Mişcarea, decembrie 1922 (Anul 16, nr. 265-291)

1922-12-01 / nr. 265

■4 r * . Y ✓ # * m ngrisit nisim las Partidul țărănist a căutat în Congresul din aceste zile să-şi fixeze punctele programului său poltic, urmărind în acelaşi timp o manifestare de natură a influenţa cât mai mult opinia publia In favoarea organizaţiunii sale. Docuţiunile care au urmat, părerile formulate şi votcile congresului, rămân deocamdată primele documente prede asupra atitudii teoretice a partiduul ţărănist—pentru că până adun numai lupta electorală şi sistemul de a se presenta la Parlament au educat pe oricine, în ceea ce priveşte practica politică a ţărănismului, la fata unei figuratiuni In Care elementul propriuzis ţărănesc era foarte restrâns, personalităţile din statul major al partidului şi-au profilat rând pe rând atitudinile, competinţele şl părerile, de o natură foarte divergentă. Ia ginere s’a căutat imă stabilirea unei oare care armonii, pentru a latări Încrederea partizanilor şi a Împiedica punerea chestiunilor Care puteau să sdrandue iatr’a devâr Conglomeratul politic al d-lor Lupu ş! M h iUche. Prin graiul oratorilor fă! numeroşi, partidul ţărănist s’a arătat gata să purceadă pe toate cărările politicei sociale, naţionale, conservatoare, internaţionale, etc., cât şi să adopte pentru principiile constituţiunii României Mari, cele mai înaintate formule teoretice din tratatele dreptului politic. Astfel arsenalul de principii rămâne foarte bogat şi gata si ofere partidului ţărânist, arme pentru oricare împrejurări, orl-care categorii de Interese, fe şi contradictorii. De altfel char când un tot s’a produs asupra vre-unui măsuri cu caracter de moderaţiune, congresul s’a aranjat In aşa fel pentru a „da impresia“ Că sentimentul adevărat puternic şi de viitor este tocmai de opinia contrară. Deocamdată, pe tărâmul politicei săteşti d-l Mihdache de pildă... şi a găsit un concurent nou, pe dl dr. Pathon, Care nepu’âadage Instala încă la oraş se grăbeşte să strămute marxismul la ţară... Deşi s’a agitat la mai multe rânduri noţiunea „păturilor muncitoare“ contopit Ca element orăşănesc în rândurile partidului ţărănist—deşi cu acest prilej numele d-rului Lupu a fost pomenit cu sinţenie—muncitorimea char şi „sui-generis“ nu a dat nici un semn vădit al prezenţii sale. Rămân intelectualii şi profesorii universitari... Dar acesta neavând nimic specific ţărănesc—cel puţintr’o mai mare măsură decât partizanii altor credinţe politice —congresul de la Iaşi a stabilit în mod evident că partidul ţărănist „nou“ „de ce- să“ şi chiar „de rasă“ reprezintă o grupare constituită pur şi simpu de oameni politici de profesie la vederea Cuceririi puterii. In acest sens au şi vestit începerea luptei pentru răsturnarea regimului. In fruntea acestei grupări sunt atâţia „foşti“ cu ambiţiuni satisfăcute sau nu, într’o mai mare sau mai mică măsură, încât partea nouă pe care o aduce ţărănismul in viaţa politică este cel muit specularea cu un succes tot mai scăzut a nevoilor şi resentementelor ţărăneşti. Prima încercare de a da un Corp doctrinei ţărănismului a fost îndestulătoare,pentru a-i vădi inexistenţa în acelaş timp s’a văzut că imposibil de a rosti şi formula ca un Crez poetic şi’o directivă pentru viitor atâtea concepţiuni răscolitoare, nedrepte şi periculoase cari i treţiu realitatea şi practica politicii partidului ţărănist. Singurul punct efectiv câştigat în Congresul de la Iaşi, a fost