Mişcarea, august 1922 (Anul 16, nr. 165-188)

1922-08-02 / nr. 165

HEILE fflpjll« Greutăţile vieţii sânt asiizi nespus de mari. Le simte oricine—$i povara îor apasă deopotrivă toate categoriile soda's. Scumperea alternând ca lipsa, spera! necontenit al precarilor îcti’o proporţie «­­tlt de marc—fac situaţia deselor modeste ca deosebire de greş. Toţi acei care nu te pot bisui de­cât pe venituri fixe au de­­stimpinat aceasta problemă­* de a face faţă chelturilor existenţei ş­ astăzi ca şi ei­ şi ca mâne, ca aceleaşi venituri care prin forţa lucrarilor nu pot urmări nici variaţiunile pieţei şi nici sporadic de preţ. Pensionarii, rentierii sânt sacrificaţii vre­­murilor actuale. După o viaţă de mancă, de mancă de sigur folosiroare şi cinstită ,anii îşi sprijineau nădejdea existe® ţel pe o pensie câştigată ca zeci de ani de ser­vicii, alţii vedeau zilele bătrâneţii asigurate prin venitul an şi mic capital adunat ca trudă. Şi pentru anii şi pentru ceilalţi­ trans­formarea economică din ultimii ani ie-a creat o situaţie desperată; lipsiţi de mij­loace—mai toţi lipsiţi de posibilitat­ea fi de puterea de a mai putea manei, ei ră­mân victiraile nevinovate ale unor prefa­ceri—care—pentru dânşii sant cu deose­bire fatale. Celelalte categorii de salariaţi a căror muncă, în plina vigoare, este necesară şi de multe ori indispensabilă corpului so­cial, au putut urmări până la an punct aceste prefaceri de­oarece remunerarea lor minimă trebuia să le asigure. In starea e­­conomică nouă, posibilitatea de a exista şi de a rămâne folositori. De aceea para­lel cu scumpirea vieţii, salariile se urcau pe o scară paralelă cu atât mai uşor cu cât târgul liber şi mancii şi nevoia de braţe oferea putinţa unei echilibrări repezi între cereri şi ofertă. Dacă pentru muncitorii manuali lucrul acesta rămanea posibil­ pentru funcţionarii publici a căror stare materială este ades inferioasă lor, eî aa se putea produce Re­sursele limitate ale »tatălui, »parurile co­losale care ar fi încărcat badgetul­ şi chiar noţiunea stabilităţii care este de esenţă situaţia nii de funcţionar, nu puteau per­mite că un organisers administraţiu­nilor publice să se aplice aceleaşi principii care cârjauiesc târgul liber al maacii. La Intervall şi în mai multe râaduri sa­lariile au fost sporite, viaţa s’a scumpit treptat şi ea, în cadrele unu­i budges lip- ]­sit de echilibru, şi deasupra unei situaţi- i uni economice bolnave, problema rămă-­­ nea insolubilă. Astfil lacra­die sunt în parte schimbate. Limitele budgetului se cunosc şi orice spor acordat înăuntru lor nu poate fi nici pe­riculos pentru «situaţia financiară a statalei şi nici nu va influenţa preţurile—­odată ce producţiunea a început a se afirma tot mai intensă. Dar chestiunea trebueşte stadiată cu atenţiune şi nu se cunoaşte în mod cert care vor fi rezertate de aplicaţiun­ primatul budget echilibrat al ţării. Toţi nădâjduesc în spre o el ieşire sim­ţitoare a vieţii. Gevernul a luat toate mă­surile pe care le dictează ştiinţa econo­mică şi prudenţă, pent­re a se atinge acest scop. De acela ae impune chibzuială căci ap­rinda-ae definitiv salariile viaţa rămâne gta­­bi­ită la un cost excesiv. Mai trebue deci răbdare până după strângerea recoltei şi încheerea socotelilor. Atunci se va şti ce putem şi cât ne-am îndreptat. Atunci se va cunoaşte eficacitatea mij­loacelor întrebuinţate pentru a se însănă­toşi viaţa economică,— dar se vor putea chibşui mai bine şi mai cer dărnicie resur­sele necesar pentm a se putea acorda tu­turor categoriilor de funcţionari un trai în­destulător. Suntem dar spre sfârşitul crizei, în cea­s al unsprezecelea. în cărând va sosi şi vin­decarea. Căci este imposibil ca