Mişcarea, august 1920 (Anul 14, nr. 164-187)

1920-08-01 / nr. 164

~^v 50 Bani țj­, :—....—— ¥xse ts L&...........* * * _ tfjBtJ»*­­ •* « « 4 '0 8 « fM tea................... . . . . » tat m 4» M 2n­­@» S»a s3 Aasss’^fetr^lf» AmmcfaiH sl E«ttmt fegi PSsf* 9lM **. i. &tfsí? 44 Stana« &-~Ö a. «. ?! 3—§ a. JH DUMINICA 1 AUO ST 192ö Se 50 B»ni ÍÉFÉte ÉfgfÉ frjfe In tpocde tulburi, când mişcările so­­ciale se produc ţâra alte cauze de cât starea generală de nemulţumire a soci­­etăței — pmtru a se prn­tâmpina c­om­­­plicaţiunile care pot deveni primejdioase,­­ guvernele au datoria de a asigura buna­­ funcţionare a statului, prin luări a tutu­ror măsurilor de conservare și de apa­­rare a ordină existente. Evident că preîntâmpinarea conflictelor sociale nu se poate îndeplini în con­­di­uni satisfăcătoare de­cât atunci când guvernul se hotărăște pentru o largă le­giferare, menită nu numai să asigure dezvoltarea normală a statului, dar să realizeze şi acea justiţie socială, care reclamă o solicitudine cu atât mai în­dreptăţită din partea conducătorilor, cu cât se dovedeşte importanţa decizivă pe care acest deziderat imperativ al mulţi­­melor o are în asigurarea progresului şi a democraţiei triumfătoare astăzi Ceia ce se petrece la noi de doi ani încoace nu este numai o consecinţă a războiului care a întins hotarele ţarei şi la apus şi la răsărit, dar este urmarea inevitabilă a unei d­esvoltări sociale pe care nimeni n’o putea împedica. Chemarea la viaţa politică a ţărănimei prin acordarea sufragiului universal — a impus realizarea urgentă a marei refor­me sociale a expropierei şi a împropri­etăriră, fără de care nu se poate asi­gura un echilibru social durabil şi, mai cu seamă, nu­­este posibilă o nom­aiă funcţionare a statului. Problema agrară este pentru statul ro­mân de trei decenii o problemă mereu de actualitate—şi dacă, sub regimul ve­chilor colegi cenzitare, se putea amâna rezolvarea ei, fără consecinţe imediate, dacă atunci când autoritatea statului a­­vea altă expresiune şi alţi factori de spri­jin, decât astăzi — se putea acoperi ca­racterul urgent pe care îl avea această chestiune, prin legi de circumstanţă—ca­re erau totdeuna simple paliative—, în împrejurările de acum, când ţărănimea a a început să-şi dea seamă de valoarea sa politică şi ,când posedă—mijlocul de manifestare a puterii sale incontesta­bile—orice tergiversare, în înfăptuirea de­­fnitivă a acestei reforme, slăbeşte pres­tigiul şi puterea statului, încurajând ac­ţiunea acelora ca ei nu înţeleg să cruţe de loc ordinea socială existentă. Prin urmare, datoria guvernului care deţine conducerea statului şi care, prin faptul acesta, este responsabil de păstra­rea şi apărea autorităţei pe care trebuie s’o aibă statul—este, de a procede cât mai repede la îndeplinirea reform­­­agru­­n—care ne poate garanta o desăvârşită ordine la sate şi care ne poate da for­ţa decisivă, pentru preîntimpinarea şi stă­vilirea pornirilor revoluţionare a minori­tăţii proletare de la târguri, tiranizată de anarhia bolşevică a câtorva aventu­rieri cari nu au nimic de pierdut. O clasă ţărănească îndestulată, stăpâ­nă pe pământul de care ara nevoie, cu un spirt de conservare individualistă a­­tât de puternic — înlătură orice pericol revoluţionar şi acţunea statului se poa­te sprijini pe forţa ordonată şi pro­ductivă a celei mai numeroase şi mai vi­guroase pături sociale a ţarei. * * * Reformele necesare Dentru a se ajun­ge la acest echilibru social, nu se opuse numai la rezolvarea problemei agrare. Statul actual pe care socialiştii îl criti­că cu atâta asprime şi nu-i dau nici o importanţă, condamnări da­r la o perie sigure,a trebuit sa facă dovada deplină a capacităţei sale