reintrarea in Parlament. Cu dosebire aCum când ţărăniştii pretind a impune ţârii un proect propriu de Constituţie, discuţiunea parlamentară va fi de natură a lămuri de care parte sunt concepţiile cu adevărat democratice şi naţionale a drepturilor Cetăţeneşti. Căci mai presus de orice speculaţuni teoretice şi de imbtaţiuni ale unor popoare cu o altă istorie şi o altă organizare, se impune ca aşezimântul fundamental al ţârii să-i garanteze dezvoltarea ca pacinică şi sănătoasă pe baza principiol de naţionalitate şi de ordine socială. Guvernul francez $i chestiunea reparaţiunlior Paris 28. (Ridor). Eri s’a finut la Eiyréd o importantă conferinţă sub preşidenţia d-lui Milerand. Au asutat miniştrii Maginot, de Lasteyrie, Rothel, Le Troquer, d. Birthou şi mareşalul Foch. Guvernul se ocupă actualmente să precizeze politica ce o va adopta relativ la problema reparaţiunilor şi pregăteşte un plan de acţiune, care va fi supus de d. Poincare colilor săi din Italia, Anglia şi Belgia în cursul întrunirii preliminare, care va preceda conferinţa de la Bruxelles. Guvernul francez va urma teza susţinut de d. Poincare la urma conferinţa din Londra şi in consecinţă nu va pnmi ca obligaţiunile Germaniei să fie micşorate câtuşi de puţin, de cât numai cu condiţia ca Germania să dea garanţii serioase ca ori care diriitor. Intr’adevăr, aceste garanţii ar fi pentru aliaţi o sursă imediată de venituri. Ele ar forţa Germania să execute căt mai curând obligaţiunile sale, pentru a scăpa de ipoca ce ar greva-o cât timp nu va executa obligaţiunile sale. Se zice că guvernele aliate ar cere Germania să exploateze anuuite resurse fiscale ale Relnului. Această propunere a fost făcută în August la Londra de dl Poincaré. Elina Teodorici, marea noastră cântăreaţă care a purtat faima cântului românesc prin Europa şi Amerca, a revenit în ţară. Ea se află la Bacrişti în interese familiare. Numele matei artiste de operă evoacă amitiri glorioare din trecut, şi implicit succesele celorlalte mari cântăreţe: Nuovina şi Duria, despre care ru mai ştim nimic. el Compositorul Ardriescu-Scheletti a scris un biet pentru un text al MS. Regina Mafia „Visătorul de Vie. Cu priisul audiţei muzicale a fHarmonieri „Enescu“ M.s. Regina Maria Şi-a exprimat admt aţenta pentru frumoasa compozițiune a diul Scheitti. ! Părintele Lucaciu Teiegraful ne-a tranimis ieri o știre purero&să. La Sata-Mare, unda trăia retras In timpul dia urmă, a Inhis ochii pentru vecie, Ilarele luptător pentru dssobirea Ardealului, părintele V*s le Lue^eiu. Știrea a fost primită di guvern in taorati&tu! In ears se dech dea none sesiune purh nuntarS Cernere şl Seuittai an ridicat şedinţele in semn de doi u. In sediu* di Ieri a Camerei, di m'ni tru Mârzescu a «dus din partea guvernului omi*glul pe care li l ne-meritează arm jria lui Luc ciu. Căs! marele luptător care a fost părintele Lucaeiu, a iu it parte vie nu numai la toate mişcările românilor de pisto muţi, îndurând toate euferinţste şi asupririle, dar a fost unul dintre marii luptători ai cauzei naţionale pentru întregirea neamului. De la isbucnirea războiului mondial, părintele Lucaciu a dat printre primii luptători cerând intrarea In război alăturea de Aliat9. El a purtat credinţa aceasta 8 ântă prin Ardeal şi vechiul reget, luând parte de la acţiunea naţională pentru strifcin ui m rai Ganzt. A avut m»ă fericirea de a-şi vedea ‘n’iptniî vfcul măreţ pe cartea natrit din anii tineri efloâ la bătrâneţe ş! a vedea Româna Întregită. Ca această supremă mulţ•mire sufletească, după un istoric rai?» «fiu, păr întâie Lucaciu s’a întors în Ardeal unde a propovăduit ciment rea unire! pentru vzele. Parintul* Lucaciu ri mâ *8 © figură deosebită în sort a mişcărilor naţionale din Ardeal ca şi în lupta pentru realizarea idealului scamp tuturor românilor. Direcţia generală G. F. R., la Ministerul de Interne şi pe lângă d. ministru Gh. Mârzescu, spre a se da o de precis Raionalei Cernăuţi să pună la dispoziţia primăriei Iaşi, vagoanele necesare aprovizionării cu lemne. Cu toate cele expuse mai sus, se vede prin urmare, că lipsa de lemne este datorită unor cauze de ordin general, unor cauze de forţă majoră, si ntet de cumiglenţei sau nepriceperea autorităţilor comunale, caii din contra, au luat toate măsurile dictate de împrejurări, ca această situație să înceteze cât mai curând, d. a. E CIUTARE CRIZA DE LEMNE Pentru aprovizionarea oraşului, primăria a contract îe timp cu diverşi furnizori, însemnate cantităţi de lemne. O mare parte din aceste cantităţi aut fost aduse în Iaşi. Dat fiind însă vremea nefavorabilă din ultimele săptămâni, în special ninsoarea, ce a căzut în regiunile muntoase, furnizorii s’au văzut in imposibilitate dar mai aduce vre-un transport de lemne de la pădure spre a le depozita in gări. Aceasta este o cauză pentru care nu se găsesc depozite în mat nici o gură din copt insul Moldove!, aparţinând Regionalei Nlaţi. In aceasta grea situatie, primăria a recursa măsuri extreme, pentru a putea satisface urgentele moot, trimeţând un delegat in Bucovina, însoţit şi au un reprezentant al depozitarilor de lemne. Aci, delegaţia a avut de întâmpinat dificuităţi din cauza preţurilor fantastice ce se oferă depozitarilor din Bucovina, Galaţi şi Chişinău, unde dea semeni este mare criză de lemne. Cu toate acestea s’a putut contracta o cantitate de două sute vegoane. Această cantitate, sar putea aduce de îndată la Iaşi şi ar ficel puţin pentru moment—suficientă primăriei şi populaţiei. Alte dificultăţi însă s’au loit. Cu toata inzistenţele d puse în nenumărate rânduri de către primăria oraşului Iaşi, Direcţia Vil R gonala Cernăuţi, refuză să pună vagoanele necesare la dispoziţie. Faţa de toate acestea, d. Const. Tomat rtînoind cererea către R-~ gionala Cernăuți, a intervenit cu toata energia și la București. 1° CRONICA LITERARĂ „DIN LIRICA ARMEANA“ Sub titlul acesta, noua editură »Cultura Naţionala“ publică in coacţiunea intitulată „Literatura Universală“ ce apare sub îngrijirea d-lui profesor V. Pîrvan, un ciclu de traduceri libere din poesia armeană, absolut necunoscută în literatura noastră. Seria acestor volume, elegant imprimate şi cartonate, ne aminteşte frumoasa colecţiona germană apărută acum ciţiva ani la Berlin, intitulata „Literatura* şi pusă sub îngrijirea criticului danez O. Brandes. Prin această comparaţiune înţelegem că colecţiunea „Literatura Universală* a luat un exemplu estetic bine ales: [rămâne ca şi selecţiunea operele să fie la acelaş volum. Volumul „Din Lirica Armeană* este absolut original pentru lectorul român, care ia cunoştinţa pentru prima oară de existenţă acestei literaturi. Studiul introductiv al publicistului armean Dr. Ciabuşian, reliefează voaloarea liricei medievale armeneşti, cu aprecieri personale de ordin etic şi de caracteristică naţională şi în acelaş timp cu aprecierile făcuta de poetul rus Valeriu,Brlusov