Mişcarea, februarie 1923 (Anul 17, nr. 23-45)

1923-02-01 / nr. 23

ANUL XVII No. 23 UN LEU NUMĂRUL w» ammwt«t»matOS^m mmmmmmmmmft» m, «w*» «w» & $ife§saj^$s®ä wsaf «wmflet* "& «9d68f$* ACTItimilABUBINIAEI la corpul ziarului la ultimele ştiri telegrafice, publicăm rezumatul dezbaterilor Şedinţei de ieri a Camerei. Evenimentul însemnat, a fost anunţarea luptei extraparlimentare de către d. dr. Lupu, neastâmpăratul opozant şi veşnicul căutător de manifesaţiuni politice senzaţionale şi agomotoase. Prin urmare opoziţia Înţelege să desfăşoare o acţiune polticâ in afară de parlament. Dar să nu uite că o luptă politica extraparlamentară nu poată fi num*! In rot»rea scandalului ds xtradâ. Cf diopotrivă ea trtbue să desfăşoare înaintea masselor largi şi sănătoase ale ţâri, toate chestiunile In discuţie, pentu a ridica părerile din lumă, şi voinţa publică din Corsvngere des interesată. Ia faţa unei astfel de acţiuni, noi nu ne-am da in lături. O de câte ori poate fi vorba de lămurirea sinceră şl cât mai largă a principiilor Care ne călăuzesc doctrina—şi a ţelurilor care ne Însufleţesc acţiunea, suntem gata să primm orice discuţie, şi să ne supunem verdictului acelui judecător, din sprejnul căua ne-am împrospătat întotdeauna puterea : poporul. Dar poporul, In massele lui largi, Cu deosebire 11 elita Iul mo iasă din expeilunea superioară a naţionaltâţii sale, care nu poate fi decât Însufleţită de şpriţul da ordine şi demnitate. Căci impotriva agstaţiunii terburătoare şi anarhice, sunt nu numai mijloacele de aparare care stau la îndămâna autoităţii de stat, dar este sprijinul iubitei nor de ţară care întăreşte autoritatea paznicilor ordine! publice şi Ie susţine braţul ori când ar fi nevoie. Fie că d-l dr. Lupu, va medita serio», cu»intele Primul M nistru Care de Îndată a ţinut sâ-1 ramat cască asupra luptei extraparlamentare,—fie Că opoziţia mică sau mare va încerca ş! această acţiune, paridul libera! este gata să prmeasCâ ori-Care situaţie având convingerea nestrămutată in isbândâ. Şi nu fabânda uşoară, pe Care ar da-o Insuccesul agitaţiunilor violente, Infructuoase şi sterpe, reprobate de ori-ce cult românesc şi căzând sub imperiul legilor se garantează ordnea publică. Dar isbânda pe care o dă lupta de propagandă şi de Convingere, triumful faptelor de astăzi şi de ieri — cunoaşterea mai deosebă decât alţii a nevoilor şi menirii neamului acestuia—şi conştiinţa că in momentul de faţă răsraunderea neimpărţită a viitorului apesă pe umerii noştri. Dacă vom cădea sub povara acestei sarcini,nimeni nu va întreba de ce. Dar se va arunca o mustrare veşnică asupra acelora Care trebuiau sa păstreze forţa organizată a ţării şi să-l asigure impotriva duşmanilor din Ruşu sau din afră, conştienţi sau nu, unitatea sa politică şi legală, chezăşie a unităţii naţionaliste sale. Opinia publică va şti să aleagă Ceea ce isvorăşte din resentimentele politicei trecâtoare—de ceea ce ar putea intr'adevăr atinge marile interese ale neamului. Şi în chestiunea Constituţiei credem a fi de partea acstor interese pe care le sprijinim şi le servim cu conştiinţa românească. PĂRERI Şl FAPTE Dn JBRNAL DI UStll — Amintirii*» d-iul Cons. Cant. ,t*nn vroage şi columi". Literatura abundentă ce s’a consacrat războiului nostru şl vieţii ostăşeşti din tranşele şi de pe fronturi, a mal contenit,taci in primii doi ani de la încetarea luptelor am avut o adevarată invazie a cărţilor cu acest conţinut, scrise cu sau fără talent, dar din necesitatea sufletească de a comunica altora ceea ce autorii lor au trăit şi simţit.. Cu excepţiunea unor lucrări de specialitate militară sau a jurnalelor de război scrise de literaţi cu autoritate, cea mai mare parte a cărţilor imprimate sunt lipsite de valoare, ele