sistul nos­tru să nu învingă dificultăţile prezente şi ca bogăţiile sale să rămână încă dator şi încureat. Iată pentru ce—­recunoscând revendică­rile atât de legitime ale funcţionarilor po­­lilici—ne exprimăm în vederea ci rezolvirea lor va veni din solicitudinea guvernului şi cât de curând. Atât chestiunea salariilor, cât şi a sta­tutului fac obiectul preocupărilor saie de căpetenie. Parlsmentei se va pronunţa în sensul cel mai larg — el va recunoaşte şi­­ nevoile şi drepturile şi meritele funcţiona­rilor ţării. Dar până atunci, clasa socială cea mai încercată în sacrificii şi în abnegaţiune, care prin excelenţă reprezintă spirit­ul de ordine şi disciplină conştientă, trebue şi de astă dată să se ridice deasupra amărăciuni­lor vieţii şi să nu recurgă pentru realizarea drepturilor sale la alte căi, pe care, până scena nu le-a călcat vre­odată. Căci funcţionarul, ori­cât ar fi el de mo­dest, deţine o părticică din puterea şi din autoritatea statului şi ori­ce act al său ca­pătă ast­fel o deosebită însemnătate. Salarul său se mai adaogă şi cu demni­tatea publică de care este învestit. Şi dacă insuficienţa salardui actual l’a­ îndemna poate la acte de violenţă sau ls greve, noi suntem siguri că demnitatea ce îi onorează, îi va opri la timp şi îl va face să rămână şi până acum an slujitor al ţării şi paşni­cul neadormit al ordinei sociale. O mică afacere averescană la Iaşi Ce a constatat d. ministru Mârzescu relativ la clădirile din stada Speranţei Ca­prialul Inspacţiunilor sanitare p& e&sre dr Mârzescu, ministrul să­nătăţii publice, le-» făcut zilele *$­­®esîe» la K*şi, s’& dat Îs iveeiă un mic ghişeît de pe vremea, d® po­­i mină­m regimului averts sen. Astfel p­entra clădirea ce m con­­strueşte in strada Speranţei, desti­nată Institutului AntirabiC de sub direcţiunea d lor doctori Em. Puş­­ceriu şi J. Lebell, guvernul Averescu ti’a acordat de cât suescs di 230 000 lei, spre a si construi un pavilion special, in realitate Insa s’& chsltuit pen­tru «f.eest pavilion o ansaă de aproape 500.000 iei, iar statul s­ mai fost an­gajat eu o altă sumă In plus, de 243 000 lei. Toate Kuaseieeari au depășit prime cifra «le 230.000 tai — (adică o sumă totală de aproape la uitate «trilion ie5)—s’au chituîî fără aici­ o auto­rizare a fostului guvern «sveresesn, fără vre-na jurtai al Consiliului de miniștri, fără vre-un credit deschis In acest scop și fără vre o aloe&ti­­m& bcdgethrâ. Interesant taie faptul "el inspec­torul general ai regiusiei sanitare a atras din timp atențiuni»* guvernu­lui averescau—iaaă fără rezultat. Astăzi d-1 ministru vtMârzescu în­­fpeetflnd lucrările in;­eure de clă­dire, se vede salt să ceară'-; guver­nului aeturi deschiderea creditului respectiv. Astsuiriul mini&tru va îase acest lucru—d^r. va institui în ace­­laş timp și o anchetă care va sta­bili răspunderile. Mutrap&zîâeuî aeeate fiind săvâr­şit 1» Issl, este neîndoios că rolu­rile principele cn acesăift afacere le-au ţinut foştii corifei avereseani din localitate. Ceea­ ce va dovedi ancheta, cu siguranţă, Prima lance ruptă în domeniul criticei re­feritoare ampra volumului „Aur sterp* al poetului AL A. Philippide o găsim astăzi în „Flacără* Eroul este d. N. Davidescu, care apreciind valoarea originalităţi postului le­­şan, constată că „încă nu e un scriitor for­mat­ „dar an admirabil rezervor de sensibilitate poetică şi un artist dotat cu grave însuşiri de Intelectualizare a emoţiei\ * Ce or fi oare acele »Picante* pe cari le anunţă zierele locale numai pentru domni şi doamne ? VFan film cinematografic extra­vagant sau...? S* ,Hrisovul Domniţii" este titlul unui ciclu de versuri multi-forme care instituie un po­­e­m naţional, postum al