Mişcarea, iunie 1918 (Anul 12, nr. 125-149)

1918-06-01 / nr. 125

I­r (teft#ADF nriUL X Mo 125 M­ M­ AW, B/1 A// Re fac fia $1 Hcfmistrafia IASI--Piata Ultirei No. 6 la îocaîn! clubului National-Liberal­ism •-8NMPH mML v JhmA m 1»» Sim PPM n 1 Sa ii 1 p Hi mm felSiA wâMăM ZIAR NflTIONfíL-LIBEROL COTIDIAN i saÄ»*sriäiKÄi aSsifflSÉiate^fek, ViNEfcl t IUNIE ÎQ18 .,J UN NUMf­R f /uv/ In* Rusia 01 Copeici recjiunea unui comitet ^feth­oT* de Clubul NatiOn­al-Ubecaî fcUD VOTUL UNIVERS Intre­­Lumina şi­­Stea­gul“ urmează un UI de p­lemîcâ destul de curioasă* Bar „Lumina"—organ de­­mocratic-Arâeşte din ideile pe care Constituanta din 1917 Ie a transformat In legs fun­­dament­aîă a Statului şi di­rectorul ei se alege deputat pe baza unui program care de mult a căpătat viaţă con­stitutională, fara concursul d-stre şi a celorlalţi mono­polizatori ai democraţiei, care s’au, trezit cam târziu ca să reformeze...., ceia ce era de mult reformat De aceia, dacă se împacă „Lumina“ cu „Steagul“ când e vorba de opera negativâ de revizuire pripită a unui trecut încă necar­acterizat de­finitiv, încep să se despartă imediat ce vine în d­iscuţie realizarea pozitivă a unor măsuri legiuitoare, care să însemne, cum ni se spune, o „eră noua“, î­n viaţa po­litica a poporului român. D. Stere, care nu poate sa-şi trădeze ambiţia de a se­­ socotii când­va da aripa stângă a partidului liberal, răsar­e cu hotărâre în tex­tul principial votat de Con­stituanta din 1917, a cărui aplicare literală oe­ere. „Stea­gul* însă crede acest text este aventuros şi... bolşevic şi, da aceia, cu multe com­plimente şi menajamente, Ii vorbeşte d lui Stere de „tem­peramente". D. Stere nu se lasă înşe­lat de amabilitatea formule­lor şi mărturiseşte cât se teme de tare de cursa „tem­­peramentelor". , Lucru! a ajuns aici la mâr­turisirea necesităţii „tempe­­peramentelor*, de o parte, şi la respingerea principală a ori­căror temperamente de alta. Pentru noi, ori­care ar fî valoarea ce o acordam ope­­rii Cămeșilor actuale, aceasta polemică a avut laseni­tatea de a disvălui mai de aproape ioten­rile conservatoare ale guvernului actual, care ad­mite principiul votului uni­versal, dar cauza restriștii în privinţa aplicaţiei sale. Aceste restricţii sunt foarte grave,* în­cât asupra lor vom reveni, după ce polemica „Steagul*— Lumina“ ne va mai fi furnizat amănunte şi clasificări. Păreri şî Fapte Cărfi pentru basarabeni am j ,-,-' Mnfcr'o frumoasă iniţia­tivă a soci­­etăţii „Tinerimea Romînă“ s’au im­primat într'un volu­m special „Amin­tirile din copilărie" ale^lui­­loan Creangă, cari au fost răspândite în Basarabia. Aplaudăm ideia, întru cît [cunoa­şterea în­deaproape a operei celui mai mare povestitor al neamului este utilă pentru cunoaşterea însuşi a su­fletului neamului care trăeşte în a­­­eastă operă. Basarabenii, fraţii de singe şi trup din trupul Moldovei, au referit, pe Slugă altele, înrîurirea vieţii şi a o­­biceiurilor ruseşti, înstrăi­îndu-se astfel, fatal, de vechea viaţă patri­arhală de origină. Trăind peste o sută de ani, sub dominaţiune rusea­scă, generaţiile basarabane au primit educaţiunea naţională şi culturală rusească — şi numai datorită tăriei şi conştiinţei naţionale ei nu s'au putut asimila cu desăvârşire cu po­porul rus, pentru că neamul româ­­nesc de pretutindeni, oricare ar fi rigorile sub cari trăeşte, îşi păstrează intactă fiinţa naţionalii. Opera lui Creangă împrăştiată de Basarabia, are, de­sigur, o covîrşi­­toare fnrîurire în poporul basarabean, traiul dulce al lui Creangă este, în cea mai bună parte, însuşi graiul basarabenilor. Ei ii vor ceti cu drag », vor simţi aşa precum îi