putând avea cel mult un caracter informativ. Acest specimen de literatură a banalizat aproape orice scrieri identice şi în ultimul timp librăria noastră n'a mai semnalat asemenea apariţiuni. Iată însă că editura »Cultura Naţională* printre noutăţile ei, ne oferă şi o carte de amintiri din timpul răscolului: »Prin viroage şi coclauri* scrisă de d. Constane autorul premiat al Academiei Române pentru opera sa din timpul campaniei noastre in Bulgaria din 1913 ,Amintirile unui boleric*. Scrisă cu avântul tinereţii sufleteşti, cu un isteţ şi vioi spirit de observaţie, şi intr’o formă literară aleasă, această carte a d-lui Const. Gane instituie nu numai o lectură interesantă pentru cunoaşterea episoadelor epopeice din campania anilor 1916—17, dar ea oferă şi savoarea unei opere literare la a cărei valoare contribue în primul rând sinceritatea absolută a notelor şi impresiunilor, şi în al doilea stilul viguros şi forma litarară originală. k. Însăşi tonul profund vibrant din cuvintele pe care autorul le adresează cetitorilor, deşteaptă interesul de a ceti in întregime şi pe neresuflate volumul »Prin viroage şi coclauri*. Căci iată ce întrebare Îşi pune autorul, în prefaţa cărţii: »...De ce imi place mai mult decât cea mai maestrica cântare, drângănicul monoton al unei vechi romanţe naţionale şi de cât cea mai bogată orchestră, fluerul şi cobza ? De ce’mi sunt dragi obiceiuiri bătrâne, făclia de paşti, Steaua şi Irozii? De ce’mi plac crocici prăfuite, vechi ispisoace cu slovele lor încâlcite, lespezi de morminte, uşi de biserici, trecutul nostru dureros, mai mult decât trecutul lor glorios,—ai lor, ai tuturor ! De ce, din îmbinarea atâtor culori, imi place mie numai una, acea roş, cu galbăn, cu albastru ?*. lata cum Inspiră, cu atâta înrâurire, autorul acestui jurnal de pe front, dragostea adevarată de ţara şi de neam—şi iata de ce această dragoste firească, mascută, a dat acel avut sufletesc pe care-1 găsim în volumul „Prin viroage şi coclauri*. Această carte agreabilă, plină de sanatate şi viaţă românească, o recomandăm in primul rînd acelor care au luptat pe fronturi,—şi in special pe fronturile Moldovei Ei vor retrăi clipele de odinioară şi vor trece pe dinaintea unor tablouri pe care le-au văzut dar pe cari nu le-au putut reţine ca autorul acestor impresii. Mulţi luptători — de la general pănă la soldat—îşi vor vedea numele tipărite, prinse în situaţii demne de reţinut,—iar marea masă a iubitorilor de literatură va ceti o carte de artă simplă dar onestă, instructivă dar folositoare, pentru cunoașterea psihică a răsboiului. ARALD Noul decan al Baroului Capitalei — istrate Micescu — U Emile alegeri dia bsrool ds Ilfov ta its,,aa camele chai istrate Mfaescc. Priatre cele mal de fruste elemente dia generați* t&nirft, d-l »sîrste M!cfs:a s,a ridicat deodată, pe toate fărâmaftile enor activi ăl! sleise. Profesor reputat, orator politic de o clasică înălțime, avocat distins —rând pe rând cons acr»rea catedrei, a parfumet tăiai și a cam la armă a baroului vin să-i «daci an meritat omagiu. Cel mai select, mai independent și mai libkor ai tsientasci dinte toate corpurile consînciîe, a decernat a*tfel d-kti Mice sa locul de cinste, pe care ţi l-a câştigat foarte repede prosti’o mancă «leasă ce s’a impus iuturor, pentr-c! era superioară şi modestS. 1 jNe b~cu ăm de inimă de acest nou succes al unui om pe care ne am deprins a] întovărăşi ca o deosib fa simpatie în toate manifestaiile sale publice şi care aduce puternica contibuţia a personalţii saie la activitatea legislativă politică şi socială a vietnadlor de astăzi. V. B. — Atena.