Mişcarea, august 1919 (Anul 13, nr. 154-177)
1919-08-02 / nr. 155
ANUL XIÍI No. 155 SSSa.’aas Bans ßtbommen^-: tJ.SÍ ÄU tos» lisxl: .......... de tei Trei fcra . . . ........ 29 de iei flateefia st fWiafnlstmfla hifi, Piaţa ywtoca Mp. 6. ©reî» de Bfesroer: g—$2 a. sa. şi 3—6 p. sn. AmmdksH și Reda mc Se pftaes* * te cseiSpKsj awAtejea&a direct ia AdsriînE?rația ■t&sritkâ, Saşi Prima Unirei fi. DeB«nsa®ea pfte tete agenţii!« de publîcftate. SAMBATA 2 AUGUST 1919 Apare zilnic Sub Direcfiunea unui comitet de Redacţie Sl .mmer Bans UNEI ATITUDINI Vălurile cari acopereau secretele misterioaselor comisiuni ale Conferinţei de Pace, se ridică unul câte unul. Zadarnic au fost uşile capitonate şi storurile trase, zădarnice formulele vagi ale „ligei Naţiunilor“ şi „autodeterminărei“,—ochii indiscreţi ai marilor mulţimi au pătruns mai departe de sofismele ce cu îmbelşugare li se serveau, cercetând bănuitori culisele conferinţei, secretele hotărârilor şi, ceia ce au aflat nu este de natură să liniştească spiritele întronând acea pace eternă ce atât o visau. Popoarele au aflat că,—după cum atât de bine spune ziarul elveţian „Le Democrate“ : „Unele din Marele Puteri, sub impulsiunea nababilor internaţionali ai căror şefi se află la New-York, dacă nu la Berl îni se silesc să pună literalmente sub tutelă Polonia, Ceho-Slovacia, România şi Iugo-slavia. Iar mai departe : „Micile Naţiuni sunt silite să iscălească în alb sclavia economică pe care Aliaţii vor voi s’o impue“. Apoi: „Prin aceste măsuri surprinzătoare Serbia şi România sunt coborâte la rangul de colonii“; „Iugo-Slavia, complectamente sleită e pe cale de a deveni sclava sindicatelor financiare americane“. Şi cine conduce toate aceste manopere? Ne-o spune tot „Le Democrate“. Satrapii Baruch, Bratneys şi Bowman, sprijiniţi de puternice personalităţi politice impun voinţa lor lui Wilson“. Aceşti speculatori arhimilionari vor să menajeze Germania copleşind totodată restul Europei pentru a pescui în apă tulbure“. „Le este indiferent dacă sângele curge, totul e ca să producă capitalurile lor“. Acestea sunt fapte. Lumea le cunoaşte, le comentează, le dezaprobă. Pentru noi însă ele au o îndoită însemnătate ; ele ne desvăluesc în întregime o atitudine care până acum părea de nepriceput, fie ne arată legătura între dl Take Ionescu şi aceste pasări de pradă ale finanţei „semi-evreeşti şi semicreştine“, cum o numeşte tot „Le Democrate“. In adevăr, momentul venirei şefului conservatorilor-naţionalişti în ţară coincide cu atitudinea intransigentă luată de dl Brătianu în faţa tendinţelor de subjugare economică. Odată venit, dl. Take Ionescu ia o atitudine servilă nu numai în chestiunele politice dar, fără să fie silit, pune ca prim punct al unui program politic neconceput încă,—cedarea petrolului aceleaşi finanţe. Mai mult, caută să atragă către aceiaşi politică pe ceilalţi fruntaşi, căutând să arăte marilor speculatori occidentali că dl Brătianu va rămânea izolat în politica de rezistenţă, făcându-le astfel jocul pentru care a fost trimis. E o însărcinare demnă de antecedentele d-lui Take lonescu. Eri era dl Poklewski stăpânul, astăzi e Baruch, Branteys et Comp. ! Dl Take lonescu e uri om nou, şeful conservatorilor naţionalişti s’a democratizat ! Şi în timp ce în ţară urmează campania criminală contra acelora ce caută să salveze onoarea şi bogăţiile ţărei,—în străinătate micile naţiuni care îşi dau seamă de pericolul ce le ameninţă strigă prin glasul ziarului elveţian „Le Democrate“: „Bravo, D-le Brătianu, Elveţienii aplaudă gestul d-tale!