Mişcarea, iulie 1922 (Anul 16, nr. 140-164)
1922-07-01 / nr. 140
ANUL XVI No. 140 ' —^ JJJSJBSSSW t% s y . I W « . rfi 1 8 ypP®8- ’$p|ta- # î -o » ® • • $ "jg |P#â® &®ă •*•••• S?9m * t 9 6 m m mm iţ&t&ssiZ-ti&icâ '■■rt.v' • ■ S^bS®S®«HWS ppKlfc, $ ■■ $* ** -----■■■■■SBBMHHBRBEIffBBSHBBBSBni jSaaaa^agj gj ®at%ÂIS I^TwQI*ßlrW*e,tiy,11i#ö,KWFw ■ -w*-^ "* —*-ÍO **TiXWV*f *‘i» sshwss» ai &t&mâ$î ®Ş& Ä* **•* * ^ ^ ■i‘tjijQi''j)Vi ifâi jyy «V Congresul ..p,>ntirel Orfanilor** ăfuitarea d-lui P. Fîntînaru, Prefect de Judeţ, rostita la Şcoala Normali Vasile Lupu Vizitând ieri Miroslava ca palatul, pe care patriotismul atât de Cald şi ,sufletul atât de nobil al d-nei prezîdente generale l-au închinat ocrotire! şi educaţiunel orfanilor, şi vizitând astăzi acest vechiaş important aşezământ de cultură, dv., d-nelor şi d-lor congres’şti, aţi înaintat puţin în Iaşul rural. Ce era acest Iaşi în timpul refugiului şl In a doua perioadă a războiului, anevoie ar fi să Încerce cineva să-l redee după Ceia ce s’a forfeit fi după ceia ce a’a scris. Nu , cine a trăit la el, numai cine a străbătut, numai Ce! Ce s’au Inter#,*4 '1~ ^ *e petrecea ac!,— T M «voi'.ia âî să înfăţişeze t. iâlîdă icoană, pentru că vorbele tot totdeauna reproduce realitatea, tamelor cari s’au. îiegfăşu'at înt' trul acestui ţinut. ? -o iarnă teribilă, care te făcea să crez! că nordul Siberiei s’a mutat In ţara românească, vin toate nenorocirile, vin lipsurile pentru că judeţul Iaşi adăpostea populaţia a mai multor judeţe, vine Cortegiul întreg de boli, cari răresc şi rândurile armatei eroice, aflate şi tentate cu curaj. Şi Curajul ni-i dădea sfinţenia cauzei noastre. Şi pildă ne era la toţi Familia Regală, care, Ca şi bărbaţii noştri de stat, n’a pierdut nici un moment Credinţa Că întreprinderea noastră din noaptea de 14 August 1916 va fi încununată de biruinţă. Biruinţele însoţesc cauzele drepte. Era drept un adevăr ca vechiul regat, născut din unirea Moldovei cu Muntenia şi din Independenţa, pe Care vrednicia Domnitorului Carol I şi a marilor lui colaboratori a smuls-o dominaţ’unei de mai multe ori seculare a Tercilor, era drept, zic, să se gândească, să se hotărască a juca rolul Piemontului spre a înfăptui unitatea naţională. Şi România veche a jucat acest rol şi a înfăptuit România Mare, aşa cum Piemontul a realizat unitatea italiană. E un adevăr ia\.a, uia mai petin»u pan.® aiii U pflf acelora Cari s'-au sacrificat viaţa pe altarul visului celui mare al nostru, dar s’a făcut din primele clipe tot ce omenesc se putea face atunci. Unităţile mutate, sămănate des de tot pe teritoriul Iaşului rara, au purtat, ele, cele dintâîu, grija orfanilor. SolfCitudinea lor părintească a îndulcit simţitor orfelinatul pricinuit de război. Dar trupele refăcute aveau să plece Ca să Împiedice invaziunea Moldovei şi să gonească apoi, Curiitorul aiîa Iţilor, pe inamic de pe pâmântul strămoşesc. Orfanii războiului nu au rămas însă părăsiţi, pentru că asupra lor a veghiat totdeauna o divinitate tutelră şî au vegh’at îngeri protectori. Zeitatea tutelară a fost şi este M. S. Regina Maria, Iar Îngerii protectori sânt femeile române, in rândurile cărora străluceşte d-na prezîdentă generali, aşa cum strălucesc pe Cet aţele la de mărimea întâia. Se cunosc multe devotamente mari pentru dreptatea noastră. Pe