—Directorul ziarului »Catime- Mk d. Craniouk *, care fusese arestat sub învinuirea ca a indus opinia ub.kă din Geck îa er.areasupra evenimentelor din Asia Mică, inf aenlat fiind de fostul regim, a fost, pus In libertate. Guvernul revoluţionar a renantat de-al mai trimite in judecată. IN JURUL NOUEI CONSTITUȚII Opera Partidului Liberal. Decretul din 1919. Drepturile evreilor a fost recunoscute de toate partidele politice. Ce prevede textul din noua Constitutie. Incetofenirea elementului evreesc din vechiul regat, este opera guvernului și partidului liberal, consacrată prin decretele din 1919. Această încetăţenire a găsit aprobarea întregului popor român, şi a tuturor partidelor politice, care a'au folosit de decretele din 1919 şi cari în altgerele ce s’au efectuat de atuncea pănă azi s’au ales cu voturile cetăţenilor evrei. Şi guvernul prezidat de dnu Maria Vaida, şi guvernul dlui general Averescu, ca şi toate celelalte grupuri şi partide politice, au obţinut ş1 alegeri voturile nouilor încetăţeniţi. Defunctul Take Ionescu s’a ales ca concursul voturilor evreeşti. Tot astfel d-ndl Marghiloman, Iorga, ţărăniştii, independenţii, etc ; iar alţii, în alegerie din urmă au luptat în alegeri în cartel cu acel „bloc” despre care s’a vorbit la timp. Prin urmare şi poporul şi partidele politice au primit decretul de încetăţenire a evreilor din vechiul regat şi au căutat să atragă, politiceşte, pe noii cetăţeni, ceilalţi evni din teritoriile alipite venind cu drepturile ce le au avut înainte. Guvernul şi partidul liberei consequent politicei sale democrate şi cu adevărat naţionale, procedând la alcătuirea nouei Constituţii a României Mari, a înscris aceste drepturi, pe cari nineni cu excepția provocatorilor i — nu le mai poate contesta. De aceea în antreproectul Constituției, s’a înscris un articol nou (art. 133) care cuprinde următorul text: Art. 133 (apt) cuprinde o dispoziție privitore ie cereai*evielior, dispoziție ca e sr fi fost nul la locul ei la art. 7. Condiţionea cetăţeniei şi supuşenie! israeliţilor a fost reguata la Români»: 1) prin legile antenna e art. 7 Cin Consii n ie m. dificat ia 1879; 2) prin decretu -rege din Septembrie 1918 care pre edea natarei zna pe categuii (Guvernul Maghiroman); 2) prin decremLege dn Decembrie 1918 care de«fiinţeasă cangorilie $1 admite in cetâţenirea acelora cad vor dovedi la instanţe judecătoreşti că sunt nă«cţi la ţară şi Es’ao fost »uriaşi cuini Stat străia (guvernul Băii»n&) 4) p in decretul-lege din 22 Mai 1919. E privitor la evreii din fortat regal. El cere o declamaţie da voinţă madfematâ cu ori cari termene, ca două coadi|ioai: naştere In ţară lipsă de posesie străină (guverne! Brătian« , D. Phenkyde, primi ministru, ad-interim). Disposiţia an. 7 al Tratatului Aliaţilor ca Romăata prevede recunotşerea ca shpufi de plin drept şi fă ă nici o formalitate a evreilor locuind în toate teritoriile Româidei şi ceri »na pit a se prdeva de nici o slîă naţionalitate“. Cuvinteie acestea duale Ispica ideia că nu pot beneficia de «cesstă dispoziţie evreiicari too sapişeale străină. Iar prin cuvântul »locuind" se înţelege o locuinţă stabilă consecventă. In ssbcomidn şi la comisia delegaţiilor Camerei şi Senatului s’au susţinut două propuneri: s) Aceea dia anteproiect, după cutt s ut »apeşi români ţi fără nici o sită formanta e orice pmotma darnic liată la 9 Decembrie 1918 îa Statui român, afară nurta, dacia,el a spus ar iavocs o altă na îanalitatea — implicit stipasenie — decât cea ungară și cea austriacă. Acest text nu reproduce întocmai textul &rt. 7 al Trstatului. Tot odsă era privitor la întreg A teritoriu al notu&i Stat român. Acest text n'aj fost priasit de mijoritatea delegațiunii plenare, nici de aceea a comisiunii; b) A doua propunere era erosătoarea: ^ »Art. 125 (nou): Se ratifică decreteielegl No. 3.902 din 29 Decembrie 