Mişcarea, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 188-213)

1920-09-01 / nr. 188

mw.umx* UN­WC­S' ' I­A 5^ STUŢII IEŞENI LASTEN­A un drum spre Grenoble, în ca­pitala Greciei. în articolul d-nei A. Coîîta-Kernbach. Excursiunea Universităţii din Iaşi a fost întâmpinată în tot lungul drumului cu o simpatie, cu o dragoste şi un en­tuziasm neaşteptat. Toată această căl­dură se adresa netăgăduit Ţarei şi nu focarului de modestă lumină din Iaşi. In special Atena şi oraşele italiene Roma, Neapel­, Messina şi ’ Genua, au făcut Românilor o primire măreaţă. Amănuntele se vor arata într’o cronică anumită în cursul acestei vacanţii. Cu acest prilej d-na Conta Kernbach care întovărăşeşte pe fiica sa în această excursiune a publicat în ziarul „Le Progres," din Atena, următorul articolaş: „Câţiva profesori şi studenţi români, porniţi în călătorie de studii, vin astăzi la Atena să strângă mât­a colegilor, care ca şi dânşii luptă, pe front cu ar­atele, pe catedră cu creionii şi cu vorba, împotriva puternicului duşman comun, a sălmâtăciei şi îndurate, care ameninţă i­­dealitatea cu puţinul cucerit de dâasa în ultimele, veacuri ; vin să strângă mâna acelora care ca şi dânşii luptă pentru dreptul de­ a crede încă în dreptate şi ideal.­­ lufrâţirea Grecilor, urmaşi ai unei ci­­vilizaţiuni neîntrecute, cu Românii, moş­tenitori ai­­energiei romane neînfrânte, este, pare-se, o necesitate istorică. Această înfrăţire, odată îndeplinită, va rămânea definitivă, căci ea nu se înte­meiază pe nevoi economice nestatorgice­ şi şovăitoare, ci la însăşi dreptul de­ a trăi al acestor două popoare cu rădă­cini în antichitatea cea mai vrednică de slavă. Profesorii şi studenţii roma­ni mai vin la Atena să-şi plece genunchii pe pă­mântul cetaţiei Acropolis, acolo unde vreme de veacuri s’­au adăpostit şi ideia creatoare şi frumosul nestrămutat şi arta desăvârşită , vin în ţara clasică a cugetărei, unde fiece linie este armonie şi fiece ruină o bogăţie, acolo unde s’a născut ştiinţa, s’au desăvârşit arta şi poezia, ’ s’a adâncit filozofia. Ei vin să depue un gând de evlavie în amintirea celei mai nobile victime a ignoranţei, a lui Socrat, vin să-şi înveselească privi­rea din atingerea cu civilizaţiun­ea senină şi binefăcătoare a vedrei Eiade şi să-şi adâncească conştiinţa s­ub înrâurirea ma­rilor iniţiaţi în tainele existenţei, Pita­­gora şi Platon, iar­­ după ce vor fi adus şi prinosul lor de admiraţie­­patriotismului Heien­ii­or moderni, mândrii urmaşi şi depozitari ai unei culturi rămasă neîntrecută, Românii vor păşi mai departe, întăriţi sufleteşte şi la rândul lor hotărâţi să fie vrednici de gloria antică a propriilor lor strămoşi. Pentru d. Prefect de judeţ Facem prefectului de judeţ următoa­rele întrebări la care este dator să răs­pundă : 1) Este adevărat că bttdg­­de comu­nelor rurale au fost făcute de prefect, sterdar, administratori de plasă şi no­tar­, iar delegaţia judeţeană, căr­­ îi re­vine după art. 86 şi 87 din legea cons, jad. această îndatorire, a fost înlăturată din voinţa prefectului? 2) Este adevărat că, ddtgapa judeţană a fost convocată incomplect— un con­silier care făcea parte, de drept din de­legaţie, d. Vasiliu Voina, n’a fost che­mat — şi este adevărat că i -a cerut delegatul numai să semneze budgetele pe can nici nu le alcătuise cum cerea legea şi nici nu o cunoştea? 