de legiferare, îm­su­şindu-şi toate reformele pe care le reclamă nu numai democraţia înnaintată de astăzi, dar n­­ar nevoiile sociale pe care ni­meni nu le mai poate contesta. De acela reforma impozitului progre­siv pe venit este tot atât de urgentă şi de importantă, pentru asigurarea crim­­­ei şi a dreptăţii, ca şi reforma a­­grară. Trebue să se termene cât mai curând cu numul acesta inegal, inechtabil şi primejdios, care impune aceleaşi obliga­ţiuni şi celor avuţi şi celor săraci. Fie­care să contribue la crearea veni­turilor în proporţie cu starea sa mate­rială. Nu se asigură, astfel, numai reface­rea financiară a statulul, dar se dă s.:. su­­facţie justiţiei sociale care trebue să călăuzească, în chip real, întreaga ac­ţiune a conducătorilor. Reforma muncitorească—înfăptuită în spiritul nevoilor constatau şi a ideilor democratice de care, dealtfel, se face a­­tâta caz—ar complecta opera de trans­formare internă, î­nătrând orice diver­siune primejdioasă. Ş­i, atunci, evident, ori­ce agitaţii re­voluţionare ar primi răspunsul drastic al STĂRILOR DE FAPT, care, asigurând satisfacerea deplină a intereselor colec­tive, măresc şi intensifică forţa de re­primare legală a statului depozitar al dreptăţei sociale şi apărător al ordine! naţionale. * * * Nsî există alte mijloace de luptă împotrivii demagogiei şi la acţiune­ revoluţionare—de­cât opera pozitivă a guvernului, care reprezentând statul, trebuie să facă dovada pe­­rfetrip­orie a resurselor des trsn&for­­mere pe care statul actual Se sare la îndemână şi le tanlizează fără şo­­văire pentru pisnnsrea neatinsă & autorităţei sale. Nici­odată nu s’a simţit mai mult ca acum nevoia unii legiferări ur­gente şi a cu­i energii pozitiva din partea guvernului—cara trebie să salveze nu mimai ordinea socia­lă, o­­r șî autoritatea superioară a sta­tului octutdl. V. I. EDILITARE Comuna şi Traumele După cum am anunţat la timp, admi­nistraţia comunală a preluat ambele u­­zdu , ale tramvaiului şi luminei elactice. Din spirit de economie, d. M. Negruţi a unificat ambele administraţii p­unân­­du-le sub aceiaşi direcţiune technică a d­lui inginer Votansehi. Aşt­stând să vedem ce se va face pen­tru asigurarea luminei electrice pentru timpul ternei, vom constata că sub noua directivă, tramvaele electrice circulă nu mai le­ne, dar mult mai prost ca înainte. Numărul vagoanelor care circulă as­­tăzi este redus aproape la jumătate faţă de numărul vagoanelor cari au­ circulat acum câteva săptămâni Din acra­tă cauză publicul nu poate fi des mt, aglom­eratuima e întotdeauna mare şi circulaţia se face cu mari în­târzieri. Cetate e şi mai Interesant e faptul că încasările sufere şi ele enorm de mult, având in v den că pe toate tineltm­u-­­ir­eală di­cât în total 8 sau 9 vagoane. Al­tun a mai releva un fapt extrem de important: Cănuia a preluat u­­zina tramvaiului fără proces verbal de constatare sau fără inventar specificator, cum se obinuește la orice trecere a ta­nei averi dintr’o mână în alta. p­anouri Academia­ Franceză, în composiţiunea de azi, numără: 8 romancieri, 3 poet , 6 actori dramatici, 3 critici, 4 istorici, 2 filosofi, 3 militari, 2 preoţi şi 7 oameni politici. Lipsesc: pictorii, muzicanţii, arhitecţii—ca să relevăm numai specialităţile artistice. Cercetări recente au dus la descoperirea a două lucrări postume, inedite, ale lui I. L. Caragiale. Este vorba de o dramă Intr’un act „Făclia de Paști“ după nuvela cu acelaș nume și de o comedie intitulată „Articolul 20“ care ur­mează a fi reprezentate în cursul nouei sta­giuni teatrale.* Sculptorul Barcă a terminat monumentul în amintirea eroilor din­­Odobești. Monumentul va fi inaugurat în cursul lu­nei viitoare.