unele din ele, adică pe cele cu adevărat mari, le-a reţinut Istoria. Istoria războiului ce ne-a dus la desrobirea provinciilor, cari gemeau sub stăpâniri străine, şi ne-a făcut să trăim toţi românii, in saecula saeculorum, o viaţă de laolaltă, va mai Înregistra un mare devotament, va înregistra devotamentul acelei eminente românce, care nu cunoaşte odihna In munca grea, ce i-a impus sufletul ei ales, de a secunda voinţa bunei noastre Regine, care e şi voinţa d-sale, ca orfanii războiului pentru reîntregirea naţiune! să fie ridicaţi aşa fel In cât flecere să-şl găsească rostul Iul In lume. Un Îndoit gând m’a îndemnat să rostesc aceste câte-va vorbe. Am ţinut să-mi fac plăcuta datorie, d-nelor şi d lor congresişti, de a vă saluta in numeie cetăţenilor din laşul rural şi să propun ca din adâncul sufletului să Închinăm cu toţiiin sănătatea d-nei prezidente generale. NOTE ZILNICE Centenarul lui Pasteur Cu ocaE la împlinire la o sută de anide la naşterea marelui savant, s’a iscat o vie discuţiune şi protestare a consiliului comunal din Dore. In şedinţa consiliului comunal din oraşul pomenit mai sus, primarul a dat cetire proiectului de lege votat de Camera franceză care spune că serbarea pentru centenarul naşterei lui Pasteur va avea loc în trei cicle: la Paris, la Arbois, (Jura) şi la Strasbourg. Arbois este considerat ca locul de naştere a lui Pasteur ; ori marele savant, după cum se dovedeşte astăzi, este născut la Dôle, strada des Tanneurs, la 17 Decembrie 1822, la orele 2 dimineaţa. Tatăl său se numea Jean-Joseph Pasteur, domiciliat în Dôle, legionar, în vrâsta de 31 ani, iar mama sa se numea Jeane-Etiennette Roqui, în vârstă de 27 ani, după cum probează registrele de stare civilă ale oraşului. Casa în care s-a născut Ilustrul Pasteur a fost cumpărată de Primăria oraşului Dele prin o subscripţie internaţională şi graţie mai cu seamă generosităţii miliardarului american Rockefeller. Consiliul comunal protestează, şi cu drept cuvânt, că oraşul Dele nu figurează în programul sărbătoarelor oficiale. Din partea sa, Federaţiunea comerţului şi industriei, prin voacea preşedintelui său, a adresat o protestare reprezentanţilor Jurassieni din parlamentul frances. Dreptatea, după cum se vede e din partea oraşului Dôle, locul, necontestat astăzi, al naşterei lui Pasteur Vom vedea ce va răspunde guvernul francez la interpelarea ce se va face,—dacă se va face —în urma protestului preşedintelui Federaţiunei comerţului şi industriei. Dar, ori care ar fi rezultatul protestului oraşului Dale, un lucru, este insă, îmbucurător şi anume : oraşele din Franţa se ceartă cam mai de car pentru a sărbători mai cu multă solemnitate centenarul marelui binefăcător al omenirei. Serbătorile pentru centenarul naşterei lui Pasteur, vor avea loc nu numai în Franţa, ci în lumea întreaga, căci Pasteur aparţine astăzi omenirei întregi. Oraşul Dale, insă, poate fi mândru că are onoarea să revendice pentru sine ca fiind locul natal a marelui Pasteur, DION. Primul transport de cereale pentru Elveţia La ministerul de industrie şi comerţ, a avut loc şedinţa comisiunei prmru executarea contractului de cereale pentru Elveţia. Minstrul de industrie st dat dispoziţii Casei Datorne pentru expedierea îtmosivă a 650 vagoane orz şi 300 vagoane ovăz. Această casă are