Mişcarea, martie 1920 (Anul 14, nr. 39-64)
1920-03-01 / nr. 39
AWL XIV Ho, 38 um al NU N Uici Ziarele „chemate şi nechemate“ cari susţin politica, sovietistă De câtva timp, — de când d-rul Lupu ministrul de interne s’a declarat partizanul politicei comunist-revoluţionare şi a stabilirei unor raporturi amicale diplomatice între România şi Rusia sovietistă—câteva ziare din Bucureşti şi Iaşi susţin şi politica externă a ministrului de interne, agitând ca şi dânsul imediata demobilizare a armatei, retragerea pazei de la Nistru şi semnarea păcei cu regimul sovietelor. Aceste ziare au salutat cu mare entusiasm propunerile „vagi“ de pace pe care Rusia sovietistă le-a făcut Poloniei—şi au înregistrat faptul că guvernul nostru a primit şi el propunerile lui Cicerin—comisarul revoluţionar la secţiunea externelor—hotărând a trimete delegaţi pentru începerea tratativelor. Interpelat în această chestiune, preşedintele Consiliului de miniştri a desminţit categoric aceste ştiri tendenţioase de la tribuna Parlamentului, reducând faptul la realitatea cum se arată la ştirile noastre telegrafice de astăzi. Cu acest prilej însă d. Şt. C. Pop a descalificat atitudinea unor anua uvauutai atuuumvu unui atiu —----- 1 ■ 1 ------mite ziare, „chemate sau nechemate“ cari agită pacea cu bolşevicii fără a lua în seamă consecinţele ce ar putea rezulta dintr’un asemenea act de guvernământ. Intru cât preşedintele ad-interim al consiliului nu a dat numele ziarelor cari susţin pacea cu bolşevicii, vom arăta aici care presă „chemată şi nechemată“ susţine această politică anti-naţională şi anarhică. Sunt următoarele ziare: Adevărul şi Dimineaţa ziarele d-lui Miile. Chemarea ziarul d-lui N. D. Cocea, ale cărui concepţii sociale sunt bine cunoscute. Socialismul, ziarul dirijat de d-rul Rakowski. Ţara Nouă ziarul oficial al grupărei ţărăniste care face politica d-lor Lupu, Cocea şi Cristescu. La aceste ziare se mai adaogă ziarele Avântul şi Izbânda bine ştiute prin consequenţa şi statornicia lor şi ziarele „independente“ din Iaşi Opinia şi Lumea degajate de orice răspundere. Aceasta este presa care susţine politica sovietistă de la Moscova. EPEIUL SI FEMILI “ •in pace ale mmm interpelarea de ieri din Cameră. Răspunsul Guvernului. Acţiunea şi atitudinea d-lui dr. Lupu. Ţărăniştii susţin pacea cu bolcevicii. Ziarul ţărănist desarmat de guvern. In şedinţa de ieri a Cameri s’a pus pentru a doua oară în discuţiune chestiunea atitudinea guvernului faţă de regimul sovietisc. După declaraţiunea pe care d. St. C. Pop a făcut-o d-lui G. G. Mârzescu în chestiunea comunicatului dat de Ministerul de Interne prin care sC sugera guvernului ideia încheierea păcei cu Rusia sovietistă, preşedintele ad-interim al Consiliului de Miniştri a fost întrebat, în şedinţa de ieri a Camerei, în chestiunea susţinută de unii parlamentari şi de unele ziare cu privire la propunerile de pace făcute de bolşevici, pe cari guvernul le-ar fi acceptat, hotărând a trimite delegaţiuni la Varşovia. D. St. C. Pop a desminţit faptul arătând Camerei că guvernul nu a primit o asemenea propunere, pe cari comuniştii revoluţionari au făcut-o în mod vag Poloniei. D. Pop a desminţit faptul că guvernul s’ar fi gândit un singur moment să trimită pe d. inculeţ sau pe d. Ciuhureanu să trateze la Varşovia pacea cu bolşevicii,arătând că totul se reduce la o invenţiune a unei anumite prese, „chemată sau nechemată“. D. ministru Pop a făcut prin aceasta o aluzie vădită la ziarul partidului ţărănist, cum se va vedea mai jos. * In consiliul de miniştri ţinut toui, singurul dintre miniştri care a susţinut presa cu Rusia sovietistă a fost ministrul de interne, cum arată ziarul „îndreptarea“ apărut astăzi dimineaţă la Bucureşti. Doctorul Lupu care face politica revoluţionară din Bucureşti, se sprijină nu nuai pe concursul doi-lor Cristescu, Moscovici, Draga, Cocea, etc.