Mişcarea, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 188-213)

1920-09-02 / nr. 189

* /­toma Teiu' I M­IVi RMITATI. ta­g? ^ V] Studenţii Ieşeni LA ROMA Studenţimea ieşană în drum spre Greruble, s'a oprit la Roma spre a vi­zita faimoasa capitală a Italiei. Cu acest prilej d-na Ana Conta Kern­­bach a publicat într’un ziar italian ur­mătorul salut: Fraţi italieni, Iată cei dintâi soli ai României nouă, ai României Mari, veniţi să-şi plece cu­cernic gândul în faţa mormintelor stră­moşilor noştrii comuni. Poporul rom­ânesc născut din conto­pirea Dacilor mândri şi a Romanilor neînf­â­iţi, nu a perdut nici un moment conştiinţa legăturei ei cu Roma. Această legătură i-a dat tăria de a înfrânge ne­număratele horde duşmane, de la Hunii cei sălbateci până la oştile bine organi­zate aie­­­i Ma­kensen, sdrobite la Oi­­tuz şi Mărăşeşti. Această le­gâtură cu Roma a fost mândria poporului românesc, dânsa a statornicit ţinta năzuinţelor lui seculare şi tot ea i-a dat şi credinţa la puterea nestrămut­­ă a geniului latin. Astăzi când poporul rom­ânesc îşi tră­­eşte clipa cea mai măreaţă a vieţei lui istorice, Unirea tuturor Românilor în a­­ceiaşi fiinţă, etnică, în aceiaşi individua­­litate politică, gândul tuturora se în­dreaptă cucernic spre obârşia veche, spre isvorul de viaţă al întregei latini­tăţi, spre Romi divină şi eternă. In faţa monumentelor ei venim noi, cei dintâi soli ai României nouă, venim cu sfinţenie să ne plecăm genunchii şi să ne înălţăm gândul strigând cu mân­drie, ca celebrul vostru pictor în faţa Madonelor lui Rafael, ...şi noi suntem Rrm.iul... şi no- Românii suntem Romani... A. Copta- Kernbin­h Roma, Iulie 1920 Pin Şagă Ursita d-lui Greceanu Căci destinat a fost să fie Interim la Preşidenţie De­şi mai are din pacate Şi,alte trei interimate Minis­tral mancei dacă pleacă Chestiunea nu se va mai pune Interimatul cui să-l treacă. Şi n’ar mai fi nici- o minune­­.. Să vezi guvernul cum se duce La băi, la munţi, sau să se culce Având încredere deplină In personalitatea-i fină. Cu timpul vom vedea desigur Guvern compus din anul singur Şi vom vedea şi­ această fază "Cum singur ei se prezidează Coane Matei, fă pe ingratu Aleargă, ia-i interimatu ! EI. Situația Politică mini­sti cm«. TAREA CAlINETDI.il ? — Din Bucureşti, del st corespondentul nostru — BUCUREŞTI. — Toate Intervenţiunile făcute de fcrimul ministru c® «*. M­atei Cantseuzino să revină asupra demisianei sale rămânând **­­darnice, d. Averescu a [început sondajul în scopul de a putea face o remaniere. . Nsavfind nici u?i acord cu opoziţia, d. Averescu tinde a face o re­maniere provizorie, pentru a complecta cabinetul astăzi descompletat. Făptui că d. Greceanu fi fost in­ărcinat la Interimatul trustaţiei ex­plică tocmai această a­firmaţiune. Este vorba ca d. Averescu să poată aduce la acest departament p® C. I. Pelivan.* Tot în vederea remanîerei d. Averesen s’a gândit și la d. Flondor. Pr­imul m­ialatru a trimis pe d. Taşcă în misiune specială pentru d. Flondor, oferindu-i un loc în guvern. D. Tu­şcă pare că a convins pe d. Flondor, care în acest scop a sosit dri îa București. Este sigur că cel întăi membru al guvernului care va fi debor­at, este v. Tăzlâcinu. D. Averescu vs propune d-lui Fiondor să la depsrUmen­iUiltfdusfrfci. # Chestiunea remaniere! cabinetului va fi dfssuîfttă în consiliul da miniștri. Pftr.im moment remanierea nu va avea alt sens de căi acela efi va complecta locurile vacante în guvern. D­onumentei­ trecuîului nostru j^jj W W ^ » Mai în sus de Călimăneşti, da acest colţ minunat şi plin de farmec din