Mişcarea, august 1919 (Anul 13, nr. 154-177)

1919-08-02 / nr. 155

ANUL XIÍI No. 155 SSSa.’aas Bans ßtbommen^-: tJ.SÍ ÄU tos» lisxl: .......... de tei Trei fcra . . . ........ 29 de iei fl­ateefia st fWiafnlstmfla hifi, Piaţa ywtoca Mp. 6. ©reî» de Bfesroer: g—$2 a. sa. şi 3—6 p. sn. AmmdksH și Reda mc Se pftaes* * te cseiSpKsj awAtejea&a direct ia Adsri­­în­E?rația ■t&sritkâ, Saşi Prima Unirei fi. DeB«nsa®ea pfte tete agenţii!« de publîcftate. SAMBATA 2 AUGUST 1919 Apare zilnic Sub Direcfiunea unui comitet de Redacţie Sl .­mm­er Bans UNEI ATITUDINI Vălurile cari acopereau secretele misterioaselor comisiuni ale Confe­rinţei de Pace, se ridică unul câte unul. Zadarnic au fost uşile capi­tonate şi storurile trase, zădarnice formulele vagi ale „ligei Naţiunilor“ şi „autodeterminărei“,—ochii indis­creţi ai marilor mulţimi au pătruns mai departe de sofismele ce cu îm­­belşugare li se serveau, cercetând bănuitori culisele conferinţei, secre­tele hotărârilor şi, ceia ce­ au aflat nu este de natură să liniştească spiritele întronând acea pace eter­nă ce atât o visau. Popoarele au aflat că,—după cum atât de bine spune ziarul elveţian „Le Democrate“ : „Unele din Ma­rele Puteri, sub impulsiunea naba­bilor internaţionali ai căror şefi se află la New-York, dacă nu la Ber­­l îni se silesc să pună literalmente sub tutelă Polonia, Ceho-Slovacia, România şi Iugo-slavia. Iar mai de­parte : „Micile Naţiuni sunt silite să iscălească în alb sclavia econo­mică pe care Aliaţii vor voi s’o im­­pue“. Apoi: „Prin aceste măsuri surprinzătoare Serbia şi România sunt coborâte la rangul de colonii“; „Iugo-Slavia, complectamente sleită e pe cale de a deveni sclava sin­dicatelor financiare americane“. Şi cine conduce toate aceste ma­nopere? Ne-o spune tot „Le De­mocrate“. Satrapii Baruch, Brat­­neys şi Bowman, sprijiniţi de pu­ternice personalităţi politice impun voinţa lor lui Wilson“. Aceşti spe­culatori arhimilionari vor să mena­jeze Germania copleşind totodată restul Europei pentru a pescui în apă tulbure“. „Le este indiferent dacă sângele curge, totul e ca să producă capitalurile lor“. Acestea sunt fapte. Lumea le cunoaşte, le comentează, le deza­probă. Pentru noi însă ele au o îndoită însemnătate ; ele ne desvă­­luesc în întregime o atitudine care până acum părea de nepriceput, fie ne arată legătura între dl Take Ionescu şi aceste pasări de pradă ale finanţei „semi-evreeşti şi semi­­creştine“, cum o numeşte tot „Le Democrate“. In adevăr, momentul venirei şefu­lui conservatorilor-naţionalişti în ţară coincide cu atitudinea intransigentă luată de dl Brătianu în faţa tendin­ţelor de subjugare economică. O­­dată venit, dl. Take Ionescu ia o atitudine servilă nu numai în ches­­tiunele politice dar, fără să fie silit, pune ca prim punct al unui program politic ne­conceput încă,—cedarea petrolului aceleaşi finanţe. Mai mult, caută să atragă către aceiaşi poli­tică pe ceilalţi fruntaşi, căutând să arăte marilor speculatori occidentali că dl Brătianu va rămânea izolat în politica de rezistenţă, făcându-le astfel jocul pentru care a fost tri­mis. E o însărcinare demnă de ante­cedentele d-lui Take lonescu. Eri era dl Poklewski stăpânul, as­tăzi e Baruch, Branteys et Comp. ! Dl Take lonescu e uri om nou, şe­ful conservatorilor­ naţionalişti s’a de­mocratizat ! Şi în timp ce în ţară urmează campania criminală contra acelora ce caută să salveze onoarea şi bo­găţiile ţărei,—în străinătate micile naţiuni care îşi dau seamă de pe­ricolul ce le ameninţă strigă prin glasul ziarului elveţian „Le Demo­crate“: „Bravo, D-le Brătianu, El­veţienii aplaudă gestul d-tale!