Mişcarea, iulie 1923 (Anul 17, nr. 146-171)

1923-07-01 / nr. 146

1 Criza de numerar — Cauzele $i efectele ei — Ziarele din Bucureşti se ceapă de chestiunea crizei de numerar ce se resimte In piaţa noastră financiară şi comercială. Chestiunea aceasta a fost pusă şi de noul preşedinte al Camerei de Comerţ din Capitală, d. D­. Ştefan Cerkez, Care in cuvântarea rostită la această Cameră, după ce şi-a ex­pus programul de activitate, a atins şi această latură actuală a stărei e­­Conomice şi financiare din ţară. D. dr. Cerkez vorbind de Criza de numerar, a ficat următoarele Constatări: Crizei monetare, Care din zi in zi se agravează, va trebui să i se dea o soluţiune. Negreşit, când puterea de cumpărare a ie­rlui hârtie va fi de opt ori sau de zece ori mai ma­re, aceste 15 miliarde de lei ce sunt pe piaţă vor fi suficiente, dar până atunci mai este mult, de­oarece f a­vem mult mai mult pe plătit in străi­nătate decât ceea ce anual putem exporta. Până afiind­ atât d. guver­nator al Bancei Naţionale, cât şi d. ministru de Finanţe, Care pe lângă Înaltele situaţiuni ce le ocupă, sunt şi economişti distinşi, vor trebui sa caute o ameliorare. Căci această lipsii de numerar face să sufere e­­norm industriile, pe unele punându­­le chiar in imposibilitate de a mai lucra, aduce dificultăţi comerţului şi a anemiat aproape complect bursa de efecte. Pe de altă parte băncile, din cauza lipsei de numerar, prin­­ restrângerea reescontului, au ridicat dobânzile şi Comisioanele ca să poa­tă acoperi cheltielile. • Preşedintele Camerei de Comerţ din Bucureşti, la aceste Constatări, are în vedere înainte de toate rul­mentul necesar comerţului ş! Indus­triei In operaţiunile de toate zilele. Lipsa de numerar, care se obser­vi, este Insă rezultatul unei politice economice a guvernului, Care a ur­mărit realizarea acestei faze, prin 1r­ itarea circulaţiunei monetare. Lipsa se datoreşte clar faptului că de la venirea guvernului liberal nu i’a mai făcut absolut nici o emisiune mone­tară. Lipsa numerarului nu va stingheri Insă mersul normal al comerţului şi industriei, care îşi pot găsi resursele necesare In ţară. Ea va atrage iasă o urcare a valutei noastre fi o re­ducere a scumpete!, căci leul nostru devenind mai rar in circulaţiune, se va crei, iar mărfurile fatal se vor iefteni. Întrucât cererea va fi mal mică decât azi. Aceste două efecte salutare vor însemnă un pas real spre normali­zarea vieţii, iar la ce priveşte ne­voile financiare, eie vor fi înlesnite Cum arată şi d-l Ceiksz, atât de prima noastră m­tituţiune de credit Cât şi de actualul ministru de finanţe atât de perseverent in munca şi ope­ra pentru Însănătoșirea economiei na­ționale. Sfatul şi lupta contra tuberculozei Declaraţiile d-luî G. G. Mârzescu In ultimul timp „Mt'searia* »** Ottupat Inde&pro&pe da inmamn&ta- U« setivitătii ea o desfășoară „So«lfttate* pentru pr&filaxia ta­­btsr«alosi®l*. Aeraşi* teribilă boală care fa­ce adevărate r».vagii ta sat« și Is­o­­rasa a atras ®î*nţiian€â oamenilor noştri­ de ştiinţă şi a persoanelor maritabt­e sari se Ingniess de sănă­tatea pablcii. nn se priveşte activitatea de la Iaşi, au publicat darea de seamă a filialei şi o interesantă convor­bire ca d­na Matilda Simionescu, prezidenta filialei, care a arătat in amănunţime Insemnătates ce o pre­zintă „Profilaxia“ pe ţerămul asis­tenţei «cetate şi melles!