Mişcarea, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 1-21)

1922-01-01 / nr. 1

ANUL XVI No. 1 PUctfMtts $$ ádBsmís&ralia Bpant Elte«: Mmxrn’i gi RccUmr« 'S» £*emm » cMMSgfiwf wwssagptoeaee <®r«f At aftwíteí» £*$& .«Sffi?» (itesí d ^aeasémtáaa gaam 4» fmttlUtßs^ i „ ^glwf^ **y»<*a««j^** -j; DUMINICA 1 IANUARIE I« Soli Arasem matti eom&et de radicţîe mammm SITUITIft POLITICA I mi fiii Situaţiunea politică din ultimele zi­le este de aşa natură Încât s’ar pu­tea pune întrebarea: are ţara sau nu un guvern care s’o cârmuiască ? • Schimbarea de regim n’a adus un regim nou. înlocuirea unor prefecţi sau primari în unele localităţi n’a schimbat în mod radical situaţi­unea ,cum trebuie să­­se întâmple în a­­devăr, dacă după nefasta guvernare a d-lui Averescu ar fi venit un gu­vern care să fi avut­ un program şi mijloacele necesare pentru rea­grarea lui. Noul guvern al d-lui Tache Iones­­scu este efemer prin însuşi „inten­­ţiunele“ ce le-a enunţat şi cărora nu li s’a dat ra acar autoritatea unor de­­claraţiuni,precum a unui program efectiv. Această efemeritate care poate înceta în chip subit la cea din­tâi ciocnire neprevăzută, a dus în­treaga formaţiune ministerială într’un adevărat impas. Lucrările consiliului de miniştri Ca şi lucrăr­Ie fiecărui ministru In parte la departamentul său, arată In chip hotărât acest impas. La drept vor­bind nici consiliul de miniștri in plem­­­ul său, nici fiecare ministru In par­te, nu lucrează în chip pozitiv. Con­siliile prezidate de d. Tache Ionesco sunt simple formalităţi In care cel mult se­ conferă asupra unor ches­tiuni la ordinea zilei, spre a se da impresiunea că guvernul lucrează. In realitate insă guvernul, neavând siguranţa necesară de a putea de­creta o hotărâre definitivă, din cau­za situaţiunei politice generale,­nu se angajază faţa ţarei cu nici o mă­sură, spre a se degaja astfel de­ ori­ce răspundere. Am exagera sau am nega reali­tatea dacă am afirma că guvernul nu este profund preocupat de nici o problemă. Cea mai mare dar şi cea mai­ dificilă problemă a guvernului,— care-i paralizează orice acţiune—este grija de a-şi putea alcătui o majo­ritate care sa-i serviască de sprijinul mare ce-i poate da unui guvern un partid serios, organizat şi unitar. Şeful guvernului nu are partid şi una nu m­ai risează a şi-l alcătui. Dar nevoia guvernărei, în situaţiunea critică în care se afla, îi impune să-şi adune elemente în jurul său, — şi singurul teren prielnic în acest scop l-a găsit în tabăra averescană. Elementele regimului de ieri sunt... forţele politice pe care guvernul cată să şi le apropie. Unii dintre averes­­cani au fost convinşi mai lesne, alpi se vor­ convinge poate şi ei spre a trece alăturea de cei dintâi, — dar guvernul nu încetează a târgui „con­ştiinţele“ spre a-şi forma numărul ne­cesar pe care, ori­ce sar întâmpla, nu-l va putea realiza nici­odată. De aceea guvernul d­lui Tike Io­­nescu este un guvern prizonier. Pri­zonier al situţiei politice, prizonier al „conştiinţelor“ din majoritatea a­­verescană, prizonier al tuturor ace­­celora cari se oferă a intra în blocul guvernamental. Chestiunea aceasta este limpede. La Bucureşti se­ ştie că­ parlamenta­rii averescani au astăzi mai mare trecere pe lângă guvernul d-lui Take Ionescu de căi cum au avut-o în timpul d-lor Averescu-Argetoianu- Tăzlăuanu... Guvernul înconjoară pe un parla­mentarii averescani cu o deosebită bunăvoinţă, care une­ori revoltă