Mişcarea, mai 1920 (Anul 14, nr. 90-106)
1920-05-01 / nr. 90
t IV te- / QP Iei Redacţia şi Administraţia Iaşi, Piaţa Ursirei No. 6... Orele de biuroa: 8—12 a. m.şi 11 3-6 p. m. Anunciuri şi Reclame ftpare 21|nac j . Se primesc în condiţiuni avantajo-'se direct la Admi- .. , nistraţia ziarului, Iaşi Piaţa Unirei 6. Sub Directilinea uinui comitet Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate. de Redacţie essmig ANUL XIV No. 90 Cuvântul e la modă. Din toate părţile răsună ameninţător. Revoluţia e proclamată ca o necesitate a vremei. Se sprijină pe o întreagă doctrină, e cerută de pretinse legi economice, cărora li se adauga un imncaş cortegiu pompos şi sfidător, în marşuri de triumf „plebea“ îmsetată de „dreptate“ şi „adevăr“—se îndreaptă spre ţinta supremă: distrugerea organizaţiei de astăzi prin revoluţie. Nici o putere din lume nu îndrăzneşte să se opuie. In aceste vremuri de infamie burgheză, de „crimă“ capitalistă—revoluţia e preapuţin. Nu poate fi decât un început. Transformarea cea largă va veni mai târziu, ca un rezultat al izbânzei anarhice. Trăim doar în plin război teoretic. O răsturnare a tuturor prevederilor, o înfrângere a oricărei logice. Mulţimea flămânda şi vijelioasă sfidează legile timpului şi nesocoteşte imensitatea spaţiului Ea vrea să domine şi sâ triumfe. Cu ori ce preţ. Peste ruine, prin sânge, prin ori ce mijloc, ea este . împinsă mereu înnainte. E o nebu- j nie a secolului. A doua zi după cel mai crâncen război şi după ceaţi mai splendidă biruinţă a' urnaei- i ţâţei. ^ Aceasta e starea de spirit sub presiunea acestui tumult prevestitor, de primejdii trebuie să trăiască astăzi societatea. Opinia publică rămâne, de cele mai multe ori, inflexibilă şi aşteaptă nu ştiu ce rezultate satisfăcătoare. „ Oamenii serioşi abia de maipot să-şi spună cuvântul. Ei sunt înăbuşiţi de sgomotul stradei, de vociferările atelierelor, de promiscuitatea urmei cohorte de inconştienţi şi de rătăciţi ai vieţei sociale. Dar, în cele din urmă, adevărul rămâne adevăr. Experienţa istoriei şi continuitatea vnelorpolitice şi sociale — restabilesc lucrurile. Sunt legi care cârmăesc viaţa economică a statelor, sunt stări de fapt—faze ale evoluţiei—care singure hotărăsc în viaţa socială. La noi în România revoluţie ? Dar , • pentru ce ? Pentru că o voeşte Ilie Moscovici şi Bujor? Să ne lămurim. Revoluţiile se fac pentru transformări generale în ordinea socială şi politică a unei societăţi, atunci când toate mijloacele pentru realizare, pe cale paşnică, a revendicărilor obşteşti sunt epuizate. Atunci când tirania unei guvernări martirizează mulţimea, nesocotindu-i drepturile şi rostul în stat. Atunci când orice întârziere, în realizarea dreptăţii, ameninţă existenţa însăşi a naţiunei, primejduieşte direct viaţa statului. Atunci când evoluţia socială şi politică a unei societăţi este oprită în loc de voinţa obtuză şi violentă a unei minorităţi oligarhice. Atunci când interesele, nesocotite de câţiva conducători, nu sânt ale unei minorităţi fără importanţă în stat, ci a poporului în majoritatea lui, sau a unei clase sociale, a cărei valoare numerică şi productivă se confundă cu însăşi ■ so- . cietatea., Ce există în ţara noastră din tba- ! tc acestea pentru a se admite , « valabilitatea acţiunei revoluţionare? Nimic. Nu răspundem noi—ci toată ~ f . viaţa socială şi politică a ţârei! Tă- j rănimea stăpână pe pământul ei, al- j \cătuind 81 la sută din populaţie a- a vând drepturi politice complecte, a- j bia îşi începe viaţă e fecundă pen- tru democraţie şi pentru stat.. Muncitorimea, proletarii, a căror număr constituie o minoritate indiscutabilă—au câştigat toate drepturile, li s’a recunoscut toate revendicările. In cea mai democratică ţară toate, păturile sociale duc cea mai liberă viaţă politică. Atunci pentru ce revoluţie ? Azi e problema cea mare. De aici începe crima. Revoluţie, pentru că bolşevicii noştri vreau dictatura prolejară, pentru că numai