«... Profilaxîa face o adevărată o­­ponă de cmsnitate, contnbuind printr’o muncă neîntreruptă la ami­­notarea ter.r sutudnal şi la sal­varea sănătăţii publice. Dar nevoile sunt prea mari ş! re­­sursele prea miei,­­ ea acţiunea „Profilaxiei* si «a sprijine numai pe astăzi li poată da sta­tul şi pe eeia-ee adaea, ineideatel, contribuţia jubileului aaricabil. In ultimul timp d-nu! drc N. S. Irimescu ©Enosâutaî Iniţiator şi in­­tsmietor al „Profiiftxîst* a Intsr­­prins O anchetă prin ţari pentra ă curcaşte rezultateie »aţiund pentru eoa&eterea tubercuiozii. Cu ®«est prilej d-l dr. Idmasea a făcut trista eonsi&tsrg s& tuber­tuioza S&m ravagii togrositesrt si ea K-Saurl de saivan m tmpun de urgenţă. In acest stop d 1 dr. idmessa a seul o întrevedere cu d-l G. G. Mârâi­­­cu, ministrul siuităţei pu­bis­te, sărai* î-a expus situaţiunea. La ultima adunare generală a Comitetului central al alistesţei so­ciale, d-l Mârzescu ficând darea de seamă a activităţii desfăşurate de „asistenţi*, a comunicat ti* ui­tatele constatate de d-l dr. Irimescu, şi a enunţat că direcţiunea asis­tenţei­ din minister va veni cu o nouă contribuţie spre a ajuta ac­ţiunea pentru conbaterea tuber­­culoziei. Astfel la acţiunea privată, ae »­­sociszat şi oficialitatee, pentru a o acţiune comună care să salveze populaţiunea grav amenia­­țată de Hogelul tuberculozei. ECOURS W*»«ww» Academia Franceză a premiat romanul aDeşteptarea Morţilor* al romancterului Ro­land Dorgeles.­ Artistul dramatic Valentinianu, de la tea­trul naţional din Bucureşti, care se afla la Paris pentru studii teatrale, a fost angajat la un teatru Parisian, nou întemeiat, unde debu­tează ca un deosebit succes.­­ * Societatea ,Graiul Românesc* din Bucu­reşti va face anul acesta o escarstane în Albania şi în Istria.# Sculptorul Hoţia Boamboi din Bucureşti a incrtat din viaţă. In urma sa rămâne o serie de apreciabile lucrări.« Se anunţă apropiata apariţie a amintirilor și anecdotelor lui P. P. Carp și a memorii­lor postume ale lui Titu Maiorescu. * ­ Exportatorii de lemne nu depui­­s comisiunea superioară vamală o plângere de a li se redree taxele vamale dala 500 la 250 iei de vagon. Cererea e susţinută pe motivul că tari­ful de transport al lemnelor pentru ex­port e ridicat ca 50 la sută mai mult de­cât cel pentru interiorul ţarei. A murit şi C. C. Arlon, unul dintre foştii fruntaşi al vechiului partid conservator, marcant junimist şi in anii din urmă Intim prietin şi par­tizan al d-lui Al. Marghiloman. Fostul profesor de drept comercial al facultăți de drept din Bucureşti, a fost însufleţit in dine­­reţă de idei liberale dar a fost atras repede de grupul jud­mist, când junimismul era în floare şi avea conducător pe P. P. Carp şi T. Maio­­rescu—la politică. Vechiu parlamentar fără a fi un pasionat in ale politicei, C. C. Arlon a cinstit întotdeauna, prin atitudinea sa rezervată și prin tactul său firesc, grupul in care se afla. Răposatul Gheorghe Pariu fâcându-i portre­tul, II caracterizează ast­fel pe C. C. Arlon: „C. Arlon este un exemplu foarte curios al omului de talent, cult,, înzestrat cu toate da­rurile naturale de a juca un rol, de a avea o voinţă şi de a şi-o impune, şi cu toate acestea el e şters, se pune singur pe planul al doullea, plăcându-l a rămânea in prenumbru ! Căci ne­contestat e că d. Arlon are talent­ul că situaţia sa politică este mult mal pe jos de cât aceea pe care cu meritele sale ar putea a’o albă. Cauza acestei semi-eclipse o găsim In Indo­lenţa şl scepticismul naturel sale. C. Arlon este un fel de epicurian in politică, sau mai bine un adorator al Nirvanei. El nu-şl dă nici o silinţă, nu pune nici o ambiţie. Desbrăcat de orl-ce e­­mulaţie şl mal cu seamă de orl-ce spirit de In­vidie, vecinie senin, vecinic surâzător, d. Arlon nu se poate pasiona pentru