pe „democraţi“—pentru că „târgul con­­ştiinţ­or“ cum ţipă d-nui Averescu şi Aiţetoianu, este în toiu... Totuşi nu este un om politic se­rios, cunoscător al situaţii u nei, care să nu recunoască imposibilitatea re­­alizări acelei „majoritâţi“ pe care guvernul d-lui Take Ionescu să se poată sprijini într’adevăr — excepţie făcând asupra faptului că an căzui de necrezut al deschidere! Parlamen­tului la 17 Ianuarie, opoziţia consti­tutional nu va reintra. In această situaţie, penibilă într’a­­devăr, guvernul d­lul Take Ionescu nu guvernează, pentru că este un guvern prizonier... PIE­­IVESES­­CANILOR DIN IAŞI Un bilanţ politic­ comercial-offtat Lichidarea regimului averescan, prezintă pentru Iaşi un bilanţ caracteristic. Fără a trece în revistă foaie actale arbitrare şi ilegalităţile şi diversele combinaţiuni ceroase ce s’au practicat de către „corifeii“ averescan­ şi care au fost expuse zi cu zi în coloanele ziarului nos­tru, prezintâm cetit­orilor următo­rul bilanţ sumar: D­l P. Dragomnirs­eu a căzut de la pute­re şi în ochii cetăţenilor cu faimosul monopol al societăţii „Marfa“ şi cu alte combinaţiuni comerciale hsî-Bertin. D-l H. Suţu pleacă şi el cu di­versele... tipuri... de fâine, şi cu numeroasele-i permise neper­mise cari au avut ecouri până şi în întrunirî­l publice. D-l P. Pogana a a lisat prefec­tura de fideţ cu cunoscutele-i ma­nopere de la aprovizionare, iar in cassa Phnâriei lasă un deficit de peste 2.000.000 lei. D-sa nai pleacă cu decretul No. Bis. din J­iOnitorul Oficial“ refe­ritor la u­­mirea sa ca profesor al facultăţi de drept, ceea­ ce a determinat reacfiunea universitari­lor, iar pe d-l I­ogonat să ceară Cassa fiel să-l men fie Bis-ul din decret ! D-l Di­­dacfin pleacă de la po­­liţie­­ (după ce a fost mai întâi is­­tonit de k­­­rimdrie), spre marea satisfacfiate a corpului poliţienesc care a fost terorizat şi din cari unii vechi funcţionari de carieră, au fost stţi sa se retragă. D-sa are pe conştiinţă şi sinuciderea sub­comisarului Condu­rai­­e. De favoitismul politic practicat de d-l Chi­idachi ie tot timpul po­liţismului seu, e de prisos să mai vorbim ! D-a Mih­Cit pleacă de la p­rimâ­­rie trecând deadreptul la ancheta judecătorului de instrucfie, Gngoriu'Csogalli, Costrîş şi al­ţii de teapa acestora, au plecat de mult... Ducă-se pe pustii.! — Conferinţa Td-lui prof. I. D. Ştefănescu, dv Duminică 1 Ianuarie 194 L, în folosul Societăţii Stu­denţi­­tar In Litere şi Fotrotk, vatâ\fc» ioc la ora 6 p, ta.­­ * AFACERILE AVERESCIANE Manoperele foştilor primari şi pre­fecţi averescani. Partidul averescan în nefasta lui guvernare a lăsat urme adânci în toate administraţiile publice din ţară. După cum ne relatează cores­pondentul nostru din Bucureşti, co­­misiunea superioară ce funcţionea­­­­ză pe lângă ministerul de interne a­­ anulat ieri pernisele eliberate co­­­­munelor şi judeţelor din ţară pen-­­ tru aprovizionarea cu grâul nece­sar consumaţiei interne Comisiunea superioară a consta­tat că s'au făcut abuzuri enorme obţinându se pe numele comunelor şi judeţelor permise pentru cantităţi fantastice, cari se deplasau în co­merţ spre a fi speculate. Este de prisos a arăta că aceste abuzuri au fost practicate de­­­­­­genţii averescani cu concursul fil­mărilor şi prefac­tor cari s'au pretat la acest frăţie pentru a sa­tisface interesele personale ale partizanilor. Comisiunea superioară a anulat toate permisele obţinute de averes­cani, dar credent că aceasta nu e suficient Datoria autontăţilor su­perioare e să cerceteze cazurile în­de­aproape şi să dea in vilecg pe aceia cari­ au speculat permi­sele, in dauna intereselor generale. Se impune o revizuire a tuturor administraţiilor cari au fost con­­duse de „conştiinţele“ şi „carac­terele“ ce alcătuiesc imoralul partid al poporului averescan. , M ■■■„.. ... . In jurul conflictului de la Secţia IlI-a întrunirea avocaţilor din Bucureşti Bucureşti, 29 Decembrie Avocaţii din Bucureşti, după convocarea d-lui decan D. Dobrescu, s’au întrunit în cina de 28 Decembrie la orele 5 p. m., în sala Cartel ca juraţi din palatul de Justi­ţie, sală in care actualminte funcţionează Secţia I-a a Curţei de apel. Au luat parte la consfătuire în număr de peste 300­ avocaţi. întrunirea s’a deschis sub preşedinţia de­canului baroului de Iaşi d­i­n Hero­van­a. Acesta aduce salutar confraţilor ‘din Iaşi şi arată nedreptatea ce s’a făcut d-lui avocat Gheorghiadi explicând ilegalitatea măsurei luate de judecătorul Stănescu. D-l Lascar Antonia, delegatul Ba­roului de laşi, explicând conflictul în fapt, cere Baroului de Ilfov solidarizarea cu miş­ca­ra pornită din Iaşi. In urmă luînd cuvântul D-l avocat N. Gheorghiadi, este primit cu aplauze şi ovaţiun. D-sa cere ca avocaţii să fie trataţi în mod civilizat când îşi fac datoria la bară şi arată că a socotit din primul moment ofensa ce i s’s adus de judecătorul Stă­­nescu, ca depăşind cadrul unui incident între două persoane şi că în forma gravă sub care s’a produs, ca atingând demnita­tea Însăşi a corpului de avocaţi. 1-2 C. Panaitescu avocat, directorul „Creditului Ur­ban“ din­ Bucureşti luînd cu­vântul din partea Baroului de Ilfov, susţ­ie că deşi a cântat să-i găsească o scuză d-lui Srânescu, cu toată munca d-sale, se găseşte în. Imposibilitate de a-i face o a­­parare on­­cât de slabă. Cetindu-se ordonanţa se constată vina judecătorulu.­ care a vroit sâ-şi justifice un act abuziv, îmbrăcând aşa zisa vină a d-lui avocat Gheorghidi în termeni generali Gestul d-l Stănescu nu atinge demni­tatea sau onoarea d-lui avocat Gheorghiadi­ci diminuează prestigiul raagistraturei „care este mai presus de ori­ce critică şi nu poate fi socotită solidara cu actul nechib­zuit al unuia din membrii ”. Cere ca decanul baroului de Ilfov să se prezinte d-lui ministru al Justiţiei şi să ceară izolarea cazului de la Iaşi, pedepsirea ma­gistratului vinovat precum şi a organelor de execuţiune care s’au pus la dispoziţia resentimentului din prima furie a judecăto­­rului Stiuetca. ■"*" isu cuvăntul. Înfierând actul, d-nii ave­ţi: Eiefterla, Onescu, R*du Ro­sei Trembiţîsc­hi, O­­vsaid Teodo­re­­s­tt, Popescu Tudor, V*sile*eu- Notara, Take Polierat și Vasile Tö­mesen. In urmă , decan D. Dobrescu, luând cuvântul arată că în această chestiune nu trebue solidarizată întreaga magistratură pe care avocaţii o stimează şi o socotesc ca factorul cel mai necesar şi mai sănă­tos in organizarea statului nostru, însă că în conflictul de la Iaşi e necesar a se cere 1i sancţiuni severe pentru apărarea însăşi­ a justiţiei şi a nor u­ei de drept şi dreptate. I­­n urmă, ca’ multă însufleţire şi în en­­r­­­tusiasm general se votează următoarea M C T I a N IS Corpul avocaţilor din judeţul Ilfov, în­tru an­ îa ziua de 28 Decembrie 1921. In sala de şedinţe a curţei de apel Secţia 1 din Bucureşti, subpreşidenţie d-lui D. Do­bre, eu, decan al baroului de Ilfov. După ce