Mişcarea, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 188-213)
1920-09-02 / nr. 189
* /toma Teiu' I MIVi RMITATI. tag? ^ V] Studenţii Ieşeni LA ROMA Studenţimea ieşană în drum spre Greruble, s'a oprit la Roma spre a vizita faimoasa capitală a Italiei. Cu acest prilej d-na Ana Conta Kernbach a publicat într’un ziar italian următorul salut: Fraţi italieni, Iată cei dintâi soli ai României nouă, ai României Mari, veniţi să-şi plece cucernic gândul în faţa mormintelor strămoşilor noştrii comuni. Poporul românesc născut din contopirea Dacilor mândri şi a Romanilor neînfâiţi, nu a perdut nici un moment conştiinţa legăturei ei cu Roma. Această legătură i-a dat tăria de a înfrânge nenumăratele horde duşmane, de la Hunii cei sălbateci până la oştile bine organizate aiei Makensen, sdrobite la Oituz şi Mărăşeşti. Această legâtură cu Roma a fost mândria poporului românesc, dânsa a statornicit ţinta năzuinţelor lui seculare şi tot ea i-a dat şi credinţa la puterea nestrămută a geniului latin. Astăzi când poporul românesc îşi trăeşte clipa cea mai măreaţă a vieţei lui istorice, Unirea tuturor Românilor în aceiaşi fiinţă, etnică, în aceiaşi individualitate politică, gândul tuturora se îndreaptă cucernic spre obârşia veche, spre isvorul de viaţă al întregei latinităţi, spre Romi divină şi eternă. In faţa monumentelor ei venim noi, cei dintâi soli ai României nouă, venim cu sfinţenie să ne plecăm genunchii şi să ne înălţăm gândul strigând cu mândrie, ca celebrul vostru pictor în faţa Madonelor lui Rafael, ...şi noi suntem Rrm.iul... şi no- Românii suntem Romani... A. Copta- Kernbinh Roma, Iulie 1920 Pin Şagă Ursita d-lui Greceanu Căci destinat a fost să fie Interim la Preşidenţie Deşi mai are din pacate Şi,alte trei interimate Ministral mancei dacă pleacă Chestiunea nu se va mai pune Interimatul cui să-l treacă. Şi n’ar mai fi nici- o minune.. Să vezi guvernul cum se duce La băi, la munţi, sau să se culce Având încredere deplină In personalitatea-i fină. Cu timpul vom vedea desigur Guvern compus din anul singur Şi vom vedea şi această fază "Cum singur ei se prezidează Coane Matei, fă pe ingratu Aleargă, ia-i interimatu ! EI. Situația Politică ministi cm«. TAREA CAlINETDI.il ? — Din Bucureşti, del st corespondentul nostru — BUCUREŞTI. — Toate Intervenţiunile făcute de fcrimul ministru c® «*. Matei Cantseuzino să revină asupra demisianei sale rămânând **darnice, d. Averescu a [început sondajul în scopul de a putea face o remaniere. . Nsavfind nici u?i acord cu opoziţia, d. Averescu tinde a face o remaniere provizorie, pentru a complecta cabinetul astăzi descompletat. Făptui că d. Greceanu fi fost inărcinat la Interimatul trustaţiei explică tocmai această afirmaţiune. Este vorba ca d. Averescu să poată aduce la acest departament p® C. I. Pelivan.* Tot în vederea remanîerei d. Averesen s’a gândit și la d. Flondor. Primul mialatru a trimis pe d. Taşcă în misiune specială pentru d. Flondor, oferindu-i un loc în guvern. D. Tuşcă pare că a convins pe d. Flondor, care în acest scop a sosit dri îa București. Este sigur că cel întăi membru al guvernului care va fi deborat, este v. Tăzlâcinu. D. Averescu vs propune d-lui Fiondor să la depsrUmeniUiltfdusfrfci. # Chestiunea remaniere! cabinetului va fi dfssuîfttă în consiliul da miniștri. Pftr.im moment remanierea nu va avea alt sens de căi acela efi va complecta locurile vacante în guvern. Donumentei trecuîului nostru j^jj W W ^ » Mai în sus de Călimăneşti, da acest colţ minunat şi plin de farmec din mijlocul