convenţie cu guvernul român ca să preferi la transporturi in primul rând serviciul maritim român şi apoi celelalte societăţi de navigaţie româneşti. MMMI11BU Sosirea in tari- Primirea la gara de nord. Programul fumormintirei. După programul hotărât de guvern in înţelegere ca familia regretatului om de stat, corpul neînsafiet a lui Take Ionesco a foit ades in ară. Pe tot parcursul,n ţările aliate, au avut loc manifestajianii pioase ca c au asociat in afară de reprezentanţii guvernelor respective şi un politic numeros. Pe teritoriul roman s’au luat toate dispoziţiunile pentru a onora la chip deosebit rămăşiţele pământeşti a lui Take Ionesco. Trenul mortuar a sosit in capitală la ora 5 fiind primit in gară de reprezentanţii guvernului şi ai partidelo democrat S’a oficiat on servieta religios, după care formându-se cortegiul funebru, corpul a fost depus in rotonda Ateneului pentru a fi expus. Erau de faţă d-nii miniştri lil. O Dac«, Dr. C. Anghelescu, î. P. S. S. mitropolitaî Miron Criste», corpul diplomatic, general Cristescu, general Halban, fostul ministru M. Antonescu, M. Popovici, Pala Brediceanu, funcţionari superiori şi an numeros public. * Astăzi la ora 5 se va oficia la Ateneu serviciul religios de către I. P. S. S. Mitropolitul Primat in prezenţa tuturor membrilor guvernului şi a corpului diplomatic. Vor asista toate autorităţile civile şi militare. D-l dr. C. Anghelescu a dispus deasemenea ca intregul personal al ministerului de Instrucţiune, corpul diplomatic şi elevii tuturor şcoalelor din ospitală să asiste la funerarii. Se vor rosti cuvântări de către: d-l I. I. C. Brittana preşedinte al consiliului in numele guvernurii, I. P. S. S. Mitropolitul Primat. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie ia numele magistraturei, d-l M. Ferech di in numele parlamentului. D-l Mişa Cantacuelno va vorbi in numele partidului democrat, d-l Al. Vaida- Voevod ia numele partidului nationalistdemocrat, d-l Dobrescu în numele Biroului. Vor mai rosti cuvântări delegaţii din provincie, reprezentanţii studenţimei, etc. * După terminarea serviciului divin şi a cuvântărilor, cortegiul se va Îndrepta la gara de Nord, parcurgând Calea Victorei şi Calea Griviţei. După dorinţa defunctului, Înhumarea va avea loc la Sinaia, in Incinta mănăstire!, In presjua bisericei celei mici. Utima ceremonie se va Îndeplini mâne la amiază. li JURUL UNEI DECLARAŢII Un ziar publică şi cumetrele lui reproduc o pretinsă declaraţie a lui Max Coldstein, criminalul sadic, autorul atentatelor de la Senat şi de la Ciocăneşti. Redacţia in care s’a aranjat această declaraţie, lipsită şi de meritul meşteşugită, urpeşte cu orice chip a face dintr’un bandit un Inspirat politic şi mai cu seamă o victîmâ a actuatei societăţi. wNu văd nici o deosebire între „fapta mea şi fapta acelora cari „procedează prin asasinate ofiletate. Şi ar trebui totuşi să se „protesteze contra sistemului în „sine de a suplini Justifia prin asasinate. Procedarea oficialităţii „nu face decât să justifice actul iment, declară ritos Max Goldstein. Şi dacă această declaraţie se întoarce împotriva lui, el care prin fapta-i ridicată, prin repetare, la concepţia de sistem „de a suplini justiţia“—o justiţie de indoelnica esenţă ~,prin asasinare", această declaraţie, oferă însă, macar pentru ziua