Mişcarea, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 253-276)
1919-12-02 / nr. 253
ANUL XII? No. 253 Redacţia şi Administraţia ts®i,. Piaţa Unirei No. 6. Orefe de bîuroa: 8—Î2 a. m şi 3-6 p. m. Abonamente Apare zilnic Ammcfajri şi Reclame Se prîmeac in condiţia ni avantajoase direct la Adminfettraţia' z&rattti, Eîşf^PiMa Unire! 6. De asemenea prin toate agenţiile de publicitate. LUNI 1 DECEMBRIE 1919 hJi Sub Direcţiunea unui comitet de Redacţie Bami Demisia Guvernului Constituirea birourilor Parlamentului.Demisia şi declaraţia guvernului Văitoianu.—Ce va face noul guvern.—Fi-vor apărate interesele României ? Birourile Corpurilor Legiuitoare constituindu-se definitiv, Guvernul prezidat de d. general Văitoianu şi-a prezentat demisiunea M. S. Regelui, anunţând în Parlament demisiunea. Fostul prim-ministri a dat cetire unei declaraţiuni în care a aratat ca guvernul demisionat şi-a îndeplinit mandatul pe care l-a avut, efectuând alegerile în toată România, şi cotinuând politica de rezistenţă în chestiunea naţională. Ca toate presiunele ce s’au executat asupra lui, cabinetul Văitoianu a avut o atitudine consequenta. Indeplinindu-şi misiunea pe care a avut-o — şi pe care a amintit-o în diverse împrejurări—guvernul Văitoianu a plecat, lăsând guvernului care-i va succeda toată libertatea deacţiune pentru apărarea intereselor supreme ale ţărei. * Noul guvern rămâne să se constituiască după indicaţiunile exprese ale Corpurilor Legiuitoare. Se citează diverse nume de viitori miniştri şi diferite combinaţiuni cari nu pot fi comentate pănă nu se va vedea lista oficială a noului guvern, și norma pe care o va adopta în ceia ce privește chestiuna tratatului de pace. * " Căci fără îndoială, în fața împrejurărilor de acum, chestiunea cea mare care se pune pentru guvernul ce se va forma este problema păcei. Politica de rezistență adoptată de guvernul d-lui I.I. C. Brătianu a fost continuată de guvernul generalului Văitoianu, nu fiindcă acest guvern, demisionat astăzi, a continuat politica propriu-zisă a partidului liberal, ci pentru că nu se putea ca un guvern compus din înalţi militari cari au participat la întregul nostru război naţional, să primească condiţiuni cari lovesc direct în independenţa, integritatea şi demnitatea ţării. Această politică de apărare a intereselor a fost continuată de guvernul care, de îndată ce s’a constituit Parlamentul nouei Românii, s’a retras de la cârma statului. Noul guvern care se va forma găseşte intactă problema românească în legătură cu tratatul de pace. Ţara întreagă, de la Tisa la Nistru, aşteaptăcu încredere soluţiunea ce o va aduce noul guvern, pentru ca nici unul din interesele României Unite să nu fie știrbit sau sacrificat. TENTATIVA A EŞUAT CHEU A VALIDAT ALEGERILE DE LA IAŞI Tentativa de invalidare a alegerilor de Cameră de la Iaşi a fost un act de ipocrizie şi de necinste politică. Un act de ipocrizie, pentru că adversarii de la Iaşi cari au participat efectiv la alegeri, cari au fost în măsură să cunoască legalitatea perfectă şi liniştea în care au decurs aceste alegeri, nu au avut curajul sa facă şi să susţină cererea de invalidare. Ia schimb au pus pe unul străin de localitate, un domn Vizunii, marghilomanist, de la Botoşani, care să susţină cererea de invalidare. In susţinerea acestei cereri de invalidare nu s’a auzit glasul nici unui ales al Iaşului, în afară de acel dl d-lui Cuza care