Mişcarea, iulie 1919 (Anul 13, nr. 136-153)
1919-07-24 / nr. 147
* * * * * 4 V ANUL XIII No. 147 JOI 24 IULIE 1919 Abonamente Redacţia şi Adminteraţia Iaşi» Piaţa Untres Mo. 6. Orzie iS« bitirwa: 8—13 a. m. şi 3-6 p. m. Ammcfari şi Reclame Se prn«Re«c ta «ra«fiţiuni avantajoase direct la Adsri niirtraţia Karomni, laşi Raţa Untrei 6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate. Apare zilnic Sub Direcţiuneaunui comitet de Redacţie Bami Guvern şi Opoziţie " Ziarele oficioase ale d-lui Take Ionescu afirmă că nouile declaraţii şi făcute de şeful partidului conservator naţionalist au edificat opinia publică asupra celor ce cugetă d-sa în marea chestiune a revendicărilor naţionale. Ce a spus dl Take Ionescu în discursul pe care l-a rostit la clubul conservator? După noi absolut nimic,după ziarele conservatoare că va vorbi după ce va vorbi mai întâi guvernul. Dl Take Ionescu declară categoric că nu cunoaşte acţiunea guvernului în chestiunea naţională, dar totuşi combate această acţiune. In cazul acesta ne întrebăm : când este mai sincer dl Take Ionescu ? Atuncea când afirmă că nu cunoaşte acţiunea guvernului în chestiunea revendicărilor naţionale şi-i cere să vorbească—căci aşa e constitţional zice d-sa, ca întăi să se pronunţe guvernul şi în urmă opoziţia— sau atuncea când socoate că-şi face meseria de opozant, criticând şi combătând acţiunea diplomatică a guvernului, pe care ar însemna că o cunoaşte. Să reflectăm asupra primei situaţiuni. Este drept ceea ce se susţine de dl Take Ionescu, că nu cunoaşte punctul de vedere al guvernului în chestiunea externă ? Nu, hotărât că nu. Guvernul a vorbit categoric prin glasul autorizat al primului ministru, care la Conferinţa Păcei a expus punctul de vedere românesc şi a invocat toate drepturile noastre istorice, şi legitime pe baza tratatului de alianţă. Guvernul a vorbit prin reprezentanţi diplomatici cari au susţinut integritatea revendicărilor noastre, apărându-le în faţa Marilor Puteri, în faţa întregei lumi, înaintea cărora, au fost susţinute şi apărate toate interesele româneşti. Guvernul a declarat, credem, destul de categoric că nu poate recepta clauzele prevăzute în tratatul de pace cu Austria şi că nici într’un caz nu va consimţi să se ştirbiască nici suveranitatea statului nici să se atingă independenţa noastră economică. Aceste esenţiale motive au fost expuse şi documentate de către primul delegat la conferinţă, care este şi şeful guvernului. Astfel şi ţara şi străinătatea cunoaşte atât ceia ce revendică România la congresul păcei precum şi modul cum au fost apărate aceste revendicări. Şi ţara şi streinătatea ştie aceasta, afară bine înţeles de d. Take Ionescu... .Şi astfel d-sa socoate că-şi justifică atitudinea pe care a avut-o la Paris în chestiunea teritoriilor româneşti, sau aceia pe care a adoptat-o când s’a întors în ţară, afirmând prin declaraţii şi expozeie că nu cunoaştegândul guvernului în chestiunea externă. • Deci, din această cauză, d. Take Ionescu începe campania de răsturnare a guvernului pe chestiunea internă.Şeful conservatorilor naţionalişti, s-a întors de la Paris ca un adevărat „homo novus“, în viaţa politică de astăzi... Aspecte Politice Ini Imaturi Am înregistrat în cursul săptămânei tot ce a fost mai activ din partea opoziţiei noastre atât de nuanţate. Declaraţii şi interviewuri din partea d-lui Iake Ionescu, declaraţii şi expozete din partea d-lui Marghiloman, turnetele „politice“ ale generalului Averescu — o adevărată vâltoare politică în faţacăreia opinia publică păstrează o indiferenţă semnificativă. Totuşi în situaţiunea generală, în viaţa noastră politică de astăzi, se resimte ceva care, mai mult decît o înrâurire trecătoare, contribuie la luminarea şi educaţiimnea politică a ţărei. Niciodată poate că în zilele de acum ţara nu poate face justa distincţiune între oamenii noştri politici cari servesc numai interesele neamului şi ale ţărei, şi între aceia cari profesează politica. Aceste două curente sunt astăzi mai pronunţate ca oricând. Opinia publică, care agită la evoluţiile