Mişcarea, august 1922 (Anul 16, nr. 165-188)
1922-08-02 / nr. 165
HEILE fflpjll« Greutăţile vieţii sânt asiizi nespus de mari. Le simte oricine—$i povara îor apasă deopotrivă toate categoriile soda's. Scumperea alternând ca lipsa, spera! necontenit al precarilor îcti’o proporţie «tlt de marc—fac situaţia deselor modeste ca deosebire de greş. Toţi acei care nu te pot bisui decât pe venituri fixe au destimpinat aceasta problemă* de a face faţă chelturilor existenţei ş astăzi ca şi ei şi ca mâne, ca aceleaşi venituri care prin forţa lucrarilor nu pot urmări nici variaţiunile pieţei şi nici sporadic de preţ. Pensionarii, rentierii sânt sacrificaţii vremurilor actuale. După o viaţă de mancă, de mancă de sigur folosiroare şi cinstită ,anii îşi sprijineau nădejdea existe® ţel pe o pensie câştigată ca zeci de ani de servicii, alţii vedeau zilele bătrâneţii asigurate prin venitul an şi mic capital adunat ca trudă. Şi pentru anii şi pentru ceilalţi transformarea economică din ultimii ani ie-a creat o situaţie desperată; lipsiţi de mijloace—mai toţi lipsiţi de posibilitatea fi de puterea de a mai putea manei, ei rămân victiraile nevinovate ale unor prefaceri—care—pentru dânşii sant cu deosebire fatale. Celelalte categorii de salariaţi a căror muncă, în plina vigoare, este necesară şi de multe ori indispensabilă corpului social, au putut urmări până la an punct aceste prefaceri deoarece remunerarea lor minimă trebuia să le asigure. In starea economică nouă, posibilitatea de a exista şi de a rămâne folositori. De aceea paralel cu scumpirea vieţii, salariile se urcau pe o scară paralelă cu atât mai uşor cu cât târgul liber şi mancii şi nevoia de braţe oferea putinţa unei echilibrări repezi între cereri şi ofertă. Dacă pentru muncitorii manuali lucrul acesta rămanea posibil pentru funcţionarii publici a căror stare materială este ades inferioasă lor, eî aa se putea produce Resursele limitate ale »tatălui, »parurile colosale care ar fi încărcat badgetul şi chiar noţiunea stabilităţii care este de esenţă situaţia nii de funcţionar, nu puteau permite că un organisers administraţiunilor publice să se aplice aceleaşi principii care cârjauiesc târgul liber al maacii. La Intervall şi în mai multe râaduri salariile au fost sporite, viaţa s’a scumpit treptat şi ea, în cadrele unui budges lip- ]sit de echilibru, şi deasupra unei situaţi- i uni economice bolnave, problema rămă- nea insolubilă. Astfil lacradie sunt în parte schimbate. Limitele budgetului se cunosc şi orice spor acordat înăuntru lor nu poate fi nici periculos pentru «situaţia financiară a statalei şi nici nu va influenţa preţurile—odată ce producţiunea a început a se afirma tot mai intensă. Dar chestiunea trebueşte stadiată cu atenţiune şi nu se cunoaşte în mod cert care vor fi rezertate de aplicaţiun primatul budget echilibrat al ţării. Toţi nădâjduesc în spre o el ieşire simţitoare a vieţii. Gevernul a luat toate măsurile pe care le dictează ştiinţa economică şi prudenţă, pentre a se atinge acest scop. De acela ae impune chibzuială căci aprinda-ae definitiv salariile viaţa rămâne gtabiită la un cost excesiv. Mai trebue deci răbdare până după strângerea recoltei şi încheerea socotelilor. Atunci se va şti ce putem şi cât ne-am îndreptat. Atunci se va cunoaşte eficacitatea mijloacelor întrebuinţate pentru a se însănătoşi viaţa economică,— dar se vor putea chibşui mai bine şi mai cer dărnicie resursele necesar pentm a se putea acorda tuturor categoriilor de funcţionari un trai îndestulător. Suntem dar spre sfârşitul crizei, în ceas al unsprezecelea. în cărând va sosi şi vindecarea. Căci este