Mişcarea, iulie 1922 (Anul 16, nr. 140-164)

1922-07-01 / nr. 140

­­ANUL XVI No. 140 ' —^ JJJSJBSSSW t% s y . I W « . rfi 1 8 ypP®8- ’$p|ta- # î -o » ® • • $ "jg |P#â® &®ă •*•••• S?9m * t 9 6 m m mm iţ&t&ssiZ-ti&icâ '■■rt.v' • ■ S^bS®S®«HWS ppKlfc, $ ■■ $* ** -----■■■■■SBBMHHBRBEIffBBSHBBBSBni jSaaaa^agj gj ®at%ÂIS I^TwQI*ßlrW*e,tiy,11i#ö,KWFw ■ -w*-^ "* —*-ÍO **TiXWV*f *‘i» sshwss» ai &t&mâ$î ®Ş& Ä* **•* * ^ ^ ■i‘tjijQi''j)Vi ifâi jyy «V Congresul ..p,>ntirel Orfanilor** ăfuitarea d-lui P. Fîntînaru, Prefect de Judeţ, rostita la Şcoala Normali Vasile Lupu Vizitând ieri Miroslava ca palatul, pe care patriotismul atât de Cald şi ,sufletul atât de nobil al d-nei pre­­zîdente generale l-au închinat ocro­tire! şi educaţiunel orfanilor, şi vizi­tând astăzi acest vechia­ş important aşezământ de cultură, dv., d-nelor şi d-lor congres’şti, aţi înaintat puţin în Iaşul rural. Ce era acest Iaşi în timpul refu­giului şl In a doua perioadă a răz­boiului, anevoie ar fi să Încerce ci­neva să-l redee după Ceia ce s’a forfeit fi după ceia ce a’a scris. Nu­­­ , cine a trăit la el, numai cine a străbătut, numai Ce! Ce s’au In­ter#,*4 '1~ ^ *e petrecea ac!,— T M «voi'.ia âî să înfăţişeze t. iâlîdă icoană, pentru că vorbele t­ot totdeauna reproduce realitatea, t­­­amelor cari s’au. îiegfăşu'at în­­t' trul acestui ţinut. ? -o iarnă teribilă, care te făcea să crez! că nordul Siberiei s’a mu­tat In ţara românească, vin toate ne­norocirile, vin lipsurile pentru că ju­deţul Iaşi adăpostea populaţia a mai multor judeţe, vine Cortegiul întreg de boli, cari răresc şi rândurile armatei eroice, aflat­­e şi ten­tate cu curaj. Şi Curajul ni-i dădea sfinţenia cauzei noastre. Şi pildă ne era la toţi Familia Regală, care, Ca şi bărbaţii noştri de stat, n’a pierdut nici un moment Credinţa Că între­prinderea noastră din noaptea de 14 August 1916 va fi încununată de biruinţă. Biruinţele însoţesc cauzele drepte. Era drept un adevăr ca vechiul re­gat, născut din unirea Moldovei cu Muntenia şi din Independenţa, pe Care vrednicia Domnitorului Carol I şi a marilor lui colaboratori a smul­s-o dominaţ’unei de mai multe ori seculare a Tercilor, era drept, zic, să se gândească, să se hotărască a ju­ca rolul Piemontului spre a înfăptui unitatea naţională. Şi România veche a jucat acest rol şi a înfăptuit Ro­mânia Mare, aşa cum Piemontul a rea­lizat unitatea italiană. E un adevăr ia\.a, uia mai petin»­u pan.® aiii U pflf acelora Cari s'-au sacrificat viaţa pe altarul visului celui mare al nos­tru, dar s’a făcut din primele clipe tot ce omenesc se putea face atunci. Unităţile mutate, sămănate des de tot pe teritoriul Iaşului rara­, au pur­tat, ele, cele dintâîu, grija orfanilor. SolfCitudinea lor părintească a îndul­cit simţitor orfelinatul pricinuit de război. Dar trupele refăcute aveau să plece Ca să Împiedice invaziunea Moldovei şi să gonească apoi, Cu­ri­itorul aiîa­ Iţilor, pe inamic de pe pâmântul stră­moşesc. Orfanii războiului nu au ră­mas însă părăsiţi, pentru că asupra lor a veghiat totdeauna o divinitate tutelră şî au vegh’at îngeri protec­tori. Zeitatea tutelară a fost şi este M. S. Regina Maria, Iar Îngerii pro­tectori sânt femeile române, in rân­durile cărora străluceşte d-na prezî­dentă generali, aşa cum strălucesc pe Cet aţele la de mărimea întâia. Se cunosc multe devotamente mari pentru dreptatea