Mişcarea, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 253-276)

1919-12-02 / nr. 253

ANUL XII? No. 253 Redacţia şi Administraţia ts®i,. Piaţa Unirei No. 6. Orefe de bîuroa: 8—Î2 a. m şi 3-6 p. m. Abonamente Apare zilnic Ammcfajri şi Reclame Se prîmeac in condiţia ni avantajoase direct la Admi­nfettraţia' z&rattti, Eîşf^PiMa Unire! 6. De asemenea prin toate agenţiile de publicitate. LUNI 1 DECEMBRIE 1919 hJi Sub Direcţiunea unui comitet­­ de Redacţie Bami Demisia Guvernului Constituirea birourilor Parlamentului.­Demisia şi declaraţia gu­vernului Văitoianu.­—Ce va face noul guvern.—Fi-vor apărate interesele României ? Birourile Corpurilor Legiuitoare constituindu-se definitiv, Guvernul pre­zidat de d. general Văitoianu şi-a prezentat demisiunea M. S. Regelui, anunţând în Parlament demisiunea. Fostul prim­-ministri a dat cetire unei declaraţiuni în care a aratat ca guvernul demisionat şi-a îndeplinit mandatul pe care l-a avut, efec­tuând alegerile în toată România, şi cotinuând politica de rezistenţă în chestiunea naţională. Ca toate presiunele ce s’au executat asupra lui, cabinetul Văitoianu a avut o atitudine consequenta. Indeplinindu­-şi misiunea pe care a avut-o — şi pe care a amintit-o în diverse împrejurări—­guvernul Văitoianu a plecat, lăsând guvernului ca­re-i va succeda toată libertatea de­­acţiune pentru apărarea intere­selor supreme ale ţărei. * Noul guvern rămâne să se constituiască după indicaţiunile exprese ale Corpurilor Legiuitoare. Se citează diverse nume de viitori miniştri şi diferite combinaţiuni cari nu pot fi comentate pănă nu se va vedea lista oficială a noului guvern, și norma pe care o va adopta în ceia ce privește chestiun­a tratatului de pace. * " Căci fără îndoială, în fața împrejurărilor de acum, chestiu­nea cea mare care se pune pentru guvernul ce se va forma este problema păcei. Politica de rezistență adoptată de guvernul d-lui I.I. C. Bră­­tianu a fost continuată de guvernul generalului Văitoianu, nu fiind­că acest guvern, demisionat astăzi, a continuat politica propriu­-zisă a partidului liberal, ci pentru că nu se putea ca un guvern compus din înalţi militari cari au participat la întregul nostru război naţional, să primească condiţiuni cari lovesc di­rect în independenţa, integritatea şi demnitatea ţării. Această politică de apărare a intereselor a fost continuată de guvernul care, de îndată ce s’a constituit Parlamentul nouei Românii, s’a retras de la cârma statului. Noul guvern care se va forma găseşte intactă problema românească în legătură cu tratatul de pace. Ţara întreagă, de la Tisa la Nistru, aşteaptă­­cu încredere soluţiunea ce o va aduce noul guvern, pentru ca nici unul din interesele României Unite să nu fie știrbit sau sacrificat. TENTATIVA A EŞUAT CHEU A VALIDAT ALEGERILE DE LA IAŞI Tentativa de invalidare a alegerilor de Cameră de la Iaşi a fost un act de ipo­crizie şi de necinste politică. Un act de ipocrizie, pentru că adver­sarii de la Iaşi cari au participat efec­tiv la alegeri, cari au fost în măsură să cunoască legalitatea perfectă şi liniştea în care au decurs aceste alegeri, nu au a­­vut curajul sa facă şi să susţină cererea de invalidare. Ia schimb au pus pe unul străin de localitate, un domn Vizunii, marghilomanist, de la Botoşani, care să susţină cererea de invalidare. In susţine­rea acestei cereri de invalidare nu s’a a­­uzit glasul nici unui ales al Iaşului, în afară de acel dl d-lui Cuza care a tre­buit să