Mişcarea, septembrie 1919 (Anul 13, nr. 178-200)

1919-09-02 / nr. 178

Intre două interese.^ ‘ — Este cert că din toată atitudinea pe care d-l Tache Ionescu a avut’o în politica noastră externă, în poli­tica intereselor şi viitorului neamului, d-sa a apărat mai mult cauzele altora de­cât cauzele noastre proprii, astăzi şi mai mult legitimate în faţa întregei omeniri. Oficiosul şi ziarele inspirate de d-l Tache Ionescu au mers şi de astă dată atât de departe în­cât după indicaţiunele ce li s’au dat ele au contestat până şi condiţiunele prin care Aliaţi voesc să ne impue o pace de robie. Această atitudine o are ziarul o­­ficial al d-lui Tache Ionescu „Ro­­mânimea“ care pe această chesti­une merge mână în mână cu ziarele d-lui Miile şi cu celelalte ziare con­servatoare. Astfel şeful conservator-naţionalist în politica sa „europeană“ ignorând interesele româneşti pentru a pleda în favoarea altor interese are până astăzi următorul activ diplomatic: A donat Torontalul în favoarea Sârbilor şi în aplauzele lor, fireşte. S-a pronunţat în sensul ca Româ­nia să-şi deschidă cât mai larg por­ţile pentru a lăsa drum liber ac­­ţiunilor şi intereselor economice stră­ine, în dauna intereselor româneşti. A manifestat dorinţa ca înaintarea armatelor noastre să fi fost oprit în Transilvania, pentru a nu jigni pe... magnaţii şi politicianii unguri. D-l Tache Ionescu reprezintă as­tăzi în politica românească singura notă discordantă, susţinută prin co­­municatele-i cotidiane şi prin toate ziarele pe cari le inspiră. Sufletul d-sale vibrează mai puternic la ideia răsturnărei guvernului de­cât sub înrâurirea marilor acte naţionale. Eseuri In lipsă de piese originale, noul, reperto­­rul francez a recurs la autorii de romane dramatizate, adică la aceia cari efectuiază piese pe baza romanelor celebre. Până și Paul Gavault, cunoscutul autor dramatic şi directorul teatrului „Odeon" a recurs şi el la asemenea lucrări teatrale, in­troducând în noul repertor piese după ro­manele scrise de Georges Sand şi alţi au­tori francezi. * Primim la redacţie „Problema Banatului“ studiul scris la Paris de d. profesor Geor­ge G. Mironescu, şi apărut în traducere, im­primat în tipografia „Mărăşeşti“ din Bucu­reşti. Broşura, tradusă cu învoirea autorului, cuprinde şi alte trei articole ale d-lui prof. Mironescu, în legătură tot cu problema Ba­natului.* „Excelsior'‘ este titlul unei noui companii artistice care a luat fiinţă la Bucureşti şi din care fac parte d-nele Bulandra, Elvira Popescu, d-nii Tony Bulandra, I. Manolescu, Puiu Iancovescu, Al. Mihailescu,­­ G. Storin, Al. Buzescu ş. a.* D’Annunzio a promis d-lui I. Peretz, di­rectorul general al teatrelor, că va veni la Bucureşti spre a ţine o conferinţă în actuala stagiune teatrală. Marele poet italian proectează o călătorie la tokio—cu aeroplanul.... * Un confrate de talent, dl. I. Bracăr, fost secretar de redacţie al „ Viitorului“ a scos zilele acestea un volum de studii literare şi filosofice întitulat „încercări şi Studii“. Până la recenzarea acestei valoroase lucrări—pe care o vom face după lectură—cităm din cu­prinsul ei următoarele capitole : Operele de artă nemuritoare, Intuiţionismul Bergsonian; O nouă metodă de critică literară: Zoila, Suderman, Ibsen ; Puncte de reper la o teo­rie a coştiinţei; Estetica nouă şi Kant; No­te marginale’,cuprinzând aprecieri critice des­pre Wundt, Wiliam James, Em. Boulroux şi alţi filosofi. O carte despre „Kabala“ şi Din Cartea Zebar. Joncţiunea Ilora Too Polona LYON.