Mişcarea, mai 1920 (Anul 14, nr. 90-106)

1920-05-01 / nr. 90

t I­V te- / QP Iei Redacţia şi Administraţia Iaşi, Piaţa Ursirei No. 6... Orele de biuroa: 8—12 a. m.şi 11 3-6 p. m. Anunciuri şi Reclame ftpare 21|nac j . Se primesc în condiţiuni avantajo­-'se direct la Admi- .. , nistraţia ziarului, Iaşi Piaţa Unirei 6. Sub Directilinea uinui comitet Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate. de Redacţie essmig ANUL XIV No. 90 Cuvântul e la modă. Din toate părţile răsună ameninţător. Revoluţia e proclamată ca o necesitate a vre­­mei. Se sprijină pe o întreagă doc­trină, e cerută de pretinse legi eco­nomice, cărora li se adauga un i­­mncaş cortegiu pompos şi sfidător, în marşuri de triumf „plebea“ îm­se­­tată de „dreptate“ şi „adevăr“—se îndreaptă spre ţinta supremă: dis­trugerea organizaţiei de astăzi prin revoluţie. Nici o putere din lume nu îndrăzneşte să se opuie. In aceste vremuri de infamie burgheză, de „crimă“ capitalistă—revoluţia e prea­­puţin. Nu poate fi de­cât un înce­put. Transformarea cea largă va veni mai târziu, ca un­ rezultat al izbânzei anarhice. Trăim doar în plin război teoretic. O răsturnare a tuturor preveder­ilor, o înfrângere a oricărei logice. Mulţimea flămânda şi vijelioasă sfidează legile timpului şi nesocoteşte imensitatea spaţiului Ea vrea să domine şi sâ triumfe. Cu ori ce preţ. Peste ruine, prin sânge, prin ori ce mijloc, ea este . împinsă mereu înna­inte. E o n­ebu- j nie a secolului. A doua zi după cel­­ mai crâncen război şi după ceaţi mai splendidă biruinţă a' urnaei- i ţâţei. ^ Aceasta e starea de spirit sub­­ presiunea acestui tumult prevestitor, de primejdii trebuie să trăiască as­tăzi societatea. Opinia publică ră­mâne, de cele mai multe ori, infle­xibilă şi aşteaptă nu ştiu ce rezul­tate satisfăcătoare. „ Oamenii serioşi abia de mai­­pot să-şi spună cuvân­tul. Ei sunt înăbuşiţi de sgomotul stradei, de vociferările atelierelor, de promiscuitatea urmei cohorte de inconştienţi şi de rătăciţi ai vieţei sociale. Dar, în cele din urmă, adevărul­­ rămâne adevăr. Experienţa istoriei­­ şi continuitatea­ vnelor­­politice şi so­ciale — restabilesc lucrurile.­ Sunt legi care cârmăesc viaţa economică a statelor, sunt stări de fapt—faze ale evoluţiei—care singure hotărăsc în viaţa socială. La noi în România revoluţie ? Dar , • pentru ce ? Pentru că o voeşte Ilie Moscovici şi Bujor? Să ne lămu­rim.­­ Revoluţiile se fac pentru trans­formări generale în ordinea socială şi politică a unei societăţi, atunci când toate mijloacele pentru reali­zare, pe cale paşnică, a revendică­rilor obşteşti sunt epuizate.­ Atunci când tirania unei guver­nări martirizează mulţimea, nesoco­­tindu-i drepturile şi rostul în stat. Atunci când orice întârziere, în rea­lizarea dreptăţii, ameninţă existenţa însăşi a naţiunei, primejduieşte di­­­rect viaţa statului. Atunci când evo­luţia socială şi politică a unei so­cietăţi este oprită în loc de voinţa obtuză şi violentă a unei minorităţi oligarhice. Atunci când interesele, nesocotite de câţiva conducători, nu sânt ale unei minorităţi fără impor­tanţă în stat, ci a poporului în ma­joritatea lui, sau a unei clase socia­le, a cărei valoare numerică şi pro­ductivă se confundă