codrilor, cam la vr’o 4 km. depărtare şi după ce ai lăsat în urmă miraculoasa sursă a Căciulatei, resi ! pupă o cotitură a Oltului, zidurile mănăstirei Cozia, încunjurată din trei părţi de zidurile palatului cu coridoare boltite, ce a adăpostit pe vremuri şi pe măreţul Mircea cel bătrân. Nu se poate vedea decât mai splendid desfăşurat de măreţia naturei, decât acel ce se prezintă ochilor în aceste părţi, de o parte şi de alta munţii înalţi împăduriţi până în vârful lor şi jos Oltul, bătrânul Oit cu veşnicul lui susur, lovindu-şi spumoasel valuri de zidurile înegrite de vreme ale palatului. Legenda arată ca întemeietor al mănăstirei pe Mircea cel Bătrân, care, învins în nişte lupte date în jurul Coziei, adormi pe locul unde în urmă a clădit mănăstirea, în vis văzu icoana Sf. Treime, încurajat îa această sfântă aratare îşi adună oastea luându-se după Unguri, pe care-i învinse şi drept mulţumire lui Dumnezeu clădi sfântul locaş. . Legenda mai e întărită şi de o inscripţie din biserică, unde în dreapta se găsesc portretele lui şi a lui Mihai Voevod fiul sau, ambii în costum de cavaleri cum se văd de altmintrelea şi la Curtea de Argeş, inscripţia este de un singur rând : „Io Mircea Voevod ctitor i jironacevnic sfetia Troiţe“. Mănăstirea aceasta la început s-a numit Nucetul, deoarece fusese rădicată de astă-laltă parte a drumului ce mergea de-a lungul Oltului şi sub păduri de nuci sălbateci a căror semânţă a perit de mult. D-l N. Iorga în minunata sa descriere „Sate şi Mănăstiri din România“, vorbind de mănăstire spune: „...Mircea, care a întemeiat Ţara Românească şi care a clădit şi Cozia supt pidurile de nuci sălbateci care au „perit de mult“. Mănăstirea ar fi clădită în anul 1336, însă ajunsă în ruină a fost refăcută de Mihnea Vodă şi mai în urmă de Brâncoveanu. Tot legenda mai spune că din stânga altarului s-ar disface, în pământ, o hrubă ce ar trece pe sub albia Oltului până la ceiait mal pe unde înainte vreme era şleahul domnesc şi de care s’a servit şi Mircea Vodă, astăzi de cealaltă parte a Oltului abia şi-a făcut drum linia drumului de fier’ săpată în stânca muntelui. Mănăstirea cu an singur turn din vârful căruia lipseşte crucea masivă de cur, ascunsă în timpul ultimului refugiu suută izolată şi părăsită, căci nici pănă azi nu se slujeşte în ea, adăpostind sub lespezile de piatră, roase de timp şi şterse de oameni, oasele eroului de la Rovine. Dacă un prea credincios din Craiova nu ar fi voit să i se cunoască numele şi inspiraţia versificată ce a găsit de cuviinţă să se coase cu fire argintii pe o bucată de catifea ce acopere lespedea mormântului, mulţi din cei ce vizitează acest locaş nu sr şti de existenţa mormântului, căci nimenea prin nimic nu a avut grija să facă cunoscut acest lucru. Alăturea de Mircea cel Bătrân, odihneşte Teofana călugăra, mama lui Mihai Viteazul, care şi-a găsit adăpost sigur în timpul când fiul ei se resboia în Ardeal; se mai spune că tot în mănăstirea Cozma ar fi îngropat şi fiul său Mihail Voevod. Călătorul care ajunge în faţa mănăstirii şi care a venit să se descopere cu smerenie în faţa urmelor trecutului, nu poate să nu trestate de emoţie când păşeşte pe lespedea mănăstirei sfinte, unde genunchii Domnilor, s’au aplecat cu evlavie curată de atîtea ori, spre a aduce închinare şi rugi fierbinţi Celui de sus Nestăpânită durere te cuprinde însă când afli că, în timpul ocupaţiei din 1917, copita vitelor birbare a întârziat sub bolta mănăstirei strămoşeşti, să apese piatra mormântului sub care de veacuri se