“ Opinia publică să tragă conclu­zia..... .. ECOURI Wiîi Jcaăi Bio.vrarsk­aaasjssâ Epigramistul Vera a scris pentru „Opereta Noastră“ o serie de gutrenuri în care trece în­­ revistă pe toţi artiştii noştri de operetă. Broşura, elegant imprimată, cu desemnuri artistice de Gruia începe prin următoarea de­finiţie a acestui gen uşor de teatru: Opereta în lumea artei şi ca un copil naiv, Opereta pentru suflet E ca un aperitiv“ In asemenea „qua­trene“ epigramistul Vera șarjează ușor aruncând din când în când p­li­nele trăsături caracteristice pentru elementele principale cari reprezintă arta, în operetă. * Charles Richet a scos în editura „Alean“ din Paris un nou volum întitulat „La Sélection numaine“ in care savantul francez face teoria progresului omenesc. Acest progres nu e po­sibil fără o selecţiune determinată care să creieze o omenire superioară. Pentru aceasta se impune o rafinare a inteligenţei secondată, de o perfectă deosebire a sănătăţei fizice şi morale. Savantul francez propagă higiena socială precum şi regulamentarea şi controlul căsă­toriei.* Alfred Valette directorul revistei ,,Mercure de France“ studiind problema producţiunei generale în raport cu munca zilnică de 8 ore constată că formula săptămânei de 48 ore de lucru va reduce cu mult producțiunea, întru­cât dacă se scad și sărbătorile din cursul a­­nului, în afară, de Duminici, ziua de lucru sa reduce la 6 ore. împărţirea Banatului Este o mare greşală spune Ro­bert de Flers Marele nostru prieten şi scriitor francez d. Robert de Flers publică în „Figaro“ un judicios articol în chestiunea Banatului. împărţirea Banatului, d. Robert de Flers o consideră ca o mare greşală a conferinţei de pace, iar dezacordul dintre România şi Ser­bia constitue un pericol serios pen­tru siguranţa Aliaţilor şi mai ales a Franţei. Linia care va despărţi Banatul, este cu totul nelogică şi arbitrară. Ea urmează o câmpie fără nici un accident de teren şi i­­zolează între ele regiuni cari prin producţiunea lor simt indispensabi­le unora altora. Ce viitor vor avea câmpiile de grâne din Torontal cari sunt atri­buite Serbiei fără cărbunele şi fie­rul regiunei muntoase a Caraş-Se­­verinului care rămâne României? Acest lucru urmează a steriliza toată bogăţia ţărei. Banatul este un fel de cadrilater cu trei din la­turile sale formate de apele Dună­rei, Tisei şi Mureşului şi a patra de Carpații transilvăneni. Este de­aj­uns să ne aruncăm ochii pe har­tă ca să­ vedem că această ţară nu poate fi divizată între cele două naţiuni, fără ca ele să nu aibă toa­te şansele de a se încadra. Partea românească lipsită de li­ber acces la Tisa şi Dunăre ră­mâne înăbuşită, iar partea sârbeas­că fără fier şi cărbune pierde şan­sele de prosperitate. Şi d. Robert de Flers termină judiciosul său articol cu următoa­rea elocventă observaţiune: „Şi mă gândesc cu durere şi cu mânie că s’a pregătit poate ziua, când ace­leaşi uniforme vor acoperi un an­ pământ, de astădată nu amesteca­te între ele, ci pe linia de foc a două armate fratricide“. Acţiunea Armatei Române Frontul de Est.—Schimb de focuri de armă, mitraliere şi tun. Frontul de Vest.—Trupele noastre au ocupat pe dreapta Tisei ,localităţile : Tar­­­dos-Szobaytakta - Szadatakta - Harkany - Tisalucs şi Orokto. Oraşul­­Szolnok este în flăcări. Operaţiuni sunt în curs. Pierderi.