a trebuit să recunoască că nici odată n’au fost alegeri mai libere decât acum. Dar din discuția urmată în Cameră s’a dovedit câ tentativa de invalidare constitue şi un act de necinste politică. Căci este un act de necinste politică să se pretindă invalidarea unor alegeri care au decurs în cel mai desăvârşit spirit de legalitate şi de libertate, pentru cazul unic şi izolat al unui sătean care în necunoştinţă de dispoziţiile legei şi fără a fi pus de cineva la cale, a crezut câ poate vota ca un alt certificat. Cine ar putea susţine în mod onest — în afară doar de celebrul domn de la Botoşani— că un asemenea caz ar fi putut avea vre-o înrâurire asupra rezultatului alegerilor? De fapt insă, tentativa ipocrită de la Cameră n’a fost decât epilogul unei campanii electorale în care partidul naţional liberal a avut de înfruntat acţiunea cea mai demagogică, mai necinstită şi mai anarhică ce s’a deslănţuit vre-odatâ in viaţa publică a acestei ţări. Numai datorită acestei acţiuni s’a putut înregistra rezultatul pe care l’au dat alegerile de la Iaşi. Sancţiunea manoperei încercate a căzut drastică şi categorică peste capetele acelora cari nu urzit-o. D-l G. G. Mârzescu a pus chestiunea neted în faţa parlamentului: dacă aveţi credinţa că s’au făcut fraude, invalidaţi! Şi Camera a răspuns cu 205 voturi contra invalidării şi 16 voturi pentru invalidare. Alegerile de la Iaşi au fost validate. Acei cari au crezut că viaţa nouă pe care România întregită este chemată să o trăiască, poate fi întinată ca reeditarea vechilor sisteme de bizantinism şi de scădere morală, au primit o lecție pe care trebue sâ o considere și ca un divertisment. Oameni noul Alesul Capitalei, d. N. D. Cocea, a fost obiectul unei manifestaţiuni ostile în Cameră, din primul moment ce a cutezat să ia cuvântul. Majoritatea Camerei l’a reprimat imediat şi din toate părţile s’au auzit „Afară! Afară !“ Acesta fapte se găsesc relatate în toate ziarele din Bucureşti. Le relatează însuşi „deputatul“ Cocea sub propria semnătură într’un articol din „Cispoiul“ de ieri. „Deputatul“ Cocea bravează ! Pe dânsul nu-l poate atinge indignarea majorităţii parlamentare care nu poate primi în sânul ei un om certat cu tot ce însemnă cinste şi moralitate. „Deputatul“’ Cocea sfidează,crezând că astfel va putea reduce impresia ce a produs’o în opinia publică atitudinea Camerei care se simte adânc jignită a număra printre membrii ei indivizi de specia lui Cocea. „Deputatul" Cocea scrie sub semnătură proprie că „botezul parlamentar“ pe care la primit în Cameră i-a făcut dovada că este „o forţă reală“... Să mai înşirăm actele infamante cu care, deputatul Cocea s-a remarcat în viaţa de familie, în societate, ca ziarist, ca militar, ca interloop, ca intermediar, ca autor al diverselor acte lipsite de orice pic de cinste, corectitudine sau moralitate ? Ele sunt de domeniul public. Simţim desgust,îmi revoltă, de a te mai repeta scriind. Cocea „deputat“ ?! Ce categorie socială a putut face parlamentului nouei Românii această mare ruşine? Vrut-au alegătorii cari au pus în urnă numele lui C®cea să ţintuiască pentru deapurarea individul care represintă partea cea mai abjectă, a drojdiei sociale ? Funcţionarii şi lucrătorii de la C. F. R. se oferă să lucreze două ore în plus pe zi. Spre marea lor cinste, ftîtîcţionarii şi lucrătorii de la căile ferate, au fost cei dintâi cari au dat alarma împotriva adevăratei*!