recunoască că nici odată n’au fost alegeri mai libere decât acum. Dar din discuția urmată în Cameră s’a dovedit câ tentativa de invalidare constitue şi un act de necinste politică. Căci este un act de necinste politică să se pretindă invalidarea unor alegeri care au decurs în cel mai desăvârşit spirit de legalitate şi de libertate, pentru cazul u­­nic şi izolat al unui sătean care în ne­­cunoştinţă de dispoziţiile legei şi fără a fi pus de cineva la cale, a crezut câ poate vota ca un alt certificat. Cine ar putea susţine în mod onest — în afară doar de celebrul domn de la Botoşani— că un asemenea caz ar fi putut avea vre-o înrâurire asupra rezultatului ale­gerilor? De fapt insă, tentativa ipocrită de la Cameră n’a fost decât epilogul unei cam­panii electorale în care partidul naţional liberal a avut de înfruntat acţiunea cea mai demagogică, mai necinstită şi mai anarhică ce s’a deslănţuit vre-odatâ in viaţa publică a acestei ţări. Numai datorită acestei acţiuni s’a pu­tut înregistra rezultatul pe care l’au dat alegerile de la Iaşi. Sancţiunea manoperei încercate a că­zut drastică şi categorică peste capetele acelora cari nu urzit-o. D-l G. G. Mârzescu a pus chestiunea neted în faţa parlamentului: dacă aveţi credinţa că s’au făcut fraude, invalidaţi! Şi Camera a răspuns cu 205 voturi contra invalidării şi 16 voturi pentru invalidare. Alegerile de la Iaşi au fost validate. Acei cari au crezut că viaţa nouă pe care România întregită este chemată să o trăiască, poate fi întinată ca reedita­rea vechilor sisteme de bizantinism şi de scădere morală, au primit o lecție pe care trebue sâ o considere și ca un di­vert­isment. Oameni noul Alesul Capitalei, d. N. D. Cocea, a fost obiectul unei manifestaţiuni ostile în Ca­meră, din primul moment ce a cutezat să ia cuvântul. Majoritatea Camerei l’a reprimat ime­diat şi din toate părţile s’au auzit „A­­fară! Afară !“ Acesta fapte se găsesc relatate în toa­te ziarele din Bucureşti. Le relatează în­suşi „deputatul“ Cocea sub propria sem­nătură într’un articol din „Cispoiul“­ de ieri. „Deputatul“ Cocea bravează ! Pe dân­sul nu-l poate atinge indignarea majo­rităţii parlamentare care nu poate primi în sânul ei un om certat cu tot ce în­semnă cinste şi moralitate. „Deputatul“’ Cocea sfidează,­crezând că astfel va putea reduce impresia ce a produs’o în opinia publică atitudinea Ca­merei care se simte adânc jignită a nu­măra printre membrii ei indivizi de spe­cia lui Cocea. „Deputatul" Cocea scrie sub semnă­tură proprie că „botezul parlamentar“ pe care la primit în Cameră i-a făcut dovada că este „o forţă reală“... Să mai înşirăm actele infamante cu care, deputatul Cocea s-a remarcat în viaţa de familie, în societate, ca ziarist, ca militar, ca interloop, ca intermediar, ca autor al diverselor acte lipsite de ori­ce pic de cinste, corectitudine sau mo­ralitate ? Ele sunt de domeniul public. Simţim desgust,îmi revoltă, de a te mai repe­ta scriind. Cocea „deputat“ ?! Ce categorie socială a putut face par­lamentului nouei Românii această mare ruşine? Vrut-au alegătorii cari au pus în urnă numele lui C®cea să ţintuiască pentru deapurarea individul care repre­­sintă partea cea mai abjectă, a drojdiei sociale ? Funcţionarii şi lucrătorii de la C. F. R. se oferă să lucreze două ore în plus pe zi. Spre marea lor cinste, ftîtîcţiona­­rii şi lucrătorii de la căile ferate, au fost cei dintâi cari au dat alar­ma împotriva adevăratei*!