printr’o încăerare sângeroasă neprevăzută, prin dezorganizarea muncei, prin sfărmarea statului—se poate încerca experimentarea nenorocită a comunismului. Urmăriţi activitatea zilnică a aşa zisului partid socialist, priviţi convulsiunile conducătoriior. .arhiei, provocările continute, lipsa de orice scrupule. Totul este limpede. Dar nu e de ajuns ca cei câţiva anarhişti,să voiască revoluţia, pentru ca ea să se facă. Asmi veghează un popor întreg al cărui viitor nu poate fi primejduit. Şi dacă revoluţiile pentru dobândirea libertăţilor şi a democratul de craim au fost sângeroase, fracţiunea,, populară " pentru apărarea alor libertâţi împotriva nebunii anarhice poate fi mai teribilă. Provocatorii să ia aminte! Spre raliate ? —:—----- După aproape jumătate de veac de viaţă independentă şi constituţională, după jertfe de sânge a floarei tineretului nostru care ne-a dat România Mare de astăzi, să nu pară nimănui curios titlul acestui articol. . Câteva precizări ale ziarelor din Capitală asupra unor concesiuni proectate sau chiar realizate, ne reîntorc cu gândul la vremurile de apoi ale monopolului austriac şi a regimului de sclavagiu. I.itr’adevăr, se vorbeşte de concesionarea telegrafiei fără fir. Ar trebui să nu uite acei ce plănuesc această concesionare că una din primele măsuri de liberare politică a statului român după Unire, a fost tocmai desfiinţarea monopolului austriac asupra poştelor şi telegrafelor. Apoi, după 40 ani de la răscumpărarea căilor ferate de la compania Simsburg, se vorbeşte de concesiunea căii ferate care fac Basarabia în două. Sub motivul grevelor muncitoreşti se vorbeşte de concesionarea atelierelor căilor ferate. Se pune însă întrebarea: dacă atunci când este vorba de servicii publice, statul nu îşi poate impune voinţa pentru apărarea interesului general,întrucât va putea-o face concesionarul, un simplu particular? In fine, ziarul „Epoca“ anunţă că serviciul maritim român ar fi pus sub supravegherea a doi ofiţeri englezi, ceia ce n’ar mai însemna concesiune, ci adevărată vasalitate. Aceste sunt faptele ce se ventilează şi întrucât ele n- au îmbrăcat forma oficială, ne mărginim a face atent guvernul ca Realizarea lor ar constitui o greşală de neertat şi zugrumarea independenţei noastre economice. O SCRISOARE A ULUI AT. AT. GHEMUI Informaţiunea dată de un ziar din Capitală că fruntaşul nostru,d-nul At. At. Gheorghiu, fost senator, şi-ar fi înaintat dimisiunea din partidul naţional-libera!, sub cuvântul că i s’ar fiînlăturat candidatura, este cu desăvârşire lipsită de temei. Noi d-nul At. At. Gheorghiu şi nici un alt fruntaş al partidului nu şi-a înaintat diminunea, pentru cuvântul a arătat sem pentru un altul. Dacă d nul At. At. Gheorghiu sau vreun altul din fruntaşii care au figurat pe lista candidaţilor în alegerile trecute, nu figurează şi în alegerile de faţă, este pentru cuvântul că Domniile lor singuri au declinat această onoare. Iată, în adevăr, scrisoarea Inimoasă pe care d-l Al. Al. Gheorghiu a adresat’o preşedintelui clubului ca răspuns la propunerea de candidatura ce i s’a făcut: Iubite Domnule Mârzescu, Mă cunoşti prea bine, pentru a mai fi necesar să reînoasc prin declaraţii personale, legătura mea cu Partidul Naţional Liberal şi cred de prisos a înşira motivele de ordin personal, ce mă hotăresc a nu primi să candidez în alegerile ce au loc, pentru Cameră şi Senat, în Mail. Rămân acelaş devotat şi credincios soldat al partidului, gata oricând, a lucra împreună la restabilirea ordinei sociale şi la propăşirea Ţarei, pe căi democratice in interes ai Neamului, în lăuntrul hotarelor hărăzite de vitejia fiilor României, desăvârşind idealul părinţilor noştri şi rugându-te a mă dispensa de cinstea ce îmi faci prin punerea candidaturei mele în aceste alegeri, te asigur de concursul meu nemărginit, în lupta ce vei conduce, în numele şi pe baza programului partidului NaŢÎOBiti-Liberalv Primeşte, te rog, încă odată mulţumiri prieteneşti — pentru deosebita atenţiune. Distinse salutari. 