Mişcarea, martie 1922 (Anul 16, nr. 44-70)

1922-03-01 / nr. 44

anul XVI­I. 44 4 pagtSI JUH LEU f%$sar* zilnic PMscțfci Administr«ția InfC f^xpi Ua*mi îfe. 6. tor®*: ér- iS *. as. ifi 3-é p. SK, Ammcturl și Heciaroe Sa* prhiK­sx fes CMf&tttml aTaa*eje­»s* esfcet U Aâmi tmristt* fMrsM, feți Pî»te UottW 8. tsft* terte ajeestîfte âe tre&R««**» Snb Bmcțiumm tmii cotttifet d« Redacția mercuri i martie 1922 ip mm mai uni si Mn liberal _■ VTS-i.vJL ■ Ifi 17 )(& fIl31 il fin Ixl‘ » Manifestaţiunea cetăţenească de erl Manifestaţia politică ce a decurs ieri în sala „Sidoli“ a întrecut caracterul unei impunetoase întruniri publice. Cetăţenii din toate straturile sociale, din oraş şi din judeţ, au răs­puns chemărei noastre şi au umplut toate încăperile vastei sale „Sido­li“ aclamând cu un entusiasm de nedescris cuvântările rostite. La sfârşitul întrunirei, după ce d. G. G. Mârzescu, ministrul mun­­cei, şi-a terminat expunerea situaţiei politice şi a schiţat în anii largi pro­gramul de activitate al guvernului,­întreaga azistenţă s’a ridicat în pi­cioare şi a ovaţionat călduros ca un semn de aprobare a tuturor ches- tunelor expuse şi al unei solidarizări cetăţeneşti ca întreaga politică de­mocratică şi naţională a partidului liberal. Iaşul a dat astfel acest semnal care va avea un puternic ecou în toată România reîntregită. Deschiderea întrunire! Sala »Sidoli* era archiplină di pe la ora 9 jam. şi aştepta cu nerăbdare pe fruntaşii partidului liberal. La ora 10 a. m­. d-1 G. G. Mârzescu ministrul mancei, s’a urcat la tribună ur­mat de toţi conducătorii organizaţiu sei li­ber*!©. întreaga sală izbucneşte in urais cari nu mai contenesc. Dupâ­ ce finiş ea se restabili, d-l Vic­tor­ Iamaadl propune ca preşedinte al In­trantei pe d-l dr. Em. Puşcăria profesor universitar, care ocupând fotoliul preşedin­ţia!, a dat rând pe rând cuvântul orato­rilor cari s’au succedat la tribună. Rezumă în câte­va coloane de ziar cu­vântările rostite la înpunătoarea manifes­­taţiune cetăţenească de ieri. Discursul d-lui Domnilor: După doi aţ­i da frământări şi de lup­te continue pe care Dv. le cunoaşteţi, du­pă doi ani de răsturnare a tuturor crite­riilor de dinguire a intereselor obşt­eşti, de adevărată anarhie morală şi de des­trăbălare în toate direcţiunile—ne găsim astăzi, chemaţi să facem faţă celei mai grele situaţiuni prin care a trecut vre­o­­dată statul român, având obligaţiunea im­­perioasă de a creia cu un ceas mai de­vreme mijloacele sigure ale refacerei şi consolidaţei naţionale. (Aplauze). Acum doi ani, când ţara m­­ită prin răsboi aştepta o cârmuire capabiă care să garanteze posibilitatea unei normalizări a vieţei interne, a statului, noi am fost cel dintâi care ne-am dat seamă că înde­plinirea unui asemenea scop, nu se poate realiza nici de către grupările politice iz­vorâte din minciună şi din psihologia ne­­mulţămirilor fireşti provocate de acţiunea plin­, de jertfe a celei mai sângeroase în­cercări pe care o cunoaşte istoria noastră naţională, nici de coaliţia ambiţiilor vul­gare transformate în sistem de guvernă­mânt, pentru că, nici­odată, istoria popoa­relor, în clipele ei tragice şi decisive, n’a putut fi stăpânită de aventurişt­i, de oa­meni nepregătiţi, de speculatorii indrăsneţi ai nevoilor obşteşti, de cohorta tuturor naufragiaţilor Vieţei sociaie. (Aplause). Dar dacă­ ne-am dat seama de această înaltă consideraţiune care trebue să domi­ne, in ch­p permanent, concepţi­unea oa­meni­or politici cu răspundere—am înţe­les, în ace­t timp, ca nu se poate curma o stare anemică, nu se poate distruge o legendă şi nu se poate sfarma o demago­gie decât atunci când le pui în faţa rea­lităţilor, te laşi răspunderea guvernării şi le încerci forţele de care sunt capabili. (Aplaust). De aceea, d-lor, panidul liberal în 1­919 Dar, d lor, opinia publică, astăzi, are în faţă şi proba desâvârşiră a justelor noastre prevederi şi rezultatele dezastruoa­se