Mişcarea, martie 1922 (Anul 16, nr. 44-70)
1922-03-01 / nr. 44
anul XVII. 44 4 pagtSI JUH LEU f%$sar* zilnic PMscțfci Administr«ția InfC f^xpi Ua*mi îfe. 6. tor®*: ér- iS *. as. ifi 3-é p. SK, Ammcturl și Heciaroe Sa* prhiKsx fes CMf&tttml aTaa*eje»s* esfcet U Aâmi tmristt* fMrsM, feți Pî»te UottW 8. tsft* terte ajeestîfte âe tre&R««**» Snb Bmcțiumm tmii cotttifet d« Redacția mercuri i martie 1922 ip mm mai uni si Mn liberal _■ VTS-i.vJL ■ Ifi 17 )(& fIl31 il fin Ixl‘ » Manifestaţiunea cetăţenească de erl Manifestaţia politică ce a decurs ieri în sala „Sidoli“ a întrecut caracterul unei impunetoase întruniri publice. Cetăţenii din toate straturile sociale, din oraş şi din judeţ, au răspuns chemărei noastre şi au umplut toate încăperile vastei sale „Sidoli“ aclamând cu un entusiasm de nedescris cuvântările rostite. La sfârşitul întrunirei, după ce d. G. G. Mârzescu, ministrul muncei, şi-a terminat expunerea situaţiei politice şi a schiţat în anii largi programul de activitate al guvernului,întreaga azistenţă s’a ridicat în picioare şi a ovaţionat călduros ca un semn de aprobare a tuturor ches- tunelor expuse şi al unei solidarizări cetăţeneşti ca întreaga politică democratică şi naţională a partidului liberal. Iaşul a dat astfel acest semnal care va avea un puternic ecou în toată România reîntregită. Deschiderea întrunire! Sala »Sidoli* era archiplină di pe la ora 9 jam. şi aştepta cu nerăbdare pe fruntaşii partidului liberal. La ora 10 a. m. d-1 G. G. Mârzescu ministrul mancei, s’a urcat la tribună urmat de toţi conducătorii organizaţiu sei liber*!©. întreaga sală izbucneşte in urais cari nu mai contenesc. Dupâ ce finiş ea se restabili, d-l Victor Iamaadl propune ca preşedinte al Intrantei pe d-l dr. Em. Puşcăria profesor universitar, care ocupând fotoliul preşedinţia!, a dat rând pe rând cuvântul oratorilor cari s’au succedat la tribună. Rezumă în câteva coloane de ziar cuvântările rostite la înpunătoarea manifestaţiune cetăţenească de ieri. Discursul d-lui Domnilor: După doi aţi da frământări şi de lupte continue pe care Dv. le cunoaşteţi, după doi ani de răsturnare a tuturor criteriilor de dinguire a intereselor obşteşti, de adevărată anarhie morală şi de destrăbălare în toate direcţiunile—ne găsim astăzi, chemaţi să facem faţă celei mai grele situaţiuni prin care a trecut vreodată statul român, având obligaţiunea imperioasă de a creia cu un ceas mai devreme mijloacele sigure ale refacerei şi consolidaţei naţionale. (Aplauze). Acum doi ani, când ţara mită prin răsboi aştepta o cârmuire capabiă care să garanteze posibilitatea unei normalizări a vieţei interne, a statului, noi am fost cel dintâi care ne-am dat seamă că îndeplinirea unui asemenea scop, nu se poate realiza nici de către grupările politice izvorâte din minciună şi din psihologia nemulţămirilor fireşti provocate de acţiunea plin, de jertfe a celei mai sângeroase încercări pe care o cunoaşte istoria noastră naţională, nici de coaliţia ambiţiilor vulgare transformate în sistem de guvernământ, pentru că, niciodată, istoria popoarelor, în clipele ei tragice şi decisive, n’a putut fi stăpânită de aventurişti, de oameni nepregătiţi, de speculatorii indrăsneţi ai nevoilor obşteşti, de cohorta tuturor naufragiaţilor Vieţei sociaie. (Aplause). Dar dacă ne-am dat seama de această înaltă consideraţiune care trebue să domine, in chp permanent, concepţiunea oamenior politici cu răspundere—am înţeles, în acet timp, ca nu se poate curma o stare anemică, nu se poate distruge o legendă şi nu se poate sfarma o demagogie decât atunci când le pui în faţa realităţilor, te laşi răspunderea guvernării şi le încerci forţele de care sunt capabili. (Aplaust). De aceea, d-lor, panidul liberal în 1919 Dar, d lor, opinia publică, astăzi, are în faţă şi proba desâvârşiră a justelor noastre prevederi şi rezultatele dezastruoase