cu însăşi ■ so- . cietatea., Ce există în ţara noastră din tba- ! tc acestea pentru a se admite , « valabilitatea acţiunei revoluţionare? Nimic. Nu răspundem noi—ci toată ~ f . viaţa socială şi politică a ţârei! Tă- j rănimea stăpână­ pe pământul ei, al- j \­cătuind 81 la sută din populaţie a- a vând drepturi politice complecte, a- j­­ bia îşi începe viaţă e­ fecundă pen-­­ tru democraţie şi pentru stat.. Mun­citorimea, proletarii, a căror număr constituie o­ minoritate indiscutabi­lă—au câştigat toate drepturile, li s’a recunoscut toate revendicările. In cea mai democratică ţară toate, păturile sociale duc cea mai liberă viaţă politică. Atunci pentru ce re­voluţie ? Azi e problema cea mare. De aici începe crima. Revoluţie, pentru că bolşevicii noştri vreau dic­tatura pro­leja­ră, pentru că numai printr’o încăerare sângeroasă nepre­văzută, prin dezorganizarea muncei, prin sfărmarea statului—se poate încerca experimentarea nenorocită a comunismului. Urmăriţi activitatea zilnică a aşa zisului partid socia­list, priviţi convulsiunile conducăto­rii­or. .­arhiei, provocările continute, lipsa de orice scrupule. Totul este limpede. Dar nu e de ajuns ca cei câţiva anarhişti,să voiască revoluţia, pen­tr­u ca ea să se facă. Asm­i veghează un popor întreg al cărui viitor nu­ poate fi primej­duit. Şi dacă revoluţiile pentru do­bândirea libertăţilor şi a democra­tul de craim au fost sângeroase, fracţiunea,, popula­ră " pentru apăra­rea alor libertâţi împotriva ne­bunii anarhice poate fi mai teri­bilă. Provocatorii să ia aminte! Spre raliate ? —:—-----­ După aproape jumătate de veac de viaţă independentă şi constituţi­onală, după jertfe de sânge a floa­rei tineretului nostru care ne-a dat România Mare de astăzi, să nu pară nimănui curios titlul acestui articol. . Câte­va precizări ale ziarelor din Capitală asupra unor concesiuni proectate sau chiar realizate, ne reîntorc cu gândul la vremurile de apoi ale monopolului austriac şi a regimului de sclavagiu. I.itr’adevăr, se vorbeşte de con­cesionarea telegrafiei fără fir. Ar trebui să nu uite acei ce plă­­nuesc această concesionare că una din primele măsuri de liberare po­litică a statului român după Unire, a fost tocmai desfiinţarea monopo­lului austriac asupra poştelor şi te­legrafelor. Apoi, după 40 ani de la răscum­părarea căilor ferate de la compa­nia Simsburg, se vorbeşte de con­cesiunea căii ferate care fac Ba­sarabia în două. Sub motivul grevelor muncitoreşti se vorbeşte de concesionarea ateli­erelor căilor ferate. Se pune însă întrebarea: dacă atunci când este vorba de servicii publice, statul nu î­şi poate impune voinţa pentru apărarea interesului general,­­întru­cât va putea-o face concesionarul, un simplu particular? In fine, ziarul „Epoca“ anunţă că serviciul maritim român ar fi pus sub supravegherea a doi ofiţeri englezi, ceia ce n’ar mai însemna concesiune, ci adevărată vasalitate. Aceste sunt faptele ce se venti­lează şi întru­­cât ele n- au îmbrăcat forma oficială, ne mărginim a face atent guvernul ca Realizarea lor ar constitui o greşală de neertat şi zugrumarea independenţei noastre economice. O SCRISOARE A ULU­I AT. AT. GHEMUI Informaţiunea dată de un ziar din Capitală că