— Se anunţă că Polonii şi Români au făcut joncţiune. KMi^WRTOKaWglSMaWBIgWSSilflWtgPMB^^ Rotfasct&a ft !Wmtena*m$a A­­mmdlssd si Recfasme Se ptet« te ia»««pwi(| aretnrtf.Jw.*»* «5fc*ct ia A4M­etfcifsfii! zfamM, !mJ Pi .»fa M«t S. D«w«xittw?a jsriffl Aprait« de poMkteate. MARȚI 2 SEPTEMBRIE 1919 Apare »Inie Strb Direcjjtmea tmari comite­ de Redacţie Bani Se vede vîrful urechei y 4 / ■ zQl. Lascar Antonia directorul ziaru­lui „Presa11 duce o campanie sălbatică Împotriva administraţiei comunale. A­­cuză pe Preşedintele Comisiunei Interi­mare că nu a aparat interesele publicu­lui, ascultând sfaturile morei Diamant, pentru a fabrica o singură calitate de făină şi a-i mări astfel câştigurile. Este ştiut astăzi că Comuna nu a tra­tat în special cu nici o moară, ci dim­potrivă a stăruit ca toate morile să se aprovizioneze din timp cu grâu, comer­ţul fiind liber, pentru ca oraşul să nu ducă lipsă de pâine, aşteptând flămând rezultatul luptei între ofertă şi cerere. Deci toate morile au aceleaşi posibilităţi de câştiguri, ca şi moara Dacia, îndată ce bine-voesc a cumpăra grâu. Dl. Las­car Antonia , vicepreşedintele Consiliu­lui de Administraţie al mopei Iaşilor, moara Iaşilor a fost reprezentată prin directorul său la consfătuirea cu mo­rarii de la Primărie şi directorul aces­tei mori arăta riscurile morarilor în a putea desface făina albă cu 4 lei, ce­rând garanţia Primăriei. Dl. Lascar Antoniu, de­sigur în cu­rent cu chestiunea morăritului şi inte­resat în cauză şi-a făcut, de­sigur, în­­nainte de începerea campaniei de presă, socoteala cât rentează morei un vagon de grâu măcinat în două calităţi con­form decretului şi cât rentează în o sin­gură calitate după ordonanţa Primă­riei. Să facem socoteală împreună cu d-sa pentru grâul care s’a grăbit a-l măcina în două calităţi la moara d-sale presu­punând că Ta plătit cu preţul maximal, conf. decretului: Un vagon grâu preţ maximal 10.000 lei Măcinatul . . . 1.000 „ Transportul, saci etc . LOGO „ ■ Mancuri 2 la sută procente, mArţii . . 300 „ Deci un vagon măcinat costă 12.300 lei conform preţurilor decretului. Scoţând din acest vagon: 2000 kgr. făină albă a 4 lei, are 8000 lei 5500 „ „ cal. II „ 0.80 „ „ 4400 „ 2500 „ tărâţă „ 0.50 „ „ 1250 „ 13650 7 Deci d. Lascar Antoniu ar încasa la moara Iaşilor un beneficiu de 1350 lei la vagon, peste preţul urcat al măcini­­şului. Dacă moara macină 100 vagoane pe lună face 135000 lei, pe an ar face 1.620.000 lei. Să macine acum d. Lascar Antoniu cele 7 vagoane grâu ce mai are în moa­ră în o singură calitate, conform ordo­nanței comunei, convenind după cum a convenit Diamant de la început. Va încasa: 7500 kg. făină int. a lei 1.50 kg. 112501. 