Mişcarea, august 1919 (Anul 13, nr. 154-177)
1919-08-01 / nr. 154
ANUL XIII No. 154 Abonamente: || Redacţia şi Administraţia Aminciuri şi Red a ras Apare zilnic Un an . . . . /% . . . . A® * tel Sas» Mi .....................40e te tei TnH Uaâ........................3» de ici Se porira**« tej cmnKttoEÎ avîmtojosse direct la Adminwmnsfîa raratei, teşi Piaţa Ufiimsi 6. Dessemeeea prio toate agenţiile de publicitate. VINERI 1 AUGUST 1919 Sub Direcţiunea umil comitet de Redacţie NOTE IM SPANIA Acum, când putem analiza mai cu sânge rece atitudinea pe care au avut-o diferitele state neutre în conflictul european,—Spania este aceia care se impune mai întăi atenţiei noastre. In uniunea latină, ea a fost o notă discordantă. In războiul pentru eliberarea neamurilor ea a lăsat ca dincolo de Pirinei, Franţa să fie aproape strivită, fără ca să-i ofere ajutorul său frăţesc. Să fi fost oare această atitudine rezultatul unui calcul egoist de jertfe şi profituri? Să fi avut Spania sângelui fierbinte şi curajului înăscut, tăria unui astfel de calcul ? De sigur că nu. Cauze mai adînci au făcut-o să stea cu arma la picior privind cu nepăsare la luptele ce se dădeau în jurul hotarelor ei. Iar aceset cauze ni le descrie admirabil de Jules Laborde în opera sa: „NI y a toujours des Pyrénées“,—carte scrisă în urma unei recente călătorii făcute dincolo de Pirinei. D. Laborde arată mai întâi că strâmtul patriotism spaniol, nu poate ierta Franţei instalarea ei în Maroc, nici Statelor-Unite intervenţia în Cuba şi Filipine, nici Angliei-stăpânirea Gibraltarului. Vine apoi o concepţie politică şi socială care o apropie din nenorocire de Germania. Spania înclină întotdeauna către autoritatea monarhică şi clericală, către cultul săbiei şi al biciului; acestei dominaţii aspre trebue de altfel să atribuim şi pierderea tuturor coloniilor ei. In sfârşit, nu trebue să nesocotim nici acţiunea conrupătoare a Germaniei, care a jucat şi aici rolul său... Din fericire însă nu toată Spania a căzut în cursa germanofiliei. S’ar putea spune chiar că aproape unanimitatea elitei intelectuale a fost, cum zic ei, „alladophile“. Astfel Ibanez, Galdos, Valdes, Azorin, Melgar, Unamuno, au susţinut cu putere cauza Franţei. Mai mult chiar o parte din cler, în frunte cu arhiepiscopul de Tarragona s-a pronunţat pentru Aliaţi. Curtea era germanofilă afară de Rege, care atât prin ajutorul ce l-a dat prizonerilor de răsboiu cât şi prin exprimarea indignărei contra atrocităţilor comise de germani,—s’a dovedit a fi un amic al Inţelegerei. Pentru aceasta, dl. Laborde crede că datoria Francezilor în Spania este de a fi amici ai Tronului, care i-a susţinut. Noi credem că pe lângă aceasta poporul francez mai are una : aceia de a face uitate toate vechile animosităţi, cercând astfel să readucă la blocul latin,— care, cu toate încercările prin care trece azi, se va forma totuşi într’un apropiat viitor—această soră mai mare, pe care mici nemulţumiri au ţinut-o departe de lupta comună. V. Pav. fcrfL Piața Hui voi fi. Ore» 0» S—'«ha. m. și 3-6 p. sa. DESTĂINUIRILE... Un tăvălug uriaş pare că a nivelat inteligenţele din partidul cobservator-naţionalist, „înălţându-le“ pe toate către culmile atinse de gândirea „Evenimentului. Destăinuirile urmează... Ioneştii vorbesc... Spun tot ceia ce nu interesează pe nimeni, spun ceia ce însuşi ei nu cred, o vorbărie goală menită să înşele auzul fără să lămurească o atitudine, fără să arăte o credinţă. Atitudine! Credinţă! Vorbe neînţelese pentru acei cari au făcut veşnic salturi de circ, de clovni, pentru a se menţine pe o scenă politică