fruntaşul nostru,­­d-nul At. At. Gheorghiu, fost senator, şi-ar fi înaintat dimisiune­a din partidul naţio­nal-libera!, sub cuvântul că i s’ar fi­­în­lăturat candidatura, este cu­ desăvârşire lipsită de temei. N­oi d-nul At. At. Gheorghiu şi nici un alt fruntaş al partidului nu şi-a îna­intat diminunea, pentru cuvântul a ară­tat sem pentru un altul. Dacă d nul At. At. Gheorghiu sau vreun altul din frun­taşii care au figurat pe lista candidaţi­lor în alegerile trecute, nu figurează şi în alegerile de faţă, este pentru cuvân­tul că Domniile lor singuri au declinat această onoare. Iată, în adevăr, scrisoarea Inimoasă pe care d-l Al. Al. Gheorghiu a adresat’o preşedintelui clubului ca răspuns la pro­punerea de candidatura ce i s’a făcut: Iubite Domnule Mârzescu, Mă cunoşti prea bine, pentru a mai fi necesar să reînoasc prin declaraţii per­sonale, legătura mea cu Partidul Naţional Liberal şi cred de prisos a înşira motive­le de ordin personal, ce mă hotăresc a nu primi să candidez în alegerile ce au loc, pentru Cameră şi Senat, în Mai­l. Rămân acelaş devotat şi credincios sol­dat al partidului, gata ori­când, a lucra împreună la restabilirea ordinei sociale şi la propăşirea Ţarei, pe căi democratice in interes ai Neamului, în lăuntrul hotare­lor hărăzite de vitejia fiilor României, desăvârşind idealul părinţilor noştri şi rugându-te a mă dispensa de cinstea ce îmi faci prin punerea candidaturei mele în aceste alegeri, te asigur de concursul meu nemărginit, în lupta ce vei conduce, în numele şi pe baza programului parti­dului NaŢÎOBiti-Liberalv Primeşte, te rog, încă odată mulţumiri prieteneşti — pentru deosebita atenţiune. Distinse salutari. 28 April 1920 Iaşi. AT. AT. GHEORGHIU Săteni,o ferit­il de „tovarăşi“ Ştiri din judeţul nostru, arată că în mai multe sate, agenţii revoluţi­onari car îşi zic „socialişti“, au fost recunoscuţi ca atare, prin manifes­tele şi broşurile ce le împărţesc şi­ prin îndemnurile lor anarhice, şi scoşi cu alai din sat de cătră să­teni. . . Pentru ca toţi sătenii să-i poată recunoaşte pe aceşti propagandişti cari lu­crează împotriva intereselor neamului,—după ordinele bolşevici­lor din Rusia — este bine ca ei să ştie că de câte ori va auzi pe vre­unul din aceşti agenţi vorbind de „tovarăşi“ şi de „socialişti“ să-i de­nunţe satului întreg pentru ca să ştie cu cine au de a face. Toţi aceşti oameni nu au avut şi nu au a face nici cu sătenii, nici cu interesele şi nevoile ei, şi nu au făcut nimic în ţara noastră de­cât că au lucrat cu bolşevicii ruşi şi unguri,­­ cu cari e drept că sunt „tovarăşi“. Ca în multe site sate şi comuni din judeţu­l Iaşului şi din celelalte judeţe, ţărănimea trebuie să nu se iese înşelată de aceşti revoluţionari primejdioşi cari în timpul când oş­tire»­ noastră se luptă cu toţi duş­mani­ văzuţi şi nevăzuţi, s’au în­globat în bandele bolcevîcilor ruşi sub ordinele cărora lucrează şi azi. Săteni,—feriţi-vă de aceşti „tova­răşi“ pe a căror manifeste veţi ve­dea „ciocane“ ca semn că vor să nimicească nvutul vostru ca şi al tuturor locuitorilor. Săteni—feriţi-vă de „tovarăşi“! Complectarea liniei ferate Ga­laţi-Reni Bucureşti.