Mişcarea, septembrie 1922 (Anul 16, nr. 191-214)

1922-09-27 / nr. 211

. ­+■ anul XVI No. 211 la ultimele zile au circulat prin diferite ziare tvonuri de natură să alarmeze la chip nejustificat opinia publică. Se pretindea nici mai mult nici ,n k mai puţin Că ne aflăm în pragul mo­­­bilizării şi Că evenimentele din Orient atrag necesitatea unei acţiuni milita­re a României. Ba chiar se preciza şi numărul u­­nităţilor care se mobilizează, atribuin­­du-se acest caracter concentrărilor obişnuite de toamnă şi pregătirilor militare In vederea serbărilor Încoro­nării. In privinţa concentrărilor şi a de­plasărilor de trupe guvernul a dat de Îndată un comunicat arătând că nu este nimic adevărat asupra unei eventuale pregătiri de mobilzare. Chestiunea este pe deplin lămurită , astfel încât nimeni nu va mai da­­ crezare acestor avorturi. România doreşte pacea mai mult decât oricare altă ţară, pentru a-şi consolida unitatea naţională şi spre a putea reface prin muncă şi prin producţiune o situaţie economică, as­tăzi încă foarte precară. Nimic nu poate să ne ispitească pentru o acţiune militară care ar tulbura atât de adânc viaţa întreagă a statului şi ar da lovitura de moart­­­­e unui echilibru financiar care s’a­u restabilit abea de câteva luni. Abea ieşit dintr’un război, atât de lung şi atât de greu poporul ro­mân aspiră la cea mai durabilă şi Cea mai desăvârşită pace. Şi desigur Că numai ameninţări directe la Însăşi fiinţa Patriei noastre vor putea legi­tima pregătiri de război. Nu este insă vorba de aşa Ceva. Prin puterea sa proprie, şi prin ali­anţele Încheiate — cât şi prin slăbi­ciunea statelor Învinse, lingurile care ar nutri gânduri ostile faţă de cei— , România poate privi cu deplină în­credere situaţia atât pentru prezent Cât şi in viitor. Râzboade de cuceriri sunt legate de multe riscuri şi cer întinse mij­loace de acţiune. Ele întâmpină re­zistenţa îndârjită a celui atacat care îşi apără cu toate forţele cuprinsul patriei sale. Ori­cât ar flutura ameninţările ire­­denţilor maghiare şi ori­cât la sărbă­torile societăţilor sportive de peste Tigsa s’ar jura revanşa cât mai a­­­propiată, nu se poate ca ungurii sft Cuteze să atace o ţară de trei ori — mai întinsă, liberă pe toate forţele sale—şi care a dovedit ce poate pe Câmpurile de luptă. Nici chestiunea orientului apropiat nu poate fi de natură ameninţătoare. Dacă războiul greco-turc s’a termi­­nat cu isgonirea grecilor din Asia, » rămâne In afară de discuţiune Că ar­matele turceşti nu vor ocupa nici Constantinopolul ş! cu atât mal pu­ţin nu vor stăpâni strâmtorile. In acest conflict, deplângând fireşte soarta Greciei şi calvarul tuturor ze­cilor de raii de creştini căzuţi sub cruzimile hoardelor turceşti — statul român se călăuzeşte numai de inte­resele sale europene. Atâta vreme cât libera navigaţie­­prin strâmtori este asigurată — România îşi poate desvolta comerţul său care urmează în cea mai mare măsură calea Mă­rii Negre e fc. Să nu se creadă însă Că ţara noa- V­atra este singurul şi principalul in­­­­teresat pentru libertatea strâmtorior.