Mişcarea, mai 1919 (Anul 13, nr. 84-103)

1919-05-01 / nr. 84

i i ­ . ANUL XIII No. 84. wf& HNUNCIUR! Se primesc la: AGENŢIA DE PUBLICITATE ?. 5RAmsTEAna şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI PIAŢA UNIRE! No. 6 g...^asitfmgu HRipMail m. @60©« * • ZIRR NATiONflLrUiBERMi CQTIQIflN © ® 9 9 9 înaintarea crescândă a­­ armatelor noastre spre Tisa a stârnit din nou acelaş elan de admiraţiune pentru soldatul român, al căruia eroism de­vine într'adevăr simbolic pentru ci înţelege profunda-i iubire de neam şi de patrie. Comunicatele oficiale sunt aştep­tate cu o legitimă nerăbdare, întru­cât ele aduc zi cu zi ştiri pozitiva despre succesul operaţiunilor îndrep­tate împotriva armatelor regulate şi a bandelor de bolşevici din ţara un­gurească. Acţiunea armatelor noastre înter­­prinsă cu atâta avânt şi energie şi care ne a cauzat pierderi simţitoare, ci produs consternare la­­Budapesta. Şeful guvernului bolşevic, Bella Kun, în cuvântarea pe care a ros­tit-o înaintea consiliului de soldaţi şi revoluţionari din Budapesta, a a­­nunţat succesul trupelor româneşti, considerând această ofensiva pe de­plin reuşită. In acest discurs Bella Kun a afirmat o singură speranţă şi anume: rezis­tenţa Debreţinului Ort în momentul când el încerca să inspire această nădejde tovarăşilor săi bolcevici, tru­­pele noastre au ocupat glorios şi a­­ceasta localitate. Comunicatul M. C­­. datat la 27 a. c. anunţă că trupele noastre con­­tinuă cu dezarmarea soldaţilor boln­eivici capturaţi la Debreţin şi cu inventariarea pradei făcute­­ spre mai marea dezesperare a guvernului bolşevic din Budapesta, în timp ce o întreagă divizie de săcut a fost prinsă în regiunea Mandok spre ca­re au înaintat armatele noastre. Urmărind pe inamic trupele noas­­tre au ajuns în diverse regiuni pe linia Tisei. Astfel, paralel cu înaintarea victo­rioasă a armatelor, sunt salvate şi populaţiunile româneşti cari au avut a suferi atât de mult pe urma oro­rilor maghiare. Acgiunea anti-maghiara SUCCESUL ARMATEI ROMANE Duşmanii României Mari­ ­!! Se crede că ex. Regele Carol ar fi în­râ­urit asupra comitetului naţional maghiar ca sa trimeată aliaţilor un memoriu spre a li cere ajutor contra agitaţiilor anarhice, prădăcia­­nilor şi jafurilor din Ungaria, de care au prins a se sătura cei cu capetele mai puţin obtuze şi cu mintea mai luminată. Ba chiar din Elveţia Andrassy, Windischgraetz şi alţii au format un guvern contra-revoluţionar raa, chiar din aristocraţi unguri ca-şi dau silinţi a combate bolşevismul înfiinţând sub coman­da lui Harkány o gardă albă din aristocraţi şi bogătaşi care să lupte pentru întronarea reaalităţei fără a renunţa însă la asigurarea iategritatei teritoriale a Ungariei. De altmintrelea dezordinele anarhice ale bolşevismului maghiar propagate prin pamflete ca „înainte", „din Banat", ce nu pot prinde rădăcini prin proletariatul ceho­slovac, s’a încuibat în Ungaria spre folosul celor ce împuşcă,î n lună şi zvârl cu barda cătră cer. Jandarmii Unguri, cari fuseseră isgoniţi din Banat prin Noembrie 1918, s’au reîntors cu poliţia şi administraţia maghiară şi au început iarăşi a se vedea cocarde şi drapele ungu­reşti pe la Caransebeş şi Timişoara. Emb­­­ari, poliţişti şi jandarmi de ai lui