care a cercetat mai Îndeaproape valoarea poesiei armeneşti. Briusov caracterizează astfel această poesie: „In cintecul popular armenesc nu găsim asprimea cintecelor scandinave, hrănite de marea rece şi cerul de plumb: el respira căldura Sudului şi luxul Orientui. Nu găsim in cintecul armenesc melancolia şi naivitatea cintecelor ruseşti compuse in zilele de copilărie fragda ale poporului rus, in ca se simte o maturitate mult mai mare a poporului aruncat încă din lagănul său, înmijlocul naţiunilor celor mai civilizate”. Publicistul armean Ciubuslan arată in Studiat sâu introductiv că in poesia medievala armenească domină ideia creştinismului şi că din epoca cea mai veche s’a păstrat o colecţiune de cintece religioase, iar din timpurii« păginismului datează poesia trubadurilor armeni, adică poesia populară armeană, din care aducătorii, d-nii Mircea Gheorghiu şi Gr. Avakian, au ales unele in volumul amintit, lată un sonet religios, primul cu care începe volumul, datorit po talul armean Nerses Snorhall, mort la 1137 şi considerat ca unul dintre cei mai mari poeţi ai bisericei armeneşti. Poesia este intitulată „Tuturor celor Morţi:* Când din trompetă va sună un inger Chemând la Judecată ’ntreaga lume,— In ziua aceea, Doamne, pe toţi să-î pomeneşti Ca aflaţi şi morţi de rând sâ odihnească ’n pace Şi când din Răsărit ca gloria de aur icoana Ta va străluci, stăpână pe 'ntuneric In ziua aceea, Doamne, pe toţi să-i pomeneşti Ca sfinţi şi morţi de rând să odihnească ’n pace Tu Cartea Tainei celei Mari Ţi-o vei deschide ’n faţă Şi carnea se va’nflora pe trup de adâncă teamă.— In ziua aceea, Doamne,pe toţi să-i pomeneşti Ca sfinţi şi morţi de rând să odihnească ’n pace Volumul „Din lirica Armeană, prin conţinutul lui ca se succede in ordinea cronologică a manifestărilor literare, instituia o mica antologie a poesiei armeneşti. Traducătorii, cu toata greutatea traducerii, au selecţionat poesiie, pentru a prezintă cetitorului un aspect generic, o adevărată antologie a acestei poesii, care pentru noi pare exotică, dar de care s’au ocupat savanţi streini, ca academicianul rus N. I. Mati, poetul rus Brinsov, publicaţiunea franceză „L'Image* poetul polon Polonschi, vorticul şi iatoticul literar Jacques de Morgan ş. a. Iubitorilor de literatură frumoasă şi poesie adevărata, traducatorii au făcut un real Serviciu, dindu-le prilejul de a cunoaşte, prin acel volumaş, caracterul şi valoarea poesiei atmene. Araid — Dărniciei 26 a. c. a avut Ioc?o coaafătuire la Ţigăaaşi a unui naiuri de învătăiOii, S-D presldeu|i* d-lui inspector țcoi*r SiChe.aiss.u. h*ă dUcuiai ș fo.ti.uiat programai ccrcnnior culturaie şi s’a dat instracţiUni relativ ia modul cum să-şi îndeplineaa^ă rolul comitetele de construcții falate. J^liJa^^MionnldljilJ^ CMtoelIle statului, Inflaţionea monetari sl lipsa de numerar Am arftit la unul din numerile trecute că D-l Vasile Sassu, Minim ul Industriei şl comerțului, dispunând ca toate fondurile acelui departament, rimase necheltuite si fie vărsate teraurului politic a constatat ci aceste fonduri se ridcă la fantastica sumă de 527 milioane, deci peste o jimatate de mia doar totalul fondurilor ciublte sau angsjate de foştii minștrii ai indaatriei și comerţului ddla plecarea partidului liberal sunt de un milard. La un buget ca al nostru "care abia acum a atras suma de 12 miliarde, aceste sume reprezintă unui din principalele venituri şi ele „sufort cheltuite In