aie guvernare, ce s’a întreprins de cătră ceie douâ grupări cu pretenţii renovatoare şi regentratoare. (aplauze). Partidul liberal a avut destulă răbdare şi destula prudenţă pentru a considera ca ceva trecător şi provizoriu epoca aceasta de la răsboi Încoace şi, în împrejurările Cuvântarea săteanului lorgu Ciolan Iatt’o limbă moldovenesscă care ne-a evocat uneori pe neuitatul Ion Creangă —săteanul lorgu Ciolan ad*e*âadu-se „orăşeniior şi sătenilor* din sală, arată ce cred astăzi ţaranii despre gruparea ţărinistâ şi cea «veresesnî. D-ea aminteşte toate făgăduinţele ţărăniştilor, cari s’au dovedit a fi simple vorbe menite a ameţi pe săteni in primele clipe aie apuicărei volului universal. Astăzi ţărănimea ştie că gruparea ţărănistă este condusă da d-l Lupa care nu serveşte decâ interesele comuniştilor da peste Nistru. D-l Ciolan prezintă apoi în chip sugestiv nenorocita guvernare a generalului Averescu care a fost o pacoste pentru ţărani şi orăşeni şi pentru statul român. Termină asigurând că ţărănimea care a tras învăţăminte din trecut, va merge cot la cot la orăşeni pentru a vota numai pe candidaţii partidului liberal. (api). Victor Iamandi t actuaie, chemarea sa la cârmă nu este o satisfacţiune sau un prilej de plăceri, ci una din cele mai mari sarcini care apasă asupra conştiinţei fiecărui dintre noi, pentru că, la mijloc nu mai sunt interesele indivizilor răzleţi, ci este însăşi ţara care sângerează din toate părţile. (Aplauze prelungite), n’a voit să se opună curentului poular şi deşi avea, în cel dintâi parlament al României Mari, cel mai compact grup de reprezentanţi, a lasat lucrurile să-şi urmeze calea lor frească, petru a se face, astfel, pe termen de a da şi a incapacităţi şi a incorectitudinei şi a demagogismului de toate felurile, singurele caracterizări adevărate ale diferitelor tracţiuni politice cu pretenţii dictatoriale. (Aplauze). Partidul liberal care a condas ţara mai mult de cât celelalte partide şi, care a făcut, orice s’ar apune, cele mai mari acte din istoria contemporană, nu avea nevoe de o nouă guvernare pentru a şi îmbogăţi capitalul strălucit al acţiunei sale trecute cu o nouă gorie. (Aplauze). Şeful parddului liberal, Ion I. C. Brătianul, nu avea nevoe de o nouă cârmuire pentru a’şi fixa definitiv robi sau in faţa viitoruluipenau că, d-lor, de numel lui se leagă, in afară, întregirea neamului, iar, în intenor, înfâptuirea temeiurilor democratice, a expropriere! şi a votului obştesc pe care se aproa întreaga desvoltare şi întreaga soliditate a statului român. (Aplauze furtunoase). In astfel de împrejurări venirea noastră la guvern esre ca o necesitate istorică, ca încheerea logică a unui proces inevitabil, care nu poate îi soluţionat decât de experienţa, de priceperea şi de autoritaea partidului liberal. (Aplauze prelangice). la acţiunea noastră de astăzi, noi ne sprijinim pe constatările de fapt ale foastelor guvernări ţărănisto-averescane şi pe obiectivitatea utei critici pe care nu o facem nici din spirit de ranchiună şi nici din râzofităci personale, ci numai în interesul superior de a putea fi folositor neamului acestuia, dându-i o conducere dreaptă şi laminată.. (Aplauze). In această privinţă nu există o singură conştiinţă cinstită in ţară, nu se găseşte un singur sufiet, nu este posibil să se întâlnească o singură opinia de care să nu manifeste cea mai vie și mai legitimă indignare împotriva guvernelor incapabile, este da la 1919 încoace au adus, cu paşi repezi dezastrul şi ruina ţârei. (Aplauze). Noi, dar, ne dăm seamă că ar fi un semn de vădită inferioritate pentru o ţară, dacă ea şi-ar reduce întreaga sa politică la un singur partid pentru că, întotdeauna, din mu duplicitatea curentelor de idei, din diversitatea grupărilor şi a paridelor, din lupta ce se duce între diferitele tendinţe rezultă pentru societate un folos