“ Opinia publică să tragă concluzia..... .. ECOURI Wiîi Jcaăi Bio.vrarskaaasjssâ Epigramistul Vera a scris pentru „Opereta Noastră“ o serie de gutrenuri în care trece în revistă pe toţi artiştii noştri de operetă. Broşura, elegant imprimată, cu desemnuri artistice de Gruia începe prin următoarea definiţie a acestui gen uşor de teatru: Opereta în lumea artei şi ca un copil naiv, Opereta pentru suflet E ca un aperitiv“ In asemenea „quatrene“ epigramistul Vera șarjează ușor aruncând din când în când plinele trăsături caracteristice pentru elementele principale cari reprezintă arta, în operetă. * Charles Richet a scos în editura „Alean“ din Paris un nou volum întitulat „La Sélection numaine“ in care savantul francez face teoria progresului omenesc. Acest progres nu e posibil fără o selecţiune determinată care să creieze o omenire superioară. Pentru aceasta se impune o rafinare a inteligenţei secondată, de o perfectă deosebire a sănătăţei fizice şi morale. Savantul francez propagă higiena socială precum şi regulamentarea şi controlul căsătoriei.* Alfred Valette directorul revistei ,,Mercure de France“ studiind problema producţiunei generale în raport cu munca zilnică de 8 ore constată că formula săptămânei de 48 ore de lucru va reduce cu mult producțiunea, întrucât dacă se scad și sărbătorile din cursul anului, în afară, de Duminici, ziua de lucru sa reduce la 6 ore. împărţirea Banatului Este o mare greşală spune Robert de Flers Marele nostru prieten şi scriitor francez d. Robert de Flers publică în „Figaro“ un judicios articol în chestiunea Banatului. împărţirea Banatului, d. Robert de Flers o consideră ca o mare greşală a conferinţei de pace, iar dezacordul dintre România şi Serbia constitue un pericol serios pentru siguranţa Aliaţilor şi mai ales a Franţei. Linia care va despărţi Banatul, este cu totul nelogică şi arbitrară. Ea urmează o câmpie fără nici un accident de teren şi izolează între ele regiuni cari prin producţiunea lor simt indispensabile unora altora. Ce viitor vor avea câmpiile de grâne din Torontal cari sunt atribuite Serbiei fără cărbunele şi fierul regiunei muntoase a Caraş-Severinului care rămâne României? Acest lucru urmează a steriliza toată bogăţia ţărei. Banatul este un fel de cadrilater cu trei din laturile sale formate de apele Dunărei, Tisei şi Mureşului şi a patra de Carpații transilvăneni. Este deajuns să ne aruncăm ochii pe hartă ca să vedem că această ţară nu poate fi divizată între cele două naţiuni, fără ca ele să nu aibă toate şansele de a se încadra. Partea românească lipsită de liber acces la Tisa şi Dunăre rămâne înăbuşită, iar partea sârbească fără fier şi cărbune pierde şansele de prosperitate. Şi d. Robert de Flers termină judiciosul său articol cu următoarea elocventă observaţiune: „Şi mă gândesc cu durere şi cu mânie că s’a pregătit poate ziua, când aceleaşi uniforme vor acoperi un an pământ, de astădată nu amestecate între ele, ci pe linia de foc a două armate fratricide“. Acţiunea Armatei Române Frontul de Est.—Schimb de focuri de armă, mitraliere şi tun. Frontul de Vest.—Trupele noastre au ocupat pe dreapta Tisei ,localităţile : Tardos-Szobaytakta - Szadatakta - Harkany - Tisalucs şi Orokto. OraşulSzolnok este în flăcări. Operaţiuni sunt în curs. Pierderi.