actuale şi cari participă la toate frământările şi năzuinţile nouei Românii, poate vedea aspectul acesta în toată realitatea. Deoparte oameni cari formând un bloc al apărării naţionale luptă din răsputeri şi cu duşmanii şi cu prietenii pentru toate cauzele mari ale românismului, iar de altă parte acel „front unic“ care se încordează sub toate formele pentru a duce lupta împotriva celor dintâi. Acesta este aspectul generic al vieţii politice din vechiul regat. El a fost relevat adesea de către fraţii noştri de peste munţi, de cătră fraţii noştri de peste Prut, dar „frontul unic“ continuatorul unei foarte vechi sistem de luptă, îşi urmează acţiunea fără cea mai mică rezervă faţă de marile şi hotărâtoarele momente prin care trece România nouă, ieşită victorioasă din răsboiul pe care l-a purtat. .PROGRAMUL IO-NULUI MARGHILOMAN Autorul „păcei de la Bucureşti“ d-l Al. Marghiloman, a anunţat că îşi reface iar programul politic. După ce cu atâta perseverenţă inzistă prin toate intervievurile şi discursurile că niciodată nu a fost germanofil— şt în această privinţă colecţiunea „Steagului“ reapărut în ziua în care a semnat tratatul de pace la Bucureşti este o strălucită dovadă— şeful „progresiştilor“ a anunţat la o întrunire electorală a comitetului „progresist, că îşi reface şi programul politicei interne. Deşi în proces pe baza legei de expropiere—,d. Marghiloman a declarat că primeşte legea expropierei pe care toată lumea ştie cum a şi susţinut-o in parlamentul de la Iaşi!... D-l Marghiloman a afirmat că programul d-sale politic este de astăzi înainte bazat pe noua organizare a producţiei agricolă—fără a da o mai largă explicaţiune. Prin aceasta d-l Marghiloman a înţeles că de astăzi înainte marii d-sale proprietari vor lega o prieteni vecinică cu ţăranii—şi nimic mai mult. Acest nou program politic a fost anunţat de însuşi d-l Marghiloman la comitetul electoral al clubului marghilomanist. Pentru campania electorală d-l Marghiloman e în stare să facă întradevăr toate sacrificiile... CITIŢI IN PAGINA a II-a ULTIMILE STIRI TELEGRAFICE ECOURI Ceea ce trebuia prelevat în mod deosebit, vorbind de activitatea, şi opera d-lui Bu- I rada serbătorit de publicistica ieşană, este faptul că d-sa posedă o bogata colecţiune a muzicii de pe vremuri care ar trebui păstrată ca un adevărat tezaur. Ţinem amzista asupra acestui fapt intru cât dl. Burada a adunat în cursul anilor tot ce s’a scris ca muzică naţională şi care altădată aparţinea repertorului teatrului naţional din Iaşi-In afară da aceasta dl. Burada—cum se poate vedea şi din volumul prim al „Istoriei Teatrului din Moldova“—deţine muzica populară întrebuinţată din jocul strămoşesc al păpuşilor“ precum şi toate cântecele pluguşorului, al vicleimului şi al celorlalte jocuri din vremea Crăciunului şi al Sf. Vasile. Această operă colectată de d. Burada cu toată dragostea pentru arta naţională, nu trebuie să se piardă.... * Din iniţiativa revizorului şcolar al judeţului, dl. Th. Gheorghiu, se va ridica la Tulcea, un bust al lui Spiru C. Haret, neuitatul fost ministru al şcoalelor şi biserica l.or. * La Arad a încetat din viaţă protopul Dr. Laurian Luca, care a lasat în urma lui numeroase acte filantropice şi naţionale. * Miniştrii ardeleni d-nii Popp şi Goldiş au vizitat Constanţa. ■ * „Albumul Directoratului Sănătăţei Publice şi a comitetului central sanitar“ va apare în curând alcătuit de Marele Cartier General, serviciul sanitar. Intre altele el va cuprinde pe toţi medicii farmacişti şi studenţii care au murit în timpul războiului. e ancheta la Asia Mică Lyon.