3) Este adevărat că d.Pogonat a ştir­bit, în ch­p permanent, demn­­atea şi au­toritatea consilierilor judeţeni din dele­­gaţiune pe care i-a considerat ca nişte simpli funcţionaţi puşi la ordinile sale ? 4) Este adevărat că în budget fie co­mandor rurale sau tncui la venituri, rămăşiţe întregi -can nu se încasează de ani de zile—şi aceasta numai pentru a se umfla veniturile în scopuri străine de interesele comunelor ? 5) E de adevărat că s’au trecut în bud­getele comunelor rurale câte 200—250 lei drept abonamente la ziarul „Îndrepta­re®.“ și la­­revista „România Adminis­trativă ? 6) E de edevărat că, deși Ministerul la aprobarea budgetului i-a suprimat Di­­rectorului de prefectură diurna de depla­sare — întrucât nu se deplasează nici­odată — totuşi d. Prefect, din propria sa voinţă şi putere, i-a fixat diur­nă de 400 lei lunar peste leafă, chirie şi spor de scumpete ? 7) E de adevărat că la plasa B.,hlui (10 comuni) pentru a-şi satisface anu­mite intense personale n’a Introdus în budgetele respective subvenţiile întregi ce urm­ea­za a se vărsa la stat, deşi statul a dat surplusuri de venituri de troi ori zecimile la fond­ar şi jam, la fond co­munal, totuşi a redus subvenţiile la ju­­mătete pe când la toate celalte plăşi (38 comune) a introdus subvenţiile în­tregi ? Ar mai fi şi alte întrebări pe can­d le-am pute­a pune d-lui Prefect de judeţ. Ne oprim, deo­camdatâ, numai la a­­cestea aşteptând din partea d-lul Pogo­nul răspunsurile pe care este obligat să le dea pentru a se limpezi o situaţiune de o ex opţională gravitate, pentru un prefect de jude.­. ANUL XIV No. 188 ■ * «.•«»««•«»■ « C~B '':$& ^ few* &W-t tel war Sssffls............................. X9 e» M I Pis** mm» «an §. IM» m st. n. fi 3—­fe $. »». 11—um mil’ M­lIiTTilff» I kmmG&ml s! Heetafrie 1 Ss fsbasae te 97*1*7$»..»» ctfeeei te Aass?­­»tete«?« asitaariL &$* Ffcfs tîtjw« *. Dmmtmmt pite toate agestsfe ie ttmrtade. MERCURI 1 SEPTEMBRIE 1920 */!v (■ )š r:0zi srwm fii 'lSll Pipám atffolt Btés Dbee$m*!s& tmai «srw&rt éc Raáscji* Báni Parlamentul s’a închis... La București, așa dar, va fi liniște... rămâ­ând guvernului sarcina de a dis­pune în voie, până la 15 Noembrie, de puterea sa conducătoare... Decretele legi constituie, negreşit faţă de un parlament obstrucţionist şi... ob­scurantist, mijloace de guvernare mai co­mode şi, câte­odată, chiar mai utile. Dar după două luni de funcţionare, o recapitulare a activităţii acestei par­lament este necesară, pentru a se vedea valoarea constructivă a actualelor cor­puri legiuitoare şi pentru a se trage consecinţele fireşti asupra viitorului. * * * * Activitatea actualelor corpuri legiui­toare... O lună jumătate au ţinut validările şi discuţia la mesaj. Ce nu s’a petrecut în­­ acest inter­­val ? !... Scandaluri, înjurături, violenţe, apos­trofe, bătaie, acuzaţiuni de necinste,— şi peste tot s’a făcut dovada peremptorie a unei complecte nepregătiri politice şi intelectuale,—fără precedent în cele şase decenii de viaţă parlamentară ale României noastre... Membrii major­ităţei,—oameni veniţi din toate partidele, fără a fi prin