2500 „ tărâţă „ „ 0.50 „ 1250 „ *12500 „ Va avea deci numai două sute lei pes­te preţul măcinişului, cu 1150 lei mai puţin la vagon, „câştig oneros“. Cum? Administraţia comunală prin ordonanţă scade cu 1150 lei câştigul mo­rarilor la vagon, şi prin aceasta d. Cru­­penschi „favorizează pe Diamant, în paguba a 100.000 cetăţeni ai Iaşului? Iar morarul Lascar Antoniu acoperin­­du-se cu mantia anonimatului la ziarul d-sale „Presa“, pentru a se lupta şi a-şi răzbuna pe concurentul d-sale Diamant că a primit să lucreze cu câştigul scă­zut, furios pe Preşedinte Comisiunei In­terimare că a­ îndrăznit să se atingă de beneficiile societaţei morei ce vice-pre­­zidenţiază, socotindu-se necunoscut în această profesiune, porneşte campanie veninoasă, cu îndrăzneala pungaşului ca­re după ce a furat punga strigă „prin­deţi pe hoţ!“ Până în ziua de 27 August la moara d-sale s-a măcinat în două calităţi câş­tigând 1350 lei la vagon şi până în a­­ceiaşi zi a înjurat pe „corbii“ care mă­cinând făina integrală câştigă numai 200 lei. Ziarul i-a servit pentru a-şi pregăti clientela şi a-şi aparat afacerile. Să o ştie odată publicul: de astădată s’a văzut vârful urechei. Înfrângerea bolşevicilor pe­­Nistru Lyon.—„Petit Parisien“ semna­lează nouă succese pe Nistru împo­triva trupelor roşii. Două­zeci de regimente bolşevi­ce sunt încercuite. Paris. — Lângă Nowograd şi Wolgrsk, bandele bolşevice au fost înfrânte. Pe Niprul inferior detaşamente bolşevice sunt în retragere forțată. EXCROCHERIE ?!. Confratele nostru „Viitorul“ şi o­­dată cu el întreaga presă din ca­pitală, a publicat clauzele extra­ordinare din convenţia specială pentru minorităţi. Toată presa românească a ridi­cat protestările ei împotriva încer­­cărei de robire şi jignirei profunde ce se aduce ţărei noastre. Un singur om şi un singur ziar nu s’a asociat la acest protest, pe care un elementar simţ de demni­tate cetăţenească, dacă nu de pa­triotism, îl impunea. Omul l’aţi ghicit de sigur, nu îi poa­­te fi altul de­cât d.­­Take Ionescu, iar ziarul e oficiosul partidului ta­­chist care ca o crudă ironie e inti­tulat „Românimea“. Ei bine, Românimea taxează de excrocherie publicarea acestor con­­diţiuni. Atitudinea nu ne surprinde. D. Take Ionescu a lipsit în­totdeauna de acel sentiment care se numeşte dragoste de ţară. De dragul puterei, d-sa ar sub­scrie ori­când chiar scoaterea la mezat a avuţiei naţionale. Să nu ne vorbească însă de ex­crocherie omul care n’a făcut la Paris de­cât s­ă uneltească împotriva intereselor ţării, cre­zând că face dificultăţi d-lui Bră­­tianu. Şi apoi d. Take Ionescu care la Paris a avut contact numai cu a­­numite cercuri, nu credem să fie străin de condiţiunile impuse Româ­­niei în chestia minorităţilor. De altfel un viitor foarte apro­piat va face dovada de partea cui este excrocheria. •é/rnitták mjMhMMtMMflWM* PmksM tutui îti$...Iîittr®sat Comicul personaj Lascar Antoniu a trimis un nou protest împotriva cenzurei. Are omul specialitatea protestelor, singu­rul mijloc prin care-şi poate pune mai bine în evidenţă insuficienţele. De astădată l-a supărat cenzura aplicată inexactităţilor interesate în chestia păinei. Nu voim­ face polemică cu comicul direc­tor de gazetă. Pentru a pune în evidenţă însă nu numai deşteptăciunea lui proverbială, dar şi reaua credinţă, ţinem să se ştie că presentându-se în biuroul cenzurei Presei a ţinut să accentueze că vorbeşte in calitate de „membru în Consiliul de Administraţie al Morei Iaşilor“. Aşa fiind, lesne îşi vor da seama cetitorii