­In şedinţa­ sa de Marţi Consiliul tehnic superior, de pe lân­gă Ministerul Lucrărilor Publice, a aprobat complectarea liniei ferate Galaţi-Reni, primind oferta societă­ţii Reşiţa, precum şi construirea de mai multe poduri. Candidaţii partidului Naţional-Liberal din Iaşi Putu­tim, n­­epotHjuist Alegerea se face în zilele de 25, 26 şi 27 Mai 1920 G. G. Mârzescu, fost ministru de interne. Const. G. Toma, fost deputat. Gh. Gaspar, învăţător din Cepleniţa. Osvald Racoviţă, fost epitrop al Casei Sf. Spiridon. Io­­i Zipa, podgorean din Tomeşti. Iorgu Ciolan, plugar din Româ­neşti. Gh. Vasîliu, mecanic C. F. R. PENTRU SENAT Alegerea se face în zilele de 30 şî 31 Mai 1920 Const. Crupenschi, fost prefect şi primar. Preotul Ioan Goten, profesor. Eugen Herovanu, fost deputat, scriitor. Semnul ales este CRUCEA Acţiunea revo­­luţionară Sa­laş După avertizările date de „Iaşul So­­cialist“ organul boletvreilor din locali­tate, aceştia au hotărât a întrebuinţa ziua de 1 Mai — consacrată sărbăto­rii mancei — ca o zi de „propagan­dă electorală“. Cine cunoaşte ceia­ ce subînţeleg ei în fapt prin această „propagandă“ poate deduce lesne intenţiile comuniştilor cari în toată acţiunea lor se disting, prin provocaţ­uni menite a tulbura ordinea publică. •* Pentru a se menţine ordinea în oraş şi pentru a evita orice contact ostenta­tiv între diversele sindicate muncitoreşti, autorităţile locale, în urma unei preala­bile consfătuiri, au cerut tuturor orga­­nizaţiunilor respective, să prezinte spre aprobare manifestele, broşurile, impri­matele şi diversele inscripţi ce s’ar pur­ta prin oraş, pentru a înlătura pe ace­lea cari ar putea provoca perturbaţiuni în chiar rândurile muncitoreşti. Nu este vorba nici de cenzură, nici de alt control, ci pur şi simplu să se sta­bilească un program de perfectă ordi­ne, pentru că ziua de 1 Mai să fie în­­tr’adevăr sărbătorita în deplină liber­tate.„ Dacă sindicatele naţionale s'au pre­­zintat cu întregul program şi cu toate manifestele şi pancartele — sindicatele revoluţionare au refuzat categoric a stabili orice înţelegere ca autorităţile. O delegaţie de comunişti-revoluţio­­nari în frunte cu bine plătitul agent Gh. Tanase, s’a prezentat ori d-lui E. Petit, prefectul poliţiei, căruia i-au răs­puns că nu se vor supune nici unui control şi că-şi vor îndeplini progra­mul conform hotărârilor luate de ei. * In ce priveşte cauza pentru care sin­dicaliştii lui Rako­vski- Ghilerter- Tanasă nu vor să prezinte imprimatele şi ins­cripţiile, aceasta se datoreşte faptului că autorităţile locale au fost înştiinţate că printre manifeste şi pancarde se află pro­­vocaţiuni revoluţionare. Intre alte provocaţiuni şi îndemnuri a­­narhice se află în presiunea autorităţi­lor locale, un manifest prin care socia­liştii revoluţionari cer „împuşcarea ti­nera dintre candidaţi în alegeri“. Intre pancardele anarhice se află unite cu următoarele inscripţii: „Trăiască revoluţia Rusă!“ „Jos Oligarhia ! 103 Militariza­rea !“ „Nu intraţi în atelierele militari­zate !