—Răniţi: Maior Grecescu Ion, maior Marinescu Victor, căpitan Lemeny Nicolae, locot. Nistor Gheorghe, locot. Barca Alexandru, locotenent Folbert Carol, locot. Aniţei Vasile, locotenent Păsărică Alexandru, sub-locotent Traian Haneş. Dispăruţi: Sub-locotenent Pop Corneliu (senior). V. G. MORŢUNI Din Roman se anunţă moartea neaşteptată a fruntaşului nostru, V. G. Morţun. Ştirea aceasta va întrista nu numai prietenii şi partizanii politici, dar şi pe toţi aceia cari au putut cunoaşte îndeaproape pe fostul ministru şi fruntaş liberal. Viaţa politică a lui V. G. Morţun este foarte bogată şi rodnică. Ea începe de la primele manifestări socialiste din ţară, din epoca „Contemporanului“ din Iaşi şi continuă până în zilele noastre. In mişcarea socialistă de la noi, V. G. Morţun aparţine acelei pleiade de visători şi idealişti cari au redactat revistele ziarele şi toate publicaţiunile socialiste între anii 1882—1894. Când vechea mişcare socialistă a înţeles să-şi continue activitatea mai cu folos într’un partid politic de guvernământ, V. G. Morţun a fost printre cei dintâi dintre fruntaşii mişcărei cari au intrat în partidul naţional-literal, în programul căruia mişcarea socialistă-culturală recunoştea de pe atuncea cele mai înaintate principii democratice. Aceste principii n’au părăsit un singur moment pe V. G. Morţun, care ani de zile a luptat pentru realizarea operelor democrate cari au fost înfăptuite de partidul liberal. Fost deputat în diverse legislaţiuni, Vasile G. Morţun a fost ministru al lucrărilor publice, ministru de interne şi preşedinte al Adunărei Constituante. Atunci când s’a pus chestiunea realizărei unităţii naţionale, V. G. Morţun a fost printre cei dintăi care, cu acelaş avânt al sufletului său, a participat la măreaţa operă a războiului nostru naţional. Pasionat nu numai de idei politice înaintate, dar şi de artă, V. G. Morţun a cheltuit în ambele direcţiuni cea mai frumoasă parte din avutul său , pentru întreţinerea mişcărei socialiste de pe vremuri, şi pentru cele mai frumoase tablouri de artă din care a alcătuit o adevărată galerie, încurajând astfel pictura şi sculptura română. Morţun a fost şi un literat distins. In revistele socialiste de pe vremuri a scris o serie preţioasă de poeme în proză, iar pentru teatru a scris două piese cari s’au jucat cu succes pe scena Teatrului Naţional: „Ştefan Hudici“ şi „Zulnic Hâncu“. Ca parlamentar a rostit o serie de discursuri între cari cele mai remarcabile sunt acelea consacrate „Votului Universal“, „Chestiunei Ţărăneşti“, „Chestiunei Israelite. A colaborat la „Contemporanul“, „Dacia Viitoare“, „Revista Socială“, „Muncitorul“, „Literatură şi Ştiinţă“, „Evenimentul Literar“, „Munca“, „Munca Literară şi Ştiinţifică“, „Lumea Nouă“ şi la alte reviste şi ziare. Temperament de artist, V. G. Morţun s’a bucurat de o mare popularitate, fiind iubit şi stimat de prietini şi adversari politici. Poeţii, literaţii, artiştii şi pictorii au găsit întotdeauna, în V. G. Morţun un bun şi sincer prietin admirator. Sub auspiciile lui Morţun a apărut pe cheltuiala sa proprie primul volum al lui Ion Creangă, ilustrat de pictorul ieşan T. Buiucliu. Fruntaşul nostru a închis ochii la 59 ani, — poate cu acel zimbet de blândeţă care-l caracteriza—când strălucitele raze ale democraţiei româneşti se îmbină cu acelea ale unităţii noastre naţionale, lui, făuritori ai armistiţiului de la Buftea şi trădători ai misiunilor se zbat azi să scape din plasa ce însuşi ei şi-au împletit-o. Zădarnice încercări. Ţintuiţi la stâlpul infamiei îi vom sili să se întovărăşească din nou cu acei la cari slugi plecate se duceau să cerşească ajutorul în lupta contra ţărei, îi vom sili să se întoarcă la la Makensen pe care l-au tradat după cum altă dată trădaseră ţara. Servitorii inamicului pe care l-au ajutat cu vorba şi cu fapta într-o strânsă unire cu ceilalţi salariaţi, nu