politică*. Aşa II portreta Oh. Panu la 1888, şi vremu­rile nu au decolorat acest portret C. C. Arlon a rămas acelaş epicurian cu vecinicul surâs ce pornea din colţul ochilor şireţi şi-l Încadra toată figura, rămânând in penumbră chiar atuncea când era in fruntea departamentului de Instrucţie sau in fruntea departamentului Externelor... Mai ales la Externe, la anul de bejenie 1918 * Personal Fam cunoscut pe C. C. Arion in timpul guvernărei de la Iaşi. Era mi­nistru de externe şi deci diplomatul care făcea naveta între partea ţărei ocupată de inamici şi Moldova rezistentă pănă în cea­sul victoriei. II vedeam foarte des pe C. C. Arion la preşidenţidenţia Consiliului,—reşedinţa mi­nisterului de interne condus de d. Marghi­loman,—la ministerul de externe, şi în parlamentul din sala teatrului naţional. In palatul de pe strada Română, C. C. Arion aducea noutăţi d-lui Marghiloman, din care strecura câte ceva şi presei. La ministerul de externe el primea cu multă plăcere pe ziariştii localnici şi pe cei refugiaţi, cărora acorda interviewuri pe care le dicta după... interviewurile ce apăreau în „Gaze­ta Bucureştilor", „Lumina" şi în urmă în „Steagul". Cum aceste interviewuri nu prezintau aspectele reale din teritoriul ocupat sau nu oglideau TOT ce era realitate, eram sin­gurul dintre ziariştii cari nu scriam cele dictate, după presa din teritorul ocupat, ci aşteptam în­totdeauna să termine şi să rămân singur ca să-i pun alte între­bări. Când în preajma „tratatului de la Bu­cureşti" i-am pus unele întrebări de mare actualitate şi interes naţional, C. C. Arion a tresărit, a făcut ochii mari şi adresân­­du-se d-lui I. Mitilineu,—pe atuncea secre­tar general la Interne—Fu întrebat: — Ai auzit! E un redactor liberal ! No­tează-1 !... Iar d. Mitilineu, surâzând amabil, îi răs­punse : — N­ ştiu, căci ne cunoaştem din primul moment al instalărei noastre şi Fam văzut pretutindeni printre... noi! « De la această scenă C. C. Arion m’a „notat" într’adevăr, și de câte ori mă în­tâlnea, mă întreba întotdeauna: — Ei, ce mai fac șefii d-tale? Ce zic de cutare lucru? Ce părere au de cutare chestiune ? întotdeauna îl vedeam pe C. C. Arion preocupat de ideia să cunoască pierea fruntașilor politici și ai oamenilor de stat din partidul nostru, cari au făcut parte din guvernul naţional şi din Parlamentul din anul 1917,­în chestiunile atât de dificile pe care le trata cu ocupanţii din Bucureşti. Une­ori prin aceste întrebări regretatul C. C. Arion, care în naivitatea sa dar cu toată buna-credinţă, credea în victoria nem­ţilor şi în trăinicia tratatului de la Bucu­reşti, avea aerul prin aceste întrebări, că consultă indirect pe fruntaşii ţărei cari au prezidat marele război naţional. Din cauza acestei naivităţi diplomatice,— cu tot surâsu-i diplomatic ! — C. C. Arion era acuzat de... indiscreţie de colegii săi din minister. Aceleiaşi naivităţi i se datoreşte faptul că într’o bună zi C. C. Arion s’a întors din Bucureşti cu ideia de a... rechiziţiona Banca Naţională—ceea­ ce a determinat pe fostul ministru de finanţe !de atuncea, d- M. Săulescu, să se opuie şi să-şi deie de­­misiunea din guvern... La Cameră, în sala teatrului naţional, C. C. Arion simţia o adevărată plăcere să se înconjure de ziarişti. Adesea ori venea spre loja rezervată presei unde comunica fapte mărunte, explica textele profetelor, motiva unele legi că-s impuse de ocupanţi, promitea câte un „Ausweis“... şi în cele din urmă mă descoperia şi pe mine cu a­­ceiaşi întrebare nuanţată într’o semi-ironie : — Ce mai faci d-te ziarist liberal ? Era după semnarea