mai apreciabil, rezultate mai salutare, certitudinea unei cârmuiri rodnice şi ordonate (Aplauze). Dar nu putem înţelege, sub nici un cuvânt, ca lupta politică să se dea între parade şi grupări lipsite şi de programele corespunzătoare situaţia nei şi de tactica necesară şi de respectat pentru naţiune şi de concepţia unei democraţii serioasa, mncadrată în limitele ordinei şi are securităţeî obşteşti. (Aplauze prelungite) Când se depăşesc seese consideraţiuni, care, de fapt, sânt condiţiunile esenţiale ale progresului social şi politic, când se falsifică sau se neglijează realităţile înconjurătoare, când dezinvoltura morală a persoanelor cu rolul de conducător, sfidează coordonarea intereselor generale şi acopăr de dispreţ necesităţi e de ordin naţional, când solidaritatea socială este aruncată la o parte de vrăjmăşia luptei de clasă şi de asmuţarea instinctelor atavice — atunci, d-lor, să ne permiteţi să credem că nu ne găsim în faţa unei vieţi politice normal , că acţiunea gupttrilor sau partidelor se transformă în anarhie, că sentimental răspundere faţă de bihor este aruncat în noroiul intrigei şi al meschinăriilor, că virtuţile eroice de care trebue să se ţină socoteală sunt batjocorite, iar mediul înconjurător în care trebue să se dea lupta se trasformă într’un adevărat haos în care incoherenţa şi dubiul paralizează orice încercare constructivă. (Aplauze furtunoase) Partidele politice sunt, desigur, instrumentele vii cu care o societate işi apăr şi-şi conduce interesele. Un partid politic se naşte din jocul firesc al forțelor sociale, din nevoile îndeobşte recunoscute are mulțime, din necesitatea unei clasificări a poziţiunilor pe care trebue să le ocupe în stat diferitele categorii şi clase sociale după rolul pe care-l ocupă în determinarea producţei, după depturile ce li se cuvin şi după datoriile ce trebue să le îndeplinească. (Aplauze). In simul acesta partidele politice se dezvoltă în timp, reprezentând statornic diferitele aspecte ale evoluţiei sociale şi naţionale, valorificându-şi puterea şi importanţa după chipul în care sa fost in măsură să satisfacă interesele colectivităţei, după acordul cu ideile vreme!, după opera realizată pentru stat şi pentru neam. (Aplauze) Istoria umenităţei arată cu pr’sipsimă că acolo unde conducătorii popoarelor au încetat de a fi factorii esenţiali a unor ase- menea îndatoriri, nu s’a produs numai prăbuşiea castelor sau a partidelor politice ci s’a produs prăbuşirea însăşi a statului a societăţei in mijlocul cărora el au trăit (aplauze prelungite). Partidul nioeral s’a născut, d-nii mei, din adâncile necesităţi politice, sociale şi naţionale aie ţărei din mişcarea ideologică de la sftrşitul celei dimăi jumătăţi a veacului al 19-lea, din biruinţa concepţiilor democratce care acum şase decenii trebuiau să aibă, în viaţa noastră de stat, un echivalent corespunzător. De aceia, partidul liberal a avut o dezvoltare organică, de acela a întrupat statornic interesele colective ale naţiunei, de aceia acţiunea sa a fost, de fapt, singurul fond pe care s’a înăţat întreaga alcătuire a statului român. (Aplauze). Că partidul liberal a guvernat mai mult decât celelalte partide politice, că a presidat cele mai mari acte din istoria contemporană a ţărei — cine ar putea sâ ne aducă, în aceată privinţă, o învinuire ? Lipsa de orientare, de disciplină şi de putere a partidului conservator, reacţionarismul său constant,—una ne pot fi atribuite nouă. Partidul liberal a fost punctul central în jurul căruia a gravitat întreaga viaţă politică, economică şi socială a ţarei—şi, în direcţiunea aceasta, se face, d iar, o mare greşeală, se falsifică, intenţionat şi grosolan, adevărul, atonei când se spune că nu s-au înfăptuit la timp reformele precesare, că oamenii politici au fost mai prejos de împrejurări, că România a avut de «oferit de pe