în care a fost publicată un motiv de agitaţie patronilor acestui tomb rostan erou. „Este o justiţie de codru care „înscenează o încercare de fugă „a mea, pentru a reedita povestea „luî Leonte Filipescu“. Fie sigur Max Goldstein şi mai cu seamă dr. Lupu ,că va fi bine ferecat în lanţuri pentru a nu le da prilejul să mai facă o victimă dintrun bandit a cărui justiţie, în ciuda tuturor „procurorilor umanităţii“ noi nu o vom accepta nici la senat nici pe liniile ferate sau pe la autorităţi Dacă ri am şti că acest Max Goldstein, între două călătorii în Bulgaria şi în Rusia, abia avea timpul să-şi strecoare perversitatea pe la diferiţi prieteni şi diferite gazde, şi dacă ri am şti că de la prindere a stat închis, am fi înclinaţi a crede că a colaborat zilnic la ziarul cărei publică declaraţia, atât de mult seamănă fraza lui cu acele pe care zi de zi cititorul le poate găsi în „Aurora“ d-rului Lupu. Şi dacă mâine dr. Lupu se va bate cu pumnul în piept ţipând contra „Justiţiei de codru“ şi a „asasinatelor oficiale“ va invoca declaraţia lui Max Goldstein. In justiţia pe care o cunoaşte însă toată lumea mărturii şi martori ca Max Goldstein nu se admit şi slabă e dreptatea acelora pentru care nu se pot găsi alţi martori decât criminali de rând. Plan Comicării Gruparea ţărănistă a d-lor Mhalache şi Lupu se crede obligată a da comunicări in puble. Faptul n’ar depăşi o oare cars importanţat, da si, acest comunicat n’ar atrrge in acelaşi timp culmile neroziei şi ale inconştienţei. Ţărăniştii constată că acţiunea d lui I. I. C. Brătianu la Genova ,n’ar fi reuşit să obţină o soluţiune fericită a chestiunilor grave a statului nostru“. Dar pseţul provizoriu încheiat cu Rusia, în care se prevăd expres alipirea Basarabiei şi restituirea tezaului ce înseamnă? Alta. Comunicatul "Aurorei" se rragă de consolidarea datoriei exterioare, afirmând că această operaţiuni se putea face cumpărând bonurile de tezaur pe valoarea lor actuală de 25 la sută. Mai întâi acest procedeu este obişnuit faliţilor şi cu statelor suverane, in al doilea rând, a ieşit „25 la sută“ reprezintă fireşte valoarea în valută străini, când statul nu -şi poate procura decât cu mari dificultăţi, valuta necesară pentru dobânda tuturor datoriilor, este evident că această răscumpărare este nu numai ruşinoasă dar şi imposibilă. Ţărăniştii au scrintit o atât cu diplomaţia cât şi cu finanţa. Iar afirmările solemne, că nu vor ţine seamă de angajamentele statului, pe cele două mari chestiuni care oglindesc cimentarea unei prosperităţi noi şi temeinice, nu pot stârni decât râsul, împotriva bunului simţ şi al intereselor ţării, aceşti domni cred că vor putea impresiona lumea cu asemenea manifestări, care nu pot fi serioase de cât dacă prese pun puterea '* tică şi.competenţa „de guvern. A fa ?ntre aceste noţiuni şi a-»,. ehe sau Lupu — iată ce cont*», o adevărată comicărie! SAMBATA 1 IULIE 1922 Liceul Internat şi Take Ionescu Una din cele mai imernate instituţii de cultură a oraşului nostru Îşi leagă Înfiinţarea şi organizarea sa de activitatea lui Take Ionescu la ministerul instrucţiei publce. E vorba de liceul Internat. Take Ionescu Intenţiona să organizeze o şcoală secundară de bărţi cu Internet pentru a da posibilitate mai ales elementelor bune de la ţari, lipsite de mijloace să se poată