ei înşişi capabili să înţeleagă rolul pe care tre­buie să­­ îndeplinească, lipsiţi de orien­­tare şi de ori­ce însuşiri mai alese—au căzut de la început­ în cursa întinsă de opoziţie, care era pornită spre scandal şi au făcut imposibilă o activitate rod­nică atât de necesară pentru refacerea ţărei. Guvernul nu s’a putut sprijini în mod necondiţionat pe majorităţi şi, de multe ori, dificultăţile trebuia să le întimpine tocmai din partea lor. Datoria guvernului şi a majorităţilor era ca, din primul moment, să înceapă să legifereze, să aducă proectete urgen­te, iar faţă de opoziţie să păstreze cea mai indiferentă atitudine singurul mijloc prin care i se putea neutraliza orice în­cercare de obstrucţie şi de violenţă. Dar pentru aceasta se cerea ca ma­jorităţile să fie pregătite politiceşte, să reprezinte adevărate valori­ intelectuale şi sa aibă, acea stăpânire de sine—care poa­te înfrunta orice provocare... Opoziţia—reprezentată prin N. Iarga, Mihalache, dr. Lupu, Vaida şi Maniu n’a fost în stare sa probeze decât demago­gie, porniri puţin ordonate şi n’a adus nici o contribuţie pozitivă de pe urma căreia să se poată trage foloase pentru opera de legiferare pe care o aşteaptă ţara.­­ Dealtfel, unitatea de acţiune a opozi­ţiei a fost păstrată. Trebuie să recunoaş­tem însă că această unitate de acţiune a fost numai destructivă şi date fiind grupările care alcătuiesc federaţia este absolut imposibil să se realizeze şi o unitate constructivă sprijinită pe aceiaşi doctrină şi acelaşi program politic. * Dar parlamentul în sesiunea aceasta, după ce s’a sfârşit validările şi mesajul, a votat şi câteva legi care însă nu pot da regimului actual autoritatea de care are nevoie pentru a se impune opiniei publice. S’a votat legea care reglementează conflictele de muncă... S’a văzut că pr­in această lege nu s­e rezolvă nici problema muncitorească şi nu se apără nici prestigiul actualei forme de stat împotriva căreia socialiştii luptă cu atâta înverşunare. Autorul legei d, Trancu-Iaşi nu putea să facă alt­ceva mai bun. Forţa şi pregătirea sa politică sunt a­­tât de relative, în­cât nici jovialitatea sa plină de o cordiali­tate perpetuă nu le poate face mai impunătoare... Legea islazurilor, un fel de introducere în reforma agrară, este atât de puţin o­­pera guvernului şi a parlamentului ac­tual, în­cât efectele bune ale votărei ei nu pot mări, nici într-un caz, meritele partidului poporului. Budgetul anormal, sălbatec şi inaccep­tabil al d-lui Take Ionescu, legea expor­tului a d-lui Tăzlâuanu prin care se fa­vorizează interesele străinilor în dauna ţărei—aceste legi pot fi ele un titlu de glorie pentru parlamentul care le-a vo­­tat şi pentru guvernul care le-a propus ? Ne dispensăm de a mai răspunde. Şi s’au mai votat ratificările tratatelor cu Austria, Germania, Bulgaria şi Un­garia... Discursurile d-lui Take Ionescu prin care se proslăveşte nedreptatea ce ni s’a făcut de cătră aliaţi, nu pot contribui la înavuţirea patrimoniului politic a regi­mului actual.