trebue să mai rădice capul în România Mare. Operade purificare își urmează cursul. D-nii Grigoraș Filipescu și Argetoianu, cu toată îndrăzneala ce-i caracterizează, nu vor putea reposta. Lumina se va face !. Tovarăşii trădătorilor Un fapt de extremă gravitate vine să se adauge la mulţimea atitudinilor puţin cinstite ale D-lor Argetoianu şi Grigoraş Filipescu. De o săptămână „Viitorul“ somează pe fruntaşii tigişti să desmintă tratativile ce le-au avut cu ziarele comandaturi nemţeşti, atunci când ţara se găsea sub ocupaţia vrăjmaşului. In faţa probelor ce le posedă Viitorul, leader-ii sunt siliţi să tacă, ascunzandu-se cu capul în cunisip. Nu vor scapa însă. Probele zdrobitoare se vor aduce pentru a se mai arata încă odată opiniei publice cine sunt acei cari azi în numele celui mai curat patriotism acuză conducătorii ţării pentru atitudinea demnă ce o au. Luaţi de guler vor fi încă odată nevoiţi sa-şi recunoască infamiile, primindu-şi răsplata dispreţului fiecărui om cinstit. Tovarăşi ai salariaţilor comandaturei, apărători ai aceluia care înainte de retragerea în Moldova, propunea pacea separată inamic. Problema chiriilor La Sf. Dumitru a. c., expiră termenul acordat prin decretul-lege cu privire la prelungirea contractelor de locaţiune cu sporurile fixate. Deci ar urma ca toţi proprietarii — (dacă nu va interveni o nouă măsură)— având contractele expirate, să fixeze noul chirii, sporindu-le în bună voie şi în deplină libertate. In această situaţiune problema chiriilor trebuie să ne preocupe de pe acum. Cu excepţiuniea unora sau altora, cei mai mulţi dintre proprietari aşteaptă cu nerăbdare expirarea termenului pentru a putea majora chiriile. Aceasta va fi o mare împovorare a populaţiunei şi în deosebi a acelei populaţiuni care suportă cu atâta greutate toată problema complicată a traiului. Cunoscută fiind calamitatea chiriilor încă din vremurile normale, va trebui să se ia măsuri ca proprietarii cari ar voi să abuzeze de nevoile actuale să fie limitaţi la un venit legal ! Chiriile au atins preţurile maxime încă înainte de război şi toată lumea aştepta o bruscă scădere. Cu legea măsurilor excepţionale s’au prelungit toate contractele de locaţiune iar cu decretul-lege din anul trecut s’au acordat proprietarilor sporuri de 10, 20 şi 30 la sută. In situaţiunea de azi chiriile au ajuns la cele mai mari urcări. Proprietarii de imobile vor trebui să ţie seamă de acest fapt,căci altfel se vor impune noi măsuri pentru ca specula să nu atingă proporţii fantastice. De aceia relevăm faptul de pe acum. Mote Politice Importanţa politicianismului se poate vedea sporită şi din următoarea ştire pe care o comunică ziarele bucureştene: „Dl Take Ionescu a primit în audienţă pe d. Flondor“. Ziarele nu ne-au lămurit şi asupra duratei acestei audienţe... ❖ Ziarele din Sărindar încearcă o reconfortare. Ele vor să înlocuiască senilitatea directorului-socru prin... moralitatea ginerului director. ❖ Şeful conservator-naţionalist a făcut noi declaraţii prin „Adevărul“, dictând o revistă în chestiunea „decretelor-legi“. Dl. Take Ionescu e gata să... facă orice declaraţiune—numai să nu i se vorbească de concesiunile şi cemnele pe care le-a făcut la Paris. * O delegaţiune musulmană din Cadrileter a fost primită în audienţă de dl. Al. Marghiloman. Presupunem că de astă-dată—având in vedere împrejurările—dl. Marghiloman a fost consequent şi că a dat delegaţiunei acelaş răspuns pe care l-a dat anul trecut, la Iaşi, delegaţiunei dobrogenilor refugiaţi.... Prin noul comunicat partidul conservator-naţionalist