­­ Chestiunea aceasta ţine de strajă pe celelalte mari puteri, care au nevoe de libertatea comercială pentru ex­­portaţiunile lor întinse. Ele luptă să ră­mână pe un picior de egalitate ne­­lăsând ca nici una să se aşeze în mod exclusiv şi autoritar la porţile Medîteranei. In momentul in care se susţine tot mai stăruitor internaţionalizarea stropitorilor, apare cu atât mai puţin posibilă ocupaţiunea lor de către Turci. Forţele şi simpatiile aliate dacă în­clină in direcţiuni opuse în ceia ce priveşte războiul greco-turc, nu ră­mân mai puţin unite şi solidare in a împiedica reconstituirea autorităţii şi cârmuirii musulmane, pe calea care le asigură libera penetraţiune poli­tică şi comercială. România nu are de câştigat nimic amestecându-se în conflictul pentru stăpânirea Constantinopolului. Dacă Anglia se luptă cu alte sta­te pentru cucerirea căilor de comu­nicaţie a lumii—şi nu găseşte altă soluţie de­cât neutralizarea celor mai însemnate dintre de — este evident că ne putem bizui pe forţele altor state tot atât de interesate dar mai puternice de­cât noi, pentru a salv­garda o situaţiune favorabilă nouă şi pentru care nu avem de făcut nici o intervenţiune militară. «88» ÄilÄSSS flU SÄ. 0 ämbäbI $ fadfcM I §p% MBRCURI 26 SEPTEMBRIE 1922 tätimmvac imtfi&ma aw.i'iflttjgiwn« mm st Bani 50 IN ŞAGĂ mmmnmmmmmmmmmmmmmmwBimmmmsm Multe şi mărunte.,. Unele ziare Îşi pun întrebarea : ,Mobilizăm sau nu mobilizăm ?* iar unii ziarişti se şi gân­desc la... preţioasele vremuri ale neutralităţii... La Viena se va înfiinţa un oficiu de căsătorie. După oficiul de închiriere era fatal să vie și oficiul căsătoriei.­ Un ansamblu vienez de operetă, sosit la Bu­curești, a adus pe celebra subretă Kartousch. Direcția ansamblului, ca sa nu se pue rău cu anumite ziare, n’a mai adus pe renumita su­bretă Miszi Guenther... Câte­va întrebări: — Care e luna cea mai scurtă? — Mai,—fiind­că are numai trei litere. — Când e bine să fii singur? — La o moştenire. * Apropos de viteza automobilelor. Un şofeur mânând cu o iuţeală fulgerătoare, isbeşte pe un pieton pe care-l trânteşte. Speriat şoflerul opreşte maşina, strigând­ trecătorului :Ia seama !“ Trecătorul sculându-se, întrebă nedumerit: — Să iau seama? Ai de gând să mă mai calci odată? ECOUR1 Solemnitatea dezvelirei bustului regretatu­lui artist dramatic State Dragomir — care doarme somnul ved­ute­i alăturea de Am­­u­zza Romanescu şi de astmul Niculescu, ambii aceştia morţi de refugiu la Iaşi—a dat prilej laşului intelectual la o spontană dar pioasă mamifistisţiune. Artişti, maeştri muzicanţi, pubilaişti şi un public alest a ţinut să participe la această solemnitate, pentru a aduce un omagiu ace­luia care a fost State Dragomir. Mâlt­e apare noul număr al revistei, Via­ţa Românească, ca un bogat sumar. Marele economist şi sociolog Werner Som­ban, profesor la Universitatea din Berlin, se ocupa actualmente de problmeele economice şi sociale din Romania precum şi de proble­ma agrară. Profesorul Sombert, cum am anunţat, va ţine câteva prelegeri in România. D. prof. D. Drăghişescu a publicat in vo­lum o lucrare intitulată ^Partidele politice şi clasele sociale* îa care atacă probleme de actualitate. * Ideea Europeană* care a frecut la numă­rul 101, publica in acest număr articole sem­nate de C. R. Motru, Cora Ifimen, Em. Bu­rniţa şi multe note critice şi informative. ATITUDINEA RU­SIEI SOVIETICE ■»«*«* «NM» V «avtn - Faţă tie Romania - Am reîev&t ?n numărr.f treent »I ziarului dtBlarftfMo fi suie nt cătră d. I. O. Duce, ministrul tfe externe, in chestiunea ctitadinel României faţă de sovietele ruseşti cari an propus statelor limitrofe ehirstiun®» dezarm&rei. In actif şi chestiune d. Does a făcut decl raţiuni identice agenţiei telegrafice polonez® reproduse şl «?e­sss&m­l „Esho de Par­s“. Ministrul de externe al Ro%âal»l ar&tfi că politica statului româa nu este îndrept­a­tă contra sovietelor, menţinând declaraţiunea făcută In această privinţă la