* Problema natalităţii e la ordinea zilei. O asociaţie intitulata „Renaşterea Cetăţi­lor* face intre altele următoarele propuneri pentru intensificarea natalității: Cinstirea familiilor numeroase. * Dotarea obligatorie de către stat a fami­liilor numeroase. Vot plural familial. r­KMIVlMiV­­­rtKI­OUUrtOi­ Guvernul şi Funcţionarii — Să se recunoască funcţionarilor dreptul de asociaţiane — Am an lizat ieri deosebirea dintre sindicatele naţionale şi sindica­tele roşie, combătînd grevele în general şi în deosebire gravele din ser­viciile publice. Pron njându-ne hotărât în chestia grevelor nu em­ecţt lss & con­testa dreptul de revendicare a diferitelor categorii soci-Ic după­ cum nu putem admite ca guvernul &ă conteste funcţionat­­or dreptul de î^o-'.l-ţie. Nu admitem guvernului dreptul aceste, căci actul în sine trădează o totală necunoaştere a spiritului vrem­i. In zi­­Je noastre nu se poate accepta credinţa că &'ar putea împiedic® dreptul de asociaţiune. De acest drept au uzat funcţionarii şi sunt asociaţii ni e&nu e­xilă de fapt—unele având calitatea de per­oană juridică. * Tărâmul pe care se pune guvernul de szi e fals, neconstricţional, nedrept şi ne­politic. Guvernul are o singură datorie: nu de a a suprima sindicatele, ci de a reglementa organizarea şi fucţionarea lor. Guvernul ar® datoria de a încuraja sindicatele de ordine—cari sunt sindicate naţionale,— singurele pa cari se poate susţine ordinea în­st fel, şi să fie foarte energic faţă de sindicatele roşi, cam­ nu sunt de­cât or­ganizaţii politice, revoluţionare a căror luptă este dusă direct împo­triva statului. Nu putem aproba gestul guvernului de a refuza să strie­ze vor­bă cu reprezentanţi funcţionarilor de a asculta doleanţele lor şi de a resolvi chestionele, acolo unde au dreptate. Nu putem aproba Interzicerea congresului funcţionarHo­r, întru­cât starea de asediu a fost ridicată şi se aplică două regimuri deo­ebite : un.il riguroa pentru funcţionari, şi altul de toleranţă faţă de sindicatele revoluţionare şi faţă de agitaţiile anarhice a ale unora dintre partidele politice. Note Tirania clasei capitaliste..... Acesta e strigătul de alarmă, duşmanul împotriva căruia nici o armă nu este de prisoa,raţiunea întregei lupte pe care proletariatul, asfixiat de marxism şi de comunism doctrinar, o duce cu o vigoare, uneori, atât de expresivă. De fapt însă o clasă capitalistă omo­genă nu există. Toată dezvoltarea isto­rică a popoarelor civilizate ne arată, înnăuntrul aceleiaşi clase, un mare număr de grupări cu interese distincte, prin urmare nu numai două clase sociale cum spune marxismul,ci o variaţie care im­pune vieţei soloale un ritm care scapă formulărilor teoretice lipsite de sprijinul realităţilor. Inegalităţile sociale sunt consecinţa dife­­renţierelor sociale inevitate. Aceste Ine­galităţi au existat şi există în toate so­cietăţile omeneşti. Chiar cele mai primi­tive nu erau lipsite de aceste diferenţiari— pe care trecerea vremei ie-a precizat doar mai bine. Şi pe atunci nu se ivise Marx şi nu se ajunsese la ceiace se numeşte astăzi, cu destulă impetuozitate regim capitalist. * * * Dintre socialiştii francezi şi germani a fost o luptă care n’a făcut dovada numai a distincţiei ci că există, cricînd, între naţiuni şi a intereselor naţionale care trec dincolo de interesele de clasă,—ci a provocat o adîncă şi legitimă nedumerire la toţi acei cari urmăresc mişcaera so­cialistă. Germanii spun că „socialismul ar fi dis­părut dacă n’a­r fi fost regenerat prin geniul lui Marx şi Engels Aceasta însemnează că socialismul nu are baze reale în evoluţia ideilor şi’n­­mişcarea economică, pentrucă sau este vorba de ceva necesar care răsare din însuşi mersul vieţei sociale şi