noastră. Pe unele din ele, adică pe cele cu adevărat mari, le-a reţinut Istoria. Istoria răz­boiului ce ne-a dus la desrobirea provinciilor, cari gemeau sub stăpâ­niri străine, şi ne-a făcut să trăim toţi românii, in saecula saeculorum, o viaţă de laolaltă, va mai Înregis­tra un mare devotament, va înregis­tra devotamentul acelei eminente ro­mânce, care nu cunoaşte odihna In munca grea, ce i-a impus sufletul ei ales, de a secunda voinţa bunei noas­tre Regine, care e şi voinţa d-sale, ca orfanii războiului pentru reîntre­girea naţiune! să fie ridicaţi aşa fel In cât fle­cere să-şl găsească rostul Iul In lume. Un Îndoit gând m’a îndemnat să rostesc aceste câte-va vorbe. Am ţi­nut să-mi fac plăcuta datorie, d-nelor şi d lor congresişti, de a vă saluta in numeie cetăţenilor din laşul rural şi să propun ca din adâncul sufletu­lui să Închinăm cu toţii­in sănătatea d-nei prezidente generale. NOTE ZILNICE Centenarul lui Pasteur Cu ocaE la împlinire l­a o sută de ani­­de la naşterea marelui savant, s’a iscat o vie discu­­ţiune şi protestare a consiliului comunal din Dore. In şedinţa consiliului comunal din oraşul po­menit mai sus, primarul a dat cetire proiectu­lui de lege votat de Camera franceză care spu­ne că serbarea pentru centenarul naşterei lui Pasteur va avea loc în trei cicle: la Paris, la Arbois, (Jura) şi la Strasbourg. Arbois este considerat ca locul de naştere a lui Pasteur ; ori marele savant, după cum se dovedeşte as­tăzi, este născut la Dôle, strada des Tanneurs, la 17 Decembrie 1822, la orele 2 dimineaţa. Tatăl său se numea Jean-Joseph Pasteur, do­miciliat în Dôle, legionar, în vrâsta de 31 ani, iar mama s­a se numea Jeane-Etiennette Roqui, în vârstă de 27 ani, după cum probează regis­trele de stare civilă ale oraşului. Casa în care s-a născut Ilustrul Pasteur a fost cumpărată de Primăria oraşului Dele prin o subscripţie internaţională şi graţie mai cu seamă generosităţii miliardarului american Rockefeller. Consiliul comunal protestează, şi cu drept cuvânt, că oraşul Dele nu figurează în progra­mul sărbătoarelor oficiale. Din partea sa, Federaţiunea comerţului şi industriei, prin voacea preşedintelui său, a ad­resat o protestare reprezentanţilor Jurassieni din parlamentul frances. Dreptatea, după cum se vede e din partea oraşului Dôle, locul, necontestat astăzi, al naş­terei lui Pasteur Vom vedea ce va răspunde guvernul francez la interpelarea ce se va face,—dacă se va face —în urma protestului preşedintelui Federaţiunei comerţului şi industriei. Dar, ori care ar fi rezultatul protestului o­­raşului Dale, un lucru, este insă, îmbucurător şi anume : oraşele din Franţa se ceartă cam­ m­ai de car­ pentru a sărbători mai cu multă solemnitate centenarul m­arelui bine­făcător al omenirei. Serbătorile pentru centenarul naşterei lui Pas­teur, vor avea loc nu numai în Franţa, ci în lu­mea întreaga, căci Pasteur aparţine astăzi o­­menirei întregi. Oraşul Dale, insă, poate fi mândru că are onoarea să revendice pentru sine ca fiind locul natal a marelui Pasteur, DION. Primul transport de cereale pentru Elveţia La ministerul de industrie şi co­merţ, a avut loc şedinţa comisiunei prmru executarea contractului de cereale pentru Elveţia. Mins­trul de industrie st dat dispoziţii Casei Da­to­r­ne pentru expedierea îtmosivă a 650 vagoane orz şi 300 vagoane ovăz. Această casă are convenţie