Mişcarea, august 1919 (Anul 13, nr. 154-177)

1919-08-01 / nr. 154

ANUL XIII No. 154 Abonamente: || Redacţia şi Administraţia­­ Aminciuri şi Red a ras Apare zilnic Un an . . . . /% . . . . A® * tel Sas» Mi .....................40­e te tei TnH Uaâ........................3» de ici Se porira**« tej cmnKttoEÎ avîmtojosse direct la Adm­i­­nwmnsfîa r­­aratei, teşi Piaţa Ufiimsi 6. De­ssemeeea prio toate agenţiile de publicitate. VINERI 1 AU­GUST 1919 Sub Direcţiunea umil comitet de Redacţie NOTE IM SPANIA Acum, când putem analiza mai cu sânge rece atitudinea pe care au avut-o diferitele state neutre în conflictul eu­ropean,—Spania este aceia care se im­pune mai în­tăi atenţiei noastre. In uni­unea latină, ea a fost o notă discor­dantă. In războiul pentru eliberarea nea­murilor ea a lăsat ca dincolo de Pirinei, Franţa să fie aproape strivită, fără ca să-i ofere ajutorul său frăţesc. Să fi fost oare această atitudine rezultatul unui cal­cul egoist de jertfe şi profituri? Să fi avut Spania sângelui fierbinte şi cura­jului înăscut, tăria unui astfel de cal­cul ? De sigur că nu. Cauze mai adînci au făcut-o să stea cu arma la picior privind cu nepăsare la luptele ce se dă­deau în jurul hotarelor ei. Iar aceset cauze ni le descrie admirabil de Jules Laborde în opera sa: „NI y a toujours des Pyrénées“,—carte scrisă în urma u­­nei recente călătorii făcute dincolo de Pirinei. D. Laborde arată mai întâi că strâmtul patriotism spaniol, nu poate ierta Franţei instalarea ei în Maroc, nici Statelor-Unite intervenţia în Cuba şi Fi­­lipine, nici Angliei-stăpânirea Gibralta­­rului. Vine apoi o concepţie politică şi socială care o apropie din nenorocire de Germania. Spania înclină întotdeauna că­tre autoritatea monarhică şi clericală, către cultul săbiei şi al biciului; acestei dominaţii aspre trebue de altfel să atribuim şi pierderea tuturor colonii­lor ei. In sfârşit, nu trebue să nesoco­tim nici acţiunea conrupătoare a Ger­maniei, care a jucat şi aici rolul său... Din fericire însă nu toată Spania a căzut în cursa germanofiliei. S’ar putea spune chiar că aproape unanimitatea e­­litei intelectuale a fost, cum zic ei, „al­­l­adophile“. Astfel Ibanez, Galdos, Val­des, Azorin, Melgar, Unamuno, au sus­ţinut cu putere cauza Franţei. Mai mult chiar o parte din cler, în frunte cu ar­hiepiscopul de Tarragona s-a pronunţat pentru Aliaţi. Curtea era germanofilă afară de Re­ge, care atât prin ajutorul ce l-a dat pri­­zonerilor de răsboiu cât şi prin expri­marea indignărei contra atrocităţilor co­mise de germani,—s’a dovedit a fi un amic al Inţelegerei. Pentru aceasta, dl. Laborde crede că datoria Francezilor în Spania este de a fi amici ai Tronului, care i-a susţinut. Noi credem că pe lângă aceasta­ po­porul francez mai are una : aceia de a face uitate toate vechile animosităţi, cer­când astfel să readucă la blocul latin,— care, cu toate încercările prin care trece azi, se va forma totuşi într’un apropiat viitor—această soră mai m­are, pe care mici nemulţumiri au ţinut-o departe de lupta comună. V. Pav. fcrfL Piața Hui voi fi. Ore» 0» S—'«ha. m. și­­ 3-6 p. sa. DESTĂINUIRILE... Un tăvălug uriaş pare că a nive­lat inteligenţele din partidul cob­ser­­vator-naţionalist, „înălţându-le“ pe toate către culmile atinse de gân­direa „Evenimentului. Destăinuirile urmează... Ioneştii vor­besc... Spun tot ceia­ ce nu interesează pe nimeni, spun ceia ce însuşi ei nu cred, o vorbărie goală menită să înşele auzul fără să lămurească o atitudine, fără să arăte o credinţă. Atitudine! Credinţă! Vorbe ne­înţelese pentru acei cari au făcut veşnic salturi de circ, de clovni, pentru a se menţine pe o scenă