“ Un nou decret de incetâţenire a evreilor Bucureşti,—D. ministru Trancu, a de­clarat că în cel dintâi consiliu de miniş­tri, va ridica chestia şi va cere soluţio­narea emancipării evreilor, care n’au fost emancipaţi prin cele două decrete-legi, fie prin omisiune, fie prin neglijenţă. Se afirmă că printr'un al treilea de­­cret-lege se va soluționa această ches­tiune. Rămâne numai a se găsi modalitatea ca aceşti noui emancipaţi, să poată par­ticipa la alegerile din Mai. * SAMBATA 1 MAI 1920 12# heouTI Un scriitor elveţian, Louis Dam­ur, a scris un roman intitulat „Spre Paris“ în care a reţinut pentru istoria războiului toată acţiu­nea criminală a armatei germane, in prima fază a răsboiului,­când avea intenţiunea sa invadeze In capitala Franţei. Scriitorul elveţian s’a folosit de dosarele tuturor actelor criminale săvârşite de arma­tele germane, in această fază. Romanul „Spre Paris" face obiectul unor importante discuţiuni în presa franceză. # Este de remarcat faptul că piesa d-lui A­­drian Versa „După moartea tiv Manasse" se joacă astăzi la Iaşi, pentru prima oară. Lucrarea d-lui A. Verea care se bazează pe cunoscutul conflict social şi al prejudecă­ţilor şi credinţilor religioase, a apărut acum­­câţiva ani. . Ea însă nu a fost reprezentată pe nici o scenă din Capitală—şi ideia reprezentării ei se datoreşte d-lui Gh. Al. Cârjă şi Mo­­ruzan care deţin rolurile principale. Tot d-lui Gh. Cârjă se datoreşte şi prima reprezentare a piesii lui Ronetti-Roman. * La Oradia-Mare a apărut o revistă de cul­tură „Cele trei Crişuri" la care colaborează un număr de scriitori ardeleni. Revista e pu­să sub direcţiunea d-lui Valeriu Ciorogaru, vicar episcopal, Doctor Alexandru Pteancu directorul general al învăţământului şi Co­lonel George Bacalogiu. — Publicând în fruntea zarului candidaturile partidului Naţional- Liberal din Iaşi, ţinem să iam urmă că d. Gh. Vasîliu mecanic C. F. R., figurează pe această listă fără a face însă parte din organizarea par­tidului nostru. Partidul Naţional-Liberal, conse­quent cu ideile ce întoţin­u­işi a susţinut, şi consequent cu simţimin­­tele ce a m­anifestat faţă de mun­citorimea de ordine, înţelege a ius­ţine pe lista sa pe unul din, munci­torii iubitori de neam, de ţară şi de ordine* „ La 1 Mai a. c. va începe, la Şcoala Normală „Vasile Lupu“, examenul de definitivat al învăţătorilor şi învăţătoare­lor cari nu s’au putut prezenta în Noem­­brie 1919, sau cari au fost respinşi la acel examen. Deasemenea Ministerul Ins­­trucţiunei a aprobat ca toţi normaliştîi care au obţinut diploma în Iunie 1916 şi care n’au putut să şi ia locuri în învă­ţământ, până la demobilizare, vor avea dreptul a trece acum definitivatul. — DEMOBILIZAREA.— Pe ziua de 1 Mai va fi demobilizat contigentul 1916, conform ordinului de demobilizare ce s’a decretat. Vor fi apoi demobilizate : contigentul 1917 la 1 Iunie și contigentul 1918 la 1 Iulie, după care se va decreta trecerea definitivă a armatei pe picior de pace. — CHIRIILE.— La 2 Mai a. c. expiră termenul de Introducere a cererilor cătră judcătoriile de ocol pentru reducerea chi­riilor conform cu sporurile fixate prin decretul-rege în vigoare. — Suntem fugi­ţi , să atragem aten­ţiunea d-lui Director al fabricai de tutun, asupra extrem de proastei calităţi a ţi­gărilor „Intim Club“ cari sunt confec­ţionate din praf de tutun presat. Dată fiind scumpetea fabricatelor re­giei, supunem această legitimă cerere d-lui director al fabricei.

Next