mij­locul codrilor, cam la vr’o 4 km. depăr­tare şi după ce ai lăsat în urmă mira­culoasa sursă a Căciulatei, resi ! pupă o cotitură a Oltului, zidurile mănăstirei Co­­zia, încunjurată din trei părţi de zidurile palatului cu coridoare boltite, ce a adă­postit pe vremuri şi pe măreţul Mircea cel bătrân. Nu se poate vedea decât mai splendid desfăşurat de măreţia naturei, de­cât a­­cel ce se prezintă ochilor în aceste părţi, de o parte şi de alta munţii înalţi împă­duriţi până în vârful lor şi jos Oltul, bătrânul Oit cu veşnicul lui susur, lo­­vindu-şi spumoasel­ valuri de zidurile înegrite de vreme ale palatului. Legenda arată ca întemeietor al mă­­năstirei pe Mircea cel Bătrân, care, în­vins în nişte lupte date în jurul Coziei, adormi pe locul unde în urmă a clădit mănăstirea, în vis văzu icoana Sf. Tre­ime, încurajat îa această sfântă aratare îşi adună oastea luându-se după Unguri, pe care-i învinse şi drept mulţumire lui Dumnezeu clădi sfântul locaş. . Legenda mai e întărită şi de o inscrip­ţie din biserică, unde în dreapta se gă­sesc portretele lui şi a lui Mihai­ Voevod fiul sau, ambii în costum de cavaleri cum se văd de altmintrelea şi la Curtea de Argeş, inscripţia este de un singur rând : „Io Mircea Voevod ctitor i jironacevnic sfetia Troiţe“. Mănăstirea aceasta la început s-a nu­mit Nucetul, de­oare­ce fusese rădicată de astă-laltă parte a drumului ce mergea de-a lungul Oltului şi sub păduri de nuci sălbateci a căror semânţă a perit de mult. D-l N. Iorga în minunata sa descriere „Sate şi Mănăstiri din România“, vor­bind de mănăstire spune: „...Mircea, care a întemeiat Ţara Ro­mânească şi care a clădit şi Cozia supt pidurile de nuci sălbateci care au „perit de mult“. Mănăstirea ar fi clădită în anul 1336, însă ajunsă în ruină a fost refăcută de Mihnea Vodă şi mai în urmă de Brân­­coveanu. Tot legenda mai spune că din stânga altarului s­-ar disface, în pământ, o hrubă ce ar trece pe sub albia Oltului până la ceiait mal pe unde înainte vreme era şleahul domnesc şi de care s’a servit şi Mircea Vodă, astăzi de cealaltă parte a Oltului abia şi-a făcut drum linia dru­mului de fier’ săpată în stânca muntelui. Mănăstirea cu an singur turn din vâr­­ful căruia lipseşte crucea masivă de cur, ascunsă în timpul ultimului refugiu s­uu­tă izolată şi părăsită, căci nici pănă azi nu se slujeşte în ea, adăpostind sub lespezile de piatră, roase de timp şi şterse de oameni, oasele eroului de la Rovine. Dacă un prea credincios din Craiova nu ar fi voit să i se cunoască numele şi inspiraţia versificată ce a găsit de cuviinţă să se coase cu fire argintii pe o bucată de catifea ce acopere lespedea mormântului, mulţi din cei ce vizitează acest locaş nu sr şti de existenţa mor­mântului, căci nimenea prin nimic nu a avut grija să facă cunoscut acest lucru. Alăturea de Mircea cel Bătrân, odihneşte Teofana călugăra, mama lui Mihai Vitea­zul, care şi-a găsit adăpost sigur în timpul când fiul ei se resboia în Ardeal; se mai spune că tot în mănăstirea Cozma ar fi îngropat şi fiul său Mihail­ Voevod. Călătorul care ajunge în faţa mănăs­tirii şi care a venit să se descopere cu smerenie în faţa urmelor trecutului, nu poate să nu trestate de emoţie când păşeşte pe lespedea mănăstirei sfinte, unde genunchii Domnilor, s’au aplecat cu evlavie curată de atîtea ori, spre a aduce închinare şi rugi fierbinţi Celui de sus Nestăpânită durere te cuprinde însă când afli că, în timpul ocupaţiei din 1917, copita vitelor birbare a întârziat sub bolta mănăstirei strămoşeşti, să apese piatra mormântului sub care de veacuri se odihneşte