politică pe care au necinstit-o de atâtea ori. Vorbe neînţelese pentru a­­cei cari trădând interesele ţării, se si­lesc să-şi­ facă un piedestal din bucăţi însângerate din trupul ei, pentru a se urca acolo unde o ambiţie bol­navă îi mână. Şi totuşi destăinuirile urmează... Vorbeşte Miile, scrie Fagure, stri­gă dl Take Ionescu,—întreaga con­­frăţie se agită sterp şi searbăd. Banalităţile curg ploaie, calomniile se repetă la infinit, fără ca minţile acestea înguste să se gândească la desgustul ce îl stârnesc prin preo­cupări şi atitudini nedemne de tim­purile mari pe cari le trăim. Nici o scânteie de adevăr, nici un pic de bun simţ. De la ultimul scrib pănă la şeful de partid acelaş lim­baj, aceleaşi manopere. Nimic nou, decât doar vorbele umflate pentru a lăuda o virginitate de mult pier­dută. Iar acei cari mai au curajul să citească „destăinuirile“ acestor oameni,—calomnii strecurate prin­tre coloane pentru a li se­ trece mai uşor intenţiile de răşluire a bogăţi­ilor şi teritoriului ţărei,—se întreabă nedumeriţi cum mai îndrăznesc să­­se adreseze unui neam al cărui i­­deal l’au nesocotit, a cărui cauză au trădat-o. Cum mai speră, co­pleşiţi cum sunt de ridicolul lipsei de program şi convingeri, că vor putea să se strecoare şi de data a­­ceasta fără să lămurească opinia publică asupra unor fapte cari nu mai­ pot fi ascunse. Ţara s’a săturat de destăinuiri, ţara vrea lămuriri. Să i se spuie deci: e adevărat că dl Take Iones­cu a mărturisit încasarea celor 300000 ruble de la Rusia ţaristă? E adevărat că dl Take Ionescu a mărturisit cedarea Torontalului ? E adevărat că susţine cedarea petro­lului şi a bogăţiilor ţărei ? Dl Take Ionescu care era totdea­una atât de vorbăreţ, când se ocu­pă de faptele şi gândurile augustei sale persoane,—nu trebuie să în­târzie prea mult aceste mici lămu­riri, fără care toate destăinuirile d-sale au doar valoarea discursului de la Caracal. C. ! »Ives V­t.«*»»«] ECO Ul­i Problema ştiinţifică a euihanariei care a preocupat atât de mult lumea medicală, este tratată cu multă­­profunzime în romanul „Un revoltă" scris de o scriitoare daneză Ka­ren Brannson şi apărut în traducere fran­ceză la „Fasquelle “.Autoarea prin romanul ei pledează în fa­voarea acestei descoperiri ştiinţifice care e euthanasia şi­­după care urmează a se în­lesni moartea acelora ale căror suferitiţi sunt invindeccibile. * Emile Vandervelde, fruntaşul socialist bel­gian, a adunat într’un volum intitulat „Dans la mélée“ toate conferinţele şi discursurile pe care le-a ţinut în timpul războiului. Ca unul care a făcut parte din guvernul belgian a­­ceastă lucrare are un interes istoric şi do­cumentar care une­ori se referă şi la revo­­luţiunea rusească. * In editura librăriei,, Sfetea"­ va apare toată opera inedită şi netipărită a poetulului Geor­ge Coşbuc­ In câte­va volume se vor aduna toate ba­ladele şi poesiile pe care în anii tineri ma­rele poet le-a tipărit în revistele de peste munţi şi cari au rămas necunoscute la noi, precum şi toate poesiile originale şi traduceri cari zac împrăştiate prin ziarele şi revistele noastre. Deasemenea va apare şi un volum de proză.❖ Poetul Al. Vlăhuţă car­e foste decorat de Franţa se află bolnav. Un intim al poetului ne comunică că au­torul lui„Dan“ are în manuscris uin roman intitulat „Memoriile lui Dan“ şi o serie de schiţă inedite scrise acum­ două decenii. * Inginerii din Birmingham vor sărbători la 23 August a. c. centenarul morţii lui James Wott, inventatorul maşini cu aburi. * Dl. ministru I. G. Duca a fost ales preşe­dinte activ al „Sindicatului ziariştilor. * La Bucureşti se va­ înfiinţa o Universitate Liberă. Raporturile comerciale reluate intre Italiaa şi Germania LYON.