Bela Kuhn, comisar popular pentru afacerile externe şi Ministru de răsboi, de si­­­i Garbay (Gruns­­baunt) ,comisar general şef socia­ist şi orga­nizator al revendicărilor democratice, de ai lui Wilhelm Böhm, de ai lui Rudolf Fidler de ai lui Eugen Varga, de al lui M­ritz Er­délyi, de ai lui Bela Székely, de ai lui Iuliu Lengyei şi de ai altor cultivatori patogeni ai dezordinelor bolşevismului, cutreeră Banatul. Românii se aştepta de la barbaţi ca fostul profesor universitar Josef Popovici, ca isto­ricul Ioan Sârbu, ca protopopul George George, scriitor al istoriei Banatului, să scoa­tă din izolare populaţia românească bănă­ţeană, punând în comunicaţie fruntaşii ro­mâni de acolo cu dl din Ardeal. Opinia publică românească la recomandă acestor fruntaşi bănăţeni să o ia ca pildă de urmat pe regretatul badea Gheorghe Pop din Băseşti în privinţa statorniciei tari şi a sta­ruinţei neînfrânte in lupta eroică pentru pas­trarea limbei, şcoalei, credinţei şi a dreptă­ţilor neamului său în contra încălcărilor în­drăzneţe ale poporului mongollo-turanic şi a ocoliţilor acestuia. Fiecare este în drept a crede că regatul iugoslav nu va sacrifica prietenia regatului român duplicităţei maghia­re, cari prin tot felul de tertipuri intrigi şi matrapazlâcuri servindu-se de documente false semănând zizanie pretutindeni, chiar spriji­nind cu o machiavelnică iscusinţă înfiinţarea unei republici bănăţene, numai să poată a­­junge la integritatea Ungariei. Pretenţiuni­ absurde ale Ungurilor sunt piedica cea mai serioasă pentru consunidarea naţională, poli­tică şi economică al regatului Româniai Mari şi al noului regat al Sârbo-croaţilor sau al Iugo-Slavilor, Armata română va alunga stă­pânirea maghiară de pe pământul român de baştină, curăţindu-i de bahdele jefuitoare ai urmaşilor lui Arpad, ce nu vor să le scape h­.I gh­iarele lor prădalnica alipirea silnică şi iamaiclnică a Ardealului, a Banatului cu Instana şi Maramureşul de Ungaria Poporul remin­in adunarea sa naţională, ţinând seamă de legile şi obiceiurile interna­ţionale a d­ecretat unirea la România Mare a Transilvaniei, a Banatului şi a teritoriilor locuite de români din vechea Ungarie. Coli­­tob­iile ungureşti n’au putut prinde rădăcini­­ în Banat. Cât priveşte Torontalul nu numai intere­sele bine chibzuite şi cumpănite, dar şi drep­tatea întemeiată pe serioase motive etnice şi geografice, pe preponderenţa elementului roman băştinaş, ar trebui să iscă pe sârbi să se mulţumească cu stăpânirea lor asupra Românilor din valea Timocului. Românii înain­te de a intra în răsboi şi-au arătat neutrali­tatea lor binevoitoare către Serbia, înlesnirn­du-i trecerea de muniţ­i şi de armament pe deoparte, iar pe de altă pier­te împiedicând­­ transitul de material de răşini cătră Turcia.