familie“ şi necontrolate de nimeni până a venit un om ca D-l Sissu să pună capăt acestei stări de lucruri şi să denunţe opiniei publice pe toţi „acei ce nu muncesc dar se îmbogăţesc“. Este sufleat să reamintim numele exminiştilor ce au trecut pe la acest departament, pentru ca publicul să cunoască şi care sunt vinovaţii. Hibrida înjrebare a „democraţiei postbuce“a avut pe d-l Bontescu, iar regimul „cinstel“ pe audientul cursurilor D lul N. Iorga dela facultatea de litere—improvizat ca Ministrului Industriei—pe D-rOtav Tăslăuanu. Nu mai amintim iatericatele ca are D-rul General Averescu, Agetoism etc. Acestia sunt oamenii care au colaborat si au pstronat „îanuzianea" banilor statalii la anumte pungi particulare. Trebea să reamintim aci ci acel care a desfinț it pentru prima oară aceste fondări speciale, așa numite extra-bugetare ce au exisat intr’o vreme și inaime de război a fost tot un ministru liberei, regretatul Emil Constiescu, care le-a încorporat in bugetul ordinar. Dar surâdea prea martora perspectiva sosuagerei pe la controlul parlamentului, acestor sume deturnându-le de la scopul pentru care au fost create. Aşa că a au loc să servească creerei de şcoli, de expoziţii industrial, etc. vedem aceşti bani Intraţi pe mâna „Banii Ţârăceşi “ şi a altor instituţiuni ce nu le-a restituit nici pâni In ziua de azi—sau in busunare particulare păstrate sub anonimat şl cărora li s’a perdat urma. Dar acesta este un singur capital.—Câte altele vor mai fl de a căror urmă se va da, dar numai sub un regim ca acesta care a dat dovada capacitXţii şi a cinstei. Care sunt rezultatele acestor fapte ? a) Frustarea statului cu aceste sume care ar fi fost cheltuite pentru scopuri utile. b) Mirirea circulstlscei monetare fără a fi impusă de o activitate etemico-f naaciarX. c) Sustragerea acestor bani, menitei lor circhistorii Aceste lucruri rant evidente. Acum să vedem cum situaţia aceasta a contribuit intr’o mare măsură la ivirea unei ade crize—lipsa de numerar, lafiaţiunea monetară şi lipsa de numerar icni douX fenomene contrarii ce par a se txTude şi totuşi ele coexistX la t*rX îs noi. Toţi susţin, şi im avut ocazia să arătăm că una din cauzele lipsei de numerar este datorită ţărănime! care cap taikează bina! fXră a-i reda circulaţiunel In acelaşi măsură. Orice ban investit în comerţ sau ladastre nu este ssstras iwnlret lai circulatorii. In timpul implicit a! ciclului circalator î să, o mare parte din bani litri și la mini igricuitoilior. Agricolta i «nod cea mai puternică bază creatoare ds bacuri este e.ermntui care tezaurizează lestmi fără a-1 repune in circa at!u«6 In sedasi măsură. In specid țărănimea cu lipsa ei de pregătire economică, nu are capacitatea de a acumula noi banii, a lubucăcaţi utile joi agricol, a-şi perfec.toaa instramntele de mană, repupând astfel la circulaţie moneda, care trebue să fie numai un mijoc pentru a- şi mări patrimoniul material. Pentru ei benat ese ultimul scop şi odată ce le Intră îa mână, cu mare greutate îi repun In circulaţie. Datorită acestui fapt o parte din numerar este scos din circulaţie şi Intră la mâna ţaran lor. In aceasta privinţă D l Vintră Brătianu a găsit soluţia fericită cereva pompe necontenit numerarul iaactiv din mâna ţa mniior. El au fost obligaţi să si plătească Intrgral pământul pentru a 11 se elibera ihiul definitiv de Împroprietărire. Aci Iută este local « arăta şi o ală cauză a lipsei de numerar — pentru care