Mişcarea, septembrie 1922 (Anul 16, nr. 191-214)
1922-09-27 / nr. 211
. +■ anul XVI No. 211 la ultimele zile au circulat prin diferite ziare tvonuri de natură să alarmeze la chip nejustificat opinia publică. Se pretindea nici mai mult nici ,n k mai puţin Că ne aflăm în pragul mobilizării şi Că evenimentele din Orient atrag necesitatea unei acţiuni militare a României. Ba chiar se preciza şi numărul unităţilor care se mobilizează, atribuindu-se acest caracter concentrărilor obişnuite de toamnă şi pregătirilor militare In vederea serbărilor Încoronării. In privinţa concentrărilor şi a deplasărilor de trupe guvernul a dat de Îndată un comunicat arătând că nu este nimic adevărat asupra unei eventuale pregătiri de mobilzare. Chestiunea este pe deplin lămurită , astfel încât nimeni nu va mai da crezare acestor avorturi. România doreşte pacea mai mult decât oricare altă ţară, pentru a-şi consolida unitatea naţională şi spre a putea reface prin muncă şi prin producţiune o situaţie economică, astăzi încă foarte precară. Nimic nu poate să ne ispitească pentru o acţiune militară care ar tulbura atât de adânc viaţa întreagă a statului şi ar da lovitura de moarte unui echilibru financiar care s’au restabilit abea de câteva luni. Abea ieşit dintr’un război, atât de lung şi atât de greu poporul român aspiră la cea mai durabilă şi Cea mai desăvârşită pace. Şi desigur Că numai ameninţări directe la Însăşi fiinţa Patriei noastre vor putea legitima pregătiri de război. Nu este insă vorba de aşa Ceva. Prin puterea sa proprie, şi prin alianţele Încheiate — cât şi prin slăbiciunea statelor Învinse, lingurile care ar nutri gânduri ostile faţă de cei— , România poate privi cu deplină încredere situaţia atât pentru prezent Cât şi in viitor. Râzboade de cuceriri sunt legate de multe riscuri şi cer întinse mijloace de acţiune. Ele întâmpină rezistenţa îndârjită a celui atacat care îşi apără cu toate forţele cuprinsul patriei sale. Oricât ar flutura ameninţările iredenţilor maghiare şi oricât la sărbătorile societăţilor sportive de peste Tigsa s’ar jura revanşa cât mai apropiată, nu se poate ca ungurii sft Cuteze să atace o ţară de trei ori — mai întinsă, liberă pe toate forţele sale—şi care a dovedit ce poate pe Câmpurile de luptă. Nici chestiunea orientului apropiat nu poate fi de natură ameninţătoare. Dacă războiul greco-turc s’a terminat cu isgonirea grecilor din Asia, » rămâne In afară de discuţiune Că armatele turceşti nu vor ocupa nici Constantinopolul ş! cu atât mal puţin nu vor stăpâni strâmtorile. In acest conflict, deplângând fireşte soarta Greciei şi calvarul tuturor zecilor de raii de creştini căzuţi sub cruzimile hoardelor turceşti — statul român se călăuzeşte numai de interesele sale europene. Atâta vreme cât libera navigaţieprin strâmtori este asigurată — România îşi poate desvolta comerţul său care urmează în cea mai mare măsură calea Mării Negre e fc. Să nu se creadă însă Că ţara noa- Vatra este singurul şi principalul interesat pentru libertatea strâmtorior. Chestiunea aceasta ţine de strajă pe celelalte mari puteri, care au nevoe de libertatea comercială pentru exportaţiunile lor întinse. Ele luptă să rămână pe un picior de egalitate nelăsând ca nici una să se aşeze în mod exclusiv şi autoritar la porţile Medîteranei. In momentul in care se susţine tot mai stăruitor internaţionalizarea stropitorilor, apare cu atât mai puţin posibilă ocupaţiunea lor de către Turci. Forţele şi simpatiile