conferinţa de la Genova. România, a spus d. Duca, este cu când gata să discute cu sovie­tele ori­ce chestiuni politice şi e e­conomice, în singura condiţiune ca Rusia sovietică să nu mai ridice chestiunea Basars bî®î, recunoscută de Aliaţi ca definitiv tranşată. O stare d­ elarnitatie categorică. In ce priveşte Basarabia, nu s'a produs Încă din partea sovietelor. Guvernul din Moscova care a pro­pus chestiunea dezarmării in sta­tele limitrofe, avea datoria si con­sfinţească mai lălăi toate graniţele actuale dintre Rusia şi statele ve­cine, aşa cum au fost delimitate prin tratate şi recunoscute de A­­Haţi. Rusia sovietică nu numai eft nu a făcut acest lucru, dar a urmat o politică dubioasă care Inspiră nu­mai neîncredere şi care Împiedică încheierea pactului de neagresiune pe care ea II propune. Informaţii — Asii noapte »'«a Înregistrat două demsri pe linia nortmrnă Chishtaă-Vaslie Lupa Li ora 10 noaptea an tren de cazane a deraiat in staţia Bacbata. Nu a’an răs­turnat decit câteva va­goane. Ceva mai târaia un întreg tren de mărfi compus din 16 vagoane a deraiat lângă Staţia Vas­le Lupa blocând linia. Din această canei trenat direct Bucureşti Chişinău n’a plecat decât putni la Vasile Lups. Aci probabil că se va face o trans­bordar. Trenul de Chişinău, care pleacă de a­­colo la 3.35 pe li­ps no mslă, sa vi mai pleca, ci se va forma an tren special de lirie largă. După cât se afirmă, nu s’a înregistrat nici un accident de persoane. — Membrii Ligei Culturale a’sa intra­­nit­eri sub presidenta arhiereului Iscob Bârlădeana, și a deda ca să seraeze re- Insărarea domniei pământene în apa de 8 Octombrie. —­ Comitetul pentru ridicarea ba- Stulul lui State Dragomir la cimiti­rul Eternitatea, mulţumeşte călduros P. S. S. Arhiereului Nacobe Antonovi preoţilor Gotcu, Tricoea Petrovanu şi Stupeanu, corului mitropolian sub conducerea maestrului Dimitriu, d lui M. Codreanu directorul Teatrului şi artiştilor ieşeni, profesorilor conser­vatorului, şi tuturor acelor cari au dat concursul şi au asistat la pioa­sa solemnitate de eri de la cimitirul Eternitatea, cu ocaziunea dezvălirei bustului neuitatului State Dragomir. — Pentru a se uşurpa lucrările de nor­­mu­lsare a rinei Bă­ţi-Vaslie-Lupu, a'a sus­pendat trenul 997 Iaşi Bălţi cu plecarea la ora 4 p. m. Nu va cir­cula de cât un sieg« tren, fi 399 care pleacă din Iaşi la ora 1.­­ Un soldat da la aviaţie, ocupat ca nişte benzină, aceasta a luat foc, dintr’o cauză Sad­ neeunosemă. Soldatul, care^s’a_aiesjca a fsad grave, s fost internat la spital. — De asta ai au încep­ut regulat toate carsoriie școlare secondare. Citiţi «»in­ «Mişcare»» Conform programarii ananţat, ieri di­mineaţă a avut Ioc la cimitirai Eternitatea desvslirea basislai fel State Drsgomir, a­­sseat pe mormântul său. Au luat parte Îs această solemnitate pi­oasă membrii familie! regratstaîai artist, tot personala! teatralei naţional in fruste aa d*I M. Codrecess directorul teatrului, profesorii şi elevii conservatorului în frânte ca d-1 A. Ciolan director, d-1 P. Pântâta­­nu prefector judeţanul, d-1 Em. Diaconeeca stator de primar, membrii sindicatdd sta­­riştilor, membrii dornia! democrat şi foarte mulţi admiratori şi prieteni ai defanctori! Servit­ia! religios a fost ofi­ciat de Arhie­­rect Jacob Bârlădeanu! şi de preoţi! Ţin­eau şi Stapcanu iar rispansiile a a fost date de coral mitropolitan, condos de maestrul Dimitrie. Pe mormânt s’au depus numeroase co­roane. Dupl tarminarea servitain! ftticlos au inceput cuvântările. D-l RUDOLF