regretatului scriitor Luca­­, Caragiale. »Flacăra“ de azi publică poemul în între­gime, însoţindu-l de fotografia poetului şi de o cronică literară sudată, în amintirea lui­­Lucai. Opoziţia contra— Consolidării financiare — Uit comunicat — Opoziţia de diverse nuanţe s’* manifestat până acum nu num­ai în contra poliţiei partidului liberal, dar şi în contra Intereselor statului ro­mân. Cea mai nouă opoziţie a acestei opoziţii, este campania făţişă şi o­­cultă pe care o duce Împotriva o­­peraţîunei consolidare! bonurilor de tezaur. Faţă de cele scrise in presa or­ganizată şi interesată, ziarul „Vii­torul“ publică azi următorul comu­nicat : „Unele ziare continuă să dea ştiri fantaziste asupra consolidărei­­ datoriei flotante externe a statu­­­­lui român, insistând mai ales­­ asupra nereuşitei acestei operaţiuni,­­ care provoacă o bucurie explicabilă în redacţiile ziarelor înstrăinate de la noi.­­ Faptul nu ne mai surprinde, fiind­că ne-am obicinuit de ani de zile cu pledoariile strem­ofile ale unei a­­numite prese pretinse româneşti. Pentru ca bucuria să te ţie, însă, de scurtă durată, ţinem să anunţăm aceste ziare că atât tratativele cu grupul englez cât şi cu cel francez s-au terminat cu bine spre satisfac­ţia bunilor români şi spre nemulţu­mirea înstrăinaţilor din presa noa­stră. De altfel în urma teminărei tra­tativelor, delegaţii celor două gru­puri financiare au şi părăsit ert Pol­mânia reintorcându -se la Londra şi la Paris. “ Un furt de cecuri la Iaşi Dintr’o scrisoare, venită pe adresa co­­mercianteia­ Hascal Keliman din Orhei-Ba­sarabia, s’a sustras un cec la valoare de 10 000 lei, venit din Franţa, pentru a fi achitat de calm Marmoroach şi Blanc. Cecul a fost încasat în Iaşi la Banca de Credit din Fraga din localitate, încasatorul dovedind identitatea printr’an bilet al bi­­bourii populaţiei. La plângerea comerciantului, parchetul din localitate a arestat pe Ilie Petreanu, secretara­ d-lui Stansov, intendenta i­spi­­titului Sf. Spiridon, care a si fost recu­noscut de carierei Avice­ din Fraga. Fetreanu luat din acart a mărturisit fap­tul, pe care l-a săvârșit în complicitate cu an masipulant dela posta centrali. Cercetările continuă. Din Slinicul Moldovei In acela de joi, a avut loc la Cszinoî na frumos bai, dat în foloaul șocalei din corfina Cerdac, distrasă în tipipsi ribbo­­ld­af. Pentru reușita balalsi, a’a constituit an comitet d® organisare, compus din d-ns Gr. Vasiila, d-n* Gr. Teodoru, d. și d-na Petres, d-ns dr. Spirt, d-ni­ Victor Stoe­­nesets şi Neniţeacu, d-rele Caziner, Corina şi Victoria Stoenescu, Rosenfeld, Becherescu, Singher, d-nele Zaharla şi Lunga, d-rele Baibuc, Nistian şi d. căpitan Drigoi. Co­­mb­etul se găsea sub prezidenţia d la­ co­lonei Remiagher. Salonul şi terasa erau frumos decorate, ca brad şi fiori. La ora 7 seară, a avut loc un concern de frumuseţe pentru copilaş­. Dintre băeţaşi sa fi­­st proclamaţi miti­telei Grigri Teodora, copilaşii d-neî şi d-lui Gr. Teodora premial I, Dinei Stră­­jescu premial II şi Ginta Popescu pre­mial III. Dintre fetiţe au fost proclamate: Aus Silvia Marcovici premial I, Ioacfina Ame­­n­ta Mesinsu premial II şi Adee Tomesca premial III. Premianţii şi premiantele au primit co­roane şi cadouri frumoase. Apoi în entuziasmul general, micii co­­pilişi au încins o hori mare. La ora 9 a început barul care a ţinut p­ai târziu noapte, la cea mai mare ani­mație. DIFICULTĂŢILE PACEI Statele combatante în diferitele răsboae sa Intenţionat întotdeauna ca pacea, ce ie arma, si fie cât ma! darabică, chiar dacă momentan na toate Interesele la f­jc fu­seseră satisfăcuta. Această tendinţă recol­tă din istoria miiltstă a popoarelor Euro­pe!, «Hai