atunci, so­cialismul, orice s’ar fi în­tâmplat sau s’ar putea întâmpla, trebuie­ să trăiască; sau este, pur şi simplă, o înjghebare artificială, o felsificare a situaţiilor economice—şi atunci este indiferent pentru rezultatul final dacă se năştea Marx şi Engels pe pămîntul Germaniei, unde se pretinde că a înflorit adevăratul şi singurul socialism. Dar nu se poate nega deosebirea între socialismul francez şi cel german—care nu exista atîta pe tărîmul abstracţiunilor cit există pe, cellalt tărîm, singurul a­­devărat, al realităţilor naţionale. Vyc. LA MOSCOVA? In numărul de astăzi „Socialismul“ pu­­bli­c un articol în jurul plănuitului con­gres socialist de la Câmpina, care a fost amânat. Ziarul socialist, căutând a seziza cau­zele cari au determinat amânarea con­gresului la Câmpina, face din nou de­­claraţiunea că „partidul socialist“ este decis a trimite delegaţi la Moscova pen­tru a face declaraţiuni oficiale că se a­­fili­ză la a 3-a internaţionala. Oficiosul socialist dă astfel dovada că directiva partidului nu o va putea im­pune concepţia socialistă a d-lui Grigo­­rovici, ci singurul conducător rămâne tot doctorul Racovschi, care întreţine şi conduce mişcarea comunist-revoluţiona­­ră prin agenţii săi împărţiţi în ţară. De la H­i­dioBasarabia Eram in una din zil­le trecute pe pe­ronul gării din Un­gheni- Basar­ab­ul când iată înaintea-mi mai mulţi elevi de la L - d­ul I. din Chişinău. Câţi­va din ei t­­rau­ îmbrăcaţi în uni­formă rusească iar pe nasturi strălucind pajura neagră moscovită. "Vorbeau între ei ruseşte. Mă dau în vorbă ca unui dia­gi ps care l cunoşteam, fiul unui neaoş român din judeţul Bălţi. — De ce, tinere, nu-ţi schimbi macar nasturii cu pajura rusească ? Doar a­­cum suntem ţaţă românească, liberă şi independentă, nu mai suferim jugul muscă ie­sc cum i’am suferit noi românii basarabini lar ani. — Nu găsesc alţi nasturi şi de aceia sunt nev­o­t să-i port pe aceştia, răs­punde elevul. — Foarte bine, dar ai putea atunci să acoperi cu un postav nasturii numai să nu se mai vadă pajura mus­ăliaş­ă. Alunii tânărul elev înc­ea să-mi vor­bească ruseşte, căutând sa mă convingă că nu­­ nici un rău dacă ■ mai pun turn amintirea vremurilor trecute de sub do­m­ naţiunea rusească. I-am expicat tân­ărilui, că astăzi, când suntem cu totul scăpaţi de robia mascordă, când suntem o ţară româ­nească întregită, e o ruşine ca să nu vorbim limba noastră pe care ne-a la­set-o părinţii din părinţi. E­evul îmi răspunde că aproape toţi colegi. Fiul de la Liceu vorbesc între dân­şii ruseşte ca şi cum le-ar fi ruşine de limba românească. S-. vide de aici cât îi putem­ că a fost propaganda rusească în Basarabia şi cât au lucrat ruşii ca să disnoţiona­­lîzize poporul român. Cu toate acestea, poporul nostru ro­mânesc, e foarte dispus să revii şi-ş dă perfect stama că ocupaţia ursească cu toată sf­âşnicia el de a distrage ori ce simţim­ânt românesc, n’a putut reuşi pe deplin. Românii basarabeni, imediat ce s’au vă­zut scăpaţi de rob­a muscălească, ş’au ve­nit hi fire, şi caută acum­ă înlăture cu totul ori ce urmi di tuffleriem. Românii noştrii de aici vorbesc ro­mâneşte, şi dacă pe ici colo mai întâi neşti câte unul care nu poate să ude trecutul, şi continuă a vorbi şi cugeta russsm, să sperăm că şi aceasta va dis­pare în curărd. , Şi trebue să spun, cu mare păr re di ir'âa, că preoţii noştri, in cea mai mare parte, sunt foarte pătrunşi de rusificare şi privesc liberarea Basarabiei ca o ne­norocire. Să nădăjduim iar, că in curând şi a- Cist­a se vor convinge, că Basarabia e pământ românesc şi Românii de acolea ori­cât au suferit jugul moscovit, astăzi când sunt scăpaţi de acest jug, trebue să-şi întoarcă privirie şi inima spre patria