care este mobilul campaniei ce o duce „Pre­sa“ în chestia pănei. Şi prost şi de rea credinţă. IR-A-raiS­RI SX PiiuPTE -„Socrate din Sararie“ Intr’o revistă literară locală, cunoscutul prozator şi filolog fălticeneanu d. Artur Gorovei, publică sub titlul „In lumea Lice­ului“, o serie de amintiri cari se referă la epoca Iaşului cultural de altă dată, de pe vremea „Convorbirilor Literare“ şi a „Con­temporanului“. Directorul „Şezătoarei“ care şi-a făcut studiile la Iaşi, evocă reminiscenţe din e­­poca profesoratului lui Lambrior şi V. Burlă, amintind starea tranzitorie de spi­rit a tinerimei studioase dintre epoca „Ju­ltimei“ literare şi aceea a literaturei soci­aliste. D-l Artur Gorovei sub farmecul acestor amintiri—cari nu pot fi simţite de­cât de acei cari au trăit în acele vremuri ca şi de aceia cari au mai prins atmosfera acelui me­diu intelectual,—evocă pe unii din colegii cu cari a petrecut prima tinereţă, amintind pe Ed. Gruber, D. A. Teodoru şi Nico­­leanu, ş. a. De asemenea d-l Gorovei ne descrie ce se discuta pe vremuri printre liceenii Ia­şului care secundau pe studenţii universi­tari: „socialism, cerere şi ofertă, Maxi­mum de salar, Ioan Nădejde, Nihilism, Doc­tor Russel!...“ Intrarea în rândul studenţimei universi­tare a primelor domnişoare studente, — Ana Conta sau Tereza Stratilescu—se con­sidera pe atuncea în mulţime ca „o mani­festare contra ordinei sociale, un fel de nihilism importat în Rusia!“ P­entru îndrumătorul tineretului spre ideile socialiste, pentru fostul director al „Contemporanului“ d-l Ion Nădejde—faţă de care socialiştii noştri de astăzi mani­festă atâta lipsă de gratitudine şi consi­deraţie—d. Gorovei are pasagii deosebite. „Socrate din Sărarie“ cum îi spunea re­gretatul Burlă nu era altul de­cât Ion Nă­dejde care alăturea de Gherea şi Morţun ocupă locul cel mai onorabil în galeria so­cialismului român. Ca şi poetul Anghel în „Fantome“, d-l Gorovei aduce câte­va admirabile reminis­cenţe din Iaşul de altă dată, cântat cu atâta nostalgie şi regret de poetul A. Ve­­rea în volumul său „Iaşii“. Cei cari cunosc acea epocă vor ceti cu drag evocările d-lui Gorovei. ARAL Kamenetz - Podolsc. COMUNICAT OFICIAL UKRAINEAN—Trupele Ucrai­nene şi Galiţiene care înaintează pe li­nia Wab­arka-Birzula, s’au încăerat în lup­le grele cu numeroase trupe bolşevice, care s au retras de la Odessa şi Nico­­laev. T­oate atacurile inamice au fost res­pinse până acum. Trupele ucrainiene, după un scurt dar viguros atac, au ocupat localitatea Koio­­szinoy (12 km. Ve­t­de Skylia) de-a lun­­gul căei ferate Kazatin-Fasniw. Trupele Galiţiene au străbătut dincolo de staţia Popejina, iar trupele ce operau la Sepetowka şi Polonie­­50 km Est de Sepetokat au cucerit în dimineața zilei de 21 August Jitomir. * Kamenetz-Podolsk. — (Comunicat-U- crainian oficial). La Sud-Est de Wapniarka luptele con­tinuă. Trupele ucrainene au ocupat raionul Szarv­ewka-Skwira. Trupele galițiene înaintează pe calea ferată Kazantin-Fastow și au ajuns la stația Kozanka (18 km. S.­U. de Fas­­tow), iar trupele galițiene ce operau la Berdicew, au trecut în regiunea Koceti­na (28 km. Sud-Est de Jitomir). * Kamenetz-Podolsk (com. Ukrai­nian oficial).