sies odată cu începutul perioa­dei contemporane, din motivat că rezulta­tele spirea c­atonei şi mai dezastruoase ca îasinte din punct de vedere economic chiar pentru învingător, la felul acesta î­i sa raţiunea de a fi alinţele paşaic­a între state, după Încheierea unui răsboie. Tipică este Sf. Alianfă, care succedi pă cel din Viena din 1815, care deşi condamnabilă în ceea ce priveşte opresiunea asspoi i­­deei libertaţei constituţionalismgia!. Îşi are partea sa bană prin încercarea de parali­zare a revoluţiilor şi mimărilor »odate ca rezultat imediat distrugător pentru statele în care se producea». Alianţe la fel ca­racterizează tot sec. XIX şi XX , războiul mondial chiar găsind Europa Împărţită în două grupe de puteri, necesare menţinerea echilibrului de forţe. Toate aceste alianţe pentru a fi eficace cereau o încordare, o risipă de svaţii castrase unei atinităţi pu­blice, o imobilizare de multe energii din partea coan­aţiior care se sacrificau înar­mărilor şi min­tarissanini, de aci problema înarml­lor internaţionale. Dacă, astfel de războae spre a fi evi­tate, este cu atâtea sforţări in dauna pro­gresasi şi civilizaţiei, e natural ca pacea ce a a­vai răsboiului mondial să ofere di­ficultăţi aproape insuportabile spre a fi menţinuţi. Se pare că un singur element ar veni in sprijinul păcei şi anume: ex­perienţa nenorocirilor şi sacrificiilor de or­din material şi moral. Încercată de toate popoarele beligerante şi teama ca de să nu fie multiplicate printr’an răsboia viitor —când armamentul fiind mai perfecţionat ca'îa trecut să nu se dea ocazia andi şi mai accentuate despreţuiri a vieţilor ome­neşti, ca mait mst necesare operilor păcei. Dar această consideraţie de ordine mo­rală, poate e ca să fie hotărâtoare pentru soarta răsboaeior viitoare? Cu site cuvinte poate fi admisibil ca o­­menirea să fi intrat pe calea anei ere de pace perpetui? Răspunsul­ nu poate fi decât dubios. Pe foarte multă lume—chiar pa anii la­­teleclassli ale căror idei se răspândesc prin operiie lor scrise in această chestiune—ii Imprerioaeaaă hotărârile laste îa aaeie puncte ala tratatului din Versailles eaa sie naor conferințe posterioare lacheerel—a­­ceatuîa, referitor ia limitarea armamentului si la tranşarea diferendelor dintre state pe calea inteliglior internaţionale. Dezărmările,care s’au propus de muite­­ ori fără a se resmniia vreodată, sunt con- j seciate unei încrederi absolute la aatorita-­­ tea unui tibunal suprem interna|ional cu '­rm­aiiaea de a anihila eventualele neinteie-­­ geri dintre state. Cum această încredere nu există încă în concepţie omei lor poli­tici la totul, şi problema dezarmatei devi­ne anevoiaşă de realizat. Motivele care împsdici această, aşa cum ele resultâ din actualele tendinţe sue­­ satelor par a fi: 1) necesitatea da a se­­ asigura prin sepressili even­tale, executa-­­ rea tratatului din Versailles şi garantarea­­ nouiior frontiere stabilite de acesta. 2) Impedicarea revanşei germane, a că- * rei idee desigur va fi sădită la safietul ge­neraţiilor viitoare. 3) Evitarea pe calea smeaintârilor ar­mate a nemutţam rilor ivite in sănd unor popoare din Europa d­a cauza neaplictrei coropiecte a principiului naţionalităţilor. Care ar fi stanei soluţia garantă:ei pă­cei« in viitor când relaţiile dintre state fiind şi mai complex războml ar apărea şi m­ai Inevitabil ?. Calea cea mai »ign-a tărie acest scop înalt nu poate­ fi alta dacât caitigares ideii de pace internaţională, timp de decedi şi meaţlaerea amintirLo dureroase ale răjsbcr­­icrii încetat in toată realitatea tor. Oh, Sofroni# Doctorand în drept Pacea Europa! In primejdia Londra 29. Lîoxd George a vorbit Vi­neri la an banchet asupra