* intenţiims ale sindicaliştilor cari s’au aruncat în braţele tovarăşilor lui Racovski. Ei au fost aceia cari au denunţat că sub cutele steagului socialist se ascund agenţii internaţionali cari uneltesc împotriva ţării şi a intereselor neamului. Aşa fiind, ei au înţeles să se constitue în sindicat profesional pentru apărarea intereselor de breaslă, despărţindu-se de acei ce apucase pe căi greşite. Sindicatul General al funcţionarilor şi lucrătorilor de 1® C. F. R. este astăzi una dintre cele mai mari şi mai disciplinate organizaţii, în care interesele profesionale sunt armonizate cu interesele generale ale statului. Datorită patriotismului luminat al celor ce alcătuisc acest sindicat, instituţiunea căilor ferate a fost ferită de influenţele periculoase ale agitatorilor internaţionali. Gestul membrilor Sindicatului ..General filiala Ungheni pune într’o lumină dintre cele mai frumoase intenţiunile patriotice de cari sunt călăuziţi, intr’adevăr, acest sindicat în care figurează «« considerabil număr de funcţionari, mecanici şi lucrători ceferişti în întrunirea ,ce a avut-o &rrstăseară sub preşidenţia d-lui Vânător» şeful staţiei Ungheni, a luat hotărârea ca toţi mambrii lui să lucreze două ore pe zi în folosul statului peste orele reglementare. Asară, o delegaţiune a Sindicatului compusă din d-nii Olimpiu Lascar impiegat de mişcare şi Dabert mecanic, a plecat în Bucureşti pentru a supune această hotărâre d-nui ministru al lucrărilor publice, precum și d-lui director general al căilor ferate. Gestul Sindicatului General al C. F. R. filiala Ungheni face onoare membrilor lui, cari au dat un strălucit exemplu de patriotism. Misiunea lui Sir George Clerk Lyon.—Sir George Clerk a plecat în Ungaria occidentală spre a studia situația la fața locului și a face raportul Consiliului Superior. Chestiunea chiriilor Dificultatea creată prin noul decret-regu Termenul de prelungire. — Chestiunea sporurilor şi a gradaţiilor.— Chiriaşi ameninţaţi a fi aruncaţi pe drumuri în Aprilie 1920.— Să se ducă chestiunea în Parlament!! Problema chiriilor face obiectul unor preocupări generale, datorită textului noului decret-lege care departe de a aduce o soluţiune echitabilă pentru ambele categorii în luptă, chiriaşi şi proprietari, a dat satisfacţiune acestora din urmă. Noul decret-lege nu rezolvă în favoarea chiriaşii®*, decât o singură’chestiune şi anume: aceea a prelungirii contractelor de locaţiune. Şi nici aicea soluţiunea nu e complectă, fiind-că s’au prelungit contractele numai pe un an, ca şi cum în Aprilie 1921 va veni un potop’de locuinţe cari să rezolve criza actuală. Deci se impune ca prelungirea contractelor să se facă pe o durată de cel puţin 3 ani în speranţa că în acest interval ne vom apropia de viaţa normală. Chestiunea nouilor sporuri acordate nu este nici ea echitabilă. Legiuitorul a avut mai mult în vedere interesele proprietarilor, căci a dublat de două ori sporul, astfel că unii locatari vor plăti o chirie cu 70—80 la sută mai mare. Iar în ce priveşte gradaţiile sporurilor, ele nu s’au mai făcut ca în primul decret, astfel că pentru micii chiriaşi cu locuinţă prin periferii, sporul de astăzi este o adevărată povară. Acestea din punctul de vedere al scumpetei chiriilor şi al speculei, care astfel nu a fost înlăturată. Dar acolo unde decretul-lege complică în mod grav chestiunea locuinţelor—(facem distincţie între criza de locuinţe şi specula