­ * ❖ Două luni de funcţionare a parlamen­tului, n’au însemnat aproape nimic, faţă de gravitatea situaţiei de astăzi care ne­­cesitează sforţări supra­omeneşti pentru a fi ameliorată. Ce vor putea face aceste adunări le­giuitoare, când va fi vorba să se tran­şeze reforma agrară în complectul ei, să se facă unificarea şi să se revizuiască Constituţia — nu este greu de prevăzut, când încercările de până acum au ară­tat precis care este limita capacitaţei politice şi sociale a parlamentului care a intrat în vacanţă. Chiar dacă parlamentul va mai func­ţiona şi după 15 Noembrie—sfârşitul lui nu va întârzia multă vreme... — Cortegiul care­ a condus reigvele lui M­hai Viteazul Va oprit şi la Mirceşti. l. P. S. S. Mitropolitul Primat şi a Val­ei cari-l insop­au au vizitat mor­mântul lui Vasile Alexandri. In urmă Mitropolitul Primat a vizitat pe d-na Paulina Alexandri văduva marelui poet. CH SE FINE EDU GAMJATIMUL. N’avem­ intenţii de polemică şi nici nu credem că putem schimba atitudini care, de fapt, condiţionează însăşi existenţa unor ziare. Voim numai să semnălăm cazuri con­crete­ pe care indiferenţa publicului şi supra­producţia gazetăreasca de astăzi le trece cu vederea. * Acum cîteva zile s’a transportat la Mănăstirea Dealului capul lui Mihai Vi­teazul pe care împrejurării războiului îl adusese is­laşi. S’a crezut că era o datorie naţională, pentru ceasul de faţa cît­d unitatea în­tregului popor românesc este realizată, să se dea acestui, fapt caracterul unei grandioase sărbătoriri naţionale pe care, fără îndoială, nimeni nu-l merită mai mult decât acela care acum trei sute de ani, a simbolizat cea dintâi unire a pro­vinciilor româneşti. Ce prilej mai bun pentru o înălţare sufletească a tuturora, ce ocazie mai ni­merită pentru a se arata valoarea morală a acestui mare exemplu istoric. ? Este imposibil de a se refuza unui a­­semenea moment importanţa decizivă pe care o reprezintă în viaţa unui neam. Ce se întîmplă ? Ziarul „Opinia*—care se pretinde a avea totuşi o direcţiune şi a înfăţişa o con­cepţia serioasă—publică, un articol da o trivialitate revoltătoare asupra acestei serbătoriri, batjocorindu-se, fără ruşine, nu numai memoria Voevodului simbolic, ci însăşi conştiinţa naţională a poporului nostru. . Crede „Opinia“ că semnătură unui arti­col poate înlătura răspunderea morală a ziarului care adăposteşte josnicia de suflet şi de gîndire a acelora care în chip per­manent caută să arate că n-au nici o le­gătură cu interesele şi cu ţara aceasta ? Am îi curioşi să cunoaştem părerea „opiniei" în această privinţă — pentru a vedea cum îşi înţelege datoria sa faţă de educaţia naţională şi faţă de trecutul a­­cestui popor pe care nimeni nu are dreptul să-l acopere cu insulte şi trivalităţi. in lui im­ite mii ? i .......................! Chestiunea Faunei Oraşul în întuneric.­­ Chestiunea lemnelor. Indulgenţa de care se bucură din par­tea populaţiei cât şi din partea presei locale, nu poate fi un motiv pentru d. M. Negruzzi să rămâie în total indife­rent faţă de cele mai însemnate proble­me edilitare. De aceea, convinşi că nici­­cetăţenii şi nici edilii noştri nu vor putea considera relevările noastre ca o campanie de o­­poziţie împotriva admnistraţiei liberale, cu acee­le campanii atât de ne­drepte duse de ziarele „Opinia“, „Eve­nimentul“, „Lumea“ şi alte ziare locale — întrebăm pe d. Negruţi. Nu crede d-sa că a venit timpul să curme odată specula morarilor şi