Mişcarea, martie 1920 (Anul 14, nr. 39-64)

1920-03-01 / nr. 39

AWL XIV Ho, 38 um al NU N Uici Ziarele „chemate şi nechemate“ cari susţin politica, sovietistă De câtva timp, — de când d-rul Lupu ministrul de interne s’a decla­rat partizanul politicei comunist-re­­voluţionare şi a stabilirei unor rapor­turi amicale diplomatice între Româ­nia şi Rusia sovietistă—câteva ziare din Bucureşti şi Iaşi susţin şi politica externă a ministrului de interne, a­­gitând ca şi dânsul imediata demo­­bilizare a armatei, retragerea pa­zei de la Nistru şi semnarea păcei cu regimul sovietelor. Aceste ziare au salutat cu mare entusiasm propunerile „vagi“ de pa­ce pe care Rusia sovietistă le-a fă­cut Poloniei—şi au înregistrat fap­tul că guvernul nostru a primit şi el propunerile lui Cicerin­—comisa­rul revoluţionar la secţiunea exter­nelor—hotărând a trimete delegaţi pentru începerea tratativelor. Interpelat în această chestiune, preşedintele Consiliului de miniştri a desminţit categoric aceste ştiri ten­denţioase de la tribuna Parlamen­tului, reducând faptul la realitatea cum se arată la ştirile noastre te­legrafice de astăzi. Cu acest prilej însă d. Şt. C. Pop a descalificat atitudinea unor anu­a u­vauutai atuuumvu unui atiu­­ —----- 1 ■ 1 ------­mite ziare, „chemate sau nechemate“ cari agită pacea cu bolşevicii fără a lua în seamă consecinţele ce ar putea rezulta dintr’un asemenea act de guvernământ. Intru cât preşedintele ad-interim al consiliului nu a dat numele zia­relor cari susţin pacea cu bolşevicii, vom arăta aici care presă „chema­tă şi nechemată“ susţine această politică anti-naţională şi anarhică. Sunt următoarele zi­are: Adevărul şi Dimineaţa ziarele d-lui Miile. Chemarea ziarul d-lui N. D. Co­cea, ale cărui concepţii sociale sunt bine cunoscute. Socialismul, ziarul dirijat de d-rul Rakowski. Ţara Nouă ziarul oficial al gru­­părei ţărăniste care face politica d-lor Lupu, Cocea şi Cristescu. La aceste ziare se mai adaogă ziarele Avântul şi Izbânda bine şti­ute prin consequenţa şi statornicia lor şi ziarele „independente“ din Iaşi Opinia şi Lumea degajate de ori­ce răspundere. Aceasta este presa care susţine politica sovietistă de la Moscova. EPEIUL SI FE­MILI “ •­in pace ale mmm interpelarea de ieri din Cameră. Răspunsul Guver­nului. Acţiunea şi atitudinea d-lui dr. Lupu. Ţă­răniştii susţin pacea cu bolcevicii. Ziarul ţărănist desarmat de guvern. In şedinţa de ieri a Cameri s’a pus pentru a doua oară în discu­­ţiune chestiunea atitudinea guvernului faţă de regimul sovietis­c. După declaraţiunea pe care d. St. C. Pop a făcut-o d-lui G. G. Mâr­­zescu în chestiunea comunicatului dat de Ministerul de Interne prin care sC s­ugera guvernului ideia încheierea păcei cu Rusia sovietistă, preşedintele ad-interim al Consiliului de Miniştri a fost întrebat, în şedinţa de ieri a Camerei, în chestiunea susţinută de unii parlamentari şi de unele ziare cu privire la propunerile de pace făcute de bolşevici, pe cari guvernul le-ar fi acceptat, hotărând a trimite delegaţiuni la Varşovia. D. St. C. Pop a desminţit faptul arătând Camerei că guvernul nu a primit o asemenea propunere, pe cari comuniştii­ revoluţionari au fă­­cut-o în mod vag Poloniei. D. Pop a desminţit faptul că guvernul s’ar fi gândit un singur mo­ment să trimită pe d. inculeţ sau pe d. Ciuhureanu să trateze la Var­şovia pacea cu bolşevicii,arătând că totul se reduce la o invenţiune a unei anumite prese, „chemată sau nechemată“. D. ministru Pop a făcut prin aceasta o aluzie vădită la ziarul par­tidului ţărănist, cum se va vedea mai jos. * In consiliul de miniştri ţinut toui, singurul dintre miniştri care a susţinut presa cu Rusia­ sovietistă a fost ministrul de interne, cum arată ziarul „îndreptarea“ apărut astăzi dimineaţă la Bucureşti. Doctorul Lupu care face politica revoluţionară din Bucureşti, se sprijină nu nu­­ai pe concursul doi-lor Cristescu, Moscovici, Draga, Cocea, etc.