­­ Românii şi Iugo-slavii cu statele lor reîntre­gite sunt legaţi prin interese comune de ve­cinătate spre a-şi întrede o mână frăţeascî unii altora şi a forma de la marea Adriatîca­­ până la Marea Neagră un zid puternic contra­r ambifiugilor de cotropire ale imperialismului economic şi cultural ale oricărei puteri ar avea pretenţiuni de dominaţiune în Oriente'. Europei. V. I. BOTEZ I lămurire. inutilă Ziarul „Evenimentul" are contra mea o duşmănie veche Dina ras­tă, cauză nu scapă nici o o­azie fă­ră a nu ma ovi. Astfa, după ce în timpul alegeri­lor de la barou, a dus contra m n o campanie n«de­mnă n­u tanul său număr afirmă că ași fi primit un vot de blam­ele la colegii mei de consiliu Vot de blam? Oare de ie? Este ad­e­varat că fiind ales aproape singur pe o listă, care d­in diferite mo­tive n’a ntrunit sufragiile, tri­­buitoa­re, şi fi­nd astfel ţinut sa lucrez cu un con­s ău compus din candidaţii lis­tei opuse,­­ trei din aceştia s’au cre­zut în drept să aduca in discuţie hotărârea biroului electoral care la primul scrutin a proclamat balota­­giul.­­ Colegii mei au greşit, desigur, in actul lor vorbesc midia animozităţi din timpul luptei. Nici consiliul, nici alt corp constituit, n’are căderea de a verifica lucrările unei alegeri, ca­re a primit nu numai învestitura legală dar şi confirmarea definitivâ a unui nou scrutin acceptat fâri, s­­p­unsre. In tot cazul incidentul s’a mărgi­nit aici. Şi nici un moment n’a fost vorba de vr’un blam la adresa mea Ev, ni­mentul ştie aceasta Ştie bin­e că, nici actele, nici trecutul,, nici mm­c din toată person litatea mea, n’ar fi putut justifica un asemenea blam. Ce«i importă? Ii sunt ftoar adveraar politic, şi în concepţia sa, adevărul şi echitatea nu sunt pen­tru adversari. Nu vreau să duc lucrurile mai depart®. „F.veninimntuT1 fare ocheş­ti® politică, din una care n’are a­­er si caracter. Dacă totuşi el va con­tinua atacurile ce le îndreaptt îm­potrivii nai, nu voi esita ssfc & ■ t­o, parte ceia ce nu aprţirte politicei şi să-i răspund aşa cum se cu­vi­na, aşa cum o merită, aşa cum am mai făcut-o şi altă dată . Eug. Herovnu. "ss M. S. Regina dom­nă a lua contact cu presa română a invitat pentru Sâmbăta trecută la orele 6 în palatul Cotroşeni pe membrii celor două societăţi Asociaţia gene­rală a presei române şi Sindicatul ziariştilor, aleşi în număr de 2 ma­­ximum 3 de către direcţia fiecărui e­mr. Aromea Xitel § sfttltffei © s«®lîl0r fiii Bagarafd­a ia vasta monograme „Basarabia*'de curând asîruîă, autorii—d-nei C. Filipescu, consilie­rul teorie al directoratului «U agricultură și Eugeniu N. Giurgiu, șeful statisticei agricole din Iasisrabia­—publici o statistică exactă a școlilor exist««te asîiii îa Basarabia. Inviţimintul prim­ar ruwviri 12 revizorát® şi anume : La Chim­ia (eraf) tu 14 şcoli; Chişinău (judeţ) 172 teafli; Hoţia cu 168 şcoli; Soroca 1&S ; Orb« 18S; Ştiţi 202; Tijhina (judeţ) 190, oraş 92; Cet«t»a albă (judeţ) 465, oraş 54; Ismail 142 şi Cahul 116 şcoli. în total se află 1929 şcoli primare. învăţământul secundar de stat numără 13 licee de băeţi din care 4 la Chişinău ; 15 li­cee de fete din­­tre 5 la Chişinău ; 3 şcoli normale de învăţătoare şi 2 de bieţi. Apoi 3 şcoli reale, un liceu tehnic (agricol) două şcoli comercile, care o şcoală eparhială şi un seminar la Chişinău şi alte 3 şcoli spiri­tuale la Chişinău, Istaan­ şi Edinţi. Mai sunt de asemenea 28 şcoli medii şi mai multe şcoli pregătitoare şi grădini de copii—pe lingă şcolile particulare numeroase şi ele. În observaţiunile ce le fac, autorii insistă în chip deosebit asupra naţionalizării învăţă­mântului basarabean. Un poet uitat: Traian De­­metrescu. La 1 Mai st. n. se îm­plinesc 24 de ani de la m­.