arată că guvernul de astăzi se bucură de toată încrederea Suveranului. Concluzia, după comunicatul respectiv, e că partidul conservatornaționalist ezită de a acorda încrederea Suveranului... i V. Gh. Morţun încă de eri dimineaţă se zvonise în Iaşi că starea lui V. G. Aorţun care se afla bolnav de gripă infecţioasă la moşia sa din judeţul Roman, este disperată. Toate încercările medicilor de a salva viaţa ilustrului barbat de stat, au fost zadarnice, căci aseară la orele 7 am primit trista veste că V. G. Morţun şi-a dat ultima suflare. Ştirea morţii lui V. G. Morţun a produs o unanimă părere de rău, fiind unul dintre cei mai iubiţi oameni politici din Moldova. De Vasile Morţun se poate spune că n’a avut duşmani. Vasile Morţun moare la vrâsta de 59 de ani, în plină vigoare, când ar mai fi putut aduce încă mari şi însemnate servicii ţării sale. Ceremonia înmormântării va avea loc Sâmbătă 2 August în parcul conacului moşiei Broşteni, din judeţul Roman. La această tristă ceremonie vor asista reprezentanţi ai guvernului, ai diferitelor societăţi din Bucureşti, precum şi a sătenilor din comunelejudeţului Roman al căror reprezentant în parlament regretatul V. G. Morţun a fost în mod neîntrerupt timp de 20 ani. La clubul liberal din Iaşi şi la liceul naţional s’a arborat drapelul negru. O numeroasă delegaţiune a partidului liberal ieşan va lua parte la înmormântare, depimând o coroană. iif — La înmormântarea mult regretatului fost ministru V. G. Morţun, guvernul va fi reprezentat prin d-nii miniştri Al. Constantinescu, G. G. Duca, Buzdugan, G. G. Mârzescu şi Inculeţ. UN RĂSPUNS " Din partea d-lui C. G. Manciu, ajutor de primar, primim următoarea scrisoare : Domnule Director, Vă rog să publicaţi rândurile de mai jos: „Ziarul „Evenimentul“ în numărul cu data de Marţi 29 Iulie a. c., se ocupă de chestiunea panei fabricată din făină integrală, şi lasă să se înţeleagă, că prezenţa mea ca cenzor la moara „Dacia’“, care macină grâul, ar fi în legătură cu calitatea mai bună sau mai rea a faunei. Printr’un comunicat publicat în ziarul „Mişcarea“ s’au dat lămuriri şi în ceia ce priveşte măcinatul grâului şi în ceia ce priveşte alegerea mea ca cenzor la moara „Dacia“. Adaog că am și demisionat din aceasta calitate, considerând-o ca incompatibilă cu demnitatea pe care o ocup. Ziarul „Evenimentul“ cu data de 31 iulie, revine asupra chestiei, atribuind de data aceasta calitatea rea a panei toleranţiei sau lipsei mele de control faţă de brutari. Să cunoască „Evenimentul“ că am o părere detestabilă de mulţi dintre brutari; că am pus toată energia mea pentru înfrânarea tendinţei lor de a specula publicul; că pe mulţi i-am prins şi pedepsit. Să ia act „Evenimentul“, şi dacă mai are ceva de spus s’o spue.— Astfel, insinuând, comite o ticăloşie, şi unei gazete boiereşti... nu-i şade bine. Primiţi stima mea. C'■ Gh. Manciu». — Ministerul de interne a cerut administraţiei Comunale, de a-i transmite rezultatul operaţiilor de înscrierea în listele electorale. — Ziaristul american L. Wolfsohn a plecat din Iaşi la Chişinău, de unde va trece îa Cernăuţi. Pe linia societăţii forestiere Tişiţa, în apropiere de Mărăşti, a deraiat trenul. Sunt 8 morţi. Se crede că deraierea este opera unor răufăcători. Primul-procuror anchetează. — Timbrele fiscale mobile de 10, 20, 30, 40 şi 50 lei, având aceeaşi formă, desen şi culoare, ca timbrele de 1n 5 lei şi care au fost create pentru trebuinţele, Transilvaniei şi Bucovinei, se vor întrebuinţa şi în ţară, însă numai pentru actele vamale şi efectele de comerţ create în străinătate.