odihneşte unul din cei mai glorioşi Domni ai Munteniei. Pătura precum şi unele inscripţii ce se mai găsesc în interior şi la spatele altarului, abia mai păstrează urme descifrabile, căci Istoria spune că după uciderea lui Tudor Vladimirescu şi înfiegerea Eteriştilor, familiile refugiate acolo şi prin împrejurimi, căzură pradă zivergiilor şi în urmă Turcilor, cari dezgroapă sfiutele morminte, crezând că vor găsi comori ascunse şi în urmă dădură foc mănăstirei. Astăzi încă se vad sfintele icoane împuşcate şi ochii sfinţilor scoşi de gloanţe; călugărul însoţitor ne arată icoana Domnului Isus Hristos din cupolă, care are un ochiu împuşcat şi ne spune că ofiţerul turc care a tras cu pistolul a căzut răpus de propriul său glonte ce a ricoşat din vârf. Afară în tinda bisericei se vede un scaun de gips cu emblema bizantină şi având urmele unei inscripţiuni latine, peste cari însă cei nesimţiţi şi mulţi la număr, au găsit de cuviinţă să-şi aştearnă, depărtând pictura, numele lor, încât impresia cea dintâi privind intrarea este cea mai dureroasă. Tot domnul Iorga în aceiaşi minunată carte arată că Brâncoveanu ajungând domn al Ţâţrei Româneşti, se hotărâ să zidească la loc mănăstirea Cozia, dând această sarcină priceputului Afrim Ivireanul pe atunci Episcop la Râmnic, care prin gustul şi cunoştinţele lui, dură pridvorul boltit cu patru stâlpi în lat şi,cîte doi în lung, făcuţi din piatră vargată cu săpături şi flori. Acest adaus făcut în urmă şi de atâţia ani, are aparenţa a schimba stilul bizantin, totuşi frumuseţeamănăstirei se datoreşte în primul rând simplicităţei şi puţinei ornamentaţiuni. In şirul lung de încăperi ce înconjoară din trei părţi biserica, sunt nenumă JOI 2 SEPTEMBRIE 1920 ANUL XIV No. 189 50Bani jSfq.::::::: ———--------^* * * • nee&^ts sl ftctotinfotra^a #l^a Cas^îâ (Sa ®. étr,*eBW«í •(►-*# 8. sat. «( şâ Secta*»* Sb fasmm te ws»#S*3ai afewet fai Mb*-. ststoatte iastttfM, feft Pbfa ®. Dmmbhmm* pri» toate sgeopde de jM*tPtf*t*. Sr* f\pssreeIÎrh: Bkecjfeaßa und crinic de Redacţie 'W $5 Bani : ' : ■: ■ P Ionia a bătut pe bolşevici. Pe întregul front de luptă armatele roşii au fost înfrânte, iar pierderile mari în prizonieri, morţi şi material de războia arată că victoria ploionă a fost decizivă. Entusiasmul socialiştilor revoluţionari din ţara noastră a scăzut brusc şi se-meţia cinic a comisarilor de la Moscova a încetat de a mai vorbi de triumful definitiv al armatei sovietice... Din plină ascenziune militară, din înnulţimea succeselor dobândite vertiginos —Rusia sovietcă a ajuns, în câteva zile, să sufece toată durerea înfrângere! şi să simtă întreaga tragedie a dezastrului. Singur Cicerin trimite note plângătoare la Varşovia şi se tângueşte de procedeule delegaţiei poloneze pe care o învinovăţeşte de eşuarele tratativelor de pace... Negreşit—situaţiunea a devenit penibilă, pentru regimul de la Moscova, care avea iluzia că, prin înaintarea în inima Poloniei, merge, cu paşi repezi, spre revoluţia mondială...* * # Revanşa victorioasă a Poloniei are însă o altă explicaţie şi consecinţele ei pentru dezvoltarea ulterioară a întregii vieţi europene, au o importanţă care nu poate fi trecută cu vederea. Reculegerea armatelor polone şi forţa combativă de care au făcut dovadă în clipa când se credea că totul e perdut— se datoreşte, în primul rând, unei profunde reacţiuni naţionale determinată de primejdia care ameninţa însăşi existenţa statului polon. Această reacţiune trebuia să dovedeascăcă vitalitatea unui popor, pe care adversităţile