—dar şi pe concursul parlamentarilor ţărănişti care deasemenea agită încheierea păcei cu Rusia şi deschiderea graniţei la Nistru. Ţărăniştii au luat atitudine hotărâtă în această privinţă. Astfel în momentul când ieri la Cameră, guvernul prin d. ministru St. C. Pop făcea desminţirea de mai sus, ziarul oficial al grupărei ţărănist® „Ţara Nouă“ dădea un comunicat—apărut azi în Capitală—prin care arata că guvernul va accepta propunerea bolcevicilor ruşi chiar înainte de reîntoarcerea d-lui Vaida la Bucureşti, iar în numărul sosit astăzi la Iaşi, aceiaşi „Ţară Nouă“ anunţă jubilând că „Facem pace cu Rusia sovietistă“, într’un comunicat. Această atitudine a determinat pe d. Pop să clasifice ziarul ţărănist în rândul presei „chemate şi nechemat®“. Pentru a scăpa însă de penibilele situaţiuni în care se află, guvernul a hotărât şi închiderea Parlamentului pe ziua de azi, pentru ca cel puţin să nu fie expus la o nouă serie de spectacole ca acelea decurse în ultimele săptămâni parlamentare. Chemarea generalului Mișu Generalul Mișu a fst chemat din Transilvania la bucurești, urmând a fi numit milistru de răsboi. Demobilizarea După retragerea trupelor de la Tisa, se va proceda la demobilizarea altor contigente, în măsura posibilității a mijloacelor de transport. SUSPENDAŢI „CHEMAREA” ARESTAŢI pe cocea Sub acest titlu, „Ţara Nouă“ ziarul partidului ţărănesc şi oficios guvernamental, publică următoarele: „De câteva zile, ziarul „Chemarea“ cu cifre, date şi aşa zise documente, sub semnătura d-lui deputat N. D. Cocea, duce o campanie împotriva Marelui Cartier şi în special a d-lui Prezan. Nu discutăm şi ne e ruşine să reproducem aci fie chiar numai câteva rânduri din aşa zisele documente. Păstrăm convingerea că sunt apocrife, căci altfel de ar fi de mult d-l general Prezan ar fi răspuns cum se cuvine. Tăcerea d-sale este desigur cel mai demn răspuns acestui sistem de calomniere a bravilor noştri căpitani. Dar dacă înţelegem acest lucru, nu putem pricepe toleranţa autorităţilor în drept care nu iau măsurile cuvenite împotriva calomniatorilor . Suspendaţi „Chemarea“, ridicaţi imunitatea parlamentară a deputatului N. Cocea și arestați-le singura concluzie logica a demnei tăceri de până acum". JOSE-MARIA DE HEREDIANE ?7JHRYS Răcoare. Soarele pe cer zîmbeşte. Cireada de strechii frică nu are. Pe Othrys umbra mai mare-apare. Oaspe, rămii, căci zeul te iubeşte. Şi laptele cald rurîndu-l, priveşte Din pragul colibei mele, în zare Olympiu în a Tymphrestei ninsoare, Thesalia cu munţii ce-o’mpogăţeşte. Vezi marea şi Bubea înspre asfinţit, Callidromul şi Orta unde şi-a clădit Harcul rugul suprem şi primul altar. Acolo jos prin strălucitorul gaz, Parnasul seara stă la focul său, iar In auroră sboară atuncia Pegas. LYS. Germania şi nota Aliaţilor Remiterea şi publicarea notei trimisă de Lloyd George, cu privire la vinovaţii din război, au fost aşteptate la Berlin ca un viu interes. Ziarele, înainte încă de a sosi nota, comentau răspunsul Aliaţilor, după informaţiunile culese din ziarele din Paris şi Londra. Conservatoarea „Gazete de la Croix“, devine din ce în ce mai exigentă. Ea scrie: Nu Antanta trebuie să stabilească lista inculpaţilor, ci Germania. Dacă e un tribunal de a doua instanţă, acesta trebuie să fie un tribunal german. „Berliner Tageblatt“ se arată mai conciliant, cu dorinţa de a pune cu profit divirgenţele de vederi ce cred că sunt la Aliaţi. „O evoluţiune politică, scrie acest ziar, se produce în Anglia ca şi în Italia. Ea conduce la revizuirea tratatului fără voia Franţei şi a parlamentului său naţionalist. De la Franţa nu mai e nimic de sperat. „Gazeta de Voss“ continuă, din contra, sforţările sale pentru a împiedeca opinia publică de a se lăsa excitată contra Franţei. Un partizan neaşteptat al Angliei, se arată în persoana contelui Reventlow, publicist reacţionar şi pangermanist care scrie în „Deutsche Tageszeitung“. El aminteşte câteva cuvinte spuse de curând de Lloyd George: „Puţin le pasă aliaţilor forma de guvern german“. Comptele Reventlow conchide din aceste cuvinte că Anglia se va acomoda cu bună voinţă ca sa vadă dispărând în Germania regimul republican, care este, după dânsul, cauza primejdiei germane. Retragerea trupelor de pe Tisa Comunicat Oficial București.