— Italia a reluat legă­­turile comerciale cu Germania. Se menţine încă secuestrele apli­cate averilor supuşilor Germani din Italia, aceasta până la aplicarea deciziunilor definitive ce vor fi luate la Conferinţa păcei. CITIŢI IN PAGINA a II-a ULTIMELE STIRI TELE­GRAFICE / IN NOUA ROMÂNIE Sfatul iraţional din Sibiu Marele sfat naţional al Ar­dealului s’a întrunit ori la Sibiu începându-şi lucrările. In ordinea de zi găsim între alte chestiuni şi cele nouă mari reforme sociale şi politice: pro­blema agrară şi cea electorală. Ambele aceste două mari re­forme vor fi supuse discuţiunei marelui sfat naţional de peste munţi, pentru ca înfăptuirea lor să desăvârşească opera de de­mocratizare a nouei Românii, pornită din vechiul regat din primul moment al prăbuşireî germane. Ceea­ ce democraţia ardeleană a înscris în programul ei politic la Alba Iulia, urmează să se sanctifice acum la Sibiu. Momentul e istoric. Această măreaţă operă se înfăptueşte astăzi când oştirea noastră re­purtează noui victorii împotriva maghiarilor pe cari i-a gonit peste Tisa, şi în momentul când Suveranii Cari au creat unirea tuturor românilor păşesc din nou pe pământul Transilvaniei. Marea operă democratică se înfăptueşte în Ardeal în aceste momente de victorii şi entuzi­asm, de către toţi membrii Ma­relui Sfat Naţional care au fost sporiţi prin cooptarea celorlalţi 46 membri suplimentari aleşi de consiliul dirigent. MOMENTE EPOCALE Cam s a semnat tratatul din Versailles de Georges Leblanc O zi glorioasă: 28 Iunie 1919.—Gale­ria de Oglinzi.—Armata franceză. Castelul. I Semnarea tratatului de pace a fost foarte’mişcătoare şi înălţătoare, cu toată simplicitatea şi severitatea ce s’a voit a se da acestui­act. Emoţia, a provenit mai ales din senti­mentele în care se zbăteau inimile noas­tre. înălţarea ţinea mai mult de impor­tanţa faptului istoric ce era pe punctul a se înfăptui, de­cât de faptul şi ingeniosi­­tatea organizărei. Pentru a se sărbători purificarea ga­leriei de oglinzi, este foarte adevărat că nu s’a găsit nimic mai uimitor şi mai mare de­cât actul ce este pe punctul a se face. Această zi o merităm, căci inima franceză a fost timp de 48 ani în con­tinuă aşteptare, iar în aceşti din urmă 5 ani ne-am găsit în mare nelinişte sufle­tească, de suferinţă şi de doliu! Izbânda pentru­ care am vărsat atâta sânge—a fost atât de materializată prin schimbarea solemnă a semnăturilor,—în­cât pot zice că am trăit o oră de uşu­rare şi veselie. Am căutat în acest moment contact fiinţelor cu care am petrecut tot timpul războiului în comunitatea de speranţă, probându-le o frăţie dulce, amestecând emoţia lor cu a noastră. Sunt oameni care erau nenorociţi, de a nu fi putut vedea acea zi. Am eşit din palatul din Versailles, cu inima veselă, cu sentimen­tul libertăţei şi al demnităţei noastre re­dobândite. Cum să nu zic că-i frumoasă şi mare această ceremonie, când ne gândim că de aci înainte toate umilinţele au dispărut. Alsacia şi Lorena au revenit la Patria mumă. Nil mai simţim mănuşa de fer nemţească pe ceafă. In un cuvânt Franţa este salvată! De aci înainte poporul nos­tru neadormit va munci fără să mai au­dă cizma prusacă. H1 Pe lângă toate acestea şi timpul a fost favorabil, căci după atâtea zile posomo­râte şi glorioase după un ajun rece şi noros’, de o dată se arată în acea zi o după amează radioasă şi plină de urare. A doua zi era o duminică încântătoare bună de pictură. Ziua de 28 Iunie 1919, zi de glorie, plină de glorie și strălucire. mai ales spre seară, se prindea de mi­nune cu sentimentele noastre­ de demni­tate naţională. Pentru