simţim cu toţii şi vor găsi în reminiscen­ţele sale sugestive episoade pe cari dacă nu le-au trăit le­­cunosc totuşi de tot farmecul lor. ■ opin ta fteengă, râspîndită printre basarabeni, nu s’a făcut de cât un bun început de propagandă culturală. In acest sens acţiunea a­­ceasta trebue să continue neîncetat şî sistematic, pentru ca basarabenii să ia, succesiv, cunoştinţă de ope­rele ce le-au produs scriitorii noştri. Dacă Creangă este gustat de tot poporul basarabean, — să nu tre­cem cu vederea peste faptul că în Basarabia exista o pătură intelectu­­aîă tare s’a adăpat nu numai la îs«­voarele vastei culturi ruseşti, dar şi la acele ale literaturilor mondiale— a prin traduceri admirabile apărute tei colecţii populare. Trebue deci sa iniţiăm aceîşi o pfi­tură intelectuală din Basarabia cu toată producţiunea noastră literară, pentru a desăvîrşi în totul unitatea naţională ca şî cea sufletească. ARALD ■ aspecte „Momentul" e în deplină notă a actualităţii. Vorbind de „libertatea presei“ el face o comparaţie teore­­tică după care reiese că „un stat este o maşină mai compledâ, iar SPO vârtoal­ă mecanic“. Zma­ie mâile poema foametei Ştirile ce sosesc din toate părţile­­ ţările conti­­nuă a confirma prevede­rile cele mai dezastruoase în privinţa viitoarei re­colte. Ploile insuficiente şi parţiale din ultimul timp nu au putut îndrepta nimic din ceea ce este ire­mediabil compromis, în special recolta grâului este pretutindeni pierdută, iar cultura porumbului a întârziat prea mult pen­tru a putea da macar o recoltă mediocră, îngrijorarea e generală. Se încearcă măsuri de prevenire a foametei, da­r ce eficacitate’pot avea a­semenea măsuri cînd de­­ficitul producţiun­ei va fi atât de' înfiorător şi cînd­­sateinefe ce grevează pro ■ ducţia acestui an sunt atât de grele. '• ’ i până acum, ce! puţin, nu sunt’ semne că măsurile împotriva spe­culei vor avea vre’o efi­cacitate. Astăzi condiţiunile de viaţă sunt pentru cei mai mulţi insuportabile din cauza unei scumpete fan­tastice. Ce va fi mâine,—nu știm. In orice caz, problema foametei se prezintă cu o gravitate necunoscută pînă acum în țara noastră. . M. S. Regina Maria însoţită de A. S. R. Prrin­cipesa Elisa­­beta, a vizitat expoziţia de pic­­tură şi sculptură a artistului pro­fesor Mateescu şi a sculptoru­lui Căliănescu. M. S. a reţinut o pictură a celui dintăi şi o sculptură a lui din urmă. Cu privire la notiţă pub­icata în numărul de ori al ziarulu nos­tru relativă la vânzarea în pia­ţa Sf. Spiridon a unor porci ai d-lu­i Loct. Efimov, suntem ru­gaţi să rectificăm ştirea în sen­sul ca­­porcii erau proprietatea mamei d-l­i Locot. Efimov, iar vînzarea lor de către nişte sol­daţi este­ o simplă întâmplare aceşti soldaţi fiind demobilizaţi. De altfel ancheta făcută de corneadulte a dat acelaş rezultat. Mini­­nistrul de justiţie pune în vedere magistraţilor demobiliza­ţi care se găsesc în Moldova şi care sunt titulari la autorităţile judecătoreşti din Muntenia şi Oltenia să se prezinte imediat la post. IN­FORMAŢIUNI Dl. dr. Antspa este de mai multe zile oaspetele Ia­şilor, unde a venit să sus­ţin­ă pe lângă guvernul român mai multe procese de orga­­nizare internă viitoare în­tocmite de germani. Râvna cu care doctorul Antipa a îndeplinit însărci­nări de acelaş fel în timpul tratativelor de pac® de la Bucureşti, îi asigură şi de rândul acesta succesul deli­catei sale misiuni. ALIMENTAREA. — Administraţia comunală, de la 1 Iunie, va reîncepe să supravegheze fabricaţiunea pînei pe la brutării, cărora va distribui făina integrală necesară. Pâinea se va fabrica de 1.600 gr. 800 gr. şi 400 gr. şi se va vinde cu 90, 45 şi 