aie guvernare, ce s’a întreprins de că­­tră ceie douâ grupări cu pretenţii reno­vatoare şi regentratoare. (aplauze). Partidul liberal a avut destulă răbdare şi destula prudenţă pentru a considera ca ceva trecător şi provizoriu epoca aceasta de la răsboi Încoace şi, în împrejurările Cuvântarea săteanului lorgu Ciolan Iatt’o limbă moldovenesscă care ne-a evocat une­ori pe neuitatul Ion Creangă —săteanul lorgu Ciolan ad*e*âadu-se „o­­răşeniior şi sătenilor* din sală, arată ce cred astăzi ţaranii despre gruparea ţări­­nistâ şi cea «veresesnî. D-ea aminteşte toate făgăduinţele ţără­niştilor, cari s’au dovedit a fi simple vor­be menite a ameţi pe săteni in primele clipe aie apuicărei volului universal. Astăzi ţărănimea ştie că gruparea ţără­nistă este condusă da d-l Lupa care nu serveşte decâ interesele comuniştilor da peste Nistru. D-l Ciolan prezintă apoi în chip suges­tiv nenorocita guvernare a generalului A­­verescu care a fost o pacoste pentru ţă­rani şi orăşeni şi pentru statul român. Termină asigurând că ţărănimea care a tras învăţăminte din trecut, va merge cot la cot la orăşeni pentru a vota numai pe candidaţii partidului liberal. (api). Victor Iamandi­ t actuaie, chemarea sa la cârmă nu este o satisfacţiune sau un prilej de plăceri, ci una din cele mai mari sarcini care apasă asupra conştiinţei fiecărui dintre noi, pen­tru că, la mijloc nu mai sunt interesele indivizilor răzleţi, ci este însăşi ţara care sângerează din toate părţile. (Aplauze prelungite), n’a voit să se­ opună curentului p­oular şi deşi avea, în cel dintâi parlament al României Mari, cel mai compact grup de reprezentanţi, a lasat lucrurile să-şi urme­ze calea lor frească, petru a se face, astfel, pe termen de a da şi a incapacităţi şi a incorectitudinei şi a demago­gismului de toate felurile, singurele caracterizări a­­devărate ale diferitelor tracţiuni politice cu pretenţii dictatoriale. (Aplauze). Partidul liberal care a condas ţara mai mult de cât celelalte partide şi, care a fă­cut, ori­ce s’ar apune, cele mai mari acte din istoria contemporană, nu avea nevoe de o nouă guvernare pentru a şi îmbogăţi capitalul strălucit al acţiunei sale trecute cu o nouă g­orie. (A­plauze). Şeful parddului liberal, Ion I. C. Bră­­tianu­l, nu avea nevoe de o nouă cârmuire pentru a’şi fixa definitiv rob­i sau in faţa viitorului­­penau că, d-lor, de numel lui se leagă, in afară, întregirea neamului, iar, în intenor, înfâptuirea temeiurilor demo­cratice, a expropriere! şi a votului obştesc pe care se apr­­­oa întreaga desvoltare şi întreaga soliditate a statului român. (A­­plauze furtunoase). In ast­fel de împrejurări venirea noastră la guvern es­re ca o necesitate istorică, ca încheerea logică a unui proces inevita­bil, care nu poate îi soluţionat de­cât de experienţa, de priceperea şi de autorit­a­ea partidului liberal. (Aplauze prelangice). la acţiunea noastră de astăzi, noi ne sprijinim pe constatările de fapt ale foas­­telor guvernări ţărănisto-averescane şi pe obiectivitatea u­tei critici pe care nu o fa­ce­m nici din spirit de ranchiună şi nici din râzofităci personale, ci numai în interesul superior de a putea fi folositor neamului acestuia, dându-i o conducere dreaptă şi laminată.. (Aplauze). In această privinţă nu există o singură conştiinţă cinstită in ţară, nu se găseşte un singur sufiet, nu este posibil să se în­tâlnească o singură opinia de care să nu manifeste cea mai vie și mai legitimă in­dignare împotriva guvernelor incapabile, este da la 1919 încoace au adus, cu paşi repezi dezastrul şi ruina ţârei. (Aplauze). Noi, d­­ar, ne dăm seamă că ar fi un sem­n de vădită inferioritate pentru o ţară, dacă ea şi-ar reduce întreaga sa politică la un singur partid pentru că, în­totdea­una, din mu duplicitatea curentelor de idei, din diversitatea grupărilor şi a par­idelor, din lupta ce se duce între diferitele ten­dinţe­ rezultă pentru societate un folos mai­ apreciabil, rezultate mai salutare, cer­titudinea unei cârmuiri rodnice şi ordonate (Aplauze). Dar nu putem înţelege, sub nici un cu­vânt, ca lupta politică să se dea între par­ade şi grupări lipsite şi de programele corespunzătoare situaţia nei şi de tactica necesară şi de respectat pentru naţiune şi de concepţia unei democraţii serioasa, mn­­cadrată în limitele ordinei şi are securită­­ţeî obşteşti. (Aplauze prelungite) Când se depăşesc sees­e consideraţiuni, care, de fapt, sânt condiţiunile esenţiale ale progresului social şi politic, când se falsi­fică sau se neglijează realităţile înconjură­toare, când dezinvoltura morală a persoa­nelor cu rolul de conducător, sfidează co­ordonarea intereselor generale şi acopăr de dispreţ necesităţi e de ordin naţional, când solidaritatea socială este aruncată la o parte de vrăjmăşia luptei de clasă şi de asmuţarea instinctelor atavice — atunci, d-lor, să ne permiteţi să credem că nu ne găsim în faţa unei vieţi politice normal , că acţiunea g­upttrilor sau partidelor se transformă în anarhie, că sentimental răs­pundere­ faţă de b­ih­or este aruncat în no­roiul intrigei şi al meschinăriilor, că virtu­ţile eroice de care trebue să se ţină soco­teală sunt batjocorite, iar mediul înconju­rător în care trebue să se dea lupta se trasformă într’un adevărat haos în care in­­coherenţa şi dubiul paralizează ori­ce în­cercare constructivă. (Aplauze furtunoase) Partidele politice sunt, de­sigur, instru­mentele vii cu care o societate işi apă­r şi-şi conduce interesele. Un partid politic se naşte din jocul firesc al forțelor sociale, din nevoile în­de­obşte recunoscute are mulțime­, din necesitatea unei clasificări a poziţiunilor pe care trebue să le ocupe în stat diferitele categorii şi clase sociale după rolul pe care-l ocupă în determina­rea producţ­ei, după d­epturile ce li se cu­vin şi după datoriile ce trebue să le în­deplinească. (Aplauze). In simul acesta partidele politice se dezvoltă în timp, reprezentând statornic diferitele aspecte ale evoluţiei sociale şi naţionale, valorificându-şi puterea şi im­portanţa după chipul în care sa fost in măsură să satisfacă interesele colectivităţei, după acordul cu ideile vreme!, după opera realizată pentru stat şi pentru neam. (A­­plauze) Istoria umenităţei arată cu pr’sipsimă că acolo unde conducătorii popoarelor au în­cetat de a fi factorii esenţiali a unor ase-­­ menea îndatoriri, nu s’a produs numai prăbuşi­ea castelor sau a partidelor poli­tice ci s’a produs prăbuşirea însă­şi a statului a societăţei in mijlocul cărora el au trăit (aplauze prelungite). Partidul nioeral s’a născut, d-nii mei, din adâncile necesităţi politice, sociale şi na­ţionale aie ţărei din mişcarea ideologică de la s­ftrşitul celei dimăi jumătăţi a vea­cului al 19-lea, din biruinţa concepţiilor democratce care acum şase decenii trebuiau să aibă, în viaţa noastră de stat, un echi­valent corespunzător. De aceia, partidul liberal a avut o dez­voltare organică, de acela a întrupat sta­tornic inter­esele colective ale naţiunei, de aceia acţiunea sa a fost, de fapt, singu­rul fond pe care s’a înă­ţat întreaga al­cătuire a statului român. (Aplauze). Că partidul liberal a guvernat mai mult decât celelalte partide politice, că a pre­­sidat cele mai mari acte din istoria con­temporană a ţărei — cine ar putea sâ ne aducă, în aceată privinţă, o învinuire ? Lipsa de orientare, de disciplină şi de putere a partidului conservator, reacţio­­narismul său constant,—una ne pot fi atri­buite nouă. Partidul liberal a fost punctul central în jurul căruia a gravitat întreaga viaţă po­litică, economică şi socială a ţarei—şi, în direcţiunea aceasta, se face, d­ iar, o mare­­ greşeală, se falsifică, intenţionat şi gro­solan, adevărul, atonei când se spune că nu s-au înfăptuit la timp reformele prece­­sare, că oamenii politici au fost mai pre­jos de împrejurări, că România a avut de «oferit de pe urma ipsei de