imposibil ca sistul nostru să nu învingă dificultăţile prezente şi ca bogăţiile sale să rămână încă dator şi încureat. Iată pentru ce—recunoscând revendicările atât de legitime ale funcţionarilor polilici—ne exprimăm în vederea ci rezolvirea lor va veni din solicitudinea guvernului şi cât de curând. Atât chestiunea salariilor, cât şi a statutului fac obiectul preocupărilor saie de căpetenie. Parlsmentei se va pronunţa în sensul cel mai larg — el va recunoaşte şi nevoile şi drepturile şi meritele funcţionarilor ţării. Dar până atunci, clasa socială cea mai încercată în sacrificii şi în abnegaţiune, care prin excelenţă reprezintă spiritul de ordine şi disciplină conştientă, trebue şi de astă dată să se ridice deasupra amărăciunilor vieţii şi să nu recurgă pentru realizarea drepturilor sale la alte căi, pe care, până scena nu le-a călcat vreodată. Căci funcţionarul, oricât ar fi el de modest, deţine o părticică din puterea şi din autoritatea statului şi orice act al său capătă astfel o deosebită însemnătate. Salarul său se mai adaogă şi cu demnitatea publică de care este învestit. Şi dacă insuficienţa salardui actual l’a îndemna poate la acte de violenţă sau ls greve, noi suntem siguri că demnitatea ce îi onorează, îi va opri la timp şi îl va face să rămână şi până acum an slujitor al ţării şi paşnicul neadormit al ordinei sociale. O mică afacere averescană la Iaşi Ce a constatat d. ministru Mârzescu relativ la clădirile din stada Speranţei Caprialul Inspacţiunilor sanitare p& e&sre dr Mârzescu, ministrul sănătăţii publice, le-» făcut zilele *$®esîe» la K*şi, s’& dat Îs iveeiă un mic ghişeît de pe vremea, d® poi minăm regimului averts sen. Astfel pentra clădirea ce m construeşte in strada Speranţei, destinată Institutului AntirabiC de sub direcţiunea d lor doctori Em. Puşceriu şi J. Lebell, guvernul Averescu ti’a acordat de cât suescs di 230 000 lei, spre a si construi un pavilion special, in realitate Insa s’& chsltuit pentru «f.eest pavilion o ansaă de aproape 500.000 iei, iar statul s mai fost angajat eu o altă sumă In plus, de 243 000 lei. Toate Kuaseieeari au depășit prime cifra «le 230.000 tai — (adică o sumă totală de aproape la uitate «trilion ie5)—s’au chituîî fără aici o autorizare a fostului guvern «sveresesn, fără vre-na jurtai al Consiliului de miniștri, fără vre-un credit deschis In acest scop și fără vre o aloe&tim& bcdgethrâ. Interesant taie faptul "el inspectorul general ai regiusiei sanitare a atras din timp atențiuni»* guvernului averescau—iaaă fără rezultat. Astăzi d-1 ministru vtMârzescu înfpeetflnd lucrările in;eure de clădire, se vede salt să ceară'-; guvernului aeturi deschiderea creditului respectiv. Astsuiriul mini&tru va îase acest lucru—d^r. va institui în acelaş timp și o anchetă care va stabili răspunderile. Mutrap&zîâeuî aeeate fiind săvârşit 1» Issl, este neîndoios că rolurile principele cn acesăift afacere le-au ţinut foştii corifei avereseani din localitate. Ceea ce va dovedi ancheta, cu siguranţă, Prima lance ruptă în domeniul criticei referitoare ampra volumului „Aur sterp* al poetului AL A. Philippide o găsim astăzi în „Flacără* Eroul este d. N. Davidescu, care apreciind valoarea originalităţi postului leşan, constată că „încă nu e un scriitor format „dar an admirabil rezervor de sensibilitate poetică şi un artist dotat cu grave însuşiri de Intelectualizare a emoţiei\ * Ce or fi oare acele »Picante* pe cari le anunţă zierele locale numai pentru domni şi doamne ? VFan film cinematografic extravagant sau...? S* ,Hrisovul Domniţii" este titlul unui ciclu de versuri multi-forme care instituie un poem