—dar şi pe concursul parlamentarilor ţărănişti care deasemenea agită încheierea păcei cu Rusia şi deschiderea graniţei la Nistru. Ţărăniştii au luat atitudine hotărâtă în această privinţă. Astfel în momentul când ieri la Cameră, guvernul prin d. ministru St. C. Pop fă­cea desminţirea de mai sus, ziarul oficial al grupărei ţărănist® „Ţara Nouă“ dădea un comunicat—apărut azi în Capitală—prin care arata că guvernul va accepta propunerea bolcevicilor ruşi chiar înainte de reîn­toarcerea d-lui Vaida la Bucureşti, iar în numărul sosit astăzi la Iaşi, aceiaşi „Ţară Nouă“ anunţă jubilând că „Facem pace cu Rusia sovietistă“, într’un comunicat. Această atitudine a determinat pe d. Pop să clasifice ziarul ţără­nist în rândul presei „chemate şi nechemat®“. Pentru a scăpa însă de penibilele situaţiuni în care se află, gu­vernul a hotărât şi închiderea Parlamentului pe ziua de azi, pentru ca cel puţin să nu fie expus la o nouă serie de spectacole ca acelea de­curse în ultimele săptămâni parlamentare. Chemarea ge­neralului Mișu Generalul Mișu­ a fst chemat din Transilvania la bucurești, urmând a fi numit milistru de răsboi. Demobilizarea După retragerea trupelor de la Tisa, se va proceda la de­mobilizarea altor contigente, în măsura posibilități­­i a mijloa­celor de transport. SUSPENDAŢI „CHEMAREA” ARESTAŢI pe cocea Sub acest titlu, „Ţara Nouă“ ziarul partidului ţărănesc şi oficios guverna­mental, publică următoarele: „De câte­va zile, ziarul „Chemarea“ cu cifre, date şi aşa zise documente, sub semnătura d-lui deputat N. D. Co­cea, duce o campanie împotriva Marelui Cartier şi în special a d-lui Prezan. Nu discutăm şi ne e ruşine să repro­ducem aci fie chiar numai câte­va rân­duri din aşa zisele documente. Păstrăm convingerea că sunt apocrife, căci alt­fel de ar fi de mult d-l general Prezan ar fi răspuns cum se cuvine. Tăcerea d-sale este de­sigur cel mai demn răspuns acestui sistem de calom­niere a bravilor noştri căpitani. Dar dacă înţelegem acest lucru, nu putem pricepe toleranţa autorităţilor în drept care nu i­au măsurile cuvenite îm­potriva calomniatorilor­ . Suspendaţi „Chemarea“, ridicaţi imu­nitatea parlamentară a deputatului N. Cocea și aresta­ți-l­­e singura concluzie logica a demnei tăceri de­ până acum". JOSE-MARIA DE HEREDIA­NE ?7JHRYS Răcoare. Soarele pe cer zîmbeşte. Cireada de strechii frică nu are. Pe Othrys umbra mai mare-apare. Oaspe, rămii, căci zeul te iubeşte. Şi laptele cald ru­rîndu-l, priveşte Din pragul colibei mele, în zare Olympiu în a Tymphrestei ninsoare, Thesalia cu munţii ce-o’mpogăţeşte. Vezi marea şi Bubea înspre asfinţit, Calli­dromul şi Orta unde şi-a clădit Harcul rugul suprem şi primul altar. Acolo jos prin strălucitorul gaz, Parnasul seara stă la focul său, iar In auroră sboară­ atuncia Pegas.­­ LYS. Germania şi nota Aliaţilor Remiterea şi publicarea notei trimisă de Lloyd George, cu privire la vinovaţii din război­, au fost aşteptate la Berlin ca un viu interes. Ziarele, înainte încă de a sosi nota, comentau răspunsul Aliaţi­lor, după informaţiunile culese din zia­rele din Paris şi Londra. Conservatoarea „Gazete de la Croix“, devine din ce în ce mai exigentă. Ea scrie: Nu Antanta trebuie să stabilească lista inculpaţilor, ci Germania. Dacă e un tribunal de a doua instanţă, acesta trebuie să fie un tribunal german. „Berliner Tageblatt“ se arată mai con­ciliant, cu dorinţa de a pune cu profit divirgenţele de vederi ce cred că sunt la Aliaţi. „O evoluţiune politică, scrie a­­cest ziar, se produce în Anglia ca şi în Italia. Ea conduce la revizuirea tratatu­lui fără voia Franţei şi a parlamentului său naţionalist. De la Franţa nu mai e nimic de sperat. „Gazeta de Voss“ continuă, din con­tra, sforţările sale pentru a împiedeca opinia publică de a se lăsa excitată con­tra Franţei. Un partizan neaşteptat al Angliei, se arată în persoana contelui Revent­low, publicist reacţionar şi pangermanist care scrie în „Deutsche Tageszeitung“. El a­­minteşte câte­va cuvinte spuse de curând de Lloyd George: „Puţin le pasă alia­ţilor forma de guvern german“. Comp­­tele Reventlow conchide din aceste cu­vinte că Anglia se va acomoda cu bună voinţă ca sa vadă dispărând în Germa­nia regimul republican, care este, după dânsul, cauza primejdiei germane. Retragerea trupelor de pe Tisa Comunicat Oficial București.