unul din cei mai glo­rioşi Domni ai Munteniei. P­ătura precum şi unele inscripţii ce se mai găsesc în interior şi la spatele altarului, abia mai păstrează urme des­cifrabile, căci Istoria spune că după uciderea lui Tudor Vladimirescu şi în­­fi­­egerea Eteriştilor, familiile refugiate acolo şi prin împrejurimi, căzură pradă zivergiilor şi în urmă Turcilor, cari dezgroapă sfiutele morminte, crezând că vor găsi comori ascunse şi în urmă dădură foc mănăstirei. Astăzi încă se vad sfintele icoane împuşcate şi ochii sfinţilor scoşi de gloanţe; călugărul în­soţitor ne arată icoana Domnului Isus Hristos din cupolă, care are un ochiu împuşcat şi ne spune că ofiţerul turc care a tras cu pistolul a căzut răpus de propriul său glonte ce a ricoşat din vârf. Afară în tinda bisericei se vede un scaun de gips cu emblema bizantină şi având urmele unei inscripţiuni latine, pes­te cari însă cei nesimţiţi şi mulţi la nu­măr, au găsit de cuviinţă să-şi a­ştearnă, d­epărtând pictura, numele lor, în­cât impresia cea dintâi privind intrarea este cea mai dureroasă. Tot domnul Iorga în aceiaşi minunată carte arată că Brâncoveanu ajungând domn al Ţâţrei Rom­â­neşti, se hotărâ să zidească la loc mănăstirea Cozia, dând această sarcină priceputului Afrim Ivirea­­nul pe atunci Episcop la Râmnic, care prin gustul şi cunoştinţele lui, dură prid­vorul boltit cu patru stâlpi în lat şi,cîte doi în lung, făcuţi din piatră vargată cu săpături şi flori. Acest adaus făcut în urmă şi de a­­tâţia ani, are aparenţa a schimba stilul bizantin, totuşi frumuseţea­­mănăstirei se datoreşte în primul rând simplicităţei şi puţinei ornamentaţiuni. In şirul lung de încăperi ce înconjoa­­ră din trei părţi biserica, sunt nenumă­ JOI 2 SEPTEMBRIE 1920 ANUL XIV No. 189 50Bani jSfq.::::::: ———--------^* * * • nee&^ts sl ftctotinfotra^a #l^a Cas^îâ (Sa ®. étr,*eBW«í •(►-*# 8. sat. «( şâ Secta*»* Sb fasmm te ws»#S*3ai afewet fai Mb*-. ststoatte iastttfM, feft Pbfa ®. Dmmbhmm* pr­i» toate sgeopd­e de jM*tPtf*t*. Sr­* f\pssre­­eIÎrh: Bkecjfeaßa und crinic de Redacţie 'W $5 Bani : ' : ■: ■ P­ Ionia a bătut pe bolşevici. Pe întregul front de luptă armatele ro­şii au fost înfrânte, iar pierderile mari în prizonieri, morţi şi material de răz­boia arată că victoria ploionă a fost de­­cizivă. Entusiasmul socialiştilor revoluţionari din ţara noastră a scăzut brusc şi se-­­­meţia cini­c a comisarilor de la Mosco­va a încetat de a mai vorbi de triumful definitiv al armatei sovietice... Din plină ascenziune militară, din în­­nulţimea succeselor dobândite vertiginos —Rusia soviet­că a ajuns, în câteva zile, să suf­e­ce toată durerea înfrângere! şi să simtă întreaga tragedie a dezastrului. Singur Cicerin trimite note plângătoa­re la Varşovia şi se tângueşte de pro­­cedeule delegaţiei poloneze pe care o în­vinovăţeşte de eşuarel­e tratativelor de pace... Negreşit—situaţiunea a devenit penibi­lă, pentru regimul de la Moscova, care avea iluzia că, prin înaintarea în inima Poloniei, merge, cu paşi repezi, spre re­voluţia mondială...* * # Revanşa victorioasă a Poloniei are însă o altă explicaţie şi consecinţele ei pentru dezvoltarea ulterioară a întregii vieţi europene, au o importanţă care nu poate fi trecută cu vederea. Reculegerea armatelor polone şi forţa combativă de care au făcut dovadă în clipa când se credea că totul e perdut— se datoreşte, în primul rând, unei pro­funde reacţiuni naţionale determinată de primejdia care ameninţa însăşi existenţa statului polon. Această reacţiune trebuia să dovedeasc­ă­că vitalitatea unui popor, pe care adver­sităţile istoriei