naţional, postum al regretatului scriitor Luca, Caragiale. »Flacăra“ de azi publică poemul în întregime, însoţindu-l de fotografia poetului şi de o cronică literară sudată, în amintirea luiLucai. Opoziţia contra— Consolidării financiare — Uit comunicat — Opoziţia de diverse nuanţe s’* manifestat până acum nu numai în contra poliţiei partidului liberal, dar şi în contra Intereselor statului român. Cea mai nouă opoziţie a acestei opoziţii, este campania făţişă şi ocultă pe care o duce Împotriva operaţîunei consolidare! bonurilor de tezaur. Faţă de cele scrise in presa organizată şi interesată, ziarul „Viitorul“ publică azi următorul comunicat : „Unele ziare continuă să dea ştiri fantaziste asupra consolidărei datoriei flotante externe a statului român, insistând mai ales asupra nereuşitei acestei operaţiuni, care provoacă o bucurie explicabilă în redacţiile ziarelor înstrăinate de la noi. Faptul nu ne mai surprinde, fiindcă ne-am obicinuit de ani de zile cu pledoariile stremofile ale unei anumite prese pretinse româneşti. Pentru ca bucuria să te ţie, însă, de scurtă durată, ţinem să anunţăm aceste ziare că atât tratativele cu grupul englez cât şi cu cel francez s-au terminat cu bine spre satisfacţia bunilor români şi spre nemulţumirea înstrăinaţilor din presa noastră. De altfel în urma teminărei tratativelor, delegaţii celor două grupuri financiare au şi părăsit ert Polmânia reintorcându -se la Londra şi la Paris. “ Un furt de cecuri la Iaşi Dintr’o scrisoare, venită pe adresa comercianteia Hascal Keliman din Orhei-Basarabia, s’a sustras un cec la valoare de 10 000 lei, venit din Franţa, pentru a fi achitat de calm Marmoroach şi Blanc. Cecul a fost încasat în Iaşi la Banca de Credit din Fraga din localitate, încasatorul dovedind identitatea printr’an bilet al bibourii populaţiei. La plângerea comerciantului, parchetul din localitate a arestat pe Ilie Petreanu, secretara d-lui Stansov, intendenta ispititului Sf. Spiridon, care a si fost recunoscut de carierei Avice din Fraga. Fetreanu luat din acart a mărturisit faptul, pe care l-a săvârșit în complicitate cu an masipulant dela posta centrali. Cercetările continuă. Din Slinicul Moldovei In acela de joi, a avut loc la Cszinoî na frumos bai, dat în foloaul șocalei din corfina Cerdac, distrasă în tipipsi ribboldaf. Pentru reușita balalsi, a’a constituit an comitet d® organisare, compus din d-ns Gr. Vasiila, d-n* Gr. Teodoru, d. și d-na Petres, d-ns dr. Spirt, d-ni Victor Stoenesets şi Neniţeacu, d-rele Caziner, Corina şi Victoria Stoenescu, Rosenfeld, Becherescu, Singher, d-nele Zaharla şi Lunga, d-rele Baibuc, Nistian şi d. căpitan Drigoi. Combetul se găsea sub prezidenţia d la colonei Remiagher. Salonul şi terasa erau frumos decorate, ca brad şi fiori. La ora 7 seară, a avut loc un concern de frumuseţe pentru copilaş. Dintre băeţaşi sa fist proclamaţi mititelei Grigri Teodora, copilaşii d-neî şi d-lui Gr. Teodora premial I, Dinei Străjescu premial II şi Ginta Popescu premial III. Dintre fetiţe au fost proclamate: Aus Silvia Marcovici premial I, Ioacfina Amenta Mesinsu premial II şi Adee Tomesca premial III. Premianţii şi premiantele au primit coroane şi cadouri frumoase. Apoi în entuziasmul general, micii copilişi au încins o hori mare. La ora 9 a început barul care a ţinut pai târziu noapte, la cea mai mare animație. DIFICULTĂŢILE PACEI Statele combatante în diferitele răsboae sa Intenţionat întotdeauna ca pacea, ce ie arma, si fie cât ma! darabică, chiar dacă momentan na toate Interesele la fjc fuseseră satisfăcuta. Această tendinţă recoltă din istoria miiltstă a popoarelor Europe!, «Hai