cu guvernul român ca să preferi la transporturi in primul rând ser­vi­ciul maritim român şi apoi celelalte societăţi de navigaţie româneşti. MMM­­I11BU Sosirea in tari- Primirea la gara de nord. Programul fu­mormintirei. După programul hotărât de guvern in înţelegere ca familia regretatului om de stat, corpul neînsafie­t a lui Take Io­nesco a foit ades in ară. Pe tot parcursul,­n ţările aliate, au avut loc manifestajianii pioase ca c au a­­sociat in afară de reprezentanţii guverne­­lor respective şi un politic numeros. Pe teritoriul roma­n s’au luat toate dis­­poziţiunile pentru a onora la chip deose­bit rămăşiţele pământeşti a lui Take Io­nesco. Trenul mortuar a sosit in capitală la ora 5 fiind primit in gară de reprezen­­tanţii guvernului şi ai partidelo democrat S’a oficiat on servieta religios, după care formându­-se cortegiul funebru, corpul a fost depus in rotonda Ateneului pentru a fi expus. Erau de faţă d-nii miniştri lil. O Dac«, Dr. C. An­ghelescu, î. P. S. S. mitropoli­­taî Miron Criste», corpul diplomatic, ge­neral Cristescu, general Halban, fostul ministru M. Antonescu, M. Popovici, Pala Brediceanu, funcţionari superiori şi an nu­meros public. * Astăzi la ora 5 se va oficia la Ateneu serviciul religios de către I. P. S. S. Mi­tropolitul Primat in prezenţa tuturor mem­brilor guvernului şi­ a corpului diplomatic. Vor asista toate autorităţile civile şi mili­tare. D-l dr. C. Anghelescu a dispus dea­­semenea ca intregul personal al ministeru­lui de Instrucţiune, corpul diplomatic şi e­­levii tuturor şcoalelor din ospitală să asis­te la funerarii. Se vor rosti cuvântări de către: d-l I. I. C. Brittana preşedinte al consiliului in numele guvernurii, I. P. S. S. Mitropoli­tul Primat. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie ia numele magistraturei, d-l M. Fe­­rech di in numele parlamentului. D-l Mişa Cantacuelno va vorbi in nu­mele partidului democrat, d-l Al. Vaida- Voevod ia numele partidului nationalist­­democrat, d-l Dobrescu în numele Biro­ului. Vor mai rosti cuvântări delegaţii din provincie, reprezentanţii studenţimei, etc. * După terminarea serviciului divin şi a cuvântărilor, cortegiul se va Îndrepta la gara de Nord, parcurgând Calea Victor­ei şi Calea Griviţei. După dorinţa defunctului, Înhumarea va avea loc la Sinaia, in Incinta mănăstire!, In presjua bisericei celei mici. Utima ceremonie se va Îndeplini mâne la amiază. li JURUL UNEI DECLARAŢII Un ziar publică şi cumetrele lui reproduc o pretinsă declaraţie a lui Max Coldstein, criminalul sa­dic, autorul atentatelor de la Se­nat şi de la Ciocăneşti. Redacţia in care s’a aranjat a­­ceastă declaraţie, lipsită şi de me­ritul meşteşugită, urpeşte cu ori­ce chip a face dintr’un bandit un Inspirat politic şi mai cu seamă o victîmâ a actuatei societăţi. wNu văd nici o deosebire între „fapta mea şi fapta acelora cari „procedează prin asasinate ofi­letate. Şi ar trebui totuşi să se „protesteze contra sistemului în „sine de a suplini Justifia prin a­­­sasinate. Procedarea oficialităţii „nu face de­cât să justifice actul iment, declară ritos Max Gold­­stein. Şi dacă această declaraţie se întoarce împotriva lui, el care prin fapta-i ridicată, prin repetare, la concepţia de sistem „de a suplini justiţia“—o justiţie de indoelnica esenţă ~,prin asasinare", această declaraţie, oferă însă, macar pen­tru