a ascultat pe d. Eugen Hero­­vanu decanul baroului de Iaşi, şi pe cei­lalţi confraţi, Hotărăşte: Corpul avocaţilor r’in ju­­teţul Ilfov, se solidarisează din toată inima cu avocaţii din Iaşi, cere o satisfacţ­i­e deplină pen­tru măsura abuzivă luată contra confra­­­­terii N. Gheorghisde şi «olicîtă trimiterea în jude­stă şi pedepsirea exemplară a ju­decătorului vinovat . Este încredinţat că magistratura nu se solîclansează ca asemenea abuzuri şi că bunele raporturi tradiţionale între barou şi magistratură n’au­­putut fi intra nimic tulburate.­­Declară că orice conlucrare între avo­caţi şi acest magistrat este exclusă pe vii­tor, şi exprimă dorinţa ca această hotă­râre să fie acceptată de toate barourile din ţară. Pentru a garanta în viitor profesiunea de avocat de abuzuri similare, crede că este inecerată introducerea în proiectul de lege peana organizarea corpului de avo­­caţ­i a unei dipoziţiuni care să asigure,pe deplin demnitatea şi libertatea avocaţilor în şedinţă. Deleagă pe decanul baroului de Ilfov să aducă la îndeplinire această moţ­une. I. P. Preia germană con­acră cronici elogioa­se d-rei Anna Volleanu din Cluj, o virtuoșii a pianului, car a obpint frumoase succese artistice în concertae ce le a dat la Bertin. # D. Duiliu Zamfiresai — care se prepară pentru ete­ra opoziţie, in urma apropiatei disolvari a portamen­ului-anunţă un volU­n de amintiri din mCariera dtp­.omatrct.'’. ■ # Revista mDreptulm din Bucureşti împlineşte 40 ani de existenţii. i Primul număr a apărut la 16 Decembrie 1671 U Bucureşti, sub direcţiunea lui Grigo­­re C. Pâncescu. Aciua mea c „Dreptul* apare sub direcţiu­ni a d-lui C. Dissescu. i Umoristul Al Cazeban a pus sub tipar un­­ nou volum de şarje intitu.ac .Intre frac şi i cojoc“. I Aviz .ţărăniştilor' ! * ' Se anunţă apropiata reapariţie la Arad a n­arului .Rumânul“.­­ * I „Lamura* No. 1 şi 2 pe Octombrie şi No- ; j embrie a c. cuprind: proză şi versa i sem- * ! n*te de l. Brătescu-Vo­nești, Nichifor Crai­nic, M. Lung­anu, Al. B­usuioceanu, V. Voi­­culescu, tip Culec, T. Pamfile, I. Simiones­­cu, Isabela Sadoieanu, ș. a. * La Baia Mare și a serbat aniversarea de un an socritu la „Reuniunea Femeilor Ro­mâne“. Societatea­ corală „Ciprian Porumbescu‘­­ din Suceava, a luat ini­ta Ba de a infama un conservator de muzică vocală și instru-­­ mental din Bucovina. ; * Scriitorul L Rebreanu lucre­a­ză, la tradu­cerea povestilor a abc cunoscute sub titlul , ,0 m­e si una dejiopfi* care vor apare in­­fascicule sunare. ^ Biblioteca din Upsa'a serbătorește 300 de ani de la infi­drarea ei de calt­ă Regele Gus­tav Adolf al Suediei. Citiţi ziarul «Mişcarea» ! înmormântarea Anei Conta- Kernbach — Azistenţa. Cuvântării rostite — Ieri după amiază a avut loc ceremonia înmormântări! mult regretatei Annei Conta Kernbach. La o a 2 p. m. «’au adunat la locuinţa defunctei, doamnele şi domnişoarele pro­fesoare, numeroşi profesori, reprezentanţii aut­ritîţ lor, Şcoalele cu drapelele Îndoliate şi numeroase persoane din elita culturală a Iaşului. D­i­n terminarea serviciului religios, pre­otul V.silovEchi a rostit o scurtă cuvântare in care a evidenţiat melt­ele defunctei. D-l P. FootAnam­, din partea profe­sorilor secundari, a rostit următoare cu­vinte : Petrecem la locuinţa de rea pe­­ mare româncă Este un obicei, îndurerată adunare, ca din cuvântările rost­­e in asemenea împre­jurare să nu lipsească vorbele ce românii le spun de 18 secole celor