generaţia viitoare, darea de seamă nu ar fi complectă, dacă nu am arăta graţia fină şi veselă a acestei stră­luciri primăvăratice, cerul limpede şi albastru de apoteoză, delicateţa frumoa­sei lumini din Ile­ de France care scălda cele­ m­ai maestoase decoruri ale bătrânei Franţe şi lumina cea mai mare a Fran­ţei moderne. Cer frumos şi tandru, vesel, spilcuit, o lumină adorabilă unei ţări unde gus­tul clarităţei se înrudeşte cu farmece­le visului, căci Francezii au bunul gust al eclerajului peste decorurile nobile şi spectacolele încântătoare, aşa că vom păstra totdeauna amintirea­­splendoarei triumfale care a venit în ajutorul proto­­­­colului! Oamenilor care au făcut şi fac ceva bun trebue să se ştie să li se facă drep­tate.—După încântarea cerului şi a lu­­minei ceia ce merită să se mai noteze şi care a contribuit mai mult la splen­doarea şi­­grandoarea ceremoniei este admirabila ordine a trupelor care erau înşirate în tot lungul drumului de la Pa­ris­ şi în curtea de onoare, aceste trupe formau un lanţ dublu care se întindeau până sub zidurile castelului. Venind cu automobilul pe drumul prin­cipal sau chiar pe stradele laterale ce pornesc din gară îţi face o impresie teri­bilă văzând acel măreţ palat cu totul popu­lat şi aglomerat cu părţi din istoria Franţei ridicându-se în o armonie maestoasă pe un cer albastru de sărbătoare, iar în mij­locul acestui palat o mare albastră de soldaţi francezi care au salvat şi au fă­cut gloria Franţei. In lungul castelului se întindeau dra­­goni cu lănci­­­înfiorătoare, infanteriştii fericiţi că au participat la această glo­rie, după ce au suferit cu tenacitate mi­zeria şi pericolul, iar către flancurile lor i se întindea o imensă faţă de masă de un albastru delicat care în suprafaţă ma­re are atâta dulceaţă şi care pentru vii­torul nostru şi mândria noastră este culoarea prin care vom vedea totdeauna reînviind eroismul lor. Mai sus, drapelele regimentelor şi ste­­guleţele lăncilor, siluetele călăreţilor, li­niile urcătoare şi nemişcătoare ale sol­daţilor care păstrează în acelaş timp fru­museţea franceză ca şi patria. Castelul, acesta e un cap de operă de armonie, de echilibru, de proporţie, de gust şi de măsură în splendoarea decorativă, care caracterizează frumoasele ordonanţe ale spiritului francez. Onoare autorităţei militare care a do­bândit acest preludiu şi a realizat acest simbol! In această zi de triumf ce o da­torăm soldaţilor noştri şi şefilor lor, gra­ţie acestui dispozitiv avem viziunea uimi­toare a tot ce au salvat. Cum se poate înfrâna specula? Guvernul a luat nouă măsuri pen­tru a înfrâna lăcomia speculatorilor cari din zi în zi scumpesc preţurile făcând traiul imposibil. Iniţiativa guvernului este lăuda­bilă, de­sigur, pentru că el tinde să curme odată, de la rădăcină, toate greutăţile cari apasă pe toţi locui­torii din cauza nouei clase create în timpul războiului şi care e clasa speculanţilor. Ori­cât de aspre ar fi măsurile luate de guvern,ele nu sunt sufi­ciente pentru a putea împiedeca jo­cul speculatorilor. Controlul permanent trebue să-l exercite însuşi publicul care zilnic vine în contact cu tot soiul de spe­culatori. Publicul are datoria de a inter­veni cel dintăi şi­ de a denunţa au­torităţilor pe toţi acei cari ope­rează ca în codru, percepând pre­ţuri fabuloase şi exploatând în mod revoltător nevoile mulţim­ei. Ori­cât s’ar căzni organele admi­nistrative ca să supravegheze pe speculanţi, ele sunt prea insufici­ente pentru a putea exercita con­trolul pretutindeni. Deci în ajutorul acestui control trebuie să intervie şi publicul care astfel va determina respectarea pre­ţurilor şi a