—Se trimite în Asia Mică o comie de anchetă fără a controla Comandamentul grec, ci numai pentru a studia. Note Politice ne mai putând idolatra pe d-nii Marghiloman și Arion, „Opinia“ se întoarce la vechiul ei amor, spre d. Take Ionescu. Confratele ieșan — singurul din presa noastră—constată că ultimul discurs rostit de dl. Take Ionescu „a fost cât se poate de interesant“ pentru... ? ...Pentru „caracterul de filipică împotriva liberalilor“, şi pentru că... „cele arătate de dl. Take Ionescu sunt de natură a pune într’o lumină din cele mai defavorabile pe diriguitorii liberali“. Aceasta le spune ziarul ieşan „cetind pe d. Take Ionescu“ şi noi relevăm reflecţiile critice amintidune filipicele „Opiniei“ la adresa d-lui Take Ionescu în tot timpul răsboiului. * „îndreptarea“ nu consacră nici un rând în amintirea regretatului general Eremia Grigorescu care a fost înmormântat la Oituz. Ziarul „ligii poporului“ se mulţumeşte a relata într’un simplu reportaj modul cum s’a făcut ceremonia funebră la Bucureşti — fără nici un alt omagiu redacţional. Astfel cinsteşte GENERALUL AVERESCU memoria vitejilor ţărei... * „Epoca“ demonstrează astfel importanţa discursului rostit de d-l Take Ionescu în chestiunea internă ca având raport cu chestiunea externă : —„Foarte bine,—ar putea să ne riposteze presa guvernului, — dar ce au deaface destăinuirile de ordin intern,ale d-lui Take Ionescu cu marea problemă externă care este astăzi la ordinea zilei și care trebue să absoarbă toate preocupările. Are deaface şi are deaface încă mult, pentru motivul că şi în acţiunea diplomatică de acum, ca şi in timpul neloflalităţei şi ca şi în chestiunea pregătirei şi conducerei războiului în toamna anului 1916, la d. Ionel Brătianu au primit considerentele de politică internă şi de interes de partid, în loc ca să primeze interesele generale ale ţărei“. Adică dl. Brătianu a declarat răsboiul din interes de partid şi a luat atitudinea ştiută la conferinţa păcei pentru acelaş interes... LA MOARTEA GENERALULUI GRIGORESCU CUVINTUL PRIllILO! MINIST! La înmormântarea generalului Grigorescu, primul ministru d-l I. I. C. Brătianu, a rostit următorea cuvântare : „ Se duce dintre noi, în strălucirea slavei militare curată, comandantul de la Mărăşeşti — de la Mărăşeşti unde el şi tovarăşii lui de luptă, în zilele marilor încercări în care se hotăra viitorul neamului, i-au asigurat credinţa neclintită în sine şi respectul lumei, de la Mărăşeşti, unde vitejia lor a creiat astfel un isvor neîntrecut de energie naţională. Pentru această comoară vie cu care ei au înzestrat conştiinţa naţională, suntem datori pe veci recunoştinţă amintitei lor glorioase. Suntem datori totodată să nu lăsăm să se piardă din roada ogoarelor pe care ai atâta bărbăţie şi cu atâta sânge le-au brăzdat şi le-au semănat cei mai vrednici fii ai României. FUNERARIILE UNUI EROU Atacuri de întreaga suflare româneasca am deplâns moartea prematură a uneia din cele mai frumoase figuri din galeria eroilor noştri, generalul Eremia Grigorescu. Straja neclintită de la Oituz, eroul care a condus pănă în cele mai mici amănunte strălucita rezistenţă a ostaşilor de la Mărăşeşti, comandantul neînvins care a îngenunchiat semeţia lui Makensen, a căzut răpus de o boală nemiloasă, după ce şi-a văzut cu ochii rezultatele destoiniciei sale şi a bravelor trupe ce le-a comandat. De altfel funerariile naţionale ce s’au făcut ilustrului defunct, au depăşit uzanţele cunoscute pănă acum la noi. M. S. Regele, printr’un ordin de zi, pentru a onora memoria generalului Grigorescu, ordonă ofiţerilor cari în timpul campaniei au făcut parte din armata I, să poarte doliu timp de trei zile. Pe de altă parte d. I. I. C. Brătianu preşedintele consiliului de miniştri în cuvinte emoţionante, la mormântul generalului Eremia Grigorescu, a adus prinosul de recunoştinţă al romănimei întregi, pentru a cărei mântuire a luptat cu aşa strălucită bărbăţie. Corpul generalului Grigorescu a fost aşezat în cimitirul eroilor de la Mărăşeşti, unde va fi pildă neperitoare a jertfelor şi bărbăţiei unui neam, puse în serviciul celei mai sfinte cause naţionale. La orice greutate, în orice încercare, să nu uităm pilda lor şi datoria ce o avem către opera ce au sădit. Ca şi dânşii să fim cu credinţă şi cu tărie şi oricare ar fi încercările să nu lăsăm să se ştirbească nimic din demnitatea, din siguranţa, din ceea ce constitue condiţiile vitale ale desvoltărei naţionale. Eroii de la Mărăşeşti ne-au arătat că puterea neamurilor stă în energia conştiinţei. In numele guvernului am dureroasa