Mişcarea, ianuarie 1919 (Anul 13, nr. 1-23)

1919-01-14 / nr. 10

*­i * V &î$$L XI No* 10 jufuticKj&i Se prefaeuc la C­APEj^jp DB fWaUOTATE I­­Bft«*iŞT£ Attti ADUPISIRAJIA ZlARULUi piață mm&i mt­e SÎ ia spt:|p^ ;i;' 7l­| •• • . mm F;:S ja# %Jm'm ..... Sfita . ® a •« « ® Z SRNfiTîQNflteWEERAb COTJOIHN •» 9 9 9 0 0 LUNI 14 IANUARIE 1019 UN NUMAP, Bani Sub direcțiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional­ Lipera ■ »*. Jta«a Mirii tao®S^te «SteM* Dw«ri(S Hiatets­ti Mâr ■ ^tâ^fel3XÂ^ ea»e^ - a**»* te «SrSsto Tm m \mm uo^a UM ? *A * XActeÂd ca * « faW :,fe^ pe aca cu cat« a cc&ffiraGat % flBÂa operă da aafefeață publica, Pffl^?Jîâ»54A«ste ti «tai, ca srftaefe atansSs Angasâraaj 73kfc* at Srtaerii­fo tesăn* «» a**ea ^ de «toat ptâQS* «& arSă ftgP*« kibfe­­Jrc postea și recoaotfa* kir pcatita tot binele ce le-a ftcot N'a existat spital % care bunătatea Rtrttei să nu se swerse, aa foat sjjfo^ă la caw M«îa Ei «ă m tresalte, tfa fost nevoe pe care Sa tio aiine. * «Astăzi RegwM regăsește capitala Moldovei sub aspectul ei ts)®® cu raitele trecLihilm nic­i aeaepperite, dar cu ««Setai mai n^umit ca o&dim căci din suferinţele trecutulu­i s'a plămădit idealul de waßefi al ne&m&pt. Regina Mana a păşit de astădată In certea lui Ştefan ca Regâaâ a tuturor românilor. Fiţi binevenite Regină iubi­ți mäödss Doßsnifjß. — O cmwtbirc cu dl Petniiafîanea orașahn ®c«ste, a Sosi, eu drept cavS&t alarmată de s%Re că au apărat în ziare »strapr® «lirei trag?®­­ziîoare în care se găsea«, la acea &&®că, spitalele Case! sf. Spiridcon A trecut o lună de sile de la instalarea nonei ad­ministraţi­uni, chemată să remediere acea stare de lucruri—şi de aceia c­ettem că este bine să se ştie de toţi ce a fost înainte la sf. Spiridon şi ce este a eum­. Redăm în cele ce urmează, corrvorbi­­rea ce am avut în această privinţă cu dl. D. Dimitriu, episop al Casei sf. ■ Spiridon: In ce start a­ţi găsit sgttare ? Am găsit spitalele dia lași, Wf’o stare disperată. In Decembrie, când ixc-an» prezentat fca epitropie, îa totul *se«i prfe urmare, lemne nu e a a nici poalm pre­gătirea hrasei boloaviîer, taa­­k aâek, când Fipsk pâinea, to seb-tobai ei *e da bolaavilor d­ou! sau te.A cartofi. De­pozit de alimente, aproape sa exista» aprovicioaarea cu zsrz&vst abia începută, în assBiwaea împrejurări, cu frigid şl lipsa, care a fost, boîeavii moreau de frig şi foame. O instituţiue ca aceasta cu zeci de piduri, cu mijloace ffaaacîăre mari, nu putea să ajungă îa sjhîathsiîea aceasta, de cât datorită neglijenței epi­­tropîei şi anarhiei din administraţie. Epitrop­ia conservatoare a avut înain­tea sa o vară și o toamaa titreagă pen­­tru ca si 99 îngrijească de aprovizio­nare. — N'a fâcut-o. Dar ce a făcut un schimb, iadcă tre­­b«e să fi făcut ceva ? Dacă de tocăteriul bolnavilor nu s’au îngrijit, eî, — spîtrojiii şi acum se încălzesc cu lemn®!« desti­nate să încălzească pe nenorociţii din spitale. Dacă aprovizionarea cu armcmte nu era'iaaîgwată, în schimb a»tomolibui şi camiasmi,­­ cumpărate ad-fecc, alergau pe toate drumurile să aprovizioneze pe alţii. Ceiace est® mai grav, epîtrapîî au luat din lemnele boteaviior, la nevoe vei?