istoriei l-au făcut să sufere mai mult de un secol tirania apăsătoare a străinului hrăpăreţ. Sufletul polon nu putea consimţi la o nouă supunere, care era cu atât mai periculoasă cu cât venia, ,de data aceasta, sub forma distrugătoare a anarhiei bolşevice. Dar ştiinţa individualităţii naţionale a fost destul de puternică pentru a, nu pierde nimic din energia cu care trebuia să se opună năpââitorului—şi de acela, când se credea că Varşovia este în umite momente, s’a împăştiat în lume, fulgerător, vestea naisienei, a ofensivei şi a victoriei poloneze care salva statul şi onoarea întregului popor... Ar fi o nesocotire a adevărului şi o rătăcire dacă se crede că victoria polonă este vitoria capitalismului, sau a burgheziei—cum afirmă, impertinent şi vulgar, presa comuniştilor de la Bucureşti şi de aiurea. A triumfat la Varşovia, la Brest- Litovsk, la soviet şi în toate pârţie solidaritatea morală a întregului popor, sprijinită pe conştiinţă celei mai sigure şi mai frăţeşti soldarităţi naţioralii. Steagul roş care flutura deasupra bandelor prădalnice nu dovedea decât aberaţia de gândire a aventurierilor cosmopoliţi cari stăpânesc, prin sânge şi teroare, Rusia pravoslavnică şi mistică. Şi steagul acesta se prea poate să se întoarcă, violent şi necruţător, împotriva dominatorilor care tronează la Moscova şi la Petrograd. Răzbunarea istoriei a fost, întotdeauna, cea mai teribilă răsplată pentru nelegiuirile şi crimie comise împotriva umanităţii şi a adevărului. * * * * Consecinţele victoriei poloneze ? Se văd şi se simt pretutindeni. Intrarea bolşevicilor la Varşovia ar fi însemnat ameninţarea directa a Europei, alianţa probabilă între Germania şi Rusia pentru modificarea tratatului de la Versailles, anularea rezultatelor pe care Ie-a dat războiul abia încheiat şi, prin urmare, zădărnicia imenselor sacrficii ce s’au făcut... Cine poate să creadă că bolşevicii victorioşi ar renunţa la propaganda lor revoluţionară, dacă ar ajunge să încheie pacea şi să reia raporturile diplomatice cu celelalte popoare ? Ne poare atât de neserioasă această ipoteză, iâr refuzăm de a o mai discuta. „ Naivii şi visătorii să urmărească ceia ce scriu, vorbesc şi lucrează bolşevicii pentru a vedea care e adevărul... * Pentru România victoria poloneză este de o importanţă cu atât mai mare, cu cât vecinătatea unei ţări pumice şi de ordine este o necesitate imperioasă pentru a ni se asigura consolidareaunităţei naţionale şi refacerea forţelor noastre economice aşa de dezorganizate astăzi. Pacea cu Rusia—pe care o doreşte de altfel toată luma—nu poate fi realizată decât cu puţul renunţări din pacea sa la orice amestec în afocţie interne ale celorlalte, state. Când va renunţa Rusia , o asemenea preocupare care pentru bolşevici, este o condiţie de viaţă ? Nu avem pretenţia de a prevede şirul evenimentelor. . Credau totuşi că numai atunci când forţele interne ale Rudei vor înfrânge şi vor izgoni bolşevismul de la cârmă— se va putea vorbi de linişte şi de pace serioasă şi statornică... De aceia, Rusia trebuie să fie lasată să-şi aranjeze singură situaţia interioară pentru că—procesul de transformare a vieţei sale politice şi sociale se va sfârşi la Moscova şi nu la Paris sau la Londra. raţele camere şi cămăruţe ce dau unele din altele, pustii aşteptând musafirii ce nu mai vin ; în dreapta palatului şi comunicând cu o cameră mare ce ar fi servit pa vremuri de iatac domnesc, se află o capelă voivodală cu picturile sfinţilor pictate mai de curând. Şi când te gândeşti că aceste încăperi