urma ipsei de capacitate, de patriotism, de demogracism şi de idealitate i a generaţiei care a condus, în veacuî trecut, destinele poporului. (Aplauze). Nu, d-lor, ar fi o jignire ce s’ar aduce i spiritului de sacrificiu, inteligenţei politice j fi inti egei ope e ce s’a îndeplinit, în epoca renaştere! României — dacă sm admite asemenea op nuni, d*că am consimţi ; I* această răstălmăcire provocătoare si reautâtel, egală cu o adevărată rastare ares Istoriei, ( plauze) in România s’a făcut în jumătate de veac ceei ce nu s’a putut realiza în alte ţări in viacori dearândul. Când înainte da 1859, principatele româneşti trăiau sub uo regim quasi—feuda!, când ipseau nu numai elemente e esenţial ale unei politici democrate, dar lpsea cea mai puţin pretenţioasă modernizare a vieţei noastre de stat este, d iar, o neertată abatere de la adevăr dacă n’am recunoaşte că datorită sforţărilor supraomeneşti ale generaţiei cae a avut onoarea de a pune bazele ţărei acestea, realizând treptat toate aşezămintele reclamat de şpriţul vremei şi de adâncile necesităţi naţonale ale poporului nostru, (aplauze prelungite). Rareori în istoria popoarelor se poate constata o muncă mai eroică, an patriotism mai desăvârşit, o pricepere mai superioară decât acelea pe care an de an le întâlnim in viaţa noastră politică şi naţională de la 1850 încoace. (aplauze). Oameni ca M Kogălniceanu, ca Ion C. Bratianu, ca C. A. Roseti şi ca toţi ceilalţi care au stat în fruntea statului — nu se întâlnesc, am putea spune fără nici o exagerare, cu uşurinţă nici în ţările cu o tradiţie culturală şi politică de veacuri, pentru că prin toate actele ce le-au săvârşit şi prin impunătoarea lor superioritate aceşti bărbaţi de stat pot ocupa locuri de frunte în istoria contemporană a Europei. Cu ce-a fost mai superior Cavour — modestul economist piemontez — care a prezidat cea dintâi uniate naţională a I-taltei, decât M. Kogălniceanu sau Ion C Brăianu, care au avut roluri similare în ţara noastră? (aplauze). Dar compaţia ar putea merge şi mai departe şi, desigur, că rezulatele nu ar putea să fie decât mignittea e pentru conştiinţa noastră naţională (aplauze). Partidul naţional-liberal nu revendică, prin urmare, un rol în viaţa politică a ţarei fără să nu-i justifice un chip strălucit prin actele sale epocale, prin oameniisăi superiori, prin admirabla sa înfăţişare care se proectează in cuprinsul intregei ţări româneşti. (Aplauze) Nu putem, dor, accepta nici macar formal criticele ce mi se aduc, pentru că in opoziţie cu adversarii noştri de eri şi de astăzi, in mâinele noastre şi cea mai desăvârşită superioritată, stă însă şi forţa reală pe care trebue să se sprijine politica refacerei şi consolidărei României (Aplauze prelungite). In lumina acestor considerationi care sunt, d-nii mei, punctele de reper ale intregei judecăţi ce se poate face asupra felului în care se nasc partidele politice şi-şi îndeplinesc misiunea lor — este uşor a examina situaţia pe care au avut o de la război a încoace cele două grupări politice indulate a oamenilor noul, care s’au succedat la cârma statului (aplauze). * Psillade noul Partidul generalului şi acela care poarta numele ţărănime! n’au izvorât nici dintr’un joc al forţelor sociale, nici din apărarea unor nevoi imperioase ale colectivităţe. Războiul care a necesitat atâtea sacrificii, a pricinuit atâtea dureri, a risipit atâtea averi — a strecurat în sufletele mulţimei o nemulţumire, a cărei manifestare a fost speculată de acei oameni care neputând avea in trecut, in vechile partide, nici un rost, nici o satisfacţiune, nici un merit au încercat să dea asaltul definitiv pentru a obţine ceea ce, niciodată, în chip normal, nu ar îi fost cu putinţă, provocând prîntr’o acţiune dezordonată, în care demagogia şi anarhia pe de o parte, conjurîţ* şi incapacitatea pe de alta ocupau un loc