* intenţi­­ims ale sindicaliştilor cari s’au arun­cat în braţele tovarăşilor lui Ra­­covski. Ei au fost aceia cari au denunţat că sub cutele steagului socialist se ascund agenţii internaţionali cari uneltesc împotriva ţării şi a inte­reselor neamului. Aşa fiind, ei au înţeles să se cons­­titue în sindicat profesional pentru apărarea intereselor de breaslă, despărţindu-se de acei ce apucase pe căi greşite. Sindicatul General al funcţionari­lor şi lucrătorilor de 1® C. F. R. es­te astăzi una dintre cele mai mari şi mai disciplinate organizaţii, în care interesele profesionale sunt ar­monizate cu interesele generale ale statului. Datorită patriotismului luminat al celor ce alcătuisc acest sindicat, instituţiunea căilor ferate a fost fe­rită de influenţele periculoase ale agitatorilor internaţionali. Gestul membrilor Sindicatului ..General fi­liala Ungheni pune într’o lumină din­tre cele mai frumoase intenţiunile patriotice de cari sunt călăuziţi, intr’adevăr, acest sindicat în care figurează «« considerabil număr de funcţionari, mecanici şi lucrători ce­ferişti în întrunirea ,ce a avut-o &­­rrstăseară sub preşidenţia d-lui Vâ­nător» şeful staţiei Ungheni, a luat hotărârea ca toţi mambrii lui să lu­creze două ore pe zi în folosul sta­tului peste orele reglementare. Asară, o delegaţiune a Sindicatu­lui compusă din d-nii Olimpiu Las­car impiegat de mişcare şi Dabert mecanic, a plecat în Bucureşti pen­tru a supune această hotărâre d-nui ministru al lucrărilor publice, pre­cum și d-lui director general al că­ilor ferate. Gestul Sindicatului General al C. F. R. filiala Ungheni face onoare membrilor lui, cari au dat un stră­lucit exemplu de patriotism. Misiunea lui Sir George Clerk Lyon.—Sir George Clerk a plecat în Ungaria occidentală spre a stu­dia situația la fața locului și a face raportul Consiliului Superior. Chestiunea chiriilor Dificultatea creată prin noul decret-regu Termenul de prelungire. — Chestiunea sporurilor şi a gradaţiilor.— Chiri­aşi ameninţaţi a fi aruncaţi pe drumuri în Aprilie 1920.— Să se ducă chestiunea în Parlament!! Problema chiriilor face obiectul unor preocupări generale, datorită textului noului decret-lege care departe de a a­­duce o soluţiune echitabilă pentru ambele categorii în luptă, chiriaşi şi proprietari, a dat satisfacţiune acestora din urmă. Noul decret-lege nu rezolvă în favoa­rea chiriaşii®­*, de­cât o singură’chestiune şi anume: aceea a prelungirii contracte­lor de locaţiune. Şi nici aicea soluţiunea nu e complectă, fiind-că s’au prelungit contractele numai­­ pe un an, ca şi cum în Aprilie 1921 va veni un potop’de lo­cuinţe cari să rezolve criza actuală. Deci se impune ca prelungirea contractelor să se facă pe o durată de cel puţin 3 ani în speranţa că în a­cest interval ne vom apropia de viaţa normală. Chestiunea nouilor sporuri acordate nu este nici ea echitabilă. Legiuitorul a avut mai mult în vedere interesele pro­prietarilor, căci a dublat de două ori sporul, ast­fel că unii locatari vor plăti o chirie cu 70—80 la sută mai mare. Iar în ce priveşte gradaţiile sporurilor, ele nu s’au mai făcut ca în primul de­cret, ast­fel că pentru micii chiriaşi cu locuinţă prin periferii, sporul de astăzi este o adevărată povară. Acestea din punctul de vedere al scum­­petei chiriilor şi al speculei, care ast­fel nu a fost înlăturată. Dar acolo unde decretul-lege complică în mod grav chestiunea locuinţelor—(fa­cem distincţie între criza de locuinţe şi specula chiriilor) — este