pe care au necinstit-o de atâtea ori. Vorbe neînţelese pentru acei cari trădând interesele ţării, se silesc să-şi facă un piedestal din bucăţi însângerate din trupul ei, pentru a se urca acolo unde o ambiţie bolnavă îi mână. Şi totuşi destăinuirile urmează... Vorbeşte Miile, scrie Fagure, strigă dl Take Ionescu,—întreaga confrăţie se agită sterp şi searbăd. Banalităţile curg ploaie, calomniile se repetă la infinit, fără ca minţile acestea înguste să se gândească la desgustul ce îl stârnesc prin preocupări şi atitudini nedemne de timpurile mari pe cari le trăim. Nici o scânteie de adevăr, nici un pic de bun simţ. De la ultimul scrib pănă la şeful de partid acelaş limbaj, aceleaşi manopere. Nimic nou, decât doar vorbele umflate pentru a lăuda o virginitate de mult pierdută. Iar acei cari mai au curajul să citească „destăinuirile“ acestor oameni,—calomnii strecurate printre coloane pentru a li se trece mai uşor intenţiile de răşluire a bogăţiilor şi teritoriului ţărei,—se întreabă nedumeriţi cum mai îndrăznesc săse adreseze unui neam al cărui ideal l’au nesocotit, a cărui cauză au trădat-o. Cum mai speră, copleşiţi cum sunt de ridicolul lipsei de program şi convingeri, că vor putea să se strecoare şi de data aceasta fără să lămurească opinia publică asupra unor fapte cari nu mai pot fi ascunse. Ţara s’a săturat de destăinuiri, ţara vrea lămuriri. Să i se spuie deci: e adevărat că dl Take Ionescu a mărturisit încasarea celor 300000 ruble de la Rusia ţaristă? E adevărat că dl Take Ionescu a mărturisit cedarea Torontalului ? E adevărat că susţine cedarea petrolului şi a bogăţiilor ţărei ? Dl Take Ionescu care era totdeauna atât de vorbăreţ, când se ocupă de faptele şi gândurile augustei sale persoane,—nu trebuie să întârzie prea mult aceste mici lămuriri, fără care toate destăinuirile d-sale au doar valoarea discursului de la Caracal. C. ! »Ives Vt.«*»»«] ECO Uli Problema ştiinţifică a euihanariei care a preocupat atât de mult lumea medicală, este tratată cu multăprofunzime în romanul „Un revoltă" scris de o scriitoare daneză Karen Brannson şi apărut în traducere franceză la „Fasquelle “.Autoarea prin romanul ei pledează în favoarea acestei descoperiri ştiinţifice care e euthanasia şidupă care urmează a se înlesni moartea acelora ale căror suferitiţi sunt invindeccibile. * Emile Vandervelde, fruntaşul socialist belgian, a adunat într’un volum intitulat „Dans la mélée“ toate conferinţele şi discursurile pe care le-a ţinut în timpul războiului. Ca unul care a făcut parte din guvernul belgian această lucrare are un interes istoric şi documentar care uneori se referă şi la revoluţiunea rusească. * In editura librăriei,, Sfetea" va apare toată opera inedită şi netipărită a poetulului George Coşbuc In câteva volume se vor aduna toate baladele şi poesiile pe care în anii tineri marele poet le-a tipărit în revistele de peste munţi şi cari au rămas necunoscute la noi, precum şi toate poesiile originale şi traduceri cari zac împrăştiate prin ziarele şi revistele noastre. Deasemenea va apare şi un volum de proză.❖ Poetul Al. Vlăhuţă care foste decorat de Franţa se află bolnav. Un intim al poetului ne comunică că autorul lui„Dan“ are în manuscris uin roman intitulat „Memoriile lui Dan“ şi o serie de schiţă inedite scrise acum două decenii. * Inginerii din Birmingham vor sărbători la 23 August a. c. centenarul morţii lui James Wott, inventatorul maşini cu aburi. * Dl. ministru I. G. Duca a fost ales preşedinte activ al „Sindicatului ziariştilor. * La Bucureşti se va înfiinţa o Universitate Liberă. Raporturile comerciale reluate intre Italiaa şi Germania LYON.