (diplomatul german care trimitea mesagii ca cel notat mai sus) n’are nimic urât“. Urât nu, dar este nevoe de un cuvânt nou, de un termen care să fie de o plasticitate şi de o virulenţă nemaiauzită până acum,—singurul care ar putea fixa în mintea oamenilor actul şi fizionomia brutelor germane. Şi se va găsi. Gesul se cânte imnul bulgar în ziua cind se răspândi vestea că bulgarii au intrat în Uskub. Muntenegrul oficial favorabil Bulgarilor şi ostil Serbiei, ce descoperire ! In capitolul intitulat Catastrofa precizează misiunile respective ale fiecărui membru al familiei regale. Doi fii ai regelui Nicolai, Danilo şi Petru, angajau negocierile cu inamicul. Al treilea, Prinţul Mirko, discredea printre trupele muntenegrene Serbia şi pe Aliaţi. Cât despre rege, publica proclamaţii de o hotărâe impresionantă, dar pentru galerie. El a aprobat evacuarea Loutchen-ului aproape fără rezistenţă. Mai sunt interesante paginele din această broşură, cunoscute convorbirilor o cute dinre prinţul Peru şi coloneul austriac Huleka, negociaţiunile prinţului Danilo cu Bekendorf, reprezentând paternc centrale Dacă aceste acuzaţii nu primesc des aminţirea, lucrul va fi clar: jocul regelui Nicolai va fi probat. Noul ministru al Rusiei d nul Ispavine remiţând regelui Nicolai la reşedinţa din Neuilly scrisurile de acreditare a declarat: Cred că trebue să obimit că orice acţiune tinzând să strângă legăturile cu fraţii de rasă sârbă, va fi mult apreciată de Rusia. Se zce că guvernul din Petrograd e decis să retragă încrederea sa regelui Nicolai; pentru a păstra tronul, famlia regală trebue să dovedească ca a fost calomniată. Rolul Montenegrului Citim In Journal de Geneve un articol cu tilul de mai sus din care extragem câteva pasagii mai importante: „Stranii svonuri au circulat în momentul cînd armata muntenegreană a cedat, aproape fără rezistenţă, numele Loutchen, austriacilor. Criticii militari au bănuit pe dată o trădare. Din acest moment regele Nicolai a devenit suspect. La aceasta a contribuit şi purtarea fiului său, ce s’a dus la Viena să încoroneze mormântul lui Frantz Josef De curând a apărut o broşură în limba sârbă care confirmă toate aceste zvonuri şi aruncă o lumină supărătoare asupra purtărei diriguitorilor din Cetinge. Intitulată „ Unirea Muntenegrului cu Serbia* Ea pledează această cauză bazându~se pe dublul joc al famliei regale. Dacă cele susţinute de această broşură sunt false, ceia ce am vrut să decern, o desminţire trebue să apar fără întârziere. Suveranul Muntenegrului ar fi avut după autorul acesei bronuri o politică hipocrită. El nu s’a putut niciodată decide într Vitna şi Petrograd, primind ajutoare din ambele părţi şi plătindu le cu compensaţii alternative Ţarul Nicolai a intervenit cu cea mai mare enege în favoarea Muntenegrului în topul răsboiului balcanic, după incidentul cu Scutari el a rămas singur favoaror aspiraţiunilor muntenegrene. Dar încă pe atunci regele era câştigat pentru causa inamicilor slavismului, in culise se spunea că se iau angajamente secrete. Afacerea Lovtchen ar proba în mod străluct această complicitate dezastruoasă . „Comandantul Lovtchenului declară scriitorul sîrb, fiii regelui Nicolai prinţul Petru, a fost în relaţii constante cu comandantul superior austriac de la Cattero. Era chiar o comunicaţie telefonică Guvernul de la Cetinge era de altfel în curent cu aceste raporturi ilicite, dar nu se dete nici o urma e legală anchetei ce le descoperi. Coman ■dantul Leutchen-ului ascundea atât de puţin simpatiile sale, încât a ordonat să Din presa străină Stophohn —In discursul pronunţat de secretarul de stat Khulmatui în şedinţa comisiunei de budget a Reichstagului, el declară că problema cea mai gravă a politicei externe germane este conservarea relaţiunilor amicale cu Austro- Ungaria, cu Bulgaria şi Turcia. Mai departe Khulmann, spune că o politică bazată numai pe forţă nu va putea avea succes.* * # Roma.—Apelul la pace al Papei a fost aclamat pe frontul austriac cu entuziasm de soldaţii austriaci, cari au iluminat vârfurile Alpilor. *** Petrograd — D-nul Drăghicescu, senator, publică în „Journal de Petrograd“ un articol intitulat „Tragica situaţie a României“, în care face istoricul războiului nostru şi analizează situaţia actuală a ţărei.* * * Lenin ar fi în Finlanda, protejat de o gardă bine armată. Paris.—Numirea noilor miniştri englezi este privită cu mare interes. Numirea lui Wordl este un semn caracteristic de ruptură definitivă între Henderson şi colegii săi din parlament şi a blamului lui Wordl pentru tactica pacifiştilor. Numirea sa la postul de ministru demonstrează că partidul uvrier s’a aliat cu guvernul. Când Henderson era ministru, Werdi lucra în calitate de leader al fracţiunei parlamentare a travaiştilor. El este un membru important al comisiunei de execuţie a partidului uurier. Circumstanţa cea mai importantă este că a întovărăşit pe Ramsay, Macdonald şi Henderson la Stocholm în călătoria ce au făcut-o aceştia pentru a lua măsurile necesare în vederea conferinţei. * * * Londra.—Propoziţiunile de pace ale Papei, favorabile Germaniei şi vasalilor săi, n’au produs nici o impresie în Anglia. Este cunoscut că majoritatea capitalurilor Vaticanului sunt plasate în Germania şi Austria şi că Vaticanul se teme să nu se piardă. Acesta este unul din motivele ce au determinat intervenţia. * * * Paris —Se comunică că Grimm a revenit la Berna şi a reluat postul său la direcţia ziarului „Tagewacht“. Articolele lui Grimm sunt foarte provocătoare faţă de puterile înţelegere!. Ei exprimă solidaritatea sa cu bolchevleii din Rusia şi atacă Guvernul Provizor. In toate articolele predică pacea cu orice preţ, încercând să semene discordia între puterile înţelegere!. * « * Petrograd.—Se semnalează că anarhiştii din Petrograd au plecat toți la Kronstadt. ***