au adăpost pa vremuri de restrişte pe Domnii şi boerii ţârei; apoi încăperile transformate în penitenciar, sucursala Ocnelor Mari; şi în anii de înainte de război drept adăpost de vară elevelor unui Asii de fete din Capitală, cariîşi petreceau prea vesele lunile de vacanţă. Astăzi pustiul pune stăpânire peste tot praful şi mucegaiul se întind în voi, căci nimenea nu se mai gândeşte la străvechiul locaş, a fost uitat chiar de Comisiunea monumentelor istorice din ţară şi nu e de mirare. Amintirile din vremuri străbune, din trecutul înviforat al poporului nostru, căruia meleagurile acestea i-au slujit de leagăn şi de cuib de apărare în zile de restrişte, ar trebui să deştepte mai multă duioşie şi mai mult interes, dar mai ales aceste locuri sfinţite pentru totdeauna prin mormântul lui Mircea . Dacă nu suntem în stare să-l împodobim, cel puțin să-l cinstim mai mult. .. EDILITARE IASUL PRIN INTONEREC La iarnă nu vom avea lumină electrică ! In legătură cu cele ce am scrii eri cu privire la administraţia comunală, pute da următoarei lămuriri în ce priveşte uzina de tedricitate. Deşi d. AI. Ngruzzi a anunţat cu atata alai că a asigurat Luminarea oraşului, totuşi uzina electrică a rămas in acelaşi stadiu, absolut fără nici o imbunătaţe. Cazonele pe care d. M. Ngruzzi a anunţat că le-a obţinut de la Ministerul Industriei, spre a asigura vaporii necesari uzinei, nu au sosit nici pănă astăzi. Motoare noul nu s’au comandat, iar reparat unite care se fac acum, sunt mai mult un proiect de a putea lăsa oraşul prin întunerec. Astfel ne facem o datorie de buni cetăţeni dând această alarmă pentru a avertiza populaţunea că la turnă rămâne fără lumină electrică şi că lumina ce va fi debitată, va fi mut mai slabă şi mai redusă ca aceea de anul trecut. Singur d. M. Negruzzi rămâne cu speranţa că va obţine mute nopţi senine pentru a lumina oraşul cu fermecătoarea lumină a lunii! Hote D-rul Lupu publică într’un ziar quasisocialist un lung articol pentru a dovedi falimentul parlamentarismului. Trebue să recunoaştem că în ceea ce priveşte ţara noastră, criza parlamentară coincide cu epoca „oamenilor noul“ al căror reprezentant sui generis este tocmai D-rul Lupu...* Nimeni nu era prin urmare mai indicat decât d-sa să vorbească de criza parlamentarismului .. A vorbi Insă de o criză generală a parlamentarismului — însemnează a reduce toată fenomenologia socială la concepţiile stranii aie d-rului Lupu şi a limita resursele politice şi sociale ale ţării noastre la produsele specifice ale celor două parlamente mediocre şi demagogice pe care le-a dat cea dintâi aplicare a votului universal...% * * Neînţelegerile din federaţie nu se reduc numai la simple Incidente trecătoare—ele sunt de natură mai generală şi menite să aibă influenţe puternice asupra acestei orgaiizaţiuni, de altfel, atât de eclectică şi de puţin armonică în alcătuirea ei. Simtem informaţi că modul în care d. Iorga înţelege să dirijeze federaţia este departe de a mulţumi pe d-siii Mihalache, Vaida, Maria şi ceilalţi tovarăşi. Chiar naţionaliştii sunt împotriva autoritarismului şi a violenţei d-lui Iorga. Nu mai insistăm asupra situaţiunei delicate în care se găsesc ţărăniştii din regat faţă de ţărăniştii din Ardeal... Se ştie doar că pe când d. Mihalache este ,alăturea de partidul naţional, ţărăniştii ardeleni dac cea mai înverşunată luptă împotriva d-lor Mania, Vaida şi Popovici... In asemenea condiţiuni e uşor de văzut unde poate ajunge federaţia... CITITI IN PAGINA a H-á • ULTIMILE STIRI TELEFONICE