aliate dacă înclină in direcţiuni opuse în ceia ce priveşte războiul greco-turc, nu rămân mai puţin unite şi solidare in a împiedica reconstituirea autorităţii şi cârmuirii musulmane, pe calea care le asigură libera penetraţiune politică şi comercială. România nu are de câştigat nimic amestecându-se în conflictul pentru stăpânirea Constantinopolului. Dacă Anglia se luptă cu alte state pentru cucerirea căilor de comunicaţie a lumii—şi nu găseşte altă soluţie decât neutralizarea celor mai însemnate dintre de — este evident că ne putem bizui pe forţele altor state tot atât de interesate dar mai puternice decât noi, pentru a salvgarda o situaţiune favorabilă nouă şi pentru care nu avem de făcut nici o intervenţiune militară. «88» ÄilÄSSS flU SÄ. 0 ämbäbI $ fadfcM I §p% MBRCURI 26 SEPTEMBRIE 1922 tätimmvac imtfi&ma aw.i'iflttjgiwn« mm st Bani 50 IN ŞAGĂ mmmnmmmmmmmmmmmmmmwBimmmmsm Multe şi mărunte.,. Unele ziare Îşi pun întrebarea : ,Mobilizăm sau nu mobilizăm ?* iar unii ziarişti se şi gândesc la... preţioasele vremuri ale neutralităţii... La Viena se va înfiinţa un oficiu de căsătorie. După oficiul de închiriere era fatal să vie și oficiul căsătoriei. Un ansamblu vienez de operetă, sosit la București, a adus pe celebra subretă Kartousch. Direcția ansamblului, ca sa nu se pue rău cu anumite ziare, n’a mai adus pe renumita subretă Miszi Guenther... Câteva întrebări: — Care e luna cea mai scurtă? — Mai,—fiindcă are numai trei litere. — Când e bine să fii singur? — La o moştenire. * Apropos de viteza automobilelor. Un şofeur mânând cu o iuţeală fulgerătoare, isbeşte pe un pieton pe care-l trânteşte. Speriat şoflerul opreşte maşina, strigând trecătorului :Ia seama !“ Trecătorul sculându-se, întrebă nedumerit: — Să iau seama? Ai de gând să mă mai calci odată? ECOUR1 Solemnitatea dezvelirei bustului regretatului artist dramatic State Dragomir — care doarme somnul vedutei alăturea de Amuzza Romanescu şi de astmul Niculescu, ambii aceştia morţi de refugiu la Iaşi—a dat prilej laşului intelectual la o spontană dar pioasă mamifistisţiune. Artişti, maeştri muzicanţi, pubilaişti şi un public alest a ţinut să participe la această solemnitate, pentru a aduce un omagiu aceluia care a fost State Dragomir. Mâlte apare noul număr al revistei, Viaţa Românească, ca un bogat sumar. Marele economist şi sociolog Werner Somban, profesor la Universitatea din Berlin, se ocupa actualmente de problmeele economice şi sociale din Romania precum şi de problema agrară. Profesorul Sombert, cum am anunţat, va ţine câteva prelegeri in România. D. prof. D. Drăghişescu a publicat in volum o lucrare intitulată ^Partidele politice şi clasele sociale* îa care atacă probleme de actualitate. * Ideea Europeană* care a frecut la numărul 101, publica in acest număr articole semnate de C. R. Motru, Cora Ifimen, Em. Burniţa şi multe note critice şi informative. ATITUDINEA RUSIEI SOVIETICE ■»«*«* «NM» V «avtn - Faţă tie Romania - Am reîev&t ?n numărr.f treent »I ziarului dtBlarftfMo fi suie nt cătră d. I. O. Duce, ministrul tfe externe, in chestiunea ctitadinel României faţă de sovietele ruseşti cari an propus statelor limitrofe ehirstiun®» dezarm&rei. In actif şi chestiune d. Does a făcut decl raţiuni identice agenţiei telegrafice polonez® reproduse şl «?esss&ml „Esho de Pars“. Ministrul de externe al Ro%âal»l ar&tfi că politica statului româa nu este îndreptată contra sovietelor, menţinând declaraţiunea făcută In această