1918, No 2 085 din 28 Mai 1919 și No. 3.464 din 12 Augrsst 1919 privirotre ia incetă{enirea evrei or“. Această propunere, sdmi«S în subcomisianea deleg»t unii, a fost re, plasă de majoritatea de.egittijKrii plenare și înlocuită prin propunerea armă oare cap Insă faron articol 133: »Evreii c&n fa 2 A g«t 1914 ersu domiciliați în vechia« regat șl caii n’«a avut supuşenie străină să nu reunosceţi cetăţeni români de plin drept şi fără nici o formalitate". Io această dispariţie ne vorbeşte nu de supuşenie, dar de lacetăţenire cu privire însă numa la cei d a vecbiui regat. Situaţiunea naţională a celor din ţările alipite rămâse sub regimul legilor locale foste şi actuale. Noul text ca este la contradicţiane cu textil Tratatului bine înţeles in iiteres! spital lui. Cât despre data la cetăţenirii, dispoziţia Tratatului In art. 7 na te prevede. Prelungirea Contractelor Situaţia actuală.— Chestiunea liberei transactin'. — Specula chiriilor și datoria proprietarilor urbani. După cum im amint t in numărul nostru de ieri, m’n strul jaststssâ a inatituit o comSsiun# compusa de eftttira parlamentari si reprezantienţi diiret 89ior categoriiîe, pentru a redacta antaprostitul cu privire la prilwifgirca contr^etelor de ineh r»ere. Ds ligur ei gavernui §re eere mti bun» lutenţiun« d« m aduse o rât mal dresată şi eeMt-b-Ia soluţiune comptientst problems & chinil r, iu3p&diafad şi interesele proprktaritor și int«reie ehrains lor. Sita»ț mnea feconomică generali — «M-â -•d în ved«re situațiunea din înt'-vaga Eurovâ—-*5te intru de ».sa ns-tra» iu cât o decretare m d pito ei Lbsrtâțte& transa' f anilor t st» ex ela. i, cftei ar înseiuaa o adevâmtă catastrofă soekli. Corpus Inmitia« al prepretir.lor urbani recunoaşte ei însuşi aeoistă situ«ț une, d« «.-eeta însăşi sindicate e proprietarilor «ona-n';t I# pr&tungarcK eontmatftiar—întru cât re- Cunosc s! »preefazâ aitu -ţ’unea snorm&li. Proprietarii urbani exprimă insă o scrie de doi»» t« m care ce misiune.« institut« de minister va ține se«mâ spre a ».duce «malorări In noul prefect. Ca și in r&mur« 1 omerciau unde spăcu'lațîu.s®* m praetiei'pe o se«ră asîtvnsa a®*ac« at nge nou fag« contra apecialssi — se practică șt eh rdis o speculă ta«ta*tt«S. int/un matăr trecut «tas ralerat cazul unui proprietar speculant, c#r« tinda m in 4—5 ani *,ă-șî scoată întreguri »p tuî pe sare Vu p cumpârând un imobil, — și $.cM&ta pe seas*» ehtriași'or. Is contra speiu^țîunei am dori © reset um dsn partea proprietarilor ds imobile. D*«ă ei ssngu I «r comb te sp^c^rațiuns», nu numai «ă ar contribui îa armoaisasiia raporturilor d ntre proprietari şl eh r*s\ dar tr »propi« mai repeac slîuwţiun».a normală șl duh possbit^ie« liberei transact unk Ds prisos să m i adaogăm al »vesa aceleași deaaprobâri și partra teci «h ri*sl e»ri spe*ule tâză sp^rtsmentsle vish riaty, in nvana propriets rdor. — Trenul Iaşi-Dorchi s fost transformat in tren mixt. Astfel trecul ce plecă din Issia 9,15 dimineaţă, pleacă de «el in 955 şi soseşte la Dorchsi la 16 40. laşi trecut soseşte la 18 45 în loc de 11.50 ca până «coma. Mătura e luată provizorie pe timp de 8 «lie fiind speranţă ca pââă atunci să sosească combustibilul necesar. JOI 1 FEBRUARIE 1923 ‘Ms»»!