capacitate, de­­ patriotism, de demogracism şi de idealitate i a generaţiei care a condus, în veacuî tre­­­­cut, destinele poporului. (Aplauze). Nu, d-lor, ar fi o jignire ce s’ar aduce i spiritului de sacrificiu, inteligenţei politice j fi inti egei ope e ce s’a îndeplinit, în e­­­poca renaştere! României — dacă sm ad­­­­mite asemenea op nuni, d*că am consimţi ; I* această răstălmăcire provo­cătoare s­i reau­tâtel, egală cu o adevărată ra­stare are­­­s Istoriei, ( plauze) in România s’a făcut în jumătate de veac ceei ce nu s’a putut realiza în alte ţări in viacori dearândul. Când înainte da 1859, principatele române­şti trăiau sub uo regim quasi—feuda!, când ipseau nu numai elemente e esenţia­l ale unei poli­tici democrat­­e, dar lpsea cea mai puţin pretenţioasă modernizare a vieţei noastre de stat­ este, d­ iar, o neertată abatere de la adevăr dacă n’am recunoaşte că datorită sforţărilor supra­omeneşti ale ge­neraţiei ca­e a avut onoarea de a pune bazele ţărei aceste­a, realizând treptat toa­te a­şezăm­intele reclama­t de şp­riţul vre­­mei şi de adâncile necesităţi naţ­onale a­­le poporului nostru, (aplauze prelungite). Rare­ori în istoria popoarelor se poate constata o muncă mai eroică, an patrio­tism mai desăvârşit, o price­pere mai su­perioară decât acelea pe care an de an le întâlnim in viaţa noastră politică şi naţională de la 1850 încoace. (aplauze). Oameni ca M Kogălniceanu, ca Ion C. Bratianu, ca C. A. Roseti şi ca toţi cei­lalţi care au stat în fruntea statului — nu se întâlnesc, am putea spune fără nici o exagerare, cu uşurinţă nici în ţările cu o tradiţie culturală şi politică de veacuri, pentru că prin toate actele ce le-au săvâr­şit şi prin impunătoarea lor superioritate aceşti bărbaţi de stat pot ocupa locuri de frunte în istoria contemporană a Europei. Cu ce-a fost mai superior Cavour — modestul economist pie­montez — care a prezidat cea dintâi uniate naţională a I-­taltei, de­cât M. Kogălniceanu sau Ion C Bră­ianu, care au avut roluri similare în ţara noastră? (aplauze). Dar compa­­ţia ar putea merge şi mai departe şi, desigur, că rezulatele nu ar putea să fie de­cât mignittea e pentru conştiinţa noastră naţională (aplauze). Partidul naţional-liberal nu revendică, prin urmare, un rol în viaţa politică a ţarei fără să nu-i justifice un chip strălu­cit prin actele sale epocale, prin oamenii­­săi superiori, prin admirabl­a sa înfăţişare care se proectează in cuprinsul intr­egei ţări româneşti. (Aplauze) Nu putem, d­­or, accepta nici macar formal criticele ce mi se aduc, pentru că in opoziţie cu adversarii noştri de eri şi de astăzi, in mâinele noastre ş­i cea mai desăvârşită superioritată, stă însă­ şi for­ţa reală pe care trebue să se sprijine po­litica refacerei şi consolidărei României (Aplauze prelungite). In lumina acestor considerationi care sunt, d-nii mei, punctele de reper ale in­­tregei judecăţi ce se poate face asupra felului în care se nasc partidele politice şi-şi îndeplinesc misiunea lor — este uşor a examina situaţia pe care au avut o de la război a încoace cele două grupări po­litice ind­ulate a oamenilor noul, care s’au succedat la cârma statului (aplauze). * Psillade noul Partidul generalului şi acela care poar­ta numele ţărănime! n’au izvorât nici din­­tr’un joc al forţelor sociale, nici din apă­rarea unor nevoi imperioase ale colectivi­­tăţe. Războiul care a necesitat atâtea sa­crificii, a pricinuit atâtea dureri, a risipit atâtea averi — a strecurat în sufletele mulţimei o nemulţumire, a cărei manifes­tare a fost speculată de acei oameni care neputând avea in trecut, in vechile parti­de, nici un rost, nici o satisfacţiune, nici un merit au încercat să dea asaltul defi­nitiv pentru a obţine ceea ce, nici­odată, în chip normal, nu ar îi fost cu putinţă, provocând prîntr’o acţiune dezordonată, în care demagogia şi anarhia pe de o­­­ parte, conjurîţ* şi incapacitatea pe de alta ocupau un loc