28 April 1920 Iaşi. AT. AT. GHEORGHIU Săteni,o feritil de „tovarăşi“ Ştiri din judeţul nostru, arată că în mai multe sate, agenţii revoluţionari car îşi zic „socialişti“, au fost recunoscuţi ca atare, prin manifestele şi broşurile ce le împărţesc şi prin îndemnurile lor anarhice, şi scoşi cu alai din sat de cătră săteni. . . Pentru ca toţi sătenii să-i poată recunoaşte pe aceşti propagandişti cari lucrează împotriva intereselor neamului,—după ordinele bolşevicilor din Rusia — este bine ca ei să ştie că de câte ori va auzi pe vreunul din aceşti agenţi vorbind de „tovarăşi“ şi de „socialişti“ să-i denunţe satului întreg pentru ca să ştie cu cine au de a face. Toţi aceşti oameni nu au avut şi nu au a face nici cu sătenii, nici cu interesele şi nevoile ei, şi nu au făcut nimic în ţara noastră decât că au lucrat cu bolşevicii ruşi şi unguri, cu cari e drept că sunt „tovarăşi“. Ca în multe site sate şi comuni din judeţul Iaşului şi din celelalte judeţe, ţărănimea trebuie să nu se iese înşelată de aceşti revoluţionari primejdioşi cari în timpul când oştire» noastră se luptă cu toţi duşmani văzuţi şi nevăzuţi, s’au înglobat în bandele bolcevîcilor ruşi sub ordinele cărora lucrează şi azi. Săteni,—feriţi-vă de aceşti „tovarăşi“ pe a căror manifeste veţi vedea „ciocane“ ca semn că vor să nimicească nvutul vostru ca şi al tuturor locuitorilor. Săteni—feriţi-vă de „tovarăşi“! Complectarea liniei ferate Galaţi-Reni Bucureşti.In şedinţa sa de Marţi Consiliul tehnic superior, de pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice, a aprobat complectarea liniei ferate Galaţi-Reni, primind oferta societăţii Reşiţa, precum şi construirea de mai multe poduri. Candidaţii partidului Naţional-Liberal din Iaşi Pututim, nepotHjuist Alegerea se face în zilele de 25, 26 şi 27 Mai 1920 G. G. Mârzescu, fost ministru de interne. Const. G. Toma, fost deputat. Gh. Gaspar, învăţător din Cepleniţa. Osvald Racoviţă, fost epitrop al Casei Sf. Spiridon. Ioi Zipa, podgorean din Tomeşti. Iorgu Ciolan, plugar din Româneşti. Gh. Vasîliu, mecanic C. F. R. PENTRU SENAT Alegerea se face în zilele de 30 şî 31 Mai 1920 Const. Crupenschi, fost prefect şi primar. Preotul Ioan Goten, profesor. Eugen Herovanu, fost deputat, scriitor. Semnul ales este CRUCEA Acţiunea revoluţionară Salaş După avertizările date de „Iaşul Socialist“ organul boletvreilor din localitate, aceştia au hotărât a întrebuinţa ziua de 1 Mai — consacrată sărbătorii mancei — ca o zi de „propagandă electorală“. Cine cunoaşte ceia ce subînţeleg ei în fapt prin această „propagandă“ poate deduce lesne intenţiile comuniştilor cari în toată acţiunea lor se disting, prin provocaţuni menite a tulbura ordinea publică. •* Pentru a se menţine ordinea în oraş şi pentru a evita orice contact ostentativ între diversele sindicate muncitoreşti, autorităţile locale, în urma unei prealabile consfătuiri, au cerut tuturor organizaţiunilor respective, să prezinte spre aprobare manifestele, broşurile, imprimatele şi diversele inscripţi ce s’ar purta prin oraş, pentru a înlătura pe acelea cari ar putea provoca perturbaţiuni în chiar rândurile muncitoreşti. Nu este vorba nici de cenzură, nici de alt control, ci pur şi simplu să se stabilească un program de perfectă ordine, pentru că ziua de 1 Mai să fie într’adevăr sărbătorita în deplină libertate.„ Dacă sindicatele naţionale s'au prezintat cu întregul program şi cu toate manifestele şi pancartele — sindicatele revoluţionare au refuzat categoric a stabili orice înţelegere ca autorităţile. O delegaţie de comunişti-revoluţionari în frunte cu bine plătitul agent Gh. Tanase, s’a prezentat ori d-lui E. Petit, prefectul poliţiei, căruia i-au răspuns că nu se vor supune nici unui control şi că-şi vor îndeplini programul conform hotărârilor luate de ei. * In ce priveşte cauza pentru care sindicaliştii lui Rakovski- Ghilerter- Tanasă nu vor să prezinte imprimatele şi inscripţiile, aceasta se datoreşte faptului că autorităţile locale au fost înştiinţate că printre manifeste şi pancarde se află provocaţiuni revoluţionare. Intre alte provocaţiuni şi îndemnuri anarhice se află în presiunea autorităţilor locale, un manifest prin care socialiştii revoluţionari cer „împuşcarea tinera dintre candidaţi în alegeri“. Intre pancardele anarhice se află unite cu următoarele inscripţii: „Trăiască revoluţia Rusă!