­­artea sens­tiviului poet craiovean Traian Demetrescu. Altfel nu uitat de generaţia cu care a fost co­ntemporan, necunoscut de genaraţiunea mai tânără,­ Traian Demetrescu, remîne unul din talentele frumoase care a împodobit li­teratura noastră cu câte­va opere distincte la valoare şi remarcabile prin delicateţa lor. Versuri: „Freamăt“, „Sensitive“, „Aguside“ ş. a. Proza, „intim“, „Privelişti din viaţă“, „Iubita“, „Cum iubita“, „Simplu” şi foarte puţin cunoscutul volum Profile Literare în care r® află şi un minunat profil al poetului pe care l’a iubit atât, Al. Vlăhuţă. In sfară de aceste», surveroase traduceri : Versuri, teatru în versuri, articole literare prin „Revista Olteană" pe care a eirijat-o în tovărăşia amicului său G. D. Pencioiu ; articole literar® prin „Adevărul Literar“ „E­­venimentul Literar“ „Munca“ ş. a. publica­­ţiuni. G­igaşul poet despre care numai dl. N. Zaharia a scris o mică lucrare critică şi bio­grafică, a murit la prima zi din luna Mai 1905 în această frumoasă zi despre care a scris: „în Mai când razele înfloresc“ Aceia cărora poetul a închinat aceste fru­moase strofe ar trebui să-l comemoreze de at­ea ori de câte ori serbează ’ prima zi din Mai.... Budaî»Deleanu și Bucovina Intre scrierile consacrate Bucovinei se află şi un studiu scris de Ioan Budai-Deleamui intitulat Scufie observaţiuni asupra Bucovinei. Studiul acesta care datează de la 1£03, cuprinde o privire menerală­ asupra naţiona­lităţilor din Bucovina şi­ asupra siste. ...VD? administrare din aera­­si­ov. Dl. prof­­. Nictor în st. :ă : statist:.. s; T to­rre „Românii si . b ins' ducând Ia întregime si ceh...........on ; ;«­­ Deleanu, aratâ frit: nota că această’ crare a fost descoperită, la nemberg între manuscrisele lui Deisanu'trebuie în "posesi­unea lui Lewandowski“ probabil ginerele lui Deleanu, de la care ie-a distribuit Gh. Asaki. Manuscrisul se afla astăzi la Academia Ro­mână. JO 1­1 MAI 1910 sw. UN NUMĂR Dani­el’"*' *­­®*Sub­­direcțiunea unui comitet Clubul Națion­al-Libera vOV-vffN \ fine sau nu vinet — Un fapt care ne interesează — Do usj î.ual de zire în chip statornic numi?* presă nu se ocu­ra d-,xiii df reînîpascarea d-lui Take D. "... D. ii va cosi după semna­rea prtixmjrrftriior, peste 2 săptămâni, peste o Urna ; d. Take Ionascu a scris unui prieten că va sosi și așa mai de­parte, cititorul este plictisit cotidian cu veştile­­despre d Take Ionescu. Dar oare să fie ţara atât de nerăbdă­toare încât presa se simte nevoită a-i servi hapuri de consolaţie ? Noi socotim însă că presa care-şi face o predilecţie din anunţarea sosirei d-lui Take Ionescu se înşeală când crede că faptul acesta pasionează opinia publică. Atenţiunea­ acestei opinii publice se îndreaptă spre conferinţa de pace unde România are representanţii ei legali, cari cu toată puterea patriotismului lor încer­­cat susţin int­eresele superioare­ ale nea­mului. Aceşti representanţi fac acolo operă positivă, pe când d. Take Ionescu face operă negativă. Şeful partidului conservator s-a plan­tat la Paris pentru a contrabalansa acţi­unea reprezentanţilor legali ai ţarei, pen­tru meschina interese de politică internă. Este o acţiune nefastă, odioasă, de care va da socoteală atunci când