sies odată cu începutul perioadei contemporane, din motivat că rezultatele spirea catonei şi mai dezastruoase ca îasinte din punct de vedere economic chiar pentru învingător, la felul acesta îi sa raţiunea de a fi alinţele paşaica între state, după Încheierea unui răsboie. Tipică este Sf. Alianfă, care succedi pă cel din Viena din 1815, care deşi condamnabilă în ceea ce priveşte opresiunea asspoi ideei libertaţei constituţionalismgia!. Îşi are partea sa bană prin încercarea de paralizare a revoluţiilor şi mimărilor »odate ca rezultat imediat distrugător pentru statele în care se producea». Alianţe la fel caracterizează tot sec. XIX şi XX , războiul mondial chiar găsind Europa Împărţită în două grupe de puteri, necesare menţinerea echilibrului de forţe. Toate aceste alianţe pentru a fi eficace cereau o încordare, o risipă de svaţii castrase unei atinităţi publice, o imobilizare de multe energii din partea coanaţiior care se sacrificau înarmărilor şi mintarissanini, de aci problema înarmllor internaţionale. Dacă, astfel de războae spre a fi evitate, este cu atâtea sforţări in dauna progresasi şi civilizaţiei, e natural ca pacea ce a avai răsboiului mondial să ofere dificultăţi aproape insuportabile spre a fi menţinuţi. Se pare că un singur element ar veni in sprijinul păcei şi anume: experienţa nenorocirilor şi sacrificiilor de ordin material şi moral. Încercată de toate popoarele beligerante şi teama ca de să nu fie multiplicate printr’an răsboia viitor —când armamentul fiind mai perfecţionat ca'îa trecut să nu se dea ocazia andi şi mai accentuate despreţuiri a vieţilor omeneşti, ca mait mst necesare operilor păcei. Dar această consideraţie de ordine morală, poate e ca să fie hotărâtoare pentru soarta răsboaeior viitoare? Cu site cuvinte poate fi admisibil ca omenirea să fi intrat pe calea anei ere de pace perpetui? Răspunsul nu poate fi decât dubios. Pe foarte multă lume—chiar pa anii lateleclassli ale căror idei se răspândesc prin operiie lor scrise in această chestiune—ii Imprerioaeaaă hotărârile laste îa aaeie puncte ala tratatului din Versailles eaa sie naor conferințe posterioare lacheerel—aceatuîa, referitor ia limitarea armamentului si la tranşarea diferendelor dintre state pe calea inteliglior internaţionale. Dezărmările,care s’au propus de muite ori fără a se resmniia vreodată, sunt con- j seciate unei încrederi absolute la aatorita- tea unui tibunal suprem interna|ional cu 'rmaiiaea de a anihila eventualele neinteie- geri dintre state. Cum această încredere nu există încă în concepţie omei lor politici la totul, şi problema dezarmatei devine anevoiaşă de realizat. Motivele care împsdici această, aşa cum ele resultâ din actualele tendinţe sue satelor par a fi: 1) necesitatea da a se asigura prin sepressili eventale, executa- rea tratatului din Versailles şi garantarea nouiior frontiere stabilite de acesta. 2) Impedicarea revanşei germane, a că- * rei idee desigur va fi sădită la safietul generaţiilor viitoare. 3) Evitarea pe calea smeaintârilor armate a nemutţam rilor ivite in sănd unor popoare din Europa da cauza neaplictrei coropiecte a principiului naţionalităţilor. Care ar fi stanei soluţia garantă:ei păcei« in viitor când relaţiile dintre state fiind şi mai complex războml ar apărea şi mai Inevitabil ?. Calea cea mai »ign-a tărie acest scop înalt nu poate fi alta dacât caitigares ideii de pace internaţională, timp de decedi şi meaţlaerea amintirLo dureroase ale răjsbcricrii încetat in toată realitatea tor. Oh, Sofroni# Doctorand în drept Pacea Europa! In primejdia Londra 29. Lîoxd George a vorbit Vineri la an banchet