chiriilor) — este textul de lege prin care proprietarul poate evacua pe chiriaşi chiar acum la Sf. Gheorghe 1920. Aicea decretul păcătueşte în mod grav fiindcă expune pe drumuri o mare mulţime de chiriaşi. Pe deo parte se prelungesc toate contractele de locaţiune până la 23 Aprile 1921, iar pe de altă parte se acordă dreptul proprietarilor de a se muta în casele pe care le-au cumpărat în timpul războiului, cu preţuri de speculă, ca să se mute la Sf. Gheorghe 1920 în casele cumpărate, evacuând pe chiriaşi. Unde se vor muta aceşti chiriaşi când toate contractele sunt de pe acum prelungite pănă la Sf. Gheorghe 1921 ? Să nu se creadă că aceste cazuri ar fi prea puţine. Marea majoritate a caselor din Iaşi au trecut din mână în mână în timpul războiului, astfel că mai pentru fiecare casă se află acum un proprietar noa® îmbogăţit, care aşteaptă cu nerăbdare ziua de 23 Aprilie 1920, ca să evacueze pe chiriaşi. Se poate face o adevărată statistică,în această privinţă— şi această situaţiune nu e numai la Iaşi ci în toată ţara. Iată cum noul decret-lege pe lângă că nu acordă dreptatea solicitată de chiriaşi, complică în mod grav problema locuinţelor. Se impune deci ca sindicatul chiriaşilor să-şi continue acţiunea şi să ducă această chestiune direct în Parlament, pentru ca actualul decret-lege să fie transformat într-o lege bazată pe principii raţionale şi împăciuitoare, atât pentru proprietari cât şi pentru chiriaşi. Teoreticianul Gherea demită caracterul anarhic al socialiştilor Bătrânul teoretician socialist d. C. Dobrogeanu-Gherea, în forma linei convorbiri ce a avut cu d. I. Sion unul dintre redactorii gazetei oficioase a partidului socialist, caracterizează (ca să nu zicem desavurază) astfel mişcarea socialistă de astăzi: „Răsboiul a adus masse noui în cadrele organizaţiilorsocialiste, masse cari n’au fost pregătite în trecut pentru socialism. Aceste noui elemente mai tinere, pline de energie şi de ură împotriva a tot ce a făcut răsboiul, nerăbdătoare şi dornice de o răsturnare imediată a societăţii, pentru lecuirea nenumăratelor răni pricinuite de răsboi, nu pot şi nu vor să înţeleagă—neavând pregătirea necesară a vechilor masse socialiste—că sunt imposibilităţi şi fatalităţi sociale peste cari nimenea nu-i în stare să treacă“. D. Gherea accentuiază şi mai mult asupra caracterului anarhic al socialiştilor de astăzi, în următoarea declaraţiune: „Răsturnări imediate, oarbe şi necugetate pot să provoace numai un haos care dezorganizând producţiunea poate să ducă îa dezastru spune de civilizaţie cât ne~a mai rămas şi să compromită grav acea revoluţie socialistă care neîndoelnic din zi în zi se afirmă tot mai mult. Note Politice D-l Duiliu Zamfirescu denunţă prin „îndreptarea“ pe d-l Brătianu că întreţine relaţiuni amicale, cu diverse personalităţi din Franţa cari apără interesele şi demnitatea României la Conferinţa păcei. Finul este a cere bărbaţilor de Stat ai României sâ întreţie raporturi amicale numai ca aceia dintre francezi cari impun României pacea în condiţiunile ştiute. * Politica de rezistenţă a României — scrie „Rominimea“ este o „gogoaşă“ a d-lui Brătianu care comite astfel o crimă împotriva Patriei. Această constatare a ziarului „democrat“ porneşte desigur de la profundul patriotism al d-lui I. Ionescu. SI FAPTE___ UN ARTIST UITAT... .