—Răniţi: Maior Grecescu Ion, maior Marinescu Victor, căpitan Lemeny Nicolae, locot. Nistor Gheorghe, locot. Barca Alexandru, locotenent Folbert Ca­rol, locot. Aniţei Vasile, locotenent Pă­sărică Alexandru, sub-locotent Traian Haneş. Dispăruţi: Sub-locotenent Pop Cor­­neliu (senior). V. G. MORŢUNI Din Roman se anunţă moartea neaş­teptată a fruntaşului nostru, V. G. Morţun. Ştirea aceasta va întrista nu numai prietenii şi partizanii politici, dar şi pe toţi aceia cari au putut cunoaşte în­de­­aproape pe fostul ministru şi fruntaş li­beral. Viaţa politică a lui V. G. Morţun este foarte bogată şi rodnică. Ea începe de la primele manifestări socialiste din ţară, din epoca „Contemporanului“ din Iaşi şi con­tinuă până în zilele noastre. In mişcarea socialistă de la noi, V. G. Morţun aparţine acelei pleiade de visători şi idealişti cari au redactat revistele zia­rele şi toate publicaţiunile socialiste între anii 1882—1894. Când vechea mişcare socialistă a înţe­les să-şi continue activitatea mai cu fo­los într’un partid politic de guvernământ, V. G. Morţun a fost printre cei dintâi dintre fruntaşii mişcărei cari au intrat în partidul naţional-lit­eral, în programul că­ruia mişcarea socialistă-culturală recu­noştea de pe atuncea cele mai înaintate principii democratice. Aceste principii n’au părăsit un singur moment pe V. G. Morţun, care ani de zile a luptat pentru realizarea operelor democrate cari au fost înfăptuite de par­tidul liberal. Fost deputat în diverse legislaţiuni, Vasile G. Morţun a fost ministru al luc­rărilor publice, ministru de interne şi preşedinte al Adunărei Constituante. Atunci când s’a pus chestiunea reali­­zărei unităţii naţionale, V. G. Morţun a fost printre cei dintăi care, cu acelaş a­­vânt al sufletului său, a participat la mă­reaţa operă a războiului nostru naţional. Pasionat nu numai de idei politice îna­intate, dar şi de artă, V. G. Morţun a cheltuit în ambele direcţiuni cea mai fru­moasă parte din avutul său , pentru în­treţinerea mişcărei socialiste de pe vre­muri, şi pentru cele mai frumoase tablo­uri de artă din care a alcătuit o adevă­rată galerie, încurajând ast­fel pictura şi sculptura română. Morţun a fost şi un literat distins. In revistele socialiste de pe vremuri a scris o serie preţioasă de poeme în proză, iar pentru teatru a scris două piese cari s’au jucat cu succes pe scena Teatrului Na­ţional: „Ştefan Hudici“ şi „Zulnic Hâncu“. Ca parlamentar a ros­tit o serie de dis­cursuri între cari cele mai remarcabile sunt acelea consacrate „Votului Univer­sal“, „Chestiunei Ţărăneşti“, „Chestiunei Israelite. A colaborat la „Contemporanul“, „Da­cia Viitoare“, „Revista Socială“, „Munci­torul“, „Literatură şi Ştiinţă“, „Evenimen­tul Literar“, „Munca“, „Munca Literară şi Ştiinţifică“, „Lumea Nouă“ şi la alte reviste şi ziare. Temperament de artist, V. G. Morţun s’a bucurat de o mare popularitate, fiind iubit şi stimat de prietini şi adversari politici. Poeţii, literaţii, artiştii şi pictorii au găsit întotdeauna, în V. G­. Morţun un bun şi sincer prietin admirator. Sub auspiciile lui Morţun a apărut pe cheltuiala sa proprie primul volum al lui Ion Creangă, ilustrat de pictorul ieşan T. Buiucliu. Fruntaşul nostru a închis ochii la 59 ani, — poate cu acel zimbet de blândeţă care-l caracteriza—când strălucitele raze ale democraţiei româneşti se îmbină cu acelea ale­ unităţii noastre naţionale, lui­, făuritori ai armistiţiului de l­a Buftea şi trădători ai misiunilor se zbat azi să scape din plasa ce în­suşi ei şi-au împletit-o.