datorie să aduc la mormântul generalului Grigorescu prinosul Lie recunoştinţă al româninoi întregi pentru a cărei mântuire el a luptat cu atâta strălucită bărbăţie. Fie că în aceste sirin minte, îndurerata familie a gloriosului general să poată găsi o alinare în cruda ei jale“, o face savantul de la „Presa“—că noi sântem aceia, care acordării Regelui aceste prerogative legiuitoare, şi vin „Dreptul public românesc“ (Constnţiunea de la 1866) şi tot aşa este fals a se susţine că aceste puteri aparţin în fond Miniştrilor. Ele nu aparţin Miniştrilor nici în fond nici în formă, pentru ci este vorba doar despre ceia ce prescri Constituţiunea, nu despre ceia ce s’ar putea întâmpla în practică, chiar în cadrul dispoziţiunilor constituţionale. De altfel ar fi absurd a conchide că Constituţiunea impune Regelui menţinerea drepturilor naţional şi a integrităţii teritoriale (art. 87 a 3 în fine) pentru realizarea căreia i se ia jurământul, fără să i se deie în acelaş timp şi posibilitatea de a lua, în consecinţă, unele măsuri normative, până ce va fi cu putinţă existenţa Parlamentului, i se poate impune o aşa de mare şi grea tersiune, şi în acelaş timp, când e vorba de acţiunea care tinde la împlinirea ei, să i se impună a rămânea cu mâniie încrucişate ? De aceia, în loc de a rămânea numai la teoria necesităţii absolute, fără un text care să arate şi modalităţile acţiunii regale, în caz de inexistenţă a Parlamentului, am mers până la a prezenta argumente istorice şi analitice că Adunarea Naţională de la 1866 prin articolul 129 a înţeles fără îndoială să lese Regelui posibilitatea de a lucra pe cale normativă conform dreptului nostru public intern anterior. Aşa fiind, pentru aceste consideraţiuni cum şi pentru toate consideraţiunile arătate în seria de articole apărute în „Mişcarea“, întrebăm Direcţiunea „Presei“, care trebue să aibă cunoştinţă de activitatea ucenicilor ei, unde este viciul afirmat în concluziunea savantului autor al articolului publicat în No. 129, în „Dreptul public românesc“, care nu este nici al „Mişcării“ şi cu atât mai mult nici al „Presei“, în instrumentul de potenţiare a funcţiunii intelectuale a savantului, (în lupa lui), sau în chiar această facultate ? Savantul de la „Presa“ ! Şi tot aşa, art. 32 al. 5, trebueşte citit astfel:„Nici o lege nu poate fi supusă sancţiunii regale decât după ce se , va fi discutat şi votat liber de majoritatea ambelor adunări“, când aceste adunări există. Dar, când Cameră şi Senat nu există, urmează oare că Regele pierde această a doua atribuţiune legislativă, ce i se recunoaşte prin acest nou aliniat ? Dar ei este textul, care să-i ridice, în acest caz, dreptul de sanţiune, adică dreptul de a hotărî, de astă dată luând în privire desvoltarea principiului, oportunitatea unor viitoare norme de activitate socială? Şi atunci, dreptul de iniţiativă şi de sancţiune nu sânt ele, şi în cazul inexistenţei Parlamentului, puteri legiuitoare acordate Regelui în sensul art. 96 din Constituţiunea de la 1866? Care este acum rolul Miniştrilor ? Miniştrii, în caz când Regele este pus în poziţiune de a exercita, în nefiinţa Parlamentului, puterile legiuitoare proprii lui, sânt pur şi simplu garanţii constituţionaliste res’ponsabili de măsura normativă purcesă de la Rege, calitate, pe care ei sânt liberi s’o primească sau s’o refuze, iscălind măsura luată, sau demisionând. Ei mai sânt și alcătuitorii juridico-tehnici, ei singuri, sau prin comisiuni speciale, ai acelor norme de activitate socială. Atât și nimic mai mult. Prin urmare este fals a se spune—cum Din Camera franceza Raportul lui Pichon.—Clauzele financiare. Lyon.— Sâmbătă în Cameră comisiunea păcii prezidată de Viviani a discutat raportul lui Pichon asupra cauzelor economice. Luni se studiază raportul lui Renard asupra muncei și în sfârșit asupra clauzelor financiare ultimul raport articular. Vot de încredere in cabinetul Italian Roma.— Votul Camerei Italiene în favoarea ministerului a fost primit nu numai de ziarele guvernamentale, dar chiar de cele cu atitudine pănă acum rezervată.