*s cita nume şi cifre,­chiar îa tiaspuî când sa manifesta criza în aprovizionare. Adăugaţi la acestea zeci de vagoane, a căror întrebuinţare nimeni nu o poate justifica şi ve­ţi avea tabloul exact eî anarhiei administrative, ea a domnit aici. De k veaîrea noastră, am lucrat cu înfrigurare şi eu specizul fsamrtd și ai frigulisi tofiint^-ae. Dsp5 o ntijl de rf?,-?, abia aeaia mai respirăm pstfe. Avr.am în depozit aprosîmativ 50 v^g­im^e kume şi altele maî sosesc, Ih rezervorii pă­­curâ, puțină este drept; noi luptăm însă, să avem mai rauita. Avem cartof», ceapă, faină de popușor, ceai, fein«, etc. io&Le ailmentei« dc pri®s necesitate, Sb»­Bcts popette ch$ 90« to fu ctîpoc 4 «q­ t«AW nm­ s* ftupea ptericfc, Necoîib»^^ «3« mat* *®»w« m %ac« tu aceasta pri»*a|a, 4s» i» vpectTui isaine­­^ s,î frignlei, *m tc&pat. tkr Dim. DoMw.­ — Ja ce atBsv §8mi w¥M­ de ain pimefaft ce mem al sateurilor‘i?a, „SfcrSdftrie in­ sjiâță'«, efec'We de pc bctmvi rupte fi murfsâ«. ia trebuințairea Icctv&it îa ,i©î-n©îM-»5 Atu giUsit cada^e, stăod cu zriile peste ter­menul r«g­ew«Btaf. srntegropatc. Epîtro­­pil nu ae togrijias să se adsseă scându­rii© néeosar® pwtna faeecea skriilor. Și doar a*'ms to, codau© ta Pcpricaci, baratei, tp.a care s« jKa-teer» aduce, eu pathra os­­îan.'eaSi, stsaacorite twccsare. Și to această priviațs am toat măsu’fHe cuvenite, am «fet efecte bcbrăvlkir, papuc’,. ciorapi, grisiflia, teste, vesefi peatea bucătărie, îfi­­cănd în telid apasta $ă cSspară aspectul Îs- B!?ntabiÎ ce-i prasssimi spitaieie. Dar mtâk&m&tiaiitl ki parte, lipsa tor a fost acoperirii de foasta apreopie W^Bel-feusorisi. Am emnparat & noi. Llswcac fecă mtoite, în special aaterial da paw««»Q,ît, #'n esve se cSmw­$ foarte mult. Am luat mSsuri ss îa această fwivMiță. Ţinem să se ştia sfi nprovfeiew&ri}« de toi fetei ce am făcut, kis-au costai sacrificii băneşti extra­ordinari, din ca&m tim&ilai hair,tat şi a grabei cu care am lucrat. Şi dacă o situaţie rea finmciară ar­mantezi, la această cau­ză, opinia publicii şi rwaoriMpire competente sa cheme le­ răspundere pe acei ce nu şi-au făcut datoria. Sperăm lasă că exgrotriaew, va râdeoa mult vertitar de epifofîfei, fired că după so­cotelile aprteriiaatfoe ca am ftest, această 0­­peraţiune, va fi foarta avaHtafSoasa peiître noi. Idealul ar fi, ca printr’afl mijjoe oare care şi pădtfriia, alt prilej de proasta administrare şi fraaa'e, să treacă la stat, pentru ca stand epitropia să ee ocupe cu ceia ce este meni­rea el reeîă, îngrijirea bolnavi or, sf.?f»dtor şi pfimitor. O span aceastsi, fiindcă, la instiruţkiaaa noastră, ca şî la toate adnin'straţUwile din ţami românească, perzându-se dh stdam ra*­ţiunea de a fi a instituţiunii, scop«i­d, prin creaţii»» inutila, s'a ajun­s la Bittre­ fesea ca vepittîffia sa absorbite la nasse parte de dieâttMîi ce s’ar fi putut CWifa. Vom căuta, făcând^o o perii da adevărată chirurgie administrativă, sl 4âm venatttreor eprtropîei, destinația ce normai trestie s'o albi. In îagătură cu tta&mbi apară de chirurgie, vom făca, stlrr* ehter sg Rncfceta adfmfmrtra­­tivă-financiert începută să continue şi vino­­vaţii să-fi primească pedeapsa. „Ce plănuiţi pentru viitori ?