d. I.T. C. Brătanu se va reîntoarce In ţară cu re­vendicările României recunoscute de că­tre conferinţa de la Paris. ii). Take Ionescu vrea guvern naţional cu d-nii Miau Cantacuzino şi Cantacu­­ziao-Paş­anu, pe când d. Brătianu ar­ Hiăreşte realizarea integrală a aspiraţiu­­nilor neamului românesc. Spre care dar din aceşti doui bărbaţi politici pot fi îndreptate în aceste mo­mente privirile opiniei publice? Răspun­sul mi e nevoe să­­ mai dăm­ noi. Aşa fiind, sosirea d lui Take Ionescu nu mai interesează onorabili confraţi. C-sa îşi poate continua în linişte că­lătoria de agrement, căci interesele ţârii se găsesc în mâni sigure şi viguroase. Vine sau nu vine, lucrul nu poate inte­resa de­cât pe cei câţi­va partizani ah­tiaţi după putere. Acesta-i adevărul. \\ femeită a portului Fiume, care, cu toate­­că n’a fost cuprins în tratatul încheiat de Italia la Londra, este totuşi pretins azi, a dat prilej d-lui Orlando de a respinge, printr’un articol publicat înaintea preto­rei sale, acuzaţia de imperialism ce i s­ c­onducea. Cât despre Jugo Slavia deşi u­i stat tânăr şi puternic nu va aspira totuşi la hegemonie când are ca vecin Italiei. Problem­a Adriaticei este deci de fapt un produs al ruperei momentane a echili­brului. Acul balanţei se agită din ce în ce mai lin până când Italia şi Iugo-Sla­­via împăcate printr’o soluţie transacţio­­nală în faţa pericolului paogermasism co­mun amândorora, vor pune capăt Inl­e­rilor ?i suspiciunilor. Aliaţii sunt datori să lupte pentru realizarea acestei con­­cordii care singură poate închide poarta Adriaticei unei noul dominaţii teutone. Să nu se uite că dacă Italia, târâtă fără voia ei de ministerul Crispi cătră Puterile Centrale, s’a reîntors acolo unde o chema rasa şi asaltaţile ei, aceasta nu s’a putut face de cât atunci când, prin Împărţirea sferelor da influenţă din Mediterana, s’a dovedit că nici Franţa nici Anglia nu ţinteau la ab­soluta stăpânire a mărei care prin aşe­zarea ei este destinată întregei Europe. Echilibrul deci trebuie să se restabilea­că spre a păstra Italia credincioasă idealu­rilor pentru care a luptat şi fie că Fiume va fi declarat port liber al Societăţei Naţiunilor, fie că va fi Împărţit între Ita­lia şi Iugo-Slavia —, soluţia să speram că va fi aprobată de ambele părţi spre a nu da loc ,la noui încurcături pe viitor. Parlamentul italian, în mâna căruia se află la acest moment cheia rezolvarea a­cestei dificile chestiuni trebuie să fie con­dus la principiul de conciliere de care dau dovadă toţi Aliaţii şi să nu uite că că iar Franţa a trebuit să recurgă la o soluţia medie şi încă faţă de un Inamic. Să sperăm că aşa va fi spre a lui se zdruncina lanţul de allianţe care singur poate asigura pacea viitoare. R. P. C. D. Orlando a părăsit Parisul. A fost o veste plăcută germanilor. Discuţia publică cu d­. Wilson, nea­­jungerea la nici un rezultat în chestiunea portului Fiume, întreruperea tratativelor, —au avut efectul unui balon cu oxigen pentru imperialismul prusac In agonie. Iar noi, noi care aşteptăm ca şi întreaga omenire civilizată sfârşitul tragediei şi sancţionarea unei opere de dreptate, — a­u fost dureros impresionaţi­ de perspec­tiva unei nouă amânări. Telegramele ulterioare însă n­ s-au mai liniştit. Nu e vorba de ruperea tratative­lor, d, Orlando pleacă să consulte parla­mentul italian" după ce mai înainte a a­­vut o întrevedere cu d. Wilson, In con­siliul celor patru. Acordul s’a restabilit şi se speră că în curând se va ajunge la o soluţie satisfăcătoare.