privinţă la conferinţa de la Genova. România, a spus d. Duca, este cu când gata să discute cu sovietele orice chestiuni politice şi e economice, în singura condiţiune ca Rusia sovietică să nu mai ridice chestiunea Basars bî®î, recunoscută de Aliaţi ca definitiv tranşată. O stare d elarnitatie categorică. In ce priveşte Basarabia, nu s'a produs Încă din partea sovietelor. Guvernul din Moscova care a propus chestiunea dezarmării in statele limitrofe, avea datoria si consfinţească mai lălăi toate graniţele actuale dintre Rusia şi statele vecine, aşa cum au fost delimitate prin tratate şi recunoscute de AHaţi. Rusia sovietică nu numai eft nu a făcut acest lucru, dar a urmat o politică dubioasă care Inspiră numai neîncredere şi care Împiedică încheierea pactului de neagresiune pe care ea II propune. Informaţii — Asii noapte »'«a Înregistrat două demsri pe linia nortmrnă Chishtaă-Vaslie Lupa Li ora 10 noaptea an tren de cazane a deraiat in staţia Bacbata. Nu a’an răsturnat decit câteva vagoane. Ceva mai târaia un întreg tren de mărfi compus din 16 vagoane a deraiat lângă Staţia Vasle Lupa blocând linia. Din această canei trenat direct Bucureşti Chişinău n’a plecat decât putni la Vasile Lups. Aci probabil că se va face o transbordar. Trenul de Chişinău, care pleacă de acolo la 3.35 pe lips no mslă, sa vi mai pleca, ci se va forma an tren special de lirie largă. După cât se afirmă, nu s’a înregistrat nici un accident de persoane. — Membrii Ligei Culturale a’sa intraniteri sub presidenta arhiereului Iscob Bârlădeana, și a deda ca să seraeze re- Insărarea domniei pământene în apa de 8 Octombrie. — Comitetul pentru ridicarea ba- Stulul lui State Dragomir la cimitirul Eternitatea, mulţumeşte călduros P. S. S. Arhiereului Nacobe Antonovi preoţilor Gotcu, Tricoea Petrovanu şi Stupeanu, corului mitropolian sub conducerea maestrului Dimitriu, d lui M. Codreanu directorul Teatrului şi artiştilor ieşeni, profesorilor conservatorului, şi tuturor acelor cari au dat concursul şi au asistat la pioasa solemnitate de eri de la cimitirul Eternitatea, cu ocaziunea dezvălirei bustului neuitatului State Dragomir. — Pentru a se uşurpa lucrările de normulsare a rinei Băţi-Vaslie-Lupu, a'a suspendat trenul 997 Iaşi Bălţi cu plecarea la ora 4 p. m. Nu va circula de cât un sieg« tren, fi 399 care pleacă din Iaşi la ora 1. Un soldat da la aviaţie, ocupat ca nişte benzină, aceasta a luat foc, dintr’o cauză Sad neeunosemă. Soldatul, care^s’a_aiesjca a fsad grave, s fost internat la spital. — De asta ai au început regulat toate carsoriie școlare secondare. Citiţi «»in «Mişcare»» Conform programarii ananţat, ieri dimineaţă a avut Ioc la cimitirai Eternitatea desvslirea basislai fel State Drsgomir, asseat pe mormântul său. Au luat parte Îs această solemnitate pioasă membrii familie! regratstaîai artist, tot personala! teatralei naţional in fruste aa d*I M. Codrecess directorul teatrului, profesorii şi elevii conservatorului în frânte ca d-1 A. Ciolan director, d-1 P. Pântâtanu prefector judeţanul, d-1 Em. Diaconeeca stator de primar, membrii sindicatdd stariştilor, membrii dornia! democrat şi foarte mulţi admiratori şi prieteni ai defanctori! Servitia! religios a fost oficiat de Arhierect Jacob Bârlădeanu! şi de preoţi! Ţineau şi Stapcanu iar rispansiile a a fost date de coral mitropolitan, condos de maestrul Dimitrie. Pe mormânt s’au depus numeroase coroane. Dupl tarminarea servitain! ftticlos au inceput cuvântările. D-l