bruta­rilor cari se fac milionari pe spitele publicului, dându-l pănea cea mai detes­tabilă ce se fabrică în ţară ? Nu poate lua comuna nici o măsură ca pâinea ce se fa­brică la Iaşi să nu fie cea mai rea din toată ţara? Nu vede d-sa că pâinea așa zisă de lux nu este măcar de calitatea panei exce­lente pe care ieșenii au avut-o sub pri­­mariatul d-lui C. Crâpenschi și numai cu 1 leu 50 bani? Ori­cât de indoleant ar fi d. Negruzzi, d-sa — ca unul care percepe o diurnă din budgetul serviciului de aprovizionare, pe lângă onorarul de primar — nu aru datoria ca macar pntru benii ce-i pri­meşte sâ se ach­te de ctr.buţiunea ce are, dacă nu din obligaţiunea morală faţă dt întregul oraş ?# Tot pentru d. Negricţs: De' Ioni de zile sub pretext de reparaţîuni, oraşul rămâne prin în­tuneric iar la Primărie — ss şi la Uzină — domneşte o tăcere feno­menală — ca şi cum nimic nu a-ar fi întâmpat! Când se va pune capăt acestei stări ? Cine se gândeşte la nevoile populaţiei şi la greutăţile ce le în­­timplau din cauza permanentei în­tunecimi. Asta-i celebra reorganizare a u­­zin­ei electrica ?* De­şi sezonul e înaintat, depozitele co­munale­ de lemne stau goala de luni de zile. Timpul favorabil pentru transportul lemnelor e pe isprăvite—dar lemne nu s’au adus. Am atras din timp atenţiunea d-lui Negruţi asupra acestui fapt—dar d-sa e preocupat de alte probleme —care depă­şesc nevoile Iaşului!—pentru a se gân­di că iarna se apropie şi cetăţenii rămân iar în seama speculatorilor! * Dar străzile ? Să mai vorbim şi de rrperfeţiunea străzilor? II invităm pe d. Negruţi Să-şi în­­liftim s lectiem şi să facă o preum­blare pe etroziie Păcurari, Lăpuş­­rscieni (ca­re dragă doamne e în re­par«,­ţie), Br&tism­, Unii ei, Ştefan cel Mare, C. Negri, An­ stese Panu, Elena Doamn®, Palat—pentru a vo­r- - bi numai de centrul oraşului—şi da­că se va întoarce mulţumit, s’o spuie singur. Şi asta când suma de 4 miRoâns destinată, de guvernul liberal zace îa tauft comunei de atâta vreme şi când lucrările de refacere a stră­zilor s’au daa­t în antrepriză fără li­­citaţie—numai pentru a se accelera lucrările. * E satisfăcut­­. Negriuzzi de acest sistem de gospodărie comunală ? * Chestia străzilor. Poetul Nichifor Crainic publică în „Lamu­ra“ preţioase amintiri despre Al. Vlăhuţă pe care o evocă ca un „vorbitor“ magic. Un pasaj din această interesantă carac­terizare a poetului „Iubirei* : „..Şi în această magie de cuvinte se des­­vălea din umbra înserărei un Eminescu pa­lid de dureri şi supraomenesc, un Caragiale caustic, sentimental, teribil, naiv şi prăpăs­tios, un Haşdeu multiplu şi de o infinită bunăcredinţă exploatată de sateliţi, un De­lay­ran cea tănăr, întors de la Paris, focos şi adorabil declamator“. In editura revistei „Ramuri“ din Craiova au apărut „Baladele“ lui Al. Iacobescu. # D. Radu Demetrescu va interpreta în cursul stagiunei teatrale, pe „Samson“ din piesa lui Bern­stein ca a­ce­laș titlu. * Ca ultimul număr din „Convorbiri literare“ d. Iacob Negruzzi și-a terminat ori „Amin­tirilor din Junimea, pe care le-a scris acum trei-zececi de ani. „Amintirile“ de Iacob Negruzzi — fără a avea nota critică a lui Gh. Panu — sunt extrem de interesante prin aceia că dau o serie de fapte