covâ­şitor (aplauze pre­­■ langte). Din legenda ce s’a creiat în jurul gene­ralului Averescu, căruia colectivitatea ano­nimă a stelor îi acorda rolul unui salva­tor peste graniţele timpa­t şi a împreju­rărilor — a luat fiinţă partidul poporului. Cea mai uşoară examinare a compozi­ţiei acestui partid ne duce de îndată la încheerea că el ascundea sub denumirea de partid (­ poporala), resturile reacţio­nare aie fostului partid conservator, care nu putuse In trecut să-şi aibă satisfăcute ambiţiunile — iar în partea mijlocie şi de jos ai acestui conglomerat poli­tc se con­stată că şi-au găsit refugiul tot ce a fost trai ignobil, mai decăzut şi mai incapabil din politicianismul vechilor partide (aplau­ze prelungite). Acei care au secondat pe generalul A­­verescu în acţiunea sa de guvern, dacă pen­tru unii din ei s’a făcut dovada că au fost în trecut cienţii tribuna­lior corecţionate şi ai penetenciareior­ astăzi, dupâ aproape doi ani de cârmuire atâţia au intrat sau sunt pe cale de a intra, pentru abuurile şi fraudele săvârşite, sub rigoarea implaca­bilă a codului penal (aplauze prelungite). Nu ne ocupăm de persoane pentru că, d-lor, în cercetarea critică pe care o fă­cem ceea ce ne preocupă nu este a­tceva decât rezultatele palpabile pe care i- a lă­sat această guvernare nenorocită şi de pe urma cărora o ţară şi un neam vntreg au suferit atâtea lipsuri şi atâtea vexaţiuni nemeritate (aplauze). Guvernul Averescu care era che­at să desăvârşească reforma agrară, să cons­­i­­deze viaţa economică, a statu­al, sâ intro­ducă o orânduire financiară conformă cu necesităţile ţarei, abia eşită din răsboi cu atât de grave defecţiuni mater­ale, să rea­lizeze unificarea administrativă peste im reg caprinaul Rimoalei man, să de regenera­torul moral a doua zi după cea mai mare încercare istorică a poporului — a fost sub toate raporturile, cea mai detestabilă cu­mut­e pe care a avut-o vre­odată ţara aceasta, cea mai ruşinoasă retrupare a vi­olurilor şi a lpselor de însuşiri politice pe care Împrejurările au putut-o produce vre­odată (aplauze prelungite). Priviţi, d­­ar, in jurul d-voastră 5şi în­cercaţi a pătrunde cela ce a rămas in ur­ma generalului mântuitor de acum 2 ani şi spune­:I, in conştiinţa celei mai obiec­tive judecăţi dacă poate fi o dezamăgire mai mare, un exemplu mai detestabil, o reprezentare mai tristă a defecţiunilor po­litice din această ţară (optsut­e) Nu s’a desăvârşit nici reforma agrară, căreia i s’au adus modi­ficări apăsătoare şi nedrepte, nu s’a ameliorat, sub nici un raport, viaţa e­­conomică a statulul, nu s’au înfăptuit re­formele financiare care să poate la ele ga­­ranţia echilibrarei materiale accesate şi care si nu fie grave ştirbiri a paterei de rezistenţi a contribuabililor, nu s’a dat nici macar semnele unui inceput de nor­malizare administrativă—ci, in toate direc­ţiunile, jefui din averea publică, conrup­­ţiunea, estorcările nepermise, destrăbălarea şi ruina, au constituit singurele caracteri­­zâri ale asestui regim abonimab­­ care s’a ridicat pe socoteala durerilor mulţimei şi pe speranţele legitime aie unor populaţiuni dornice de dreptate şi de lumină. *(Aplauze furtunoase). Iată, d-lor, cum se prăbuşesc înjghebă­rile politice care nu sunt produsul firesc al imprimărilor sociale, care nu reprezintă nimic din necesităţile evoluţiei, care au fost întrupări de ambiţiuni nebuneşti, demne de vremurile când condotierii şi aventurierii puteau să se erijeze în apostoli ai popoa­relor. (Aplauze prelungite). Dar, d-lor, psihologia epocei de tran­ziţie pe care o trăim a produs şi sub o altă formă, o nouă încarnaţiune a exage­rărilor, a demagogiei, a revoluţionarismu­lui, a Incompetenţei şi a non-valorilor. (A­­plauze). Gruparea ţărănistă poartă pecetea unei asemenea zămisliri. Imprumutându-și nu­­meie deis clasa socială care reprezintă in statul nostru 80 la sută din populaţiune* ţărănismul nu are comun ca ţătlaiate« de-

Next