tratatului de la Bu­cureşti !... C. C. Arion era un om simpatic şi foarte afabil. Cultura şi educaţiunea sa aleasă se observau din manierele şi conversaţiunile sale. Şi mai avea o ambiţiune regretatul fost ministru: umbla după simpatie. O vanitate care e şi o calitate. Cu toate aceste era un naiv. In timpul răsboiului el nu părea să aibă o credinţă proprie. I-o inspiraseră alţii—şi mai cu seamă d. Marghiloman, în cuvântul căruia credea orbeşte. De aceea în cea mai profundă convingere C. C Arion credea în victoria nemţească. Şi nu voi uita niciodată cea din urmă zi a Parlamentului din Iaşi, când regretatul C. C. Arion venise din Bucureşi, c’o întârziere de timp şi de tren. Trenul întârziase şi C. C. Arion n’a mai avut timpul să-l mai vadă pe d. Marghi­loman, aşa că a venit direct la Cameră. Aicea întâpinându-l, nu m am mai întrebat nimic, ci i-am comunicat marele eveniment al ceasului: că­ci Marghiloman a demisio­nat cu întregul guvern, că M. S. Regele a însărcinat pe generalul Coandă să formeze noul guvern care peste câte­va minute va veni în Parlament să cetiască disolvarea. Bietul C. C. Arion părea că înălbise şi îngălbinise într’o clipă. Mă privea nedume­rit şi bănuitor, ca şi atuncea când mă re­comandase d-lui Mitilineu, şi numai când fu înconjurat de câţiva deputaţi care îi con­firmară faptele, abia putu să se silească ca să nu pară emoţionat... In ziua aceea C. C. Arion venise de la Bucureşti cu un teanc de instrucţiuni şi ca o bucătăreasă pe care o adusese cu gândul că va rămânea pentru toată iarna, cu între­gul guvern şi cu familia, la Iaşi... C. SATEANU FIGURI DISPĂRUTE ! C. C. ARION — Câte­va amintiri din anii de bejenie 1918 — înfiinţarea unei coopera­tive agricole la Copou (Iaşi) Din Iniţiativa d-lei Ion Bantiş ajutor de primar, s’a pus bazele unei cooperative agricole în com. Copou. Eri, Joi 28 Iunie, a avut loc prima con­­sfituire la care a participat pe lângă na mare numâr da săteni şi d-nii D. Caai­an sd-toruî Prăşei, D. Teodoreaca agronoma r­­egional, profesor N. Coj­ocara sib-direk­tor al şcoalei normale, colonelul Vie» şi alţii. In urma disseţianiior armate s’a ales an comitet provlacile pent» propagandă şi facerea formalităţilor necesare compus din d-nii Ion Bantaş, D. Teodoreaca, N. Co­ Joca», colonel Vie», Ch. Cristea, Ion Ţârdeş, Gh. Simin», N. Pascar­, Ion Fi­­iip, D. Nichita şi Gh. Pâ­ri­o­g. Această cooperativă este menită să În­tocmească cele mai bune planuri de cul­tură potrivite localităţii şi împrejurărilor economice, şi să dea poveţele necesare pentu prepararea şi imbunătăţirea terenu­rilor, cultura plantelor şi pastrarea recol­telor. Să cumpere, să întreţină şi să foloseas­că în comun animale de prăştii de ori­ce specie; să procure direct de la producă­­tor şi ca excluderea intermediarilor mate­riale necesare agriculture!; să procure se­­miatari, ori’ ce fel de maşini» Instrumente şi unelte agricole punt» exploatarea ra­ţională a pământurilor dobândite prin îm­proprietărire ; să vân­ă în comun produ­sele agricole etc. Cele agricole etc. Această cooperativă este menită să a­­jate într’o măsură destul de largă pe să­teni in cultai pământului şi să facă ca manca lor să fie cât mai folositoare. Dorim ca această Iniţiativă să fie imi­tată în cât rad multe comuii. Convențiile colective de muncă — In cursul anului 1922 —­ ­ Ministerul Mancei publică în ultimul nu­măr si „Buletinului Mancei", o Interesată statistică referitoare la convențiile colective de muncă din anul 1922, din care extra­gem următoarele: grin ceriul anului 1922 numărul total al convenţiilor colective de