textul de lege prin care proprietarul poate evacua pe chiriaşi chiar acum la Sf. Gheorghe 1920. Aicea decretul păcătueşte în mod grav fiindcă exp­une pe drumuri o mare mul­ţime de chiriaşi. Pe deo parte se prelun­gesc toate contractele de locaţiune până la 23 Aprile 1921, iar pe de altă parte se acordă dreptul proprietarilor de a se muta în casele pe care le-au cumpărat în timpul războiului, cu preţuri de spe­culă, ca să se mute la Sf. Gheorghe 1920 în casele cumpărate, evacuând pe chi­riaşi. Unde se vor muta aceşti chiriaşi când toate contractele sunt de pe acum prelungite pănă la Sf. Gheorghe 1921 ? Să nu se creadă că aceste cazuri ar fi prea puţine. Marea majoritate a ca­selor din Iaşi au trecut din mână în mâ­nă în timpul războiului, astfel că mai pentru fiecare casă se află acum un pro­prietar noa® îmbogăţit, care aşteaptă cu nerăbdare ziua de 23 Aprilie 1920, ca să evacueze pe chiriaşi. Se poate face o a­­devărată statistică,în această privinţă— şi această situaţiune nu e numai la Iaşi ci în toată ţara. Iată cum noul decret-lege pe lângă că nu acordă dreptatea solicitată de chiriaşi, complică în mod grav problema locuin­ţelor. Se impune deci ca sindicatul chiriaşi­lor să-şi continue acţiunea­ şi să ducă a­­ceastă chestiune direct în Parlament, pen­tru ca actualul decret-lege să fie trans­format într-o lege bazată pe principii ra­ţionale şi împăciuitoare, atât pentru pro­prietari cât şi pentru chiriaşi. Teoreticianul Gherea demită caracterul anarhic al socialiştilor Bătrânul teoretician socialist d. C. Dobrogeanu-Gherea, în forma li­nei convorbiri ce a avut cu d. I. Sion unul dintre redactorii gazetei ofi­cioase a partidului socialist, caracterizează (ca să nu zicem desavurază) astfel mişcarea socialistă de astăzi: „Răsboiul a adus masse noui în cadrele organizaţiilor­­socialiste, masse cari n’au fost pregătite în trecut pentru socialism. Aceste noui elemente mai tinere, pline de energie şi de ură împo­triva a tot ce a făcut răsboiul, nerăbdătoare şi dornice de o răsturnare ime­diată a societăţii, pentru lecuirea nenumăratelor răni pricinuite de răsboi, nu pot şi nu vor să înţeleagă—neavând pregătirea necesară a vechilor masse socialiste—că sunt imposibilităţi şi fatalităţi sociale peste cari nimenea nu-i în stare să treacă“. D. Gherea accentuiază şi m­ai mult asupra caracterului anarhic al socialiştilor de astăzi, în următoarea declaraţiune: „Răsturnări imediate, oarbe şi necugetate pot să provoace numai un haos care dezorganizând producţiunea poate să ducă îa dezastru spune de civilizaţie cât ne~a mai rămas şi să com­promită grav acea revoluţie socialistă care neîndoelnic din zi în zi se afirmă tot mai mult­. Note Politice D-l Duiliu Zamfirescu denunţă prin „îndreptarea“ pe d-l Brătianu că între­ţine relaţiuni amicale, cu diverse perso­nalităţi din Franţa cari apără interesele şi dem­nitatea României la Conferinţa păcei. Finul este a cere bărbaţilor de Stat ai României sâ întreţie raporturi amicale numai ca aceia dintre francezi cari im­pun României pacea în condiţiunile ştiute. * Politica de rezistenţă a României — scrie „Rominimea“ este o „gogoaşă“ a d-lui Brătianu care comite astfel o crimă împotriva Patriei. Această constatare a ziarului „demo­crat“ porneşte de­sigur de la profundul patriotism al d-lui I. Ionescu. SI FAPTE___ UN ARTIST UITAT... .