25 bani. În zilele de Luni şi Marţi, când nu se va fabrica pâinea, se va distribui populaţiei 350 grame făină de păpuşoi. Deşi reducere pe toată linia, pe măsură ce ne apropriem mai mult de ratificarea păcei Serviciul de aprovizionare a ora­şului, — aşa cum există — va pune in vînzare, pe cartele, ulei de floa­rea soarelui cu lei 10.50 bani litrul. Trăiască libertatea comerţului. Doamnele membre şi d-nii membrii ai scietăţi „Reuniunea Femeilor Române“ din Iaşi sunt convocate în adunam generală Joi 31 Mal a c, ora 5 p. m, în localul școalei profesionale de fete „Elena Gh. Mârzescu“ din str. Negruzzi­­, la ordinea zilei­­ fiind următoarele chestiuni: 1) Darea de seamă făcută de D-na Președintă asupra activi­tăței școalei în timpul războiului. 2) Darea de seamă financia­ră făcută de D-na casieră asu­pra gestiune! anului 1916 ] 17. 3) Descarcarea comite­lu­­i şi a casierei de gestiunea anului 1916 I 17.­­ 4) Numirea comisîunei de ve­rificare. 5) Chestiunile ce se­ vor ivi în şedinţă. DL IOh. Brânzei şi A Tutureanu au fost numiţi agenţi auxiliari In ser­vei­ui vămilor. t R m ■X^/gta */ cu­ltu­riler şi al mmncii forţate CAPITOLUL 1 ' Obligativitatea muncilor şi ■, culturilor agricole Art. 1.—-In timp de 5 ani de la punerea în aplicare a legei de faţă, munca cu braţele­, vitele, a­­neltele şi maşinele în agricultură, în exploatarea pământurilor, pre­cum şi cultura pământului devin obligatorii Art. 2. —Toţi muncitorii agri­coli valizi, bărbaţi pănă la 60 ani femei până la 50 ani şi copii de la 14 ani în sus, sunt obligaţi a executa îndată munca care li se distribuie de serviciul a­­gricol judeţean. Se exceptează femeile gravide, cele cari lăp­­tează sau au copii mici. Excep­ţiile se hotărăsc de serviciul a­­gricol judeţean. Muncitorii agri­coli sunt obligaţi să se înscrie la agentul agricol comunal pe tablourile de muncă în termenul fixat de serviciul agricol judeţean. Art. 3.—Vitele de muncă, ma­şinele şi uneltele agricole exis­tente la data punerei în aplicare a legii de faţă se consideră re­chiziţionate în folosul Statului, de nu se pot întrebuinţa de pro­prietarul, posesorul sau deţină­torul lor de­cât după programul de distribuţie a muncii întocmit de serviciul agricol judeţean. Toţi proprietarii, posesorii sau deţinătorii de vite de muncă, instrumente şi maşini agricole, sunt obligaţi să le declare şi să le înscrie la agentul agricol co­­munal­ pe tablourile de muncă în termenul fixat­ de serviciul a­­gricol judeţean. Orice adăugire, schimbare sau micşorare a numărului vitelor, instrumentelor şi maşinelor agri­cole în această perioadă de 5 ani nu se poate facce de­cât cu autorizaţia serviciului agricol ju­deţean. )­­ Art. 4. —­in caz de opunere, rea voinţă, ascundere, degra­dare, deterhare, etc., a vitelor de muncă, maşinelor şi instrumen­telor agricole, ele vor fi ridicate de la proprietari, posesorii sau deţinătorii lor şi distribuite spre întreţinere şi păstrare altor cul­tivatori, întrebuinţarea lor făcân­­du-se cu piaţă, după programul de distribuţie a muncei întocmit de serviciul agricol. Ridicarea şi predarea se face de către comisia agricolă comu­nală. Hrana, întreţinerea, repara­ţiile, privesc pe cultivatorii cari le întrebuinţează. Art. 5. — Cultivatorii mari şi mici, cărora li se distribuie spre păstrare sau pentru muncă vitele, uneltele, m­aşinele altora, sunt datori a se îngriji şi preda în aceiaşi stare în care le-au primit, ţinându-se seamă de cazurile de uzură naturală. Constatarea­ se face de către comisia agricolă comunală. Art. 6. — Agricultorii mari şi mici sunt obligaţi sa comunice serviciului agricol judeţean la 1 ianuarie al fiecărui an, sau la cerere, planul de cultura al mo­şiilor lor; ei sunt obligați să primească schimbările pe care serviciul agricol le va cere să le introducă, conform instrucțiuni­lor consiliului superior al agri­­cuculturei. Art. 7.