cultiva, prin sprijini statalul acordându-i-se burse. Şi altori nu era mai potrivit să ia fiinţă un asemenea Institut decât la Iaşi, oraşul din care a pornit renaşterea noastră culturală. Fiind ministru al Instruction!! publice, in 1893 a avut astfel posibilitatea ca să-şi pună planul la aplicare şi astfel oraşul nostru a fost insestrat incă cu o şcoală care astăzi face fala ţării nostre, şi prin organizarea sa rivalizează cu cele mai însemnate instituţii sinelftre din străinătate. De pe băncile acestei şcoli s’au recrutat atâtea elemente care fac cinate ţării şi ceamşirri nostru. Acuma când, acel care l-a dat fiinţă, l’a stins, profesorii liceului Internat Întruniţi in conferinţă plenară au relevat meritul deosebit al lui Take Ionescu şi ca recunoştinţă memoriei lui au adresat soţiei ilustrului defunct următoarea telegramă: „Profesorii liceului Internat din Iaşi mişcaţi de trecerea din viaţă a întemeietorului şi organizatorului acestei şcoli, vă roagă să primiţi expresia adâncilor lor regrete“. Directorul liceului, TH. BADARAU In acelas timp d. prof. I. Pressa, care pleacă la București cu prilejul înmormântărei, a fost delegat că depună o coroană la mormânt ilustrului defanct. Congresul „Ocrotirea Orfanilor“ din război — Interesanta vizită la şcoala de corecţie. Ultima vizită, pe care congresiştii au făcut-o, a fost la şcoala de corecţiune, situată la Copou, alăturea de şcoala norma ă intr’o poziţie pitorească. Aci, congresiştii au fost ’primiţi şi călăuziţi de către d. Meisner, fost ministru, şi unul din învăţătorii şcolii. Vizitatorii au fost intorepinaţi de directorul instituţiei, d. Haris Atanasiu, de orfani, cari au intonat corul „Bine aţi venit" după care orfanii s’au retras, pentru a permite ca cuvântările să se rostească in afară de prezenţa lor,—căci orfanii, ccinşii ca şi cei mari, nu ştiu că se găsesc inti’o şcoală de corecţie, ci se socotesc inti’un orfelinat, deopotrivă cu celelalte. D 1 Meisner, inti’o frumoasă conferinţă ne face istoricul şcoalei. O societate specială s’a instituit, care a dat vaţă beatei şcoli. Râsboiul a făcut ca ea să fie intrerupt,—azi ea trăeşte şi îşi îndeplineşte misiunea printr’o colaborare între societatea iniţiatoare şi .Ocrotirea pîfsnilor de război". D-l Meissner enuraeră marile felesse aduse pentru îndreptarea caracterelor acelor orfani, cari se făcură imposibili îa alte orfelinate. Vedem că dlr Meissner, se ocupă în mod personal şi deosebit de last tallares, care se călăuzeşte de principiile sale. D-lnLARION, directorul şcoalei, mai vorbeşte apoi de fel de educaţie. Nu se întrebuinţează nici un mijloc violent. Prin bunătate se Încearcă a se desvolta In copii gustul de muncă şi de milă—dar mai aies se recunoaşte şi picat de dreptate, ce la rândul său recunoaşte dreptatea celorlalţi. Lucrul e desăvârşit, căci vegherea caracterelor, ca şi dispariţia unor deprinderi rele, swt depline. * Omanii revin şi se produc cu multă dragoste in cântece, exerciţii şi dansuri. Apoi szistenţa vizitează instituţia, atelierele şi via lucrată numai de orfani, rămânând mişcaţi şi satisfăcuţi. * Congresul de fapt a luat aci sfârşit—şi congresisteie şi congresiştii îşi iau rămas bun de la Principesa Olga Sturdza, mulţumindu-i şi rugând-o devotată în folosul că ilfovul şi-au sacrificat viaţa pentru ţară.