RUDOLF SUŢU, în numele comitetuie! de iniţiativă care a ridicat bustul nefericitului artist, a vorbit următoare cuvântare: •Dragomire! Tu ţi-ai sfârşit rolurile tale. Acum odihneşte-te după o viaţă plină de sbariUm şi chinuri, plină de amar şi deaUnslLSTa menţi icom odihna ţi o vei avea-o, clipă ce vei ajunge ţinta spre care •i plecat, la Domnezeul tfto. Lang anevoios este dramul da încolo, Insă nu mă Îndoiesc, ta’i vei face. Doar «cort, înainte da a pleca deli noi, din mâna bisericii ai primit mei indele pentru acel dram înfricoşat, ai gustat tropăiţi sângele Domnului. Ca bun creştin te ai mutat dala noi şi ca bon creştin şi ban actor te va primia sânul său directorul teatrala! lamei Întregi cue va şti s&’ţi răsplătească manca ta, •căci numai Ei toate teste, El dreptal şi banal Damneseu". îmi amintesc aceste vorbe din cuvântarea funebră rostită la înmormântarea lui State Dragomir de către A hrcanditul Iospeseu, care şi dânsul ne-a părăsit nu de mult. Aşa 6. State Dragomir a fost primit ca bon creştin aici dej către Dumneaea. Ne-a durut mult moartea lui, a muri inaă e o lege firească. Dar ne-a durut ca mait mai mare, celace nu s’a putut tălmăci in vorbe, că firea eternităţii a rupt firul anal saftet blind, care s’a rdicat deasupra multora ce trec prin viaţă. Copil sărac, născut într’un sat din Basarabia, a avut acelaşi cephărie tristă, cum a trecut flămând printre băncile Universităţii şi cam s’a stâns din viaţi, dureros de trist. Şi dacă ar avea puterea să ne audă, tampane că fi după moarte, am umblat pentru dânsul, cerşind de la instituţie la taantaţie, spre a strângă lesn ca bani şi a-i ridica acest modest bast pe pe care’l vedeţi. S’a întâmplat câ ne a fost profesor de filosofie la liceul naţional şi că printre clevic sil şi si nomete şi director şi teatrami din isii şi actariai primar al oraşului, cărora cerând de no ajutor, am isbntit In sfrigit şi vedem înfăptuit acest bast. Dacă State Dragomir ar fi fost cei de pe urmă politician sau an bine mărit om de afaceri, cu siguranţă că i se ridică prin subscripţie publica a doua şi după moarte an bust. Dar aşa State Dragomir bietul n’a fost decât un profesor de fiosofie la iicen, profesor la Conservator, anist dramad, stabit, literat, amor dramatic şi om de o canari rară. State Dragomir pe deasupra a fost aceia care niciodată n’a umblat nici după bani, nici după glorie. Ca asemenea calităţi, cu talent, mare era sortit să n’aibă noroc in viaţă. Acel cari i’au supărat, cari i’au pricinuit vre no rău, i’ au visat de ogar după moartea lui Drago, mir deşertacionea faptelor lor, pentru an singur şi puternic motiv: pentrucă Dugomir mărind afisat o dâră luminoasă In urmă-i. Domnule Primar, in numele comitetului da iniţiativă, vă predau modestul bust, menit să nemurească figura senki a vrednicului român, care a fost artistul profesorul şi publicistul State Dragomir. D-l EM. DIACONESCU, stator de primar, mulţumeşt comitetului în numele Comuna I î şi pentru această operă şi exprimă omagii pentru memoria artistulu! şi profesorului State Dragomir. Au mai sosiit cuvântări d-nii: A. GHIŢESCU, din partea foştilor elevi ai lui Dragomir, la clasa de declamaţie; dl St.BRABORESCU din partea artiştilor societari, d nul Em. MANOLIU şi C. B. PENEL din partea foştilor societari; d-l A. CIOLAN din partea Conservatoriloi. D. M. BORCEA, în numele clubului democrat al cărui membru era defanctul, şi rostit următoarea cuvântare: Când reprezentanţii