­­ Zădarnice încercări. Ţintuiţi la stâlpul infa­miei îi vom sili să se întovărăşeas­că din nou cu acei la cari slugi plecate se duceau să cerşească aju­torul în lupta contra ţărei, îi vom sili să se­ întoarcă la la Makensen pe care l-au tradat după cum altă dată trădaseră ţara. Servitorii ina­micului pe care l-au ajutat cu vor­ba şi cu fapta într-o strânsă unire cu­ ceilalţi salariaţi­, nu trebue să mai rădice capul în România­ Mare. Opera­­de­ purificare își urmează cursul. D-nii Grigoraș Filipescu și Argetoianu, cu toată îndrăzneala ce-i caracterizează, nu vor putea reposta. Lumina se va face !. Tovarăşii trădătorilor Un fapt de extremă gravitate vine să se adauge la mulţimea a­­titudinilor puţin cinstite ale D-lor Argetoianu şi Grigoraş Filipescu. De o săptămână „Viitorul“ so­mează pe fruntaşii tigişti să des­­mintă tratativile ce le-au avut cu ziarele comandaturi­ nemţeşti, a­­tunci­ când ţara se găsea sub ocu­paţia vrăjmaşului. In faţa probelor ce le posedă Viitorul, leader-ii sunt siliţi să tacă, ascunzandu-se cu ca­pul în cunisip. Nu vor scapa însă. Pro­bele zdrobitoare se vor aduce pen­tru a se mai arata încă odată opi­niei publice cine sunt acei cari azi în numele celui mai curat patrio­tism acuză conducătorii ţării pentru atitudinea demnă ce o au. Luaţi de guler vor fi încă odată nevoiţi sa-şi recunoască infamiile­, pri­­mindu-şi răsplata­ dispreţu­lui fie­că­rui om cinstit. Tovarăşi ai salariaţilor coman­­daturei, apărători ai aceluia care înainte de retragerea în Moldova, propunea pacea separată inamic.­ Problema chiriilor La Sf. Dumitru a. c., expiră termenul acordat prin decretul-lege cu privire la prelungirea contractelor de locaţiune cu sporurile fixate. Deci ar urma ca toţi proprietarii — (dacă nu va interveni o nouă măsură)— având contractele expirate, să fixeze noul chirii, sporindu-le în bună voie şi în de­plină libertate. In această situaţiune problema chiriilor trebuie să ne preocupe de pe acum. Cu excepţiuniea unora sau altora, cei mai mulţi dintre proprietari aşteaptă cu ne­răbdare expirarea termenului pentru a putea majora chiriile. Aceasta va fi o mare împovorare a populaţiunei şi în deosebi a acelei popu­­laţiuni care suportă cu atâta greutate toată problema complicată a traiului. Cunoscută fiind calamitatea chiriilor încă din vremurile normale, va trebui să se ia măsuri ca proprietarii cari ar voi să abuzeze de nevoile actuale să fie li­­m­itaţi la un venit legal ! Chiriile au atins preţurile maxime încă înainte de război şi toată lumea aştepta o bruscă scădere. Cu legea măsurilor ex­cepţionale s’au prelungit toate contrac­tele de locaţiune iar cu decretul-lege din anul trecut s’au acordat proprietarilor sporuri de 10, 20 şi 30 la sută. In situaţiunea de azi chiriile au ajuns la cele mai mari urcări. Proprietarii de imobile vor trebui să ţie seamă de acest fapt,căci altfel se vor impune noi mă­suri pentru ca specula să nu atingă pro­porţii fantastice. De aceia relevăm faptul de pe acum. Mote Politice Importanţa politicianismului se poate vedea sporită şi din urmă­toarea ştire pe care o comu­nică ziarele bucureştene: „Dl Take Ionescu a primit în au­dienţă pe d. Flondor“. Ziarele nu ne-au lămurit şi asu­pra duratei acestei audienţe... ❖ Ziarele din Sărindar încearcă o reconfortare. Ele vor să înlocuias­că senilitatea directorului-socru prin... moralitatea ginerul­ui direc­tor­­. ❖ Şeful conservator-naţionalist a fă­cut noi declaraţii prin­­ „Adevărul“, dictând o revistă în chestiunea „de­­cretelor-legi“. Dl. Take Ionescu e gata să... facă ori­ce declaraţiune—numai să nu i se vorbească de concesiunile şi ce­­mnele pe care le-a făcut la Paris. * O delegaţiune musulmană din Ca­­drileter a fost primită în audienţă de dl. Al. Marghiloman. Presupunem că de astă-dată—a­­vând in vedere împrejurările—dl. Marghiloman a fost consequent şi că a­ dat delegaţiunei ace­laş răspuns pe care l-a dat anul trecut, la Iaşi, delegaţiunei dobro­genilor refugiaţi.... Prin noul comunicat partidul con­­servator-naţionalist