condiţiunilor de desfa­cere a mărfurilor sau articolelor alimentare. Numai astfel specula va putea fi într’adevăr nimicită, iar speculatorii pedepsiţi pentru abuzurile lor. C Eri s’au întors artişti teatrului Na­ţional din Iaşi cari au jucat 40 zile în Basarabia, succes moral şi material fru­mos. Măsuri economice «HOMES SESTEIOR Pentru a se asigura hrana popu­laţiei şi a se evita specula un de­­cret-lege din 21 iunie a imobilizat întreaga recoltă de grâu, secară, orz, ovăz, orzoaică şi porumb. Pentru ca această măsură să nu dean­aştere însă la rele interpre­tări cari ar face ca producătorii sau agricultorii să nu poată consuma din recolta anului curent, pentru hrana familiei, a muncitorilor sau animalelor ce le posedă.Ministerul de Industrie a trimes o nouă circu­lară cu amănunte asupra aplicărei acelui decret. Prin această circulară se fixează cantităţile ce le pot consuma pro­ducătorii, calculate în raţii pentru populaţia urbană şi rurală. Se mai atrage atenţiunea ca să se treacă în tablouri cantităţile trebuitoare judeţului şi acele necesare însămân­­ţării. Pentru hrana judeţelor în cari recolta e neîndestulătoare, primele ridicări din prisosul altor judeţe se vor lua de la producătorii cari nu au magazii pentru conservarea re­coltei. Plata cerealelor se va face de co­misiile de aprovizionare, pe preţuri maximale fixate. Recolta de rapiţă e complect li­beră, exportul este însă oprit, pâ­nă la noi dispoziţiuni. Măcinatul recoltei se va face nu­mai cu autorizarea comisiunilor de aprovizionare­­, iar plata se va face numai în bani. Mecanicii agri­coli sunt mobilizaţi pe loc. Aceste ultime măsuri vor asigura pe deplin credem noi, hrana popu­laţiei şi a armatei precum şi face­rea unei largi însembăţări în pri­măvara şi toamna viitoare. Făuritorul României Mari“ Ni-l descoperă d-l Lascar Antonia Cu logica d-lui Lascar Antonin nu se glumește, dar mai ales cu modestia d-sale care l’a făcut atât de.... simpatic. De astă dată d-l Lascar Antonin şi-a pus această modestie în serviciul şefului său d-l Al. Marghiloman, încercând să-l arate ca : „Făuritorul României Mari!11 Intr’adevăr, „Presa“ publică în numă­rul de aseară, un articol întitulat: „Cum va scrie istoria“ în care se ocupă de ro­lul celor trei şefi de partide în acţiunea pentru înfăptuirea idealului naţional. De d-l Brătianu „Presa“ spune că n’a avut o atitudine hotărâtă şi ca atare n’a făcut nimic. Dar n’ar putea să ne spună „Presa“, cărei acţiuni se datoreşte închiegarea României Mari, dacă nu acţiunii şi atitu­dinii hotărâte a d-lui Brătianu ? Dar d-l Lascar Antonin nu voeşte s’o recunoască, pentru că are interesul să-l facă pe d-l Marghiloman Ceia ce nici d-sa n’o crede : făuritorul României Mari!.... De aceia cu desinvoltura cu care a­­runcă un capăt de ţigară d. Lascar An­tonii­ îl trece pe șeful partidului conser­vator în Istoria L­eamfilui ca făuritor al României Mari. II știam pe d-l Lascar Antoniu slab în istorie, dar acum dovedește și o altă slă­biciune de natură pur mintală, căci con­statările sale vor face chiar pe d-l Mar­ghiloman să roşească.... 0 campanie in contra lui Michaelis NAUE­N.— Ziarul Socialist „ Wormaerts“ a deschis o campa­nie energică contra fostului Cance­lar al Imperului Dr. Michaelis, care s’a făcut vinovat de îndemnarea în eroare a poporului German, cu pri­lejul demersului pentru pace al Papei Benedict, ziarul cere darea sa în judecată. Propunerea lui Tittoni Lyon.—Consiliul suprem intera­liat a luat în cercetare propunerea ministrului de externe italian Tit­toni, care constă în introducerea sistemului repartiţiunii de cărbuni şi alimente între diferitele state a­­liate.

Next