care se desprind pentru totdeauna din lurma celor vii. Nu se cade însă să spunem neuitate românce, sa-i fie tăr&fia uşoară, pentru că a­­ceste cuvinte sunt o rugăminte, pe care o îndreptăm către Divinitate ca să uşureze pacatele celui decedat. Nu se cade să-i spunem aşa, pentru că marea dispărută nu a făcut păcate. In adevăr nu e un păcat că a muncit zeci de ani şi a dăruit patriei atâtea ge­neraţii de educătoare, cari, urmând pilda îndrumă­oarei lor, au muncit şi muncesc cu râvni pentru lu­m­ea luminei în masele profunde ale poporului şi cari, ca mam­e, şi-au crescut odraslele aşa fel în­cât si fie elemente,folositoare naţiune!. Nu e un păcat apoi că a pus miniştri­lor reformatori la îndămână observaţi ju­dicioase isvorâte din mintea ei a­ât de scli­pitoare sau inspirate din organizaţia invă­­ţâmântului din ţările cu o cultură mult mai veche şi mai înaintată ca a noastră, ţări pe cari le a cutreerat nu pe socoteala sta­tului ci ctituind economiile mancei ştie oneste şi trudnice. Nu e un păcat nici că a reprezentat cu vrednicie patria noastră la congresul şco­lar din Nürnberg, unde comunicarea ce a făcut a atras aprecierile reprezentanţilor celorlalte sate, aprecieri elogioase şi pen­tru ţară şi pentru repre­zen­a­nta ei. Ia sfârşit eu este un pacat că a fost puternic însufleţită de sentimental iubire­ de ţară, că, ascultând po­pnca acestui sen­timent, în ajunul războiului care avea să ne ducă la reîntregirea naţiunei, a mat 1- »ifiativa ca laşul să înzestreze oştirea noa­stră cu un aeroplan, iniţiativă ce a fost dusă la sfârşit fericit, şi că îndemnată tot de acest nobil sendment a întreprins şi ea cu d­oi ani în urmă, obositoarea călătorie,­­a cărei ţintă ca Franţa, isbutind ca atât în ţara aceasta ca şi in Grecia şi Italia, unde s’au oprit excursiunea, să câşt­ie, prin tot ce a scris şi prin tot ce a vor­bit, numai sipaţii pentru români. Dar, dacă nu putem să-i spunem: să-i fie ţărâna uşoară, nu trebue să-i spunem nici v­orbele luate din rugăciunele pe care biserica le face pentru cei trecuţi din vi­aţă. Nu-i vom spune ; să-i fie eternă me­moria, pentru că marea dispărută a lăsat o operă scrisă. Opera ei este variată, pen­tru că vestă şi variată a fost şi cultura ei. Opera scrisă a surorei unicului filosof creator al nostru se prezintă cu toate fi­eest­ea unitară prin o personalitate care o domină, prin zugenre. Această operă iî va perpetua amintirea. N­i putem insă nici rupe în totul cu o­­b­ceiul. De ace­a îmi voi încheia cuvânta­rea tot cu o rugăciune, pe care e dator s’o facă fiecare român. Dă Doamne ca în scurtpa noastră ţară, fie chiar şi la intervale mai mari, să ră­sară suflete tot aşa de bogat înzestrate şi tot aşa de îndrăgostite de muncă rodnică şi trainică, cum a fost sufletul mari ro­mânce. . . Cortegiul porni, urmat de d-ra Kemn­­bach fiica defunctei de membrii fami­liei, şi de foarte numeroasă austenţă. In dreptul şcoalei normale de fete „Mi­­hai Sturdza“ cortegiul se­ opri. Aicea d-na Lucia Costin profesoară la această şcoală, a rostit o înduioşătoare cuvântare”care a om­olut ochii de lacrimi intrigeî azistenţe. D-sa a evocat în chip sugestiv pe distinsa profesoară şi educă­­toare şi pe delicata poetă şi cugetătoare , care a fost Ana Conta Kernbach arătând rarele ei însuşiri sefi­­eşti şi înşirând ac­tele cu care s’a distins in viaţa publică şi privată. D-na CONSTANTINESCU, în dreptul şcoalei ortodoxe (foaste »Hamper) aduce

Next