asupra primejdiilor cari ameninţă în prezent pacea Europei, primejdii iari vor duce mai curâad sas mai târzius un conflict. Din această caszi, Liga Naţiaselor Lebuîe lărgită, spre apatea inlatura de pe acum conflictul, căci altfel, la prima explozie, tratătul privitor la Liga Natlonkor și-ar pierde efectul. MERCURI 2 AUGUST 1922 — In chestiunea brutalităţilor ce se pretinde a fi fost comise de către un medic al spitalului Sf. Spiridon, ziarul nostru a luct din cel dintâi moment o atitudine hotărâtă, cerând să se facă complectă lumină asupra cazului şi a se aplica sancţiuni exemplare dacă se pot fi constatat vinovăţii. Dăunăzi, ziarul „ Opinia“ publică o serie de informaţiuni care prin impreciziunea şi generalitatea lor, atribuiau întregului corp medical de la spitalul Sf. Spiridon aceleaşi brutalităţi erijate în sistem, ţii Faptul era cu deosebire grav, el venea în timpul când ancheta se urmărea cu cea mai vie atenţiune,—şi când precizările apăreau cu atât mai necesare şi mai urgente. De aceia am făcut loc tn coloanele noastre unei Intlmpinări, care nu cerea altceva decât să se precizeze acuzaţiunele ridicate—pentru a se cunoaşte adevărul întreg, dar şi spre a risipi atmosfera de discrealt ce ar putea apasa tn aceste împrejurări corpul medical al vechiului aşezământ ieşan. Căci tocmai pentru a nu se aţâţa spîritul public împotriva insti- t tuf iilor în fiinţa trebuiau evitate generalizările fără temei şi ocupaţiunele fără dovezi. Presa are cu deosebire datoria de a contribui la cunoaşterea adevârului şi la curmarea oricărui echivoc. Iar dacă vinovafii se cunosc ea trebuie să reclame pedepsirea lor fără întârziere şi fără menajamente. Aceasta a fost oricând părerea noastră,şi îi rămânem consecvenţi. Cât pentru restul esplicaţiunilor ce d. G. Sorin crede necesar să ni le acorde, ele nu ne privesc şi dealtfel nici nu ne interesează. — Direcţia generală c. f. r. a anunţat, că din cauza inmalţirei trenărilor pentru transportul cerealelor, se contramandează pentru moment înfiinţarea trenului specil Iaşi-Piatra M. — Dri seara consilieri ai Cartei de Apel din Chişinac, au trecut prin localitate ca accelerata de 7.55 seara, magistraţii basarabeni au plecat la Bucureşti. — D. Scatara, a intervenit sal din nou la Staţia Paşcani, de a expedia de urgenţă vagon-il special, care ataşat la accelerata de 7.35 seara, va face cursa directă de la Iaşi la Tg. Ocna, deservind astfel pe vizitatorii Stanicului Moldovei. O telegramă sosită la Prefectura de judeţ, anunţă că ministrul de Interne, intorcând congresul funcţionarilor publici de la 6 August, autoriză de asemenea ca delegaţiunile alese de funcţionari să ia piarte la desbaietire acelui congres. întrunirea de la Camera de Comerţ Fuziunea „ Uniunei Comerciale“ cu „Sfatul Negustoresc" In saloanele Camerei de Comerţ, a avut loc iari la ora 10 dimineaţa, a doua adunare generală extraordinară pentru fuzionarea ambelor societăţi comerciale din localitate : „Uniunea“ şi „Sfatul Negustoresc“ Prezidează d. N. V. Stefania. Ia arma expunerilor tăcere de d-nii N. V. Ştefănin, I. Rotenthal, A. Brodner, Wiiy Goldstein, V. Arseni, Marcaiescu şi alţii, adunarea generală. In unanimitate de voturi au ratificat faiimnes, la armă s’a...procedat la alegerea comitetului unificat prin vot secret. Au fost aleşi d-nii N. V. Ştefaniu, Arnold Brocsner, dr. Câpătinu, lauen Rosenthal, Dobrovici, Viiy Goldstein, Valdman, Caimanovici, Libling, Găiateanu, Cîreper, Petra Iliescu, A. Brener, Em. Marcovici, M. Braachfeld, Croitoru, Băjenaru, Em. Lupu, Leon Fișer, A. Faniac. Noul comitet va proceda silele aceste la constituirea biroului.