­­tr Până acum însă problema Adrialicei rămâne nerezolvatâ. Marea către care se întindea tentaculele uriaşe ale pai ger­manismului căutând să şi asigure domi­naţia nu numai în cuprinsul ei dar chiar în întreaga Mediteratră,—marea pe care altă dată a stăpânit-o tiranic Austria, înăbuşind popoarele ce voiau să-şi asi­gure o f­rântură de ţărmuri pentru a nu­i înăbuşite în hotarele lor ingrate, — a rămas astăzi ia;a st-Jpân. Nu însă pe mult timp. Căci dacă la Paris principiile vil­­■­ouiene cu' exale ale d-lui Cleuiepeeau , o ruti ciocnite încă producând scântei tei i: niiha cărora se zărește faţa crispată .'s­­­t.; crazîmsi teutone, — dte însuși­­ :'«U ; i ;i soluți \ singura' so­- i va csigura dom* n*:;;. Di ' '. teu, apărând-o pe viitor de us iro-germaöe. Italia Jago-u­l­ui; . Grecia fără Îndoială au multe interese 'sontrare. Nici una nu se poate gândi însă la asigurarea ,unei stăpâniri tiranice în Adriatica, Chestiunea KSB ÖflSSKt Höl INFORMAŢIUNI IER Vagoanele cu seminţe, vite, şi ali­mente cu destinaţia pentru Musienia care au rămas In Moldova din curusa m­ierefi podului de peste Râmnic, vor­­ îndru­mate prin Transilvania, via Palanca Pre­deal. 128 Pentru rei­hicţionarea dee locuioţi pentru funcţionarii direcţiei regionale a c. f. din localitate, s’a instituit o comi­­siune Compusă din d. Şbrbei inspec­tor de poliţie şi d. Trandaf şef de sarviciu în direcţia reg­onalft. D nul C. Stanciu ajutor de primar, constatând că cas­eii Moise Nisem, A­­vram Goldea, Z. Zamfi şi David Leizer, au vândut carnea cuşer de vacă cu 30 Iri Kgr. a dispus închiderea prăvăliilor lor pe timp de 15 zile. Inter­pretând fa-se greşit de către unii medici publicarea bre­ată la zia­­re, în ceea ce priveşte trimiterea oarecilror fete la Serverul Sanitar al M. C. G . Se face cunosc­­ că acele date sa vor tri­mite de toţi medicii fie în rezervă, fie reformaţi, fie scutiţi, fie puşi în retra­gere, etc. Tot deodată se insistă ca aceste date să fie trimise cel mai târziu până la 1 Mai stil nou a. c. m Aseară la ora 6 p. m. avut loc la direcţia regională a căilor ferate din lo­calitate o conferinţă a d. Gh. Scutaru, directorul regiun­ei împreună cu toţi şefii de servicii ai regiunei, relativ la înfiin­ţarea de şcoli profesionale pentru toate ramurile serviciului de cale ferată. S-a preconizat în principiu înfiinţarea acestor şcoli, la Iaşi, Galaţi şi Chişinău. Dezideratele cu privire la această ches­­tiune vor fi trimise la Bucureşti, und­e se va hotărî uniformizarea modului de funcţionare a acestor şcoli care vor lua fiinţă pentru întreaga ţară. — In cursul săptămânei viitoare va apare decretul-lege, prin care se men­ţin la catedrele lor, pentru încă un an pe profesorii, cari pentru limită de vâ­­slă, m­arm sa fie scoşi la pensie pe ziua de 1 Octombrie.­­ Serviciul de Apr­ovizion­are a Co­­mastei Iaşi aduce le cunoştinţa publicu­lui că primin­d un stoc strop de cartofi, vinde orice cantităţi cu preţul de iei 1,50 kgr. t

Next