­* „h­aedkt re vom rezafca complect chesti­unea apcevizionird, vom itispad­a asinanum­rt toate spitEids d» «ei fi 4!n prosâBsie, în mimat usttttsiite tor eomplect®. Dăa d«8*f «d 6s sKHMdertsi de eSsboi și a­­cete c* « «» w# acorda psrrtri.­ sttfeăcfuaite cauîns®e 4« azmatefe duşmane pft?ca8t și tea veniturife ofdiciare vom f#fee repjî^ Din declarațiae tuturor oamenilor­ politici ai statelor fațaiegerei reiese că, printr’ua u­­naakn oewd, toți sunt partizanii unor mă­suri cari, fără să jignească dreptul ginţilor sau libertatea Germaniei, să previa totuşi Europa de un nou atac teu­tou ca acela a cărui epilog este conferinţa începută am la Paris. In privinţa acestor măsuri, părerile au fost împărţite- S’a discutat rând pe rârld, în presa aliată ipotezele creierei unui stat— tampon­at Rîa, predarea flotei şi pierderea celomiior, limitarea armamentelor şi dreptele despăgubiri de război, care vor împiedeca Grmania încă unul timp de a-şi reînălţa pu­terea militară. Multe d­e aceste condiţii vor putea fi înlăturate de germani printr’o muncă perseverentă dupâ ua timp mai scurt sau mai îndelungat;- altele nu se vor putea aplica venind în conflict cu principiile de pace stabilite. Sunt totuşi măsuri cari, dacă s’ar neglija aplicarea lor, s'ar face o crimă faţă de urmaşi, s’ar nesocoti milioanele de jertfe şi ar reduce victoria atât de grea a civilizaţiei la oprirea temporară a imperia­­lismului prusac, a cărei poftă de cuceriri chiar azi a început a năzui la revanşă. Una din aceste măsuri care, nu numai că nu jigneşte dreptul popoarelor, dar e o stric­tă aplicare a lui, o condiţie care ar împie­­d­ica pentru totdeauna oferirea unei flote mi­litare de temut, care ar împiedeca reînoirea bandistismului submarinelor şi ar fi un spri­­jin potemnic dat Păcei europene, este luarea din mânile Germani­a a insulei Helgoland şi a canalului Kaiser- Wilhelm-Kanal. Insula Helgoland, cedată Germanei­ de că­tre Anglia în schimbul unor infime concesii coloniale, este păzitoarea gurilor Eibel și punctul care dacă s’ar fi aflat încă în mâi­nel­e Angliei ar fi înlăturat primejdial, subma­rinelor Wad una din cele mai favorabile baze de operaţii savaletocntra Germaniei. Această insulă tretrae să fie reluată de vechii ei stă*­p.ţnicerî cari, dacă au cedat-o, n’au făcut a­­ccista îa scop de a constitui o primejdie prntru civiilzaţie şi un cuib de piraţi. A doua chestiune, şi mai importantă prin urmările ei este aceia a canaluhii Kaiser- Wichelia. Attest canal care uneşte­ gurile Eiber cu portul Kiel, Hatod astfel marea No­rdului cu marea baltică, este, ca şi numele ce­va drept îl­ poartă, o sfidare a dreptăţei şi ţi­nut din puternicile fortăreţe ale imperialis­mului prusac. El este săpat în pământ danez, în mijlo­cul acelor nenorocite provincii, cari cu forţa au fost încorporate Prusiei park K­ataim de la Praga in 1867 şi cari contrar clausei ex­prese impuse de Napoleon al ÎÎI-lea, clausă erre cerca cor®trttarea locuitorilor prin ple­biscit, n’au fost Întrebate nici până azi de voiesc să rămâie sub părinteasca stăpânire prusacă. Odată cu revenirea, prin dreptul popoarelor de a dispune, de ele—la Dane­marca a provinciilor Schleswig și Holstein, canalul Kaieer-­Miheli­,--care a adăpostit tot timpul acestui rasboiu flota germană și