SUŢU, în numele comi­­tetuie! de iniţiativă care a ridicat bustul nefericitului artist, a vorbit următoare cu­­vântare: •Dragomire! Tu ţi-ai sfârşit rolurile tale. Acum odihneşte-te după o viaţă plină de sbariUm şi chinuri, plină de amar şi de­­aUnslLSTa men­­ţi icom odihna ţi o vei a­­vea-o, clipă ce vei ajunge ţinta spre care •i plecat, la Domnezeul tfto. Lang anevo­ios este dramul d­a încolo, Insă nu mă În­doiesc, ta’i vei face. Doar «cort, înainte da a pleca deli noi, din mâna bisericii ai primit mei indele pentru acel dram înfrico­şat, ai gustat tropăi­ţi sângele Domnului. Ca bun creştin te ai mutat dala noi şi ca bon creştin şi ban actor te va prim­­ia sânul său directorul teatrala! lamei Întregi cue va şti s&’ţi răsplătească manca ta, •căci numai Ei toate te­st­e, El dreptal şi banal Damneseu". îmi amintesc aceste vorbe din cuvânta­rea funebră rostită la înmormântarea lui State Dragomir de către A h­rcanditul Ios­­peseu, care şi dânsul ne-a părăsit nu de mult. Aşa 6. State Dragomir a fost primit ca bon creştin aici dej către Dumneaea. Ne-a durut mult moartea lui, a muri inaă e o lege firească. Dar ne-a durut ca mait mai mare, celace nu s’a putut tălmăci in vor­be, că firea eternităţii a rupt firul anal sa­ftet blind, care s’a rdicat deasupra mul­­tora ce trec prin viaţă. Copil sărac, născut într’un sat din Ba­sarabia, a avut acelaşi cephărie tristă, cum a trecut flămând printre băncile Universi­tăţii şi cam s’a stâns din viaţi, dureros de trist. Şi dacă ar avea puterea să ne audă, t­am­­pane că fi după moarte, am umblat pentru dânsul, cerşind de la instituţie la taan­taţie, spre a strângă lesn ca bani şi a-i ridica acest modest bast pe pe care’l vedeţi. S’a întâmplat câ ne a fost profesor de filosofie la liceul naţional şi că printre c­­levic sil şi si nomete şi director şi tea­­trami din isii şi actariai primar al oraşu­lui, cărora cerând de no ajutor, am isbntit In sfrigit­ şi vedem înfăptuit acest bast. Dacă State Dragomir ar fi fost cei de pe urmă politician sau an bine mărit om de afaceri, cu siguranţă că i se ridică prin subscripţie publica a doua şi după moarte an bust. Dar aşa State Dragomir bietul n’a fost decât un profesor de fiosofie la iicen, profesor la Conservator, anist dra­mad, stab­it, literat, amor dramatic şi om de o canari rară. State Dragomir pe dea­supra a fost aceia care niciodată n’a um­blat nici după bani, nici după glorie. Ca asemenea calităţi, cu talent­, mare era sor­tit să n’aibă noroc in viaţă. Acel cari i’au supărat, cari i’au pricinuit vre no rău, i’ au visat de ogar după moartea lui Drago, mir deşertacionea faptelor lor, pentru an singur şi puternic motiv: pentrucă Dugo­­mir mărind a­fisat o dâră luminoasă In urmă-i. Domnule Primar, in numele comitetului da iniţiativă, vă predau modestul bust, menit să nemurească figura senki a vred­nicului român, care a fost artistul profe­sorul şi publicistul State Dragomir. D-l EM. DIACONESCU, stator de pri­mar, mulţumeşt comitetului în numele Co­muna I î­ şi pentru această operă şi expri­mă omagii pentru memor­ia artistulu! şi profesorului State Dragomir. Au mai sosiit cuvântări d-nii: A. GHI­­ŢESCU, din partea foştilor elevi ai lui Dra­­gomir, la clasa de declamaţie; d­l St.BRA­­BORESCU din partea artiştilor societari, d nul Em. MANOLIU şi C. B. PENEL din partea foştilor societari; d-l A. CIOLAN din partea Conservatoriloi. D. M. BORCEA, în numele clubului de­mocrat al cărui membru era defanctul, şi rostit următoarea cuvântare: Când reprezentanţii cei mai