ziua în care a fost publicată un motiv de agitaţie patronilor a­­cestui to­mb rostan erou. „Este o justiţie de codru care „înscenează o încercare de fugă „a mea, pentru a reedita povestea „luî Le­onte Filipescu“. Fie sigur Max Goldstein şi mai cu seamă dr. Lupu ,că va fi bine ferecat în lanţuri pentru a nu le da prilejul să mai facă o victimă din­­trun bandit a cărui justiţie, în ciu­da tuturor „procurorilor umanităţii“ noi nu o vom accepta nici la senat nici pe liniile ferate sau pe la au­torităţi Dacă ri am şti că acest Max Gold­stein, între două călătorii în Bul­garia şi în Rusia, abia avea timpul să-şi strecoare perversitatea pe la diferiţi prieteni şi diferite gazde, şi dacă ri am şti că de la prindere a stat închis, am fi înclinaţi a crede că a colaborat zilnic la ziarul că­rei publică declaraţia, atât de mult seamănă fraza lui cu acele pe care zi de zi cititorul le poate găsi în „Aurora“ d-rului Lupu. Şi dacă mâine dr. Lupu se va bate cu pumnul în piept ţipând con­tra „Justiţiei de codru“ şi a „asa­sinatelor oficiale“ va invoca decla­raţia lui Max Goldstein. In justiţia pe care o cunoaşte în­să toată lumea mărturii şi martori ca Max Goldstein nu se admit şi slabă e dreptatea acelora pentru care nu se pot găsi alţi martori de­cât criminali de rând. Plan Comicării Gruparea ţărănistă a d-lor M­ha­­lache şi Lupu se crede obligată a da comunicări in puble. Faptul n’ar depăşi o oare cars importanţat, da si, acest comunicat n’ar atrrge in acelaşi timp culmile neroziei şi ale inconştienţei. Ţărăniştii constată că acţiunea d lui I. I. C. Brătianu la Genova ,n’ar fi reuşit să obţină o soluţiune fericită a chestiunilor grave a sta­tului nostru“. Dar pseţul provizoriu încheiat cu Rusia, în care se pre­văd expres alipirea Basarabiei şi restituirea tezaului ce înseamnă? Alta. Comunicatul "Aurorei" se rragă de consolidarea datoriei exterioare, afirmând că această operaţiuni se putea face cumpărând bonurile de tezaur pe valoarea lor actuală de 25 la sută. Mai întâi acest proce­deu este obişnuit faliţilor şi cu sta­telor suverane, in al doilea rând, a ieşit „25 la sută“ reprezintă fireşte valoarea în valută străini, când statul nu -şi poate procura de­cât cu mari dificultăţi, valuta necesară pentru dobânda tuturor datoriilor, este evident că această răscumpă­rare este nu numai ruşinoasă dar şi imposibilă. Ţărăniştii au scrintit o atât cu diplomaţia cât şi cu finanţa. Iar a­­firmările solemne, că nu vor ţine seamă de angajamentele statului, pe cele două mari chestiuni care oglindesc cimentarea unei prospe­rităţi noi şi temeinice, nu pot stârni de­cât râsul, împotriva bunului simţ şi al inte­reselor ţării, aceşti domni cred că vor putea impresiona lumea cu a­­semenea manifestări, care nu pot fi serioase de cât dacă prese pun puterea '* tică şi.competenţa „de guvern. A fa ?ntre aceste no­ţiuni şi a-»,. ehe sau Lupu — iată ce cont*», o adevărată comicărie! SAMBATA 1 IULIE 1922 Liceul Internat şi Take Ionescu Una din cele mai imernate instituţii de cultură a oraşului nostru Îşi leagă Înfiin­ţarea şi organizarea sa de activitatea lui Take Ionescu la ministerul instrucţiei pu­­b­lce. E vorba de liceul Internat. Take Ionescu Intenţiona să organizeze o şcoală secundară de bărţi cu Internet pentru a da posibilitate mai ales elemen­telor bune de la ţari, lipsite de mijloace să se poată