—Moşiile cari vor fi lă­sate necultivate de proprietar, arendaş, sau administratorul lor, sau pe care nu se va aplica pla­nul de cultură aprobat sau im­pus de serviciul agricol, vor fi administrate de serviciul agricol deţean. Administraţia se face de către un administrator numit de tribu­nal după propunerea consilieru­lui agricol. Serviciul agricol ju­deţean are controlul şi condu­cerea tehnică, tribunalul, contra* îal şi conducerea financiară. Ca­­pitalul necesar pentru exploata­rea acestor moşii se va putea procura, cu autorizaţia tribuna­­pe cale de împrumut sau se va avansa de Stat. , Art. 8. — La începutul fiecăre­’ campanii agricole, şi cel mai târ­ziu la î Februarie, serviciul ag­ericol judeţean face inventarierea tuturor forţelor de muncă agri­colă din judeţ: braţe de muncă, animale de a tracţiune, unelte şi maşini agricole ; el întocmeşte şi stabileşte planul de cultură a­­nual pentru micii şi marii agri­cultori.­­ Art. 9.—Serviciul agricol con­trolează codată pe lună inventarul forţelor de muncă şi cercetează realizarea planului de cultură, întocmind situaţiuni lunare. In­ventarul şi planul de cultură a­­nual, cât şi situaţiunile lunare, se trimit consiliului superior al agriculturei. Art. 10.—Serviciul A­gricol ju­deţean organizează forţele de muncă, formând echipe de braţe, de care, de pluguri. Echipele se formează de preferinţă pe cătune; fiecare echipă are un conducător. Conducătorul se plăteşte de că­tre agricultorii la cari lucrează cu echipa. Un car sau un plug poate fi format din vitele şi­ u­­neltele mai multor proprietari. Art. îi.-— Distribuţia forţelor de­­saune, astfel organizate se face cu obligaţiunea ca* munci­­torii şi vitele de muncă să facă o anumită cantitate de muncă pe zi. Serviciul agricol judeţean stabileşte cantitatea de muncă pe zi, pe care trebue sa o novo­­cească un lucrător, un atelaj, car, sau plug, etc., după timp şi pentru diferitele feluri de culturi. El stabileşte,şi proporţia in care se vor distribui ,diferiţilor culţi­­­vatori braţele, plugurile, carele, în raport cu suprafaţa ce vor avea de cultivat. Art.­12.—Forţele de muncă se distribue întâi proprietarilor lor“ pentru cultura terenului propriu, sailivat cu arendă sau dijmă , iar pe urmă celorlalţi mici cul­­ti­va­tori, cari nu au braţe sau inventar îndestulător, dându-se preferinţă invalizilor, văduvelor şi orfanilor de răsboi, forţele de muncă ţărăneşti, după ce au terminat la micii cul­tivatori, se distribue marilor cul­­tivatori în proporţia necesară pentru împlinirea ■ programului de cultură la care aceştia­ sunt obligaţi .La această distribuţie se va ţine socoteală şi de lucră­torii permanenţi şi atelajele pe cari ea le posedă. -Art. 13. — Normele după cari se vor atribui aceste forţe de muncă a marilor cultivatori, în ra­port cu suprafeţele ce vor avea de cultivat, precum şi ordinea în care se vor executa muncile a­­gricole, se vor determina de că­re serviciul agricol judeţean pentru fiecare muncă în parte Evaluarea ■ putere­ de muncă a marilor cultivatori, de care se va ţinea seamă când se va face distribuţia forţelor de muncă ţă­răneşti, se face după normele fixate de serviciul agricol. Art. 14. — Pentru această dis­tribuţie se va socoti, după nor­mele de mai sus, fiecărui mun­citor, plug, sau car, zilele trebu­incioase ca să termine pentru fie­care cultură întinderea la care­, obligat prin planul de Cul­

Next