cei mai autorizaţi a celor două teatre naţionale, ai presei, ai învăţământului, ai foştilor elevi, ai Hgei culturale şi o vechei metropole a Moldovei, vin si îngenunche la mormântul lui Dragomir şi să-i exprime sentimentele lor de frumoasă amintire şi recunoştinţă, pentru activitatea sa atât de rodnică desfăşurată pe aceste multiple tărâmuri, partidul, căruia el a aparţinut, nu putea să lipsească de la această scăţătoare manifestaţie şi prin glisal mea vine să aducă cel mai pios salut, aceluia, ce după o activitate supraomenească şi desăvârşit de rodnică în templul artei, la catedră, şi în arena politică, a reuşit în fine, să-şi asigure un cămin propriu de odesâ, în sceat sapele parc al „Eternităţii“. Suntem dintre acei ce ne vom varai lacrimi la mormântul lui Dragomir, ci vom înălţa îmaari de slavi la memoria prietenului devotat şi patriotaici desăvăşit. Dragomir era un fruntaş îa partid. Iar dacă partidul din cauza frământărilor şi a crimelor prin cari a trecut, na a pătat ai pani pe amiral sla angsion strălucitor al unei demnităţi politice vremelnice, el străluceşte mai puternic inciunde noastre prin admirabilele sale calităţi sufleteşti. Euteaiasmat, cinstei lui desăvârşită, cultura sa vestă şi acel nesecat favor de patriotism, ne revendicăm prin ei, ca cel mai acurap patrimonii. Acestea li dădeau lui Dragomir acea strălucire politică şi astfel Înarmat, el lupta ca convingere, ca autoritate şi aşa se evidenţiază personalitatea sa. Dar cel mai însemnat act politic din viaţa lui Dragomir, este acea frumoasă şi grea faptă pentru întregirea neamului, dusă cu acea pasiune de care era el capabil şi de care-şi pot da mai bine seamă, numai acei ce l’au canoscat. A fost un luptător desăvârşit cu cuvântul, cu scrisul şi cu fapta. Şi Dumnezeu i’a răsplătit şi i-a ajutat să-şi vadă visul cu ochii: unirea tuturor provinciilor surori, pe cari ei le apotepsase de atâtea ori pe scena teatrului nations!, sădind atâta speranţă în inimile noastre. î^De aceia toţi acei cărora tu le-ai fost tovarăş de luptă şi de suferinţă, Iţi zic : fii fericit în modestul tău locaş din această frumoasă grădină în care curând sau mai târziu te vom urma şi găseşte o mare mângâiere, căci nu departe de tine, odhneşte domnai de veci, şeful tin, marele patriot Dimirie Grecians, sub amtrul conducere ai ştiut să fii un aşa de strălucitor luptâtor al cauzei naţionale. * D. C. SÅTEANU din partea „Sindcatului eurişilor” din laţi a rostit următoarele: Eternizarea în bronz a chipului sărmanului State Dragomir, a cărei viaţă cei puţini cari l’au cunoscut mai îndeaproape, o pot asemui ca viaţa sbiciumatia „Sărmanului Dionia‘‘”este un înveles mai adânc decât simpla dar pioasa solemnitate a clipei de acum. P teatru cei mai mulţi dintre noi această solemnitate evocă amintiri în cari se reflectă o parte din epoca de aur a artei şi culturei ieşene. Căci momântul în jurul căruia ne-a adunat o iniţiativă inimoasă, odihneşte în el pe unul dintre marii idealişti ai acestor vremuri, pe unui dintre aceia cari cu uvâatul tinereţii şi cu focul sacru al artei a ilustrat scena les ani timp de trei decenii, tăind brazde adânci in ogorul teatrumi românesv. State Dragomir n’a fost un timpiu profesionist de talent care şi-a exercitat meseria cu credinţă şi pasiune; el a fost ceva mai mult decât un actor de carieră. O soleialitate pioasă Desvelirea bustului lui State Dragomir Azisteafe.—Smor oasele.—Serviciul religios.—Cuvântările rostite. —