— Italia a reluat legăturile comerciale cu Germania. Se menţine încă secuestrele aplicate averilor supuşilor Germani din Italia, aceasta până la aplicarea deciziunilor definitive ce vor fi luate la Conferinţa păcei. CITIŢI IN PAGINA a II-a ULTIMELE STIRI TELEGRAFICE / IN NOUA ROMÂNIE Sfatul iraţional din Sibiu Marele sfat naţional al Ardealului s’a întrunit ori la Sibiu începându-şi lucrările. In ordinea de zi găsim între alte chestiuni şi cele nouă mari reforme sociale şi politice: problema agrară şi cea electorală. Ambele aceste două mari reforme vor fi supuse discuţiunei marelui sfat naţional de peste munţi, pentru ca înfăptuirea lor să desăvârşească opera de democratizare a nouei Românii, pornită din vechiul regat din primul moment al prăbuşireî germane. Ceea ce democraţia ardeleană a înscris în programul ei politic la Alba Iulia, urmează să se sanctifice acum la Sibiu. Momentul e istoric. Această măreaţă operă se înfăptueşte astăzi când oştirea noastră repurtează noui victorii împotriva maghiarilor pe cari i-a gonit peste Tisa, şi în momentul când Suveranii Cari au creat unirea tuturor românilor păşesc din nou pe pământul Transilvaniei. Marea operă democratică se înfăptueşte în Ardeal în aceste momente de victorii şi entuziasm, de către toţi membrii Marelui Sfat Naţional care au fost sporiţi prin cooptarea celorlalţi 46 membri suplimentari aleşi de consiliul dirigent. MOMENTE EPOCALE Cam s a semnat tratatul din Versailles de Georges Leblanc O zi glorioasă: 28 Iunie 1919.—Galeria de Oglinzi.—Armata franceză. Castelul. I Semnarea tratatului de pace a fost foarte’mişcătoare şi înălţătoare, cu toată simplicitatea şi severitatea ce s’a voit a se da acestuiact. Emoţia, a provenit mai ales din sentimentele în care se zbăteau inimile noastre. înălţarea ţinea mai mult de importanţa faptului istoric ce era pe punctul a se înfăptui, decât de faptul şi ingeniositatea organizărei. Pentru a se sărbători purificarea galeriei de oglinzi, este foarte adevărat că nu s’a găsit nimic mai uimitor şi mai mare decât actul ce este pe punctul a se face. Această zi o merităm, căci inima franceză a fost timp de 48 ani în continuă aşteptare, iar în aceşti din urmă 5 ani ne-am găsit în mare nelinişte sufletească, de suferinţă şi de doliu! Izbânda pentru care am vărsat atâta sânge—a fost atât de materializată prin schimbarea solemnă a semnăturilor,—încât pot zice că am trăit o oră de uşurare şi veselie. Am căutat în acest moment contact fiinţelor cu care am petrecut tot timpul războiului în comunitatea de speranţă, probându-le o frăţie dulce, amestecând emoţia lor cu a noastră. Sunt oameni care erau nenorociţi, de a nu fi putut vedea acea zi. Am eşit din palatul din Versailles, cu inima veselă, cu sentimentul libertăţei şi al demnităţei noastre redobândite. Cum să nu zic că-i frumoasă şi mare această ceremonie, când ne gândim că de aci înainte toate umilinţele au dispărut. Alsacia şi Lorena au revenit la Patria mumă. Nil mai simţim mănuşa de fer nemţească pe ceafă. In un cuvânt Franţa este salvată! De aci înainte poporul nostru neadormit va munci fără să mai audă cizma prusacă. H1 Pe lângă toate acestea şi timpul a fost favorabil, căci după atâtea zile posomorâte şi glorioase după un ajun rece şi noros’, de o dată se arată în acea zi o după amează radioasă şi plină de urare. A doua zi era o duminică încântătoare bună de pictură. Ziua de 28 Iunie 1919, zi de glorie, plină de glorie și strălucire. mai ales spre seară, se prindea de minune cu sentimentele noastre de demnitate naţională. Pentru