i-a favorizat atacurile transportând o din marea Betea fer­marea Nordului fără a mai trace îa littera timplor coastelor amme şi sudeze, evîtânduri şi periculela flotei engleze de la Skarger-Rsch­ft Kattegat­, nu se mai află pe pământ german. El poate fi interna­­ţiona­iizat după modern! Cartis neletor, ser­vind astfel cp o trecere import sotă pentru comerţ falra maraa Nordului şi Baltica scur­­tân-si dsunoto cu toată Îaţiiuttîea coaselor feoemarie .?» eriîând perâooîoasa trecere^ prin slrSmtext. Acs-zsta- mâsarii este. m .cu cit însuși iGttStarii Sc^ite.țgii.ț­ i’ s’au «Agancs Prtut W • c­ggyi^TiffrS&r^’S Smrmiastreg^ga PB^^ te, vom complecta zestrea spitelfiei și vom deschide toate servieia ce fhBăț&tfau­­îaaiin. le, precum și alteia noui. „Dar cu Shmnical •ce c&e?" „Comptestaassiii­e dîstres. Aci trimes a comratoae care sa aprecieze Rsgatwto si din sojmk co se v» acolea vom proceda îa opera eto aaLcnre. Rep. Importantele decisiuni luate în Consiliul de Miniştri Ce s’a destinat Iaşului. îndată car­ă sosirea M. S. Reginei d-î C. O Mârzescu, ministru de Interne a primit pe d-l C. Crupenscfti preşedintele comisiunei interimare­[M ministru de interne a declarat d-lul preşedinte al comisiunei interimare că în momentul 1 în con M. S- Regina îşi ia rămas bun dela oraşul în care Su­veranii şi guvernul au trăit timp de doi ani cele mai grele suferinţi, dar şi telt mai mari nădejdi ale neamului. Consiliul de miniştri în şedinţa de la 8 ianuar a. c. a ţinut să-şi manifeste solicitudinea şi recunoştinţa către Iaşi prin următoarele a­re: 1) Societatea .„Orfanilor de război“ înfiinţată în Iaşi în timpul războiului, sub înaltul Patronaj al M. S. Regina, va continua să-şi aibă sediul central în oraşul în care s-a născut; statul asigură acestei socie­­tăţi o subvenţiine anuală de 15 milioane care doreşte, să fie repartizată între comitetele regionale ale societăţii în modul următor : regiunea Mol­dova 4 milioane, regiunea Muntenia 4 milioane, regiunea Transilvaniei 3 milioane, regiunea Basarabia 2 milioane, regiunea Oltenia 2 mili­oane şi Buco­vină 1 milion. Banii Dr. Vaida, St. Pop şi I. Nistor au participat la acest act şi au rămas a lua înţelegere cu comitetul central din Iaşi, pentru a se da o organizare comună regiunilor din Transilvania şi Bucovina po­trivit statutelor societăţii. 2) Guvernul pune la dispoziţia M. S. Regina suma de 100.000 Iei pentru a o repartiza după cum va crede­ de cuviinţă operelor de bine­facere şi populaţiunei nevoiaşe din Iaşi. 3) Cunoscând sacrificiile făcute de Comună pentru aducerea apei în Iaşi şi ţinând seamă de greutăţile financiare prin care trecem, gu­vernul ţine la dispoziţia Comunei Iaşi suma de cinci sute de mii lei pentru facerea imediată a reparaţiun­ilor şi lucrărilor de consolidare necesare conductei. a *4) Guvernul înţelegând ca statul să contribue în­tr’o măsură cât mai largă la lucrările de reconstituire a oraşului, a decis să iă asupra sa cheltuelile de par­ce şi canalizare a oraşului In acest scop dl. ministru de interne a invitat administraţia co­munală să procedeze fără întârziere la întocmirea lucrărilor de biurou pregătitoare, pentru ca această însemnată operă edilitară să fie reali­zată