—Urmând a evacua teritoriul unguresc de la Est de Tisa, pentru retragerea trupelor pe frontiera fixată de Consiliul Suprem, trupele noastre de acoperire au părăsit Tisa în ziua de 24 Februar. In seara de 25 Februar am fost pe linia Bergzel-Rakamaz-Morghte- Czerges-Racozi-Foeldwar. Operaţiunea continuă şi se execută fără nici un incident. Marele Cartier General LUNI 1 MARTIE 1920 6Ä868B@®B.<äSiäii5aiÄI Cultura românească în genere şi Iaşul cultural în deosebi sunt din nou îndoliate. Ilustrul istoric, academician şi profesor universitar Al. D. Xenopol, care a purtat faima ştiinţei şi culturei noastre peste hotare, s’a stîns din viaţă la Bucureşti,unde se afla în anii din urmă. Bogata activitate pe care marele istoric a desfăşurat-o în tot timpul vieţii pe tărâmul ştiinţific şi literar este strâns legată de Iaşi. Născut şi crescut în Iaşi, Al. D. Xenopol care a cunoscut cele mai frumoase succese ce se resfrâng cu mândrie asupra neamului întreg, a rămas toată viaţa sa un fanatic ieşan, începuturile sale literare trebuiesc căutate la „Junimea“ şi la „Convorbiri Literare“ unde-l găsim în anii tineri, după terminarea studiilor. Gh. Panu, în „Amintirile“ sale consacră pagini însufleţite lui Al. D. Xenopol, despre care spunecă avea un aer de „enfant terrible“ întrucât interverea şi sesiza orice chestiune. Dar vocaţiunea sa cea mare era pentru ştiinţa Istoriei, în care scop a înfiinţat,—la „Junimea“ fiind—o „Societate istorică“ care avea ca membri fondatori pe Vasile Tassu, Lambrior şi Cernescu. La „Convorbiri Literare“ însă Al. D. Xenopol a scris şi numeroase studii de alte ramuri, între care unul despre „literetura populară“ prin care cerceta cum se naşteîn popor cântecul, povestea, doina, ş. a. Deşi „junimist“ în ce priveşte mişcarea culturală de pe vremuri, Al. D. Xenopol a fost în politică un om însufleţit de idei liberale şi democratice, luând parte la viaţa şi luptele politice în toate curentele mari, naţionale şi democrate. Pentru faptul acesta d. Iacob Negruzzi în „Amintirile din Junimea“ apărute în numărul recent al „Convorbirilor Literare“ în capitolul intitulat „Câteva portrete“ îi consacră lui AL D. Xenopol câteva pasagii duşmănoase cari nu pot fi aprobate, nu ca material istoric sau documentar, dar nici ca gest, întrucât ele au apărut în timpul când ilustrul istoric se afla încă viaţă... Toată producţiunea lui Al. D. Xenopol a fost scrisă la Iaşi. Când defunctul academician şi-a făcut specialitatea şi reputaţia de savant istoric, el a retipărit în „Colecţia Şaraga“—la 1895 când a fost ales membru al Academiei Române —celera, operă în XII vol. „Istoria Românilor“ arătând în prefaţă că a dat lucrarea în editură „fără nici un profit“ pentru ca „cel puţin să se folosească poporul meu din ea în chip intelectual“. Retipărită acum în editura „Sfetea“ volumul II este închinat M. S. Regelui Carol, iar volumul V consacrat luptelor dintre români şi turci, poartă următoarea închinare: „ Lui Ion C. Brătianu, care mi-a încredinţat catedra de Istoria Românilor la Universitatea din Iaşi“. În afară de această mare operă istorică, Al. V. Xenopol a mai scris câteva manuale de istorie pentru şcoalele secundare, „Etudes Historiques sur le peuple roumains“ (1888 ed. Şaraga), şi două mari volume despre „Domnia lui Cuza- Vodă“. Apoi: „Partidele politice şi revoluţia de la 1848 în Principatele Române“, „Despre metoda în ştiinţe şi în