„Marţi, seara are­­ loc la Teatrul Naţio­nal an festival­­dat de elevii clasei de declamaţie în folosul maestrului lor bolnav ■ , St. Dragomir. , Iniţiativa luată da elevii clasei de de­clamaţie a Conservatorului ieşan de a or­ganiza un festival la teatral ’ naţional în scopul de a veni în ajutorul „maestrului“ • lor, profesorul St. Dragomir, este mai presus de orice laudă.­­ Este un act de nobleţă sufletească cu­­ care se disting tinerele elemente din cla­sa de declaaraţiuite a d-lui St. Dragomir, care ne sugerează o serie de reflecţii, cu privire la spiritul de solidaritate şi de colegietate între artiştii noştri. Pentru frumuseţa gestului făcut de elevii Con­servatorului de a veni ei, cei dfatăi, în a­­­­jutorul profesorului lor, ne abţinem de la ori­ce alte comentării. Nu ne putem abţine însă de a nu releva cu acest duios prilej rodnica activitate­­ artistică şi culturală pe care bolnavul de astăzi, artista­ St. Dragomir, a exerci­tat-o în teatrul ieşan în decursul unui sfert de veac. ...Căci înlăturând toate patimile cunos­cute şi prea cunoscute, făcând abstracţie de actele de gelozia şi rivalitate colegială care au produs atâtea atacuri nedrepte îndreptate împotrivă-i, State Dragomir rămâne una din frumoasei© figuri ale tea­trului nostru. îndrăgostit cu pasiune de arta sa, St. Dragomir a sacrificat titlurile universi­tare pentru a se deda scenei cu totul. Dragostea sa pentru teatru, focul seu sa­cru pentru scenă, sunt tipice şi pot fi ci­tate ca­ atare pentru multe din elementele artistice moderne. Lui St. Dragomir ii revine marele merit de a fi introdus în repertoriul teatrului— cu grele lupte împotriva colegilor sei cu alte concepţii! — cele mai alese piese din repertorul clasic şi modern. Piesele lui Duma, Sardea, Ohnlt, Il­­x­sen, Tolstoi, Dostoievski, Donnay, Kia­tac­makers ş. a. au fost aduse în teatru K­umăr da Dragomir. Pe vremea când avea direcţiunea de scenă repertoriu­ era alcă­tuit din capad’operiie literaturii univer­sale. Minunatele stagiuni teatrala cari au în­ceput la Sidoli şi au continuat în actuala clădire a teatrului, pănă în anii din urmă şi cari au contribuit la desvoltarea gus­tului artistic, au obţinut succese datorite în bună parte activităţii sale ca artist şi ca regizor. Genul lui Dragomir, arta sa, şcoala şi maniera sa, toate rolurile pe cari le-a a­­tacat, n’au găsit încă continuatorul la tea­trul nostru. Pe Dragomir nu-l poate bi­locui nimeni—şi de aceea repertoru­l său lipseşte. Care dintre actorii noştri de astăzi ar putea compune un „Hamlet“ aşa cum l-a jur­at Dragomir? Cine ar putea jusa pe Johannes din „Marth­a“ sau pe Raskolnk­­­ov—aşa cum i-a Interpretat Dragomir ?­­ Evocăm, puindu-ne aceste întrebări, fru­moasele şi neuitatele­­seri de teatru în ca­re Dragomir stăpânea sala, ca în „Nar­­cisse Rameau“, în „Hedda Gabler“, „In­stinctul“, „Contesa Sarah“, Mândrie şi A­­mor“ şi alte multe piese clasice­ şi mo­derne.­­ După un sfert de veac de muncă, Dra­­gomir se trezeşte singur, părăsit de toţi, uitat de toţi, cu amare decepţii şi cu con­ştiinţa întreagă a nedreptăţii sociale şi a deziluziilor Iată de ce gestul tinerilor şei elevi a­­pare şi mai frumos, şi iată de ce facem un apel din inimă la toţi aceia cari nu au uitat minunatele seri de artă pe cari ie-a oferit Dragomir, să asiste la festivalul enunţat pentru Marţi seara la teatru. ( ARALD ■Lop ie­ne de la Milan Lyon.—--Posițiilele germane sunt riguros atacate dealungul căei ferate Mittau-Schauel. Cabinetul general al armatei a 6-a prusiene este la Schattel u­nde se a­­fla și generalul Eberhorn.

Next