generaţia viitoare, darea de seamă nu ar fi complectă, dacă nu am arăta graţia fină şi veselă a acestei străluciri primăvăratice, cerul limpede şi albastru de apoteoză, delicateţa frumoasei lumini din Ile de France care scălda cele mai maestoase decoruri ale bătrânei Franţe şi lumina cea mai mare a Franţei moderne. Cer frumos şi tandru, vesel, spilcuit, o lumină adorabilă unei ţări unde gustul clarităţei se înrudeşte cu farmecele visului, căci Francezii au bunul gust al eclerajului peste decorurile nobile şi spectacolele încântătoare, aşa că vom păstra totdeauna amintireasplendoarei triumfale care a venit în ajutorul protocolului! Oamenilor care au făcut şi fac ceva bun trebue să se ştie să li se facă dreptate.—După încântarea cerului şi a luminei ceia ce merită să se mai noteze şi care a contribuit mai mult la splendoarea şigrandoarea ceremoniei este admirabila ordine a trupelor care erau înşirate în tot lungul drumului de la Paris şi în curtea de onoare, aceste trupe formau un lanţ dublu care se întindeau până sub zidurile castelului. Venind cu automobilul pe drumul principal sau chiar pe stradele laterale ce pornesc din gară îţi face o impresie teribilă văzând acel măreţ palat cu totul populat şi aglomerat cu părţi din istoria Franţei ridicându-se în o armonie maestoasă pe un cer albastru de sărbătoare, iar în mijlocul acestui palat o mare albastră de soldaţi francezi care au salvat şi au făcut gloria Franţei. In lungul castelului se întindeau dragoni cu lănciînfiorătoare, infanteriştii fericiţi că au participat la această glorie, după ce au suferit cu tenacitate mizeria şi pericolul, iar către flancurile lor i se întindea o imensă faţă de masă de un albastru delicat care în suprafaţă mare are atâta dulceaţă şi care pentru viitorul nostru şi mândria noastră este culoarea prin care vom vedea totdeauna reînviind eroismul lor. Mai sus, drapelele regimentelor şi steguleţele lăncilor, siluetele călăreţilor, liniile urcătoare şi nemişcătoare ale soldaţilor care păstrează în acelaş timp frumuseţea franceză ca şi patria. Castelul, acesta e un cap de operă de armonie, de echilibru, de proporţie, de gust şi de măsură în splendoarea decorativă, care caracterizează frumoasele ordonanţe ale spiritului francez. Onoare autorităţei militare care a dobândit acest preludiu şi a realizat acest simbol! In această zi de triumf ce o datorăm soldaţilor noştri şi şefilor lor, graţie acestui dispozitiv avem viziunea uimitoare a tot ce au salvat. Cum se poate înfrâna specula? Guvernul a luat nouă măsuri pentru a înfrâna lăcomia speculatorilor cari din zi în zi scumpesc preţurile făcând traiul imposibil. Iniţiativa guvernului este lăudabilă, desigur, pentru că el tinde să curme odată, de la rădăcină, toate greutăţile cari apasă pe toţi locuitorii din cauza nouei clase create în timpul războiului şi care e clasa speculanţilor. Oricât de aspre ar fi măsurile luate de guvern,ele nu sunt suficiente pentru a putea împiedeca jocul speculatorilor. Controlul permanent trebue să-l exercite însuşi publicul care zilnic vine în contact cu tot soiul de speculatori. Publicul are datoria de a interveni cel dintăi şi de a denunţa autorităţilor pe toţi acei cari operează ca în codru, percepând preţuri fabuloase şi exploatând în mod revoltător nevoile mulţimei. Oricât s’ar căzni organele administrative ca să supravegheze pe speculanţi, ele sunt prea insuficiente pentru a putea exercita controlul pretutindeni. Deci în ajutorul acestui control trebuie să intervie şi publicul care astfel va determina respectarea preţurilor şi a condiţiunilor