îndată ce împrejurările vor permite. Această deciziune a guvernului va contribui desigur la moderni­zarea or­aşu­­lui şi-l va face astfel ca şi prin această însemnată lucrare edilitară să corespundă desvoltărei pe care Iaşul, în mod firesc o va hni prin faptul reîntregirei Moldovei în vechile ei hotare istorice şi prin o largă descentralizare administrativă, care va asigura propăşirea vieţei locale sub toate raporturile, fără însă a ştirbi nimic din unitatea naţională la care el a contribuit atât de mult. pronunţat pentru unirea cu Danemarca, su­ferind din această cauză banditismul şi cru­­zimele prusacilor, cruzimi al căror ecou a venit până la noi împreună cu rugăminţile unui popor frate ce-şi aşteaptă întregirea de la conferinţa din Paris.­­Tf~2iim p. c.­ — Raportul comisiunu­i de anchetă— Decanul facultăţii de drept dia Farig dl Darnatîci şi­­dl. Predelle profesor de drept imternaţi­onal, au redactat râposul oftet care stabilesc răspunderea ce o are eu-Kakerul ca autorul războialâ euro­pean. Marii jurişti conchid în acel raport că fostul tetparat al Germaniei este respon­sabil faţă de legile civile şi penale pen­tru crimele comise de trupele safe. Cităm din acest. raport: „A* fi nedrept tn cel m­si înalt grad de a permia Kaiaerukii să se sustragă dela răspirmiîea actelor­­sale; d ?a râs- QGenopspea rasboiditii, eael hott!­rărea răs­­bân­dita conform clauzelor, constituției germana apaijine numai iul. Kaizerui e răspunzător de violare.» Belgiei, care a fost tectrviiitata de el si de numero?.sete 'acte de teroare comise de trupele sate, acte .tecurătotâte­­sau elitar comandate de ek • i Raportul i i vă faptul ca ex-Kaizerul ca­ șef al Canted*; ? fi un ii germana este totodată și șeful «npreia al armatei și ■inariaei.­Ex este rj^pufisS-lvr de violarea Belgiei. Exista un document cara arată propra lui mărturisire problnd că împăratul nu numai că a dorit și a aprobat dar chiar a ordonat felul săbatic de a duce războiul, fapte care eu Inegrit m­arile armatei germane. Acest document este o scrisoar’3 adresată de ex-Kaizerul fostului împărat Frencisc losef fo prîînela zile ale războîului. In aceasta scrisoare el spune : „Suîletul meu este ladprerat totuşi însă totul trebu­e arâ şt trecut prin sabie barbaţi, femei... Cu toate că nu a­şi voi aceasta totuşi sunt obligat a alege metodele mai sus aratate“. „Este foarte greu sfârşete raportul, a­­vându se In vedere legea publică germană privitoare la puterea împăratului şi după decla­rai*nr.l­3 din scrisoarea de mai sus să ,:r­ai perzistăm în creditța că împăra­tul nu cade nu cade sub răspunderea pe­nală la care se mai adaogă și răspunde­rea civilă a însăşi împăraţilor germăi-l* A­Eri după amiază s-a întrunit din nou comitetul de ajutorare a Dobrogenilor pen­tru a studia modalitatea repatrierei refugia­ţilor dobrogeni. Constatându-se că unii dintre refugiaţi de­şi au primit ajutoare totuşi nu vor să plece, comitetul a hotărât ca ajutoarele să fie a­­cordate numai pentru procur­are de alimente pentru timpul călătoriei, iar cu restul se va cumpăra biletul de drum și la plecare se va înmâna fiecărui refugiat o siartă de beri­, ca ajutor pentru reconsîitu­irea gospodarilor distruse. .

Next