l-au făcut să sufere mai mult de un secol tirania apăsătoare a străinului hrăpăreţ. Sufletul polon nu putea consimţi la o nouă supunere, care era cu atât mai pe­riculoasă cu cât venia, ,de data aceasta, sub forma distrugătoare a anarhiei bol­şevice. Dar ştiinţa individualităţii naţionale a fost destul de puternică pentru a, nu pier­de nimic din energia cu care trebuia să se opună năpââi­tor­ului—şi de­ acela, când se credea că Varşovia este în u­­mite momente, s’a împăştiat în lume, fulge­rător, vestea naisienei, a ofensivei şi a victoriei poloneze care salva statul şi onoarea întregului popor... Ar fi o nesocotire a adevărului şi o rătăcire dacă se crede că victoria po­lonă este vitoria capitalismului, sau a burgheziei—cum afirmă, impertinent şi vulgar, presa comuniştilor de la Bucu­reşti şi de aiurea. A triumfat la Varşovia, la Brest- Li­­tovsk, la­­ soviet şi în toate pârţie so­lidaritatea morală a întregului popor, sprijinită­ pe conştiinţă celei mai sigure şi mai frăţeşti sol­darităţi naţior­alii. Steagul roş care flutura deasupra ban­delor prădalnice nu dovedea de­cât a­­beraţia de gândire a­ aventurierilor cos­mopoliţi cari stăpânesc, prin sânge şi teroare, Rusia pravoslavnică şi mistică. Şi steagul acesta se prea poate să se întoarcă, violent şi necruţător, împotriva dominatorilor care tronează la Moscova şi la Petrograd. Răzbunarea istoriei a fost, întotdeauna, cea mai teribilă răsplată pentru nelegiui­rile şi crimie comise împotriva umani­­tăţii şi a adevărului. * * * * Consecinţele victoriei poloneze ? Se văd şi se simt pretutindeni. Intrarea bolşevicilor la Varşovia ar fi însemnat ameninţarea directa a Europei, alianţa probabilă între Germania şi Ru­sia pentru modificarea tratatului de la Versailles, anularea rezultatelor pe care Ie-a dat războiul abia încheiat şi, prin urmare, zădărnicia imenselor sacrficii ce s’au făcut... Cine poate să creadă că bolşevicii vic­torioşi ar renunţa la propaganda lor re­voluţionară, dacă ar ajunge să încheie pacea şi să reia raporturile diplomatice cu celelalte popoare ? Ne poare atât de neserioasă această i­­poteză, i­­­âr refuzăm de a o mai dis­cuta. „ Naivii şi visătorii să urmărească ceia ce scriu, vorbesc şi lucrează bolşevicii pentru a vedea care e adevărul... * Pentru România victoria poloneză este de o importanţă cu atât mai mare, cu cât vecinătatea unei ţări pu­­mice şi de ordine este o necesitate imperioasă pen­tru a ni se asigura consolidarea­­unităţei naţionale şi refacerea forţelor noastre economice aşa de dezorganizate astăzi. Pacea cu Rusia—pe care o doreşte de altfel toată lum­a—nu poate fi realizată de­cât cu puţul renunţări din pacea sa la ori­ce amestec în a­foc­ţie interne ale celorlalte, state. Când va renunţa Rusia , o asemenea preocupare care pentru bolşevici, este o condiţie de viaţă ? Nu avem pretenţia de a prevede şirul evenimentelor. . Credau totuşi că numai atunci când forţele interne ale Rudei vor înfrânge şi vor izgoni bolşevismul de la cârmă— se va­ putea vorbi de linişte şi de pace serioasă şi statornică... De aceia, Rusia trebuie să fie lasată să-şi aranjeze singură situaţia interioară pentru că—proc­esul de transformare a vieţei sale politice şi sociale se va sfârşi la Moscova şi nu la Paris sau la Londra. raţele camere şi cămăruţe ce dau unele din altele, pustii aşteptând musafirii ce nu mai vin ; în dr­eapta palatului şi co­municând cu o cameră mare ce ar fi servit pa vremuri de iatac domnesc, se află o capelă voivodală cu picturile sfin­ţilor pictate mai de curând. Şi când te gândeşti că aceste încăperi