—La Nord-est de Wap­niarka, activitate de patrule. Tru­pele noastre au ocupat Belaia-Ter­­kow (35 km. Sud-Est de Fastow, unde am capturat multe muniţiuni. Luptele continuă în această re­giune. Trupele noastre continuând în­­naintarea, au mai ocupat: Huium­­ova (?), Stokulza (?), Hodorkow, a­­jungând la 50 de km. Est de Bre­­dicew şi înaintează la Nord-Est de Nowograd-Wolhynsk. EVENIMENTELE DIN RUSIA Răsboiul Ukraino-Boleevic — Succesele trupelor Ukrainene.—Cu­cerirea de către Ukrai­­nani a mai multor centre.—Cu anunță comunicatele oficiale — in stella puisării risssk­i — Un comunicat al Uzinei Electrice din Iaşi — Direcţiunea Uzinei de lumină Electrică aduce la cunoştinţa publică că din cauza defecţiunei unei maşini, a fost nevoită să limiteze consumul. Această împrejurare se datoreşte stă­­rei precare în care se găsesc maşinele şi faptului că acum suntem în perioada de reparaţiune şi de pregătire pentru iarnă. Una din maşinele cu vapori este de­montată şi îi se fac­ reparaţiuni radicale. Prin urmare Uzina funcţiona cu două maşini cu vapori şi cu un motor „Die­sel“, care din cauza defecţiunei de con­strucţie, nu poate fi utilizat decât într’o măsură redusă, ceiace a motivat vechea administraţie să nu-1 recepţioneze. In această situaţie şi pe neaşteptate survine defectarea unei maşini cu va­pori, anume : topirea cusinetelor dela ar­borele principal, din cauză că aproape în întregime, compoziţia era uzată. Fa­tal a trebuit să limităm consumul, câte­va zile pănă când se va turna şi înlo­cui piesa defectă. Se lucrează cu foarte multă asiduitate şi nădăjduim că în 4—5 zile, această maşină va fi pusă în fun­cţiune, revenind astfel la eclerajul de pănă acum. Administraţia Comunală de acord cu Direcţiunea Uzinei, ţinând seamă de sta­rea precară a maşinelor şi de lipsurile pe care starea de războiu le-a provo­cat, a luat o sumă de măsuri, pentru a înlesni şi­­garanta luminatul şi forţa mo­­trică. ’ •­­ In ce priveşte reţeaua, s’au cumpărat din Bucureşti,în mai multe rânduri nu­meroase becuri care au fost puse la re­ţea. Unele din ele au fost uzate, altele furate, aşa că astăzi iarăşi lipsurile sunt destul de simţite. Becuri însă nu se mai găsesc în ţară. Puţinele becuri ce se mai găsesc la Bu­cureşti, nu pot fi utilizate de noi, şi a­­tunci am comandant din timp, prin le­­gaţiunea olandeză la Bucureşti, un nu­măr de 4000 becuri predabile la Galaţi de la Casa Philipps din Amsterdam, O­­landa. Comanda este efectuată şi aştep­tăm sosirea lor, pentru a complecta lip­surile de becuri şi pentru a le furniza abonaţilor particulari, cu un preţ redus. In ceia ce priveşte maşinele,­ s’au luat deasemenea măsuri pentru repararea lor radicală. Grupul celor 3 maşini cu vapori, in­stalat în Uzină încă dela înfiinţarea ei, n’a mai făcut obiectul unei îngrijiri spe­ciale, deoarece administraţia veche le părăsise, înlocuindu-le cu motoare „Die­sel“, fie din cauză că erau uzate, fie din cauză că aceste din urmă sunt mult mai economice. Chiar înainte de războiu ve­chea administraţie comandase în Germa­nia motoare Diesel, pe care declaraţiunea de războiu le-a surprins la Braşov, aşa că aceste motoare s’au înapoiat la fa­brică, iar Uzina a fost nevoită să fun­cţioneze cu motoarele vechi şi cu grupul de maşini cu vapori. Motoarele