„Marţi, seara are loc la Teatrul Naţional an festivaldat de elevii clasei de declamaţie în folosul maestrului lor bolnav ■ , St. Dragomir. , Iniţiativa luată da elevii clasei de declamaţie a Conservatorului ieşan de a organiza un festival la teatral ’ naţional în scopul de a veni în ajutorul „maestrului“ • lor, profesorul St. Dragomir, este mai presus de orice laudă. Este un act de nobleţă sufletească cu care se disting tinerele elemente din clasa de declaaraţiuite a d-lui St. Dragomir, care ne sugerează o serie de reflecţii, cu privire la spiritul de solidaritate şi de colegietate între artiştii noştri. Pentru frumuseţa gestului făcut de elevii Conservatorului de a veni ei, cei dfatăi, în ajutorul profesorului lor, ne abţinem de la orice alte comentării. Nu ne putem abţine însă de a nu releva cu acest duios prilej rodnica activitate artistică şi culturală pe care bolnavul de astăzi, artista St. Dragomir, a exercitat-o în teatrul ieşan în decursul unui sfert de veac. ...Căci înlăturând toate patimile cunoscute şi prea cunoscute, făcând abstracţie de actele de gelozia şi rivalitate colegială care au produs atâtea atacuri nedrepte îndreptate împotrivă-i, State Dragomir rămâne una din frumoasei© figuri ale teatrului nostru. îndrăgostit cu pasiune de arta sa, St. Dragomir a sacrificat titlurile universitare pentru a se deda scenei cu totul. Dragostea sa pentru teatru, focul seu sacru pentru scenă, sunt tipice şi pot fi citate ca atare pentru multe din elementele artistice moderne. Lui St. Dragomir ii revine marele merit de a fi introdus în repertoriul teatrului— cu grele lupte împotriva colegilor sei cu alte concepţii! — cele mai alese piese din repertorul clasic şi modern. Piesele lui Duma, Sardea, Ohnlt, Ilxsen, Tolstoi, Dostoievski, Donnay, Kiatacmakers ş. a. au fost aduse în teatru Kumăr da Dragomir. Pe vremea când avea direcţiunea de scenă repertoriu era alcătuit din capad’operiie literaturii universale. Minunatele stagiuni teatrala cari au început la Sidoli şi au continuat în actuala clădire a teatrului, pănă în anii din urmă şi cari au contribuit la desvoltarea gustului artistic, au obţinut succese datorite în bună parte activităţii sale ca artist şi ca regizor. Genul lui Dragomir, arta sa, şcoala şi maniera sa, toate rolurile pe cari le-a atacat, n’au găsit încă continuatorul la teatrul nostru. Pe Dragomir nu-l poate bilocui nimeni—şi de aceea repertorul său lipseşte. Care dintre actorii noştri de astăzi ar putea compune un „Hamlet“ aşa cum l-a jurat Dragomir? Cine ar putea jusa pe Johannes din „Martha“ sau pe Raskolnkov—aşa cum i-a Interpretat Dragomir ? Evocăm, puindu-ne aceste întrebări, frumoasele şi neuitateleseri de teatru în care Dragomir stăpânea sala, ca în „Narcisse Rameau“, în „Hedda Gabler“, „Instinctul“, „Contesa Sarah“, Mândrie şi Amor“ şi alte multe piese clasice şi moderne. După un sfert de veac de muncă, Dragomir se trezeşte singur, părăsit de toţi, uitat de toţi, cu amare decepţii şi cu conştiinţa întreagă a nedreptăţii sociale şi a deziluziilor Iată de ce gestul tinerilor şei elevi apare şi mai frumos, şi iată de ce facem un apel din inimă la toţi aceia cari nu au uitat minunatele seri de artă pe cari ie-a oferit Dragomir, să asiste la festivalul enunţat pentru Marţi seara la teatru. ( ARALD ■Lop iene de la Milan Lyon.—--Posițiilele germane sunt riguros atacate dealungul căei ferate Mittau-Schauel. Cabinetul general al armatei a 6-a prusiene este la Schattel unde se afla și generalul Eberhorn.