muncă a mers crescând şi s’a ridicat la 167, iar al sala­riaţilor interesaţi la 65 704. Acest fapt ne arată importanţa pe care o dau salariaţii în special fi chiar patronii reglementării prin acest fel de convenţii a condiţiilor ge­nerale de muncă. Dat fiind că încheerea convențiilor co­lective de muncă este în strânsă legătură cu starea de organizat a elementului or­ganizat sau patronal, ne putem explica de ce, din totalul de 167 convenţii, Transil­vania este representată prin 126 sau 75.45 la astă. Interesând 56.190 lucrători, iar Vechiul Regat, unde organizarea profesio­nală nu este atât de dezvoltată, reprezintă numai 39 convenţii»­ sau 23­35 la sută din camirul total, interesând 7334 lucră­tori. In Bucovina, deşi ex­ată o organizar profesională mai deevoltatâ ca un vechiul Regat, au fost totuşi numai 2 convenţii sau 1,20 la sută din nomă al total, inte­­rcactod 180 jucători, fapt cere se poate atribui condiţiilor speciale in care se gă­seşte industria din acea parte a ţării în prezent. In Basarabia nu Întâlnim nici o conven­ţie colectivă, fapt care se poate explica atât ptin lipsa de organicat a elementului salariat cât şi prin aceea că întreprinde­rile mici industriale, cari m­unt in cea mai mare parte întreprinderile din Basarabia, nu sunt prielice închierii unor asemenea convenţii. In general, se observă că in Industriile cari întrebuinţează un număr mare de sa­­lariaţi şi in care marsa salariaţilor este organicată. Incheerea convenţiilor colective este mai frecventă. După importanţa ce prezintă, ţină adu-se seamă de numărul lucrătorilor internaţi. In măsura in care acesta ne este cunoscut, convenţiile colective din principalele ramuri de industrie se pot orândui ast­fel: Industria metalurgiei 17 conv. colect., interesând 26164 lucrători. Industria extractivă, a pământului și pe­trei 18 conv. colect., interesând 18.654 lucrători. Industria Iemnului 12 conv. colect., Inte­resând 9158 lucrători. Industria întreprinderilor de transport şi depozitar­8 conv. colect. interesând 1198 lucrători. Industria alimentară 17 conv. colect. in­teresând 1116 lucrători. Industria Îmbrăcămintei 16 conv. colect., interesând 1135 lucrători. Durata convenţiilor. Cele ma­ multe con­versii fxează un termen de valab­litate lui­ 3-6 luni (54 convenţi) sau între 6—12 leni (54 convenţii sau 32,33 la ant). Acest timp relativ scurt de aplicare a convenţiilor colective se explică mai ales prin lipsa de stabilitate a condiţiior eco­nomice generale. Se constată în acelaş timp că anele din industriile localizate în centrele mari, cum sunt: Industriile pentru distribuirea energiei, apei şi gazului, din pricina scumpirii tot mai accentuste a traiului sunt în gene­ mal favorabile convenţiilor pe o durată scurtă. Convenţii e pe o durată nelimlut­, deşi reprezintă o cifră destul de Însemnată (35 sau 209 la fată din tota ), nu oferă nici e e garanţii mai ludluse de stabilitate, lată cât sunt de regulă denunţate prin timp după închierea lor (3­6 luni). Timpul Incheerli. Cele mai multe con­venţii colective sunt Încheiate în perioada lunilor de primăvară, când întreprinderile industriale încep campania de lucru şi când concurenţa pe care agricultura o face in­dustriei, în ce priveşte nevoia de braţe, contribue ca diferitele întreprinderi indus­triale să ofere salariaţilor condiţii cât mai favorabile pentru a-l reţine la moară. Lu­nile Aprilie (23 Convenţii), Mai (29) şi Iulie (27) sunt lunii® analei în care agri­cultura oferă muncitorilor cu ziua calarh­ie cele mai ridicate. Citiți In pagina li-a Ultima Oră telefonică #

Next