Diesel aflătoare în Uzină în timpul războiului s’au defectat din cauza lipsei de combustibil rafinat, după cum s’a constatat, de­oarece în acest răstimp Uzina a fost nevoită să funcţioneze cu ţiţei brut. A rămas în funcţiune grupul de ma­şini cu vapori şi un motor Diesel cu de­fecţiuni de construcţie, care după cum am arătat, nici nu a fost recepţionat de vechea administraţie. Faţă de această stare de lucruri, preo­cuparea a fost de a repara grupul de maşini cu vapori, de a repara motoarele Diesel şi de a aduce un nou motor Die­sel, de 800 H. P. In 1917 era imposibil de a face repa­­raţiuni radicale la maşinele cu vapori. Era forţa motrice necesară industriei de războiu pe care trebuia s’o furnizăm şi deci toate maşinele trebuiau necontenit să funcţioneze. Piese de înlocuire pentru motoarele Diesel nu se puteau obţine, de­oarece ele nu se pot fabrica în ţară. Şi atunci ne-am oprit la soluţiunea de a aduce un nou motor. Adiţia comunală, de acord cu mini­sterele de Interne, Muniţii şi Industrie, a hotărât să se aducă Dieselul de 800 H. P. de la moara „Steaua“ din Galaţi şi să se instaleze la Uzina noastă. Motorul s’a demontat la în 1918, Uzina a făcut fun­­daţiunile, dar în răstimp încheindu-se pa­cea, direcţiunea morei s’a opus la ridi­carea motorului, iar Ministerele au re­nunţat la rechiziţia pe care o făcuse. In 1918, nu se putea face nici o comandă în străinătate din cauza evenimentelor cunoscute, iar la începutul anului 1919, aceiaşi situaţie continuă. Din momentul când relaţiunile în parte au fost reluate, şi deci se avea putinţa, tratată cu cassele străine constructoare de motoare. Direcţiunea împreună cu Adiţia comunală, a reluat chestiunea refacerei uzinei, oprindu-se la următoarele solu­­ţiuni : T. După recomandarea ministerelor de Interne şi Industrie, s’a trimes un dele­gat la moara „Steaua“ din Galaţi spre a conveni cu ediţia acestei mori, cum­părarea Dieselului de 800 H. P. Condi­ţiunile de preţ urcând valoarea şi mon­tarea acestui motor, la aproape 2 mili­oane, iar obligaţiunile ce ni se impunea, ca până la 1 Iunie 1920 să-i procurăm un alt motor­­de o putere egală, de la casa Schuitzer din Elveţia, erau imposi­bile de primit, ceia ce ne-a făcut să re­nunţăm la această soluţie. 2. Fiind informaţi că în regiunele o­­cupate de armatele române, s’ar găsi mo­toare Diesel, am făcut intervenţiile ne­­cesare, însă fără rezultat, de oare­ce mo­toarele care s’au găsit nu erau adapta­bile Uzinei noaste. 3. S’a dat delegaţiune d-lui inginer A. Păiş, conducătorul tehnic al uzinei, de a se transporta la Augsburg în Germania spre a trata cu fabrica, care a construit actualele motoare Diesel din uzina noa­stră : a) Aducerea cât mai urgentă a pieselor necesare repunerea în funcţiune, a celor două motoare scoase din uz din cauza războiului ; b) Aducerea unui motor Diesel de 800 H. P., sau a grupurilor de câte 600 H. P. comandate încă din timpul vechei admi­nistraţii şi pentru care sunt făcute şi fundaţiile­ în sala de maşini. Tot­odată pentru înregistrarea regu­lată a curentului va aduce compt­oarele necesare şi eventual, dacă se vor găsi, şi becuri cu preţuri convenabile. 4. Paralel cu însărcinarea d-lui ingi­ner Păiş, s’au dat şi d-lui inspector in­

Next