de desfacere a mărfurilor sau articolelor alimentare. Numai astfel specula va putea fi într’adevăr nimicită, iar speculatorii pedepsiţi pentru abuzurile lor. C Eri s’au întors artişti teatrului Naţional din Iaşi cari au jucat 40 zile în Basarabia, succes moral şi material frumos. Măsuri economice «HOMES SESTEIOR Pentru a se asigura hrana populaţiei şi a se evita specula un decret-lege din 21 iunie a imobilizat întreaga recoltă de grâu, secară, orz, ovăz, orzoaică şi porumb. Pentru ca această măsură să nu deanaştere însă la rele interpretări cari ar face ca producătorii sau agricultorii să nu poată consuma din recolta anului curent, pentru hrana familiei, a muncitorilor sau animalelor ce le posedă.Ministerul de Industrie a trimes o nouă circulară cu amănunte asupra aplicărei acelui decret. Prin această circulară se fixează cantităţile ce le pot consuma producătorii, calculate în raţii pentru populaţia urbană şi rurală. Se mai atrage atenţiunea ca să se treacă în tablouri cantităţile trebuitoare judeţului şi acele necesare însămânţării. Pentru hrana judeţelor în cari recolta e neîndestulătoare, primele ridicări din prisosul altor judeţe se vor lua de la producătorii cari nu au magazii pentru conservarea recoltei. Plata cerealelor se va face de comisiile de aprovizionare, pe preţuri maximale fixate. Recolta de rapiţă e complect liberă, exportul este însă oprit, până la noi dispoziţiuni. Măcinatul recoltei se va face numai cu autorizarea comisiunilor de aprovizionare, iar plata se va face numai în bani. Mecanicii agricoli sunt mobilizaţi pe loc. Aceste ultime măsuri vor asigura pe deplin credem noi, hrana populaţiei şi a armatei precum şi facerea unei largi însembăţări în primăvara şi toamna viitoare. Făuritorul României Mari“ Ni-l descoperă d-l Lascar Antonia Cu logica d-lui Lascar Antonin nu se glumește, dar mai ales cu modestia d-sale care l’a făcut atât de.... simpatic. De astă dată d-l Lascar Antonin şi-a pus această modestie în serviciul şefului său d-l Al. Marghiloman, încercând să-l arate ca : „Făuritorul României Mari!11 Intr’adevăr, „Presa“ publică în numărul de aseară, un articol întitulat: „Cum va scrie istoria“ în care se ocupă de rolul celor trei şefi de partide în acţiunea pentru înfăptuirea idealului naţional. De d-l Brătianu „Presa“ spune că n’a avut o atitudine hotărâtă şi ca atare n’a făcut nimic. Dar n’ar putea să ne spună „Presa“, cărei acţiuni se datoreşte închiegarea României Mari, dacă nu acţiunii şi atitudinii hotărâte a d-lui Brătianu ? Dar d-l Lascar Antonin nu voeşte s’o recunoască, pentru că are interesul să-l facă pe d-l Marghiloman Ceia ce nici d-sa n’o crede : făuritorul României Mari!.... De aceia cu desinvoltura cu care aruncă un capăt de ţigară d. Lascar Antonii îl trece pe șeful partidului conservator în Istoria Leamfilui ca făuritor al României Mari. II știam pe d-l Lascar Antoniu slab în istorie, dar acum dovedește și o altă slăbiciune de natură pur mintală, căci constatările sale vor face chiar pe d-l Marghiloman să roşească.... 0 campanie in contra lui Michaelis NAUEN.— Ziarul Socialist „ Wormaerts“ a deschis o campanie energică contra fostului Cancelar al Imperului Dr. Michaelis, care s’a făcut vinovat de îndemnarea în eroare a poporului German, cu prilejul demersului pentru pace al Papei Benedict, ziarul cere darea sa în judecată. Propunerea lui Tittoni Lyon.—Consiliul suprem interaliat a luat în cercetare propunerea ministrului de externe italian Tittoni, care constă în introducerea sistemului repartiţiunii de cărbuni şi alimente între diferitele state aliate.