autorizaţi a celor două teatre naţionale, ai presei, ai învăţământului, ai foştilor elevi, ai Hgei culturale şi o vechei metropole a Moldo­vei, vin si îngenunche la mormântul lui Dragomir şi să-i exprime sentimentele lor de frumoasă amintire şi recunoştinţă, pen­tru activitatea sa atât de rodnică desfă­şurată pe aceste multiple tărâmuri, parti­dul, căruia el a aparţinut, nu putea să lip­sească de la această scă­ţătoare manifes­taţie şi prin glisal mea vine să aducă cel mai pios salut, aceluia, ce după o activi­tate supra­omenească şi desăvârşit de rod­nică în templul artei, la catedră, şi în a­­rena politică, a reuşit în fine, să-şi asi­­gure un cămin propriu de odesâ, în s­­ceat sape­le parc al „Eternităţii“. Suntem dintre acei ce ne vom varai lacrimi la mormântul lui Dragomir, ci vom înălţa îmaari de slavi la memoria priete­nului devotat şi patriotaici desăvă­şit. Dragomir era un fruntaş îa partid. Iar dacă partidul din cauza frământărilor şi a crimelor prin cari a trecut, na a pătat ai pani pe amiral sla an­gsion strălucitor al unei demnităţi politice vremelnice, el străluceşte mai puternic in­­ciunde noastre prin admirabilele sale calităţi sufleteşti. Euteaiasmat, cinstei lui desăvârşită, cul­tura sa vestă şi acel nesecat favor de pa­triotism, ne revendicăm prin ei, ca cel mai acurap patrimonii. Acestea li dădeau lui Dragomir acea strălucire politică şi astfel Înarmat, el lup­ta ca convingere, ca autoritate şi aşa se evidenţiază personalitatea sa. Dar cel mai însemnat act politic din viaţa lui Dragomir, este acea frumoasă şi grea faptă pentru întregirea neamului, du­să cu acea pasiune de care era el capa­bil şi de care-şi pot da mai bine seamă, numai acei ce l’au canoscat. A fost un luptător desăvârşit cu cuvântul, cu scrisul şi cu fapta. Şi Dumnezeu i’a răsplătit şi i-a ajutat să-şi vadă visul cu ochii: unirea tuturor provinciilor surori, pe cari ei le apotep­­sase de atâtea ori pe scena teatrului na­tions!, sădind atâta speranţă în inimile noastre. î^De aceia toţi acei cărora tu le-ai fost tovarăş de luptă şi de suferinţă, Iţi zic : fii fericit în modestul tău locaş din această frumoasă grădină în care curând sau mai târziu te vom urma şi găseşte o mare mângâiere, căci nu departe de tine, odh­­neşte domnai de veci, şeful tin, marele patriot Dimirie Grecians, sub a­mtrul con­ducere ai ştiut să fii un aşa de străluci­­tor luptâtor al cauzei naţionale. * D. C. SÅTEANU din partea „Sind­catului eu­rişilor” din laţi a rostit următoarele: Eternizarea în bronz a chipului sărma­nului State Dragomir,­ a cărei viaţă cei puţini cari l’au cunoscut mai îndeaproape, o pot asemui ca viaţa sbiciumatia „Săr­manului Dionia‘‘­”este un în­veles mai adânc de­cât simpla dar pioasa solemnitate a clipei de acum. P teatru cei mai mulţi dintre noi această solemnitate evocă amintiri în cari se re­flectă o parte din epoca de aur a artei şi culturei ieşene. Căci mo­mântul în jurul căruia ne-a­ a­­dunat o iniţiativă inimoasă, odihneşte în el pe unul dintre marii idealişti ai acestor vremuri, pe unui dintre aceia cari cu u­­vâatul tinereţii şi cu focul sacru al artei a ilustrat scena les ani timp de­ trei dece­nii, tăind brazde adânci in ogorul teatrumi românesv. State Dragomir n’a fost un timpi­u pro­fesionist de talent care şi-a exercitat me­seria cu credinţă şi pasiune; el a fost ceva mai mult de­cât un actor de carieră. O soleialitate pioasă Desvelirea bustului lui State Dragomir Azisteafe.—Smor oasele.—Serviciul religios.—Cuvântările rostite. —

Next