cultiva, prin sprijini statalul acordându-i-se burse. Şi alt­ori nu era mai potrivit să ia fiinţă un asemenea Institut de­cât la Iaşi, ora­şul din care a pornit renaşterea noastră culturală. Fiind ministru al Instruction!! publice, in 1893 a avut astfel posibilitatea ca să-şi pună planul la aplicare şi astfel oraşul no­stru a fost insestrat incă cu o şcoală ca­re astăzi face fala ţării nostre, şi prin or­ganizarea sa rivalizează cu cele mai în­semnate instituţii sinelftre din străinătate. De pe băncile acestei şcoli s’au recru­tat atâtea elemente care fac cinate ţării şi ceamşirri nostru. Acuma când, acel care l-a dat fiinţă, l’a stins, profesorii liceului Internat Întruniţi in conferinţă plenară au relevat meritul deo­sebit al lui Take Ionescu şi ca recunoş­tinţă memoriei lui au adresat soţiei ilustru­lui defunct următoarea telegramă: „Profesorii liceului Internat din Iaşi mişcaţi de trecerea din viaţă a întemeietorului şi organizatorului acestei şcoli, vă roagă să primiţi expresia adâncilor lor regrete“. Directorul liceului, TH. BADARAU In acelas timp d. prof. I. Pressa, care pleacă la București cu prilejul înmormân­­tărei, a fost delegat că depună o coroană la mormânt ilustrului defanct. Congresul „Ocrotirea Or­fanilor“ din război — Interesanta vizită la şcoala de corecţie. Ultima vizită, pe care congresiştii au fă­­cut-o, a fost la şcoala de corecţiune, si­tuată la­ Copou, alăturea de şcoala norma ă intr’o poziţie pitorească. Aci, congresiştii au fost ’primiţi şi călă­uziţi de către d. Meisner, fost ministru, şi unul din învăţătorii şcolii. Vizitatorii au fost intorepinaţi de direc­torul instituţiei, d. Haris Atanasiu, de or­fani, cari au intonat corul „Bine aţi venit" după care orfanii s’au retras, pentru a per­mite ca cuvântările să se rostească in a­­fară de prezenţa lor,—căci orfanii, ccinşii ca şi cei mari, nu ştiu că se găsesc inti’o şcoală de corecţie, ci se socotesc inti’un orfelinat, deopotrivă cu celelalte. D 1 Meisner, inti’o frumoasă conferinţă ne face istoricul şcoalei. O societate specială s’a instituit, care a dat vaţă b­eatei şcoli. Râsboiul a făcut ca ea să fie intrerupt­,—azi ea trăeşte şi îşi îndeplineşte misiunea printr’o colabora­re între societatea iniţiatoare şi .Ocroti­rea pîfsnilor de război". D-l Meissner enuraeră marile felesse a­­duse pentru îndreptarea caracterelor acelor orfani, cari se făcură imposibili îa alte or­felinate. Vedem că dlr Meissner, se ocupă în mod personal şi deosebit de last tallar­es, care se călăuzeşte de principiile sale. D-l­nLARION, directorul şcoalei, mai vorbeşte apoi de fe­l de educaţie. Nu se întrebuinţează nici un mijloc violent. Prin bunătate se Încearcă a se desvolta In copii gustul de muncă şi de milă—dar mai aies se recunoaşte şi picat de dreptate, ce la rândul său recunoaşte dreptatea celorlalţi. Lucrul e desăvârşit, căci vegherea carac­terelor, ca şi dispariţia unor deprinderi rele, swt depline. * O­manii revin şi se produc cu multă dra­goste in cântece, exerciţii şi dansuri. Apoi szistenţa vizitează instituţia, atelie­rele şi via lucrată numai de orfani, rămâ­nând mişcaţi şi satisfăcuţi. * Congresul de fapt a luat aci sfârşit—şi congresisteie şi congresiştii îşi iau rămas bun de la Principesa Olga Sturdza, mulţu­­mindu-i şi rugând-o­­ devotată în folosul că ilfov­u­l şi-au sacrificat viaţa pentru ţară.

Next