«»» MUNCA — Politica, natura şi drepturile el II Munca, tăcerea şi sinceritatea, alcătuiesc trinitatea virtuţii sociale, care ca o pârghie puternică înaltă societate», realizează progesul şi idealize«*! viaţa, adică o amtere. Şi întru cât regim*! democratic «*ar putea »semăna cu o mare»sodiţiase în limitele unei aşezări politice, în conducerea şi adminiatrarea căreia ori ce membra este la drept si’ţi spus cuvântul şi sâ ia parte activă, vom zice, că'n această mare ssodiţiene, nimeni n’ar putea intra de cât in baza triîutal sau reprezentând puterea şi dorul de muncă ce are pentru ei şi pentru societatea în care trăeşte. Nu ne vom uita şi nu ne ultim, dacă acest tufa este încadrat frumos, ori este chinuit şi nici dacă este ornamentat sau plini de funingine şi de cărbune, ci vom privi unifiaţi la puterea de muscă şi intenţianea din,eră, cu care cineva se alătură şi Cooperează cu noi, la marea operă de propăşire naţionali. Şi capacităie de muncă, care sunt tot atâtea valori, de sigur se vor erarhiza şi se erarhizează de la sine prin însăşi mesul fiesc al inciniilor, căci dacă noi nu ne împăcăm cu oligarhia şi priveiegiul câ orva în alte câmpuri mai mici din viaţa socială, nu ne vom împăca cu atât mai mult la domeniul mancei de unde nasc şi ce ridic drepturile. Ş munca țăranului, are-şi trage brazda pe ogorului din bogosovitul pământ al ţârei noastre; şi munca meseriaşului sab ciocănel caiafa ser .»lisează minutăţliîe civilizaţiei ; şi munca mgssîpress ă care face să droaie bogăţiile ţârei ; şi munca slarbaşului modest, care neobservat şi liniştit stă la porstnnia), garantând bunul mers al mécs» »main! social, ca şi munca omului de ştiinţă şi de «tat,care ordonează, crează şi conduce prin puerea spiritului fai, complexitatea vieţei sociale, făcând dintr'o sumedenie de forţe, ca el’ar zădărnici aaihlându-se, daci nu le-ar armonios, un tot unitar; toate aceste Muri da m ncă după cinstea şi visetatea ce se daţinea alteia latre eie, sunt deopotrivâ de preţioase din ptnctu de vedere ai interesând codai. Le privim cu aceiaşi simpatie şi cu acelaş viu interes pe fiecsre dintre eie, pentru că ee sunt predase fireşti bazate pe diviziunea mancei. Ia alte e ce ie trăim, dreptul n’are altă lipsă mai sigură decât munca. Deptul personaităţii omerişei, ele se rezumă în exerciţiul drepturilor politice, ca şi dreptul de proprietate care nu implică decât o sferă de activiste pentru aceiaşi personalitate, se întemeiază astăzi pe dreptul ce naşte din munci, şi fie acela şi drepturile politice, ca şi dreptul de proprietate, în măsura posibilului a trebuit să se extindă la toţi câţi muncesc. Aceasta a fost faţelesită de partidul liberal, care a înscris în programul iul împroprietării ei. Şi votul obştesc, cu ceie dintăi două trigoturi, ce’şi propunea să înfăptuiască. Ş maşura nu este împlinită. Dacă a’a realizat spiraţienea votului enicisil, dacăa'a înfăptuitImpropietățirea, amândouă ca na premiu şi ui omagia ai mancei, trebuie să urineze spre compiectare. Şi cu aceleaşi latcaţliitii regiaiaţianea propriu zis a maatfei, de care se ocupă cu atâta lateres Ministrul mancei, d. G. Mârzescu, ca şi lgislaţianea ismetiosoressă ca garantarea drepturilor lor, prin statumi unic ai tutturor fuacioHacilor, pentru a căre, chezăşie stă ca*, a ital acelaiaşi ministrui spus ia îatrusiriie ţinute chiar In orişul nostra. Toate aceste legislaţiam parte fafăptuire, iar parte fa cus de infăptuire şi asupra cărora revenind vom disema, constitue un obiect de predilecţie si politicei noistre sociaie, pentru a cănci împlinire lucrează şi veghează Ministrul muncei şi a ocrotirilor sociale, împreună cu toţi reprezentanţii aorssaşui şi judeţului Iaşi. In domeniu de cinstire al mancei, ne Intâlnim cu toţi ceilalţi cari păstrează seeks căit pentru muncă, facem cu ei, după expresia nea dască, o faimă şi un suflet; chezâşaim doriaţă noastră hotărâtă de a facia până la împlinirea regii naţianei de conSacrare şi proteguire a mancei în toate ramurile vieţei sociale ; iar pentru satisfacţiutea noastă şi a tăietor a celor ce muncesc şi luptă împreună cu noi la acelaşi resuis strigăm: Sarsam cord*, sus Inime) — Ates*.— la locul d-rul Romsnost care a demisionat, a fost numi minist Greciei la Paris de Politia.