—Urmând a evacua te­ritoriul unguresc de la Est de Tisa, pentru retragerea trupelor pe fron­tiera fixată de Consiliul Suprem, trupele noastre de acoperire au pă­răsit Tisa în ziua de 24 Februar. In seara de 25 Februar am fost pe linia Bergzel-Rakamaz-Morghte- Czerges-Racozi-Foeldwar. Operaţiunea continuă şi se exe­cută fără nici un incident. Marele Cartier General LUNI 1 MARTIE 1920 6Ä868B@®B.<äSiäii5aiÄI Cultura românească în genere şi Ia­şul cultural în deosebi sunt din nou în­doliate. Ilustrul istoric, academician şi pro­fesor universitar Al. D. Xenopol, care a purtat faima ştiinţei şi culturei noastre peste hotare, s’a stîns din viaţă la Bu­cureşti,unde se afla în anii din urmă. Bogata activitate pe care marele isto­ric a desfăşurat-o în tot timpul vieţii pe tărâmul ştiinţific şi literar este strâns legată de Iaşi. Născut şi crescut în Iaşi, Al. D. Xe­nopol care a cunoscut cele mai frumoa­se succese ce se resfrâng cu mândrie asupra neamului întreg, a rămas toată viaţa sa un fanatic ieşan, începuturile sale literare trebuiesc cău­tate la „Junimea“ şi la „Convorbiri Li­terare“ unde-l găsim în anii tineri, du­pă terminarea studiilor. Gh. Panu, în „Amintirile“ sale con­sacră pagini însufleţite lui Al. D. Xeno­pol, despre care spune­­că avea un aer de „enfant terrible“ întru­cât interverea şi sesiza orice chestiune. Dar vocaţiunea sa cea mare era pentru ştiinţa Istoriei, în care scop a înfiinţat,—la „Junimea“ fiind—o „Societate istorică“ care avea ca membri fondatori pe Vasile Tassu, Lambrior şi Cernescu. La „Convorbiri Literare“ însă Al. D. Xenopol a scris şi numeroase studii de alte ramuri, între care unul despre „li­­teretura populară“ prin care cerceta cum se naşte­­în popor cântecul, povestea, doina,­ ş. a. De­şi „junimist“ în ce priveşte miş­carea culturală de pe vremuri, Al. D. Xenopol a fost în politică un om însu­fleţit de idei liberale şi democratice, lu­ând parte la viaţa şi luptele politice în toate curentele mari, naţionale şi demo­crate. Pentru faptul acesta d. Iacob Negruz­­zi în „Amintirile din Junimea“ apărute în numărul recent al „Convorbirilor Li­terare“ în capitolul intitulat „Câteva por­trete“ îi consacră lui AL D. Xenopol câteva pasagii duşmănoase cari nu pot fi aprobate, nu ca material istoric sau documentar, dar nici ca gest, întru­cât ele au apărut în timpul când ilustrul is­toric se afla încă viaţă... Toată producţiunea lui Al. D. Xeno­pol a fost scrisă la Iaşi. Când defunctul academician şi-a făcut specialitatea şi re­putaţia de savant istoric, el a retipărit în „Colecţia Şaraga“—la 1895 când a fost ales membru al Academiei Române —celera, operă în XII vol. „Istoria Ro­mânilor“ arătând în prefaţă că a dat lu­crarea în editură „fără nici un profit“ pentru ca „cel puţin să se folosească poporul meu din ea în chip intelectual“. Retipărită acum în editura „Sfetea“ volumul II este închinat M. S. Regelui Carol, iar volumul V consacrat luptelor dintre români şi turci, poartă următoa­rea închinare: „ Lui Ion C. Brătianu, care mi-a în­credinţat catedra de Istoria Românilor la Universitatea din Iaşi“. În afară de această mare operă isto­rică, Al. V. Xenopol a mai scris câteva manuale de istorie pentru şcoalele se­cundare, „Etudes Historiques sur le peu­­ple roumains“ (1888 ed. Şaraga), şi două mari volume despre „Domnia lui Cuza- Vodă“. Apoi: „Partidele politice şi revoluţia de la 1848 în Principatele­ Române“, „Despre metoda în ştiinţe şi în