“ „Jos Oligarhia ! 103 Militarizarea !“ „Nu intraţi în atelierele militarizate !“ Un nou decret de incetâţenire a evreilor Bucureşti,—D. ministru Trancu, a declarat că în cel dintâi consiliu de miniştri, va ridica chestia şi va cere soluţionarea emancipării evreilor, care n’au fost emancipaţi prin cele două decrete-legi, fie prin omisiune, fie prin neglijenţă. Se afirmă că printr'un al treilea decret-lege se va soluționa această chestiune. Rămâne numai a se găsi modalitatea ca aceşti noui emancipaţi, să poată participa la alegerile din Mai. * SAMBATA 1 MAI 1920 12# heouTI Un scriitor elveţian, Louis Damur, a scris un roman intitulat „Spre Paris“ în care a reţinut pentru istoria războiului toată acţiunea criminală a armatei germane, in prima fază a răsboiului,când avea intenţiunea sa invadeze In capitala Franţei. Scriitorul elveţian s’a folosit de dosarele tuturor actelor criminale săvârşite de armatele germane, in această fază. Romanul „Spre Paris" face obiectul unor importante discuţiuni în presa franceză. # Este de remarcat faptul că piesa d-lui Adrian Versa „După moartea tiv Manasse" se joacă astăzi la Iaşi, pentru prima oară. Lucrarea d-lui A. Verea care se bazează pe cunoscutul conflict social şi al prejudecăţilor şi credinţilor religioase, a apărut acumcâţiva ani. . Ea însă nu a fost reprezentată pe nici o scenă din Capitală—şi ideia reprezentării ei se datoreşte d-lui Gh. Al. Cârjă şi Moruzan care deţin rolurile principale. Tot d-lui Gh. Cârjă se datoreşte şi prima reprezentare a piesii lui Ronetti-Roman. * La Oradia-Mare a apărut o revistă de cultură „Cele trei Crişuri" la care colaborează un număr de scriitori ardeleni. Revista e pusă sub direcţiunea d-lui Valeriu Ciorogaru, vicar episcopal, Doctor Alexandru Pteancu directorul general al învăţământului şi Colonel George Bacalogiu. — Publicând în fruntea zarului candidaturile partidului Naţional- Liberal din Iaşi, ţinem să iam urmă că d. Gh. Vasîliu mecanic C. F. R., figurează pe această listă fără a face însă parte din organizarea partidului nostru. Partidul Naţional-Liberal, consequent cu ideile ce întoţinuişi a susţinut, şi consequent cu simţimintele ce a manifestat faţă de muncitorimea de ordine, înţelege a iusţine pe lista sa pe unul din, muncitorii iubitori de neam, de ţară şi de ordine* „ La 1 Mai a. c. va începe, la Şcoala Normală „Vasile Lupu“, examenul de definitivat al învăţătorilor şi învăţătoarelor cari nu s’au putut prezenta în Noembrie 1919, sau cari au fost respinşi la acel examen. Deasemenea Ministerul Instrucţiunei a aprobat ca toţi normaliştîi care au obţinut diploma în Iunie 1916 şi care n’au putut să şi ia locuri în învăţământ, până la demobilizare, vor avea dreptul a trece acum definitivatul. — DEMOBILIZAREA.— Pe ziua de 1 Mai va fi demobilizat contigentul 1916, conform ordinului de demobilizare ce s’a decretat. Vor fi apoi demobilizate : contigentul 1917 la 1 Iunie și contigentul 1918 la 1 Iulie, după care se va decreta trecerea definitivă a armatei pe picior de pace. — CHIRIILE.— La 2 Mai a. c. expiră termenul de Introducere a cererilor cătră judcătoriile de ocol pentru reducerea chiriilor conform cu sporurile fixate prin decretul-rege în vigoare. — Suntem fugiţi , să atragem atenţiunea d-lui Director al fabricai de tutun, asupra extrem de proastei calităţi a ţigărilor „Intim Club“ cari sunt confecţionate din praf de tutun presat. Dată fiind scumpetea fabricatelor regiei, supunem această legitimă cerere d-lui director al fabricei.