arată că gu­vernul de astăzi se bucură de toa­tă încrederea Suveranului. Concluzia, după comunicatul res­pectiv, e că partidul conservator­­naționalist ezită de a acorda în­crederea Suveranului... i V. Gh. Morţun încă de eri dimineaţă se zvonise în Iaşi că starea lui V. G. A­orţun care se afla bolnav de gripă infecţioasă la mo­şia sa din judeţul Roman, este disperată. Toate încercările medicilor de a salva viaţa ilustrului barbat de stat, au fost zadarnice, căci aseară la orele 7 am pri­mit trista veste că V. G. Morţun şi-a dat ultima suflare. Ştirea­ morţii lui V. G. Morţun a pro­dus o unanimă părere de rău, fiind unul dintre cei mai iubiţi oameni politici din Moldova. De Vasile Morţun se poate spune că n’a avut duşmani. Vasile Morţun moare la vrâsta de 59 de ani, în plină vigoare, când ar mai fi putut aduce încă mari şi însemnate ser­vicii ţării sale. Ceremonia înmormântării va avea loc Sâmbătă 2 August în parcul conacului moşiei Broşteni, din judeţul Roman. La această tristă ceremonie vor asista reprezentanţi ai guvernului, ai diferitelor societăţi din Bucureşti, precum şi a săte­nilor din comunele­­judeţului Roman al căror reprezentant în parlament regre­tatul V. G. Morţun a fost în mod ne­întrerupt timp de 20 ani. La clubul liberal din Iaşi şi la liceul naţional s’a arborat drapelul negru. O numeroasă delegaţiune a partidului liberal ieşan va lua parte la înmormân­tare, depimând o coroană. iif — La înmormântarea mult re­gretatului fost ministru V. G. Morţun, guvernul va fi reprezentat prin d-nii miniştri Al. Constantinescu, G. G. Duca, Buzdugan, G. G. Mârzescu şi Inculeţ. UN RĂSPUNS " Din partea d-lui C. G. Manciu, ajutor de primar, primim următoarea scrisoare : Domnule Director, Vă rog să publicaţi rândurile de mai jos: „Ziarul „Evenimentul“ în numărul cu data de Marţi 29 Iulie a. c., se ocupă de chestiunea panei fabri­cată din făină integrală, şi lasă să se înţeleagă, că prezenţa mea ca cenzor la moara „Dacia’“, care ma­cină grâul, ar fi în legătură cu ca­litatea mai bună sau mai rea a fa­unei. Printr’un comunicat publicat în ziarul „Mişcarea“ s’au dat lămuriri şi în ceia­ ce priveşte măcinatul grâ­ului şi în ceia­ ce priveşte alegerea mea ca cenzor la moara „Dacia“. Adaog că am și demisionat din a­­ceasta calitate, considerând-o ca incompatibilă cu demnitatea pe care o ocup. Ziarul „Evenimentul“ cu data de 31 iulie, revine asupra chestiei, a­­tribuind de data aceasta calitatea rea a panei toleranţiei sau lipsei mele de control faţă de brutari. Să cunoască „Evenimentul“ că am o părere detestabilă de mulţi din­tre brutari; că am pus toată ener­gia mea pentru înfrânarea tendinţei lor de a specula publicul; că pe mulţi i-am prins şi pedepsit. Să ia act „Evenimentul“, şi dacă mai are ceva de spus s’o spue.— Astfel, insinuând, comite o ticăloşie, şi unei gazete boiereşti... nu-i şade bine. Primiţi stima mea. C'■ Gh. Manciu». — Ministerul de interne a cerut administraţiei Comunale, de a-i tran­smite rezultatul operaţiilor de în­scrierea în listele electorale. — Ziaristul american L. Wolfsohn a plecat din Iaşi la Chişinău, de unde va trece îa Cernăuţi.­­ Pe linia societăţii forestiere Tişiţa, în apropiere de Mărăşti, a deraiat trenul. Sunt­ 8 morţi. Se crede că deraierea este opera unor răufăcători. Primul-procuror anchetează. — Timbrele fiscale mobile de 10, 20, 30, 40 şi 50 lei, având aceeaşi formă, desen şi culoare, ca timbrele de 1n 5 lei şi care au fost create pentru trebuinţele, Transilvaniei şi Bucovinei, se vor între­buinţa şi în ţară, însă numai pentru ac­tele vamale şi efectele de comerţ create în străinătate.

Next