Istorie“, „Noţiunea valorii în Istorie“, „Necon­ştientul în Istorie", „Evoluţia în Istorie“, „Românii şi Maghiarii înaintea Isto­­riei . Alte lucrări: „Sociologia şi Socialis­mul“, „Lupta între Draculeşti şi Dăreşti“ „Unionişti şi Separatişti“, „Nicolae Kre­­tzuiescu“, Originele partidului naţional în România“, „Primul­ proect de consti­­tuţiune a Moldovei din 1822“, „Din a­­mintirile unui boier din jumătatea întâia a veacului XIX-Iea: Dim. Ghiţescu 1814 —1878“, „Ideile de legi şi de prevedere“ ş. m. a. Ales membru al Academiei Române la 1895, A. D. Xenopol şi-a ţinut discur­sul de recepţie vorbind despre Mihai Co­­gălniceanu—respunsul de primire fiindu-i dat de Dimitrie A. Sturdza. A. D. Xenopol s-a despărţit de isto­ricii romantici şi de istoricii cercetători de documente, urmând Istoria din punc­tul de vedere ştiinţific. Astfel „Istoria Românilor“ rămâne o operă ştiinţifică pentru cunoaşterea stării de spirit şi a curentelor din epocile studiate. Această inovaţie în literatura istorică avu mare răsunet şi AL D. Xenopol publică la Paris, la 1899 importanta-i o­­peră „Principiile Fundamentale ale Is­toriei“ iar la 1908 în editura „E. Le­­roux" din Paris,—ca rezultat al preocu­părilor sale ştiinţifice în domeniul vast al Istoriei,—el tipăreşte „La Théorie de l’Histoire“, operă care a făcut mare vâlvă în străinătate şi în urma căreia fu ales membru al Academiei Franceze în Mai 1914,—ţinând în urmă cunoscutele prelegeri la Sorbonna şi la „Collège de France“. * Al. D. Xenopol a desfăşurat o acti­vitate foarte bogată. In cultura Iaşului el are un rol preponderent. A luat par­te la toate actele mari ale ţării. A ţinut numeroase prelegeri în vechea şi actuala Aulă a universităţii contribuind­­ la culti­varea păturilor noastre sociale. Avea în­totdeauna cu auditoriu numeros şi select. A fost un conferenţiar foarte plăcut, co­municativ cu publicul, plin de umor şi caustic în diversele probleme de care le trata. A prezidat societatea istorică „Arhiva“ dirijân­d şi publicaţiunea ei, în care a scris studii literare, cronici, recenzii şi chiar versuri semnate I. Laur. A colaborat la numeroase publicaţiuini istorice şi literare şi la diverse ziare, scriind sumedenii articole cotidiane asu­pra problemelor curente. A fost printre cei dintâi dintre profesorii universitari ieşeni cari după răsboiul de la 1913 s’a pronunţat pentru înfăptuirea reformei a­­grare şi politice. Cu AI. D. Xenopol dispare una din gloriile mari ale ţării, şi cea mai distinsă figură a Iaşului cultural. ARALD. LUMINI STINSE Alexandru D. Xenopol Opera şi activitate lui.—La „Junimea“.—„Societatea Istorică“.— La Academia Română.—Istoria ca ştiinţă şi teoria eî.—Idei­le politice ale lui Xenopol.—Iaşul cultural.—Ce rămâne pe ''Urma lui Xenopol. Cu’a picior ia groapă —Ce declară d. Marghiloman— Prin demisia d-lui Vlad portofoliul finanţelor devenind vacant, conducătorii fostului bloc parlamentar sunt in cău­tarea unui titular. O parte a presei—se înţelege care— lansează o versiune imposibilă, aceia a numirei dlui Mauriciu Blank ca minis­tru de finanţe. Pe de altă parte de cîtva timp se vorbeşte de posibilitatea accep­tării departamentului finanţelor de că­tre d. Marghiloman. Un redactor al ziarului „îndreptarea* întrebând pe d. Marghiloman asupra a­­cestui svon, d-sa a dat următorul răs­puns : „E o glumă. Cum se poate crede că la vârsta şi la situaţia mea aşi intra într’un guvern care e cu un picior în groapă şi cu care n’aşi putea face nimic. Dacă ar fi vorba să se formeze un guvern de coaliţie în care toţi să-şi dea contribuţia spre a scăpa această biată ţară care se duce de râpă, atunci aşi primi chiar portărel să fiu...“ Cum vedem, de un guvern gripat cu un picior în groapă, toată lumea se fe­reşte de teama contagiunei... Guvernul d-lui Vaida şi-a trăit tra­iul şi singurul act cuminte ce l’ar mai putea face, este să se retragă cu o oră mai curând.

Next