precise din epoca faimosului cenaclu literar de la Iași. Terminată această serie, a d-lui­­. Negruzzi, — „Convorbirile Literare“ rămân să-şi­ con­tinue apariţia cu acelaş program inodor şi incolor cu care s’a ilustrat de când se află sub direcţiunea d-lui­­. Mehedinţi... — Contrar celor ce s’au anunţat prin ziarele loca­s, d. Matei Cantacuzino, ră­mâne definitiv demisionat din guvern. Toate inzistenţele ce s’au pus de a se riveii asupra acestoi demisii, au rămas zadarnice. D. Matei Cantacuzino prin demisia dată părăseşte nu numai guvernul, dar­­ şi viaţa politică din care se retrage de­­­­finitiv.­­ Şcoala normală „Vasile Lupu“ din Iaşi face cunoscut ca examenul de ad­mitere, va începe în ziua de 15 Septem­brie a. c. Trecem peste alte diverse chestiuni e­­dilitare şi cerem d­lui Negruţi să răs­pundă la toate ■ între­bările noastre. Să răspundă mai cu seamă în ches­tiunea pâinei, pentru a curma din timp o discuţiurse publică ce nu-i va face plă­cere nici într’un caz, oricât de obiectivă ar urma această discuţiune. Şi până atuncea ne întrebăm: ce fac domnii cari formează com­iunea interi­­mară? Mai există comisiunea interimară? — Viza livretelor mlîn­are la Iaş?. In conformitate cu ordinul Marelui Stat Major No. 5091 din 1920, urmând ca de la 1 Septembrie la 15 Octombrie 1920 să se facă viza livretelor a oamenilor de la vetre aşa după cum prevede art. 47 şi 48 din regulament. In acest scop se aduce la cunoştinţa „categoriilor de oameni ce urmează a se prezenta la viză şi anume: Miliţienii, rezerviştii, complectaşii, dis­pensaţii ca susţinători de familie precum şi scutiţii, reformaţii şi dispensaţii medi­cali revizuiţi în anul 1917 şi de diferite com­isiuni medicale şi găsiţi bani pentru servi­t după cum urmează: 1) Miliţienii de la comigentele 1896 la 1901 ; 2) Rezerviştii şi complectaşii de la com­­­igentele 1902—1916 inclusiv; 3) Dispensaţii ca susţinători de fami­lie de la conigentele 1895 la 1916 in­clusiv. 4) Revizuiţii clasaţi buni da orice ser­viciu de la contigentul 1899 la 1916 in­clusiv. Viza se va face de personalul destinat de Cercul de Recrutare, la centrele şi subcentrele arătate mai jos, unde urmea­ză a se prezenta toţi acei supuşi vizei, având asupra livretele Md. E, ordinul de demobilizare şi orice alt act militar pe care se va pune viza. In oraşul Iaşi viza se va face la re­şedinţa Ia Cercului de Recrutare, după cum urmează: 1) Circumscripţia I în zilele de 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 Septembrie 1920. 2) Circumscripţia II în zilele de 9, 10 11, 12, 13, 14, 15 şi 16 Septemb. 1920. 3) Circumscripţ­a III în zilele de 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23 şi 24 Sept. 1920. 4) Circ. IV în zilele de 25, 26, 27, 28 29, 30 Sept. 1 şi 2 Oct. 1920. 5) Circ. V Tv­ zilele de 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 Oct. 1920. Centre’s şi subcentrete unde se vor­ face viza îa j cd. sunt următoarele comuni: Bi­­volari, Munteni, Vlădeni, Ungheni, To­­meşti, Voineşti, Galata şi Buciumi în zileie stabilite prin itinerar. — Ştirea despre plecarea d-lui Radu Demetrescu dat teatrul naţional din Iaşi nu corespunde adevărului.­­ Noul an judiciar se va deschide la 15 Septembrie stil nou. _ ___

Next