Istorie“, „Noţiunea valorii în Istorie“, „Neconştientul în Istorie", „Evoluţia în Istorie“, „Românii şi Maghiarii înaintea Istoriei . Alte lucrări: „Sociologia şi Socialismul“, „Lupta între Draculeşti şi Dăreşti“ „Unionişti şi Separatişti“, „Nicolae Kretzuiescu“, Originele partidului naţional în România“, „Primul proect de constituţiune a Moldovei din 1822“, „Din amintirile unui boier din jumătatea întâia a veacului XIX-Iea: Dim. Ghiţescu 1814 —1878“, „Ideile de legi şi de prevedere“ ş. m. a. Ales membru al Academiei Române la 1895, A. D. Xenopol şi-a ţinut discursul de recepţie vorbind despre Mihai Cogălniceanu—respunsul de primire fiindu-i dat de Dimitrie A. Sturdza. A. D. Xenopol s-a despărţit de istoricii romantici şi de istoricii cercetători de documente, urmând Istoria din punctul de vedere ştiinţific. Astfel „Istoria Românilor“ rămâne o operă ştiinţifică pentru cunoaşterea stării de spirit şi a curentelor din epocile studiate. Această inovaţie în literatura istorică avu mare răsunet şi AL D. Xenopol publică la Paris, la 1899 importanta-i operă „Principiile Fundamentale ale Istoriei“ iar la 1908 în editura „E. Leroux" din Paris,—ca rezultat al preocupărilor sale ştiinţifice în domeniul vast al Istoriei,—el tipăreşte „La Théorie de l’Histoire“, operă care a făcut mare vâlvă în străinătate şi în urma căreia fu ales membru al Academiei Franceze în Mai 1914,—ţinând în urmă cunoscutele prelegeri la Sorbonna şi la „Collège de France“. * Al. D. Xenopol a desfăşurat o activitate foarte bogată. In cultura Iaşului el are un rol preponderent. A luat parte la toate actele mari ale ţării. A ţinut numeroase prelegeri în vechea şi actuala Aulă a universităţii contribuind la cultivarea păturilor noastre sociale. Avea întotdeauna cu auditoriu numeros şi select. A fost un conferenţiar foarte plăcut, comunicativ cu publicul, plin de umor şi caustic în diversele probleme de care le trata. A prezidat societatea istorică „Arhiva“ dirijând şi publicaţiunea ei, în care a scris studii literare, cronici, recenzii şi chiar versuri semnate I. Laur. A colaborat la numeroase publicaţiuini istorice şi literare şi la diverse ziare, scriind sumedenii articole cotidiane asupra problemelor curente. A fost printre cei dintâi dintre profesorii universitari ieşeni cari după răsboiul de la 1913 s’a pronunţat pentru înfăptuirea reformei agrare şi politice. Cu AI. D. Xenopol dispare una din gloriile mari ale ţării, şi cea mai distinsă figură a Iaşului cultural. ARALD. LUMINI STINSE Alexandru D. Xenopol Opera şi activitate lui.—La „Junimea“.—„Societatea Istorică“.— La Academia Română.—Istoria ca ştiinţă şi teoria eî.—Ideile politice ale lui Xenopol.—Iaşul cultural.—Ce rămâne pe ''Urma lui Xenopol. Cu’a picior ia groapă —Ce declară d. Marghiloman— Prin demisia d-lui Vlad portofoliul finanţelor devenind vacant, conducătorii fostului bloc parlamentar sunt in căutarea unui titular. O parte a presei—se înţelege care— lansează o versiune imposibilă, aceia a numirei dlui Mauriciu Blank ca ministru de finanţe. Pe de altă parte de cîtva timp se vorbeşte de posibilitatea acceptării departamentului finanţelor de către d. Marghiloman. Un redactor al ziarului „îndreptarea* întrebând pe d. Marghiloman asupra acestui svon, d-sa a dat următorul răspuns : „E o glumă. Cum se poate crede că la vârsta şi la situaţia mea aşi intra într’un guvern care e cu un picior în groapă şi cu care n’aşi putea face nimic. Dacă ar fi vorba să se formeze un guvern de coaliţie în care toţi să-şi dea contribuţia spre a scăpa această biată ţară care se duce de râpă, atunci aşi primi chiar portărel să fiu...“ Cum vedem, de un guvern gripat cu un picior în groapă, toată lumea se fereşte de teama contagiunei... Guvernul d-lui Vaida şi-a trăit traiul şi singurul act cuminte ce l’ar mai putea face, este să se retragă cu o oră mai curând.