covâşitor (aplauze pre■ langte). Din legenda ce s’a creiat în jurul generalului Averescu, căruia colectivitatea anonimă a stelor îi acorda rolul unui salvator peste graniţele timpat şi a împrejurărilor — a luat fiinţă partidul poporului. Cea mai uşoară examinare a compoziţiei acestui partid ne duce de îndată la încheerea că el ascundea sub denumirea de partid ( poporala), resturile reacţionare aie fostului partid conservator, care nu putuse In trecut să-şi aibă satisfăcute ambiţiunile — iar în partea mijlocie şi de jos ai acestui conglomerat politc se constată că şi-au găsit refugiul tot ce a fost trai ignobil, mai decăzut şi mai incapabil din politicianismul vechilor partide (aplauze prelungite). Acei care au secondat pe generalul Averescu în acţiunea sa de guvern, dacă pentru unii din ei s’a făcut dovada că au fost în trecut cienţii tribunalior corecţionate şi ai penetenciareior astăzi, dupâ aproape doi ani de cârmuire atâţia au intrat sau sunt pe cale de a intra, pentru abuurile şi fraudele săvârşite, sub rigoarea implacabilă a codului penal (aplauze prelungite). Nu ne ocupăm de persoane pentru că, d-lor, în cercetarea critică pe care o făcem ceea ce ne preocupă nu este atceva decât rezultatele palpabile pe care i- a lăsat această guvernare nenorocită şi de pe urma cărora o ţară şi un neam vntreg au suferit atâtea lipsuri şi atâtea vexaţiuni nemeritate (aplauze). Guvernul Averescu care era cheat să desăvârşească reforma agrară, să consideze viaţa economică, a statual, sâ introducă o orânduire financiară conformă cu necesităţile ţarei, abia eşită din răsboi cu atât de grave defecţiuni materale, să realizeze unificarea administrativă peste im reg caprinaul Rimoalei man, să de regeneratorul moral a doua zi după cea mai mare încercare istorică a poporului — a fost sub toate raporturile, cea mai detestabilă cumute pe care a avut-o vreodată ţara aceasta, cea mai ruşinoasă retrupare a violurilor şi a lpselor de însuşiri politice pe care Împrejurările au putut-o produce vreodată (aplauze prelungite). Priviţi, dar, in jurul d-voastră 5şi încercaţi a pătrunde cela ce a rămas in urma generalului mântuitor de acum 2 ani şi spune:I, in conştiinţa celei mai obiective judecăţi dacă poate fi o dezamăgire mai mare, un exemplu mai detestabil, o reprezentare mai tristă a defecţiunilor politice din această ţară (optsute) Nu s’a desăvârşit nici reforma agrară, căreia i s’au adus modificări apăsătoare şi nedrepte, nu s’a ameliorat, sub nici un raport, viaţa economică a statulul, nu s’au înfăptuit reformele financiare care să poate la ele garanţia echilibrarei materiale accesate şi care si nu fie grave ştirbiri a paterei de rezistenţi a contribuabililor, nu s’a dat nici macar semnele unui inceput de normalizare administrativă—ci, in toate direcţiunile, jefui din averea publică, conrupţiunea, estorcările nepermise, destrăbălarea şi ruina, au constituit singurele caracterizâri ale asestui regim abonimab care s’a ridicat pe socoteala durerilor mulţimei şi pe speranţele legitime aie unor populaţiuni dornice de dreptate şi de lumină. *(Aplauze furtunoase). Iată, d-lor, cum se prăbuşesc înjghebările politice care nu sunt produsul firesc al imprimărilor sociale, care nu reprezintă nimic din necesităţile evoluţiei, care au fost întrupări de ambiţiuni nebuneşti, demne de vremurile când condotierii şi aventurierii puteau să se erijeze în apostoli ai popoarelor. (Aplauze prelungite). Dar, d-lor, psihologia epocei de tranziţie pe care o trăim a produs şi sub o altă formă, o nouă încarnaţiune a exagerărilor, a demagogiei, a revoluţionarismului, a Incompetenţei şi a non-valorilor. (Aplauze). Gruparea ţărănistă poartă pecetea unei asemenea zămisliri. Imprumutându-și numeie deis clasa socială care reprezintă in statul nostru 80 la sută din populaţiune* ţărănismul nu are comun ca ţătlaiate« de-