au adăpos­­t pa vremuri de restrişte pe Domnii şi boerii ţârei; apoi încăperile transformate în penitenciar, sucursala Ocnelor Mari; şi în anii de înainte de război drept adăpost de vară elevelor u­­nui Asii de fete din Capitală, cari­­îşi pe­treceau prea vesele lunile de vacanţă. Astăzi pustiul pune stăpânire peste tot praful şi mucegaiul se întind în voi, căci nimenea nu se mai gândeşte la străve­chiul locaş, a fost uitat chiar de Comi­­siunea monumentelor istorice din ţară şi nu e de mirare. Amintirile din vremuri străbune, din trecutul înviforat al poporului nostru, că­ruia meleagurile acestea i-au slujit de leagăn şi de cuib de apărare în zile de restrişte, ar trebui să deştepte mai multă duioşie şi mai mult interes, dar mai ales aceste locuri sfinţite pentru tot­deauna prin mormântul lui Mircea . Dacă nu suntem în stare să-l împodobim, cel puțin să-l cinstim mai mult. .. EDILITARE IASUL PRIN INTONEREC La iarnă nu vom avea lumină electrică ! In legătură cu cele ce am scrii eri cu privire la administraţia comunală, put­e da următoarei­ lămuriri în ce priveşte u­­zina de tedricitate. De­şi d. AI. N­gruzzi a anunţat cu a­­tata alai că a asigurat Luminarea ora­şului, totuşi uzina electrică a rămas in acelaşi stadiu, absolut fără nici o imbu­­nătaţ­­e. Cazonele pe care d. M. N­gruzzi a a­­nunţat că le-a obţinut de la Ministerul Industriei, spre a asigura vaporii nece­sari uzinei, nu au sosit nici pănă astăzi. Motoare noul nu s’au comandat, iar reparat unite care se fac acum, sunt mai mult un proiect de a put­ea lăsa oraşul prin întunerec. Astfel ne facem o datorie de buni ce­tăţeni dând această alarmă pentru a avertiza populaţ­unea că la turnă rămâne fără lumină electrică şi că lumina ce va fi debitată, va fi mu­t mai slabă şi mai redusă ca aceea de anul trecut. Singur d. M. Negruzzi rămâne cu spe­ranţa că va obţine mute nopţi senine pentru a lumina oraşul cu fermecătoarea lumină a lunii! Hote D-rul Lupu publică într’un ziar quasi­­socialist un lung articol pentru a dovedi falimentul parlamentarismului. Trebue să recunoaştem că în ceea ce priveşte ţara noastră, criza parlamentară coincide cu epoca „oamenilor noul“ al că­ror reprezentant sui generis este tocmai D-rul Lupu...* Nimeni nu era prin urmare mai indicat de­cât d-sa să vorbească de criza parla­mentarismului .. A vorbi Insă de o criză generală a par­lamentarismului — însemnează a reduce toată fenomenologia socială la concepţi­ile stranii aie d-rului Lupu şi a limita resursele politice şi sociale ale ţării noas­tre la produsele specifice ale celor două parlamente mediocre şi demagogice pe care le-a dat cea dintâi aplicare a votu­lui universal...% * * Neînţelegerile din federaţie nu se reduc numai la simple Incidente trecătoare—ele sunt de natură mai generală şi menite să aibă influenţe puternice asupra acestei orga­iizaţiuni, de altfel, atât de eclectică şi de puţin armonică în alcătuirea ei. Sim­tem informaţi că modul în care d. Iorga înţelege să dirijeze federaţia este departe de a mulţumi pe d-siii Mihalache, Vaida, Maria şi ceilalţi tovarăşi. Chiar naţionaliştii sunt împotriva auto­ritarismului şi a violenţei d-lui Iorga. Nu mai insistăm asupra situaţiunei de­licate în care se găsesc ţărăniştii din re­gat faţă de ţărăniştii din Ardeal... Se ştie doar că pe când d. Mihalache este ,alăturea de partidul naţional, ţără­niştii ardeleni dac cea mai înverşunată luptă împotriva d-lor Mania, Vaida şi Popovici... In asemenea condiţiuni e uşor de văzut unde poate ajunge federaţia... CITITI IN PAGINA a H-á • ULTIMI­LE STIRI TELE­FONICE

Next