mamă. Dar asupra acestei chestiuni vom mai scrie:­ Nichita Mocanu P­A­R­E­R­I Ş­I FAPTE Iar „bojdeuca“ lui Creangă In toiul luii.ct. Hunelor atât de pasionate ce urmează în Parlament, s’a» ridicat un glas izolat şi a pus întrebarea: ce s’a făcut cu fondul destinat de foştii mem­brii ai Parlamentului t­ecut, pentru res­taurarea casei lui Ion Creangă din Hu­­marist ? Şi atuncea s’a respins—tot în Parla­ment—că suma colectată există şi că ea va fi întrebuinţată pentru scopul des­tinat. Este deci oportun să amintim că din ac­a sumă o parte a fost defalcată pen­tru bojdeuca lui Creangă­­din Ti­pul de Sus—bojdeucă care de­şi restaurată în cursul anului 1918, este­ ameninţată a­­cu­m s­­ se prăbuşească din nou, din ca­uza terenului fugitiv. Intr’una din dupâ-amezile recente, în tovărăşia d-lui N. A. Bogdan, prietenul şi admiratorul lui Creangă, am vizitat faimoasa Bojdeucă. Nici o inscripţie nu arată că în bor­deiul acesta a locuit când­va marele pro­zator. Intr’o singură cameră—din dreap­ta—se află: bustul lui Creangă executat de sculptorul Hette, tabloul membrilor „Junimei“ literare, două portrete de ale lui Creangă, un vechi exemplar din „a­­becedarul“ său și două picturi. Atâta tot. Dacă avem într’adevăr dragoste pen­tru trecutul măreţ al Iaşului, se impune ca: bordeiul lui Crean­gă să fie de în­dată consolidat, să se aşeze o placă cu o inscripţie comemorativă, să se deie strazei care coboară spre „bojdeucă“ o numire care să atragă atenţiunea trecă­torilor, iar în ce priveşte odaia lui Crean­gă, să se aşeze tot ce există relativ la marele prozator , toate ediţiile sale, stu­­dii­e crlt­ce despre ei, şi în genere tot ce s’ar refe­ri la viaţa şi opera artistului ţăran din Humureşti. Aceste propuneri se supunem comite­tului însărcinat cu conducerea şi păstra­­rea celebrului bordei din Ţicău. ARALD er Informaţii Schimbul coroand’.Tr.—Schimbul co­roanelor — ca şi al rublelor şi moneda Bârn­ei Generale—se va face prin Banca Naţională şi administraţiile­­ financiare, iar în cadrţ la primăriile rurale. Cursul de schimb nu a fo­st stabilit. Guvernul a luat măsuri ca să nu se in­troducă în ţară stud­ile mari de ruble şi coroane, pentru a evita specula. — Eleva şi eleve­le şcoalei normale din Cernăuţi au sosit aseară în localitate. Au fost gazda­ţi la câminarlie studen­­daiţeşti. Es­ursioniştii au vizitat principalele insttuţiii şi în astăseară părăsesc loca­litatea. — Din Slănicul Moldovei. Persoane care au vizitat staţiunea Si­n­­icului din Moldova, ne comunică făptui că această minunată staţiune nu e de remarcat,— atât de mult a suferit pe urma războ­iului. Actualmente se află multe persoane care s’au refugiat în timpul verei. Se resimte însă l­psa de case şi scum­­petea alimentelor este enormă. — Deblocarea liniilor pe distanţa Băr­boşi—Buzeu poate fi considerată ca sfîr­­şită. Restricţia încărcărilor însă va con­tinua în urma com­unicărei direcţiune­ l­a regionale din Bucureşti, din cauză că liniile în regiunea acestei direcţiuni sunt complect blocate. R­EFTENIREA BEREI Dl. maior Or­­leanu delegatul guvernului pentru com­baterea speculei va face astăzi o anchetă la fabricele de bere din localitate pentru a stabili preţuri nortale la bere. Se asigură că faţă de toleranţa de ca­re s’au bucurat fabricanţii pănă in pre­zent, aceştia au realizat câştiguri fan­tastice. — O telegramă sosită ori direcţiunea liceului naţional din localitate, vesteşte că ministerul a hotărât ca cu noul an şcolar să fie reduse pentru fie­care clasă câte 4 ore pe săptămână Astfel la liceul naţional se va realiza o economie de 46 ore. Mare parte din profesori vor avea 8 ore pe săptămână. Profesorii vor fi convocaţi pentru a fixa nou­ orar.

Next