primejdiilor cari ameninţă în prezent pacea Europei, pri­mejdii i­ari vor duce mai curâad sas mai târziu­­s un conflict. Din această caszi, Liga Naţiaselor Lebuîe lărgită, spre apa­tea inlatura de pe acum conflictul, căci altfel, la prima explozie, tratătul privitor la Liga Natlonk­or și-ar pierde efectul. MERCURI 2 AUGUST 1922 — In chestiunea brutalităţilor ce se pretinde a fi fost comise de către un medic al spitalului Sf. Spiridon, ziarul nostru a luct din cel dintâi moment o atitudine ho­tărâtă, cerând să se facă com­plectă lumină asupra cazului şi a se aplica sancţiuni exemplare dacă se pot fi constatat vinovăţii. Dăunăzi, ziarul „ Opinia“ publi­că o serie de informaţiuni care prin impreciziunea şi generalitatea lor, atribuiau întregului corp me­dical de la spitalul Sf. Spiridon aceleaşi brutalităţi erijate în sistem, ţii Faptul era cu deosebire grav, el venea în timpul când ancheta se urmărea cu cea mai vie aten­ţiune,—­şi când precizările apăreau cu atât mai necesare şi mai ur­gente. De aceia am făcut loc tn co­loanele noastre unei Intlmpinări, care nu cerea alt­ceva decât să se precizeze acuzaţiunele ridica­te—pentru a se cunoaşte adevă­rul întreg, dar şi spre a risipi at­mosfera de discrealt ce ar putea apasa tn aceste împrejurări cor­pul medical al vechiului aşeză­mânt ieşan. Căci tocmai pentru a nu se a­­ţâţa spîritul public împotriva insti- t tuf iilor în fiinţa trebuiau evitate­­ generalizările fără temei­ şi ocu­­­­paţiunele fără dovezi. Presa are cu deosebire dator­ia de a contribui la cunoaşterea a­­devârului şi la curmarea orică­rui echivoc. Iar dacă vinovafii se cunosc ea trebuie să reclame pe­depsirea lor fără întârziere şi fără menajamente. Aceasta a fost oricând părerea noastră,­şi îi rămânem consec­venţi. Cât pentru restul esplicaţi­­unilor ce d. G. Sorin crede ne­cesar să ni le acorde, ele nu ne privesc­ şi dealtfel nici nu ne inte­resează. — Direcţia generală c. f. r. a anunţat, că din cauza inm­alţirei trenărilor pentru transportul cerealelor, se contramandează pentru moment înfiinţarea trenului spec­il Iaşi-Piatra M. — Dri seara consilieri ai Cartei de A­­pel din Chişinac, au trecut prin localitate ca accelerata­ de 7.55 seara, magistraţii basarabeni au plecat la Bucureşti. — D. Scatara, a intervenit sal din nou la Staţia Paşcani, de a expedia de urgenţă vagon-il special, care ataşat la accelera­ta­ de 7.35 seara, va face cursa directă de la Iaşi la Tg. Ocna, deservind astfel pe vizitatorii Stanicului Moldovei.­­ O telegramă sosită la Prefectura de judeţ, anunţă că ministrul de Interne, in­­torcând congresul funcţionarilor publici de la 6 August, autoriză de asemenea ca delegaţiunile alese de funcţionari să ia piarte la desbaietire acelui congres. întrunirea de la Camera de Comerţ Fuziunea „ Uniunei Comerciale“ cu „Sfatul Negustoresc" In saloanele Camerei de Comerţ, a avut loc i­ari la ora 10 dimineaţa, a doua adu­nare generală extraordinară pentru fuzio­­narea ambelor societăţi comerciale din lo­calitate : „Uniunea“ şi „Sfatul Negusto­resc“ Prezidează d. N. V. Stefania. Ia arma expunerilor tăcere de d-nii N. V. Ştefănin, I. Rotenthal, A. Brodner, Wiiy Goldstein, V. Arseni, Marcaiescu şi alţii, adunarea generală. In unanimitate de voturi au ratificat faiimnes, la armă s’a...procedat la alegerea comi­tetului unificat prin vot secret. Au fost aleşi d-nii N. V. Ştefaniu, Ar­nold Brocsner, dr. Câpătinu, lauen Ro­senthal, Dobrovici, Viiy Goldstein, Vald­­man, Caimanovici, Libling, Găiateanu, Cîre­­per, Petra Iliescu, A. Brener, Em. Marco­vici, M. Braachfeld, Croitor­u, Băjenaru, Em. Lupu, Leon Fișer, A. Faniac. Noul comitet va proceda silele aceste la constituirea biroului.

Next