Mişcarea, februarie 1924 (Anul 18, nr. 23-46)

1924-02-01 / nr. 23

vs st. IWPW/.'T­V--­ ARUL XV DJ No. 38 ­W ACC**AMEMT&I ­r D. Madgearu a criticat Banca Naţiona­lă pe care a demintit-o împremutând o ve­che vorbă violentă şi nedreaptă a răposa­tului­­ Filipescu, „cea mai mare excro­­cherie a secolului“. Nimeni, astăzi, din oa­menii de stat şi din acei care se intere­sează de viaţa economică şi financiară a ţarei,nu neagă imensul rol pe care Şanta Naţională l’a avut In dezvol­tarea economică a României. Dacă n’ar fi de cât serviciul pe care a­­ceastă mare instituţie l’a dat Statului in timpul răsboiului nostru naţional—şi critica de astăzi a d-l­d Madgearu s’ar prăbuşi In chip ruşinos. Dar ce-a propus d. Madgearu în locul Băncei Naţionale?­­ Care este soluţia sa practică în privinţa acestei instituţii care, ori ce s’ar spune, a ieşit din nevoile adânci ale ţărei şi care a evoluat, sprijinind întreaga dezvoltare a vieţei noastre economice ? E uşor să vină cineva să arunce acuza-­ onl asupra unor instituţii cum este Banca Naţională, când nu există nici o răspun­dere şi când mersul înainte al dezvoltării statului este considerat ca o simplă între­prindere trecătoare. Dar d. Madgeanu a vorbit despre băn­cile liberale, despre creditul industrial care ar ţinti să ducă la excluzivismul acapară­rii economice de cătră burghezia capita­listă reprezentată de partidul nostru. Şi în această acuzaţiune este aceiaşi n­­em­inţa de critic înzvăpăiat şi de om fără răspundere de care d. Madgeanu face o a­­tât de frecventă dovadă. Creditar industrial a ieşit din nevoia ne­contestată de a se asigura în sprijin e­­fectiv Industriei naţionale care, mai ales, acum când România se găseşte în faţa u­­nei renaşteri economice, pentru că prin re­întregirea cu provinciile de peste Carpaţi s’a mărit în mod covârşitor câmpul de ac­tivitate în această direcţiune,—are o cât mai importantă necesitate de credit şi de ajutor bănesc dat în condiţiuni suporta­bile. Când d. Madgeanu se plânge de aceas­tă instituţie a Creditului industrial că ar fi menită să sprijină industriile liberale—nu poate impresiona pe nimeni, pentru că a­­devărul este cu totul altul. In ginere criticii politicei economice a d lui Vintilă Brătianu şî în special d. Mad­gearu acuză statornic Banca Naţională că ar favoriza mai ales băncile liberale, acor­­dându le credite mai mari ca altor bănci. Ori, în această privinţă, d. Vintilă Bră­­tianu a aratat ca cifre că tocmai băncile Deliberate au fost ajutate de Banca Naţio­nală, la proporţii mai considerable, acor­­dăndu-li-se credite mai însemnate ca băn­cilor liberale. Acelaşi acuzaţi­une se încearcă acum şi ca Creditar industrial. La timp se va vedea că, şi în această privinţă, acuzaţiunile ce se aduc sunt ne­întemeiate. Există, într’adevăr, o preferinţă pe care Banca Naţională o are pentru unele insti­tuţii de credit-anume acela că nu acordă bani decât instituţiilor serioase, care nu fa­vorizează speculaţiuni împotriva Intereselor economice ale statului şi care-şi trag pute­rile din realităţile naţionale. Dar această preferinţă, oricât de neplă­­cută ar fi pentru spiritul opoziţionist al d-lui Madgearu, este o necesitate de stat pe care n-o poate înlătura nici o diver­siune. D­­ Madgearu a atins apoi chestiunea naţionalizărei industriilor din Ardeal, arun­când şi aici aceiaşi acuzaţiune că, de fapt, e vorba de o acaparare ce se proiectează a acestor industrii de finanţe liberală. Aş voi ca in această chestiune a acapa­­rărei de către finanţa liberală a diferitelor industrii din ţară de care suntem acuzaţi, să fim cât mai exacţi şi cât mai precisi Este adevărat că instituţiile financiare din ţară cele mai serioase, în majoritate sunt create de partidul liberal. Faptul acesta nu constituie nici monopol, nici acaparare­a, pur şi simplu, afirmarea adevărului că împrejurările şi acţiunea par­tidului liberal în ordinea economiei a cre­at pentru burghezia orăşăneascâ — pentru acea burghezie care e pivotul progresului în genere—instituţii!* financiare d* cart­ea arta jwvQÎt. Aceste înstituţii financiare puternice şi sănătoase sunt regulatoare ale vieţei eco­nomice—şi era natural ca rolul lor astăzi , când România începe să meargă cu paşi suguri pe calea industrializării, să fie atât de important. Ce voieşte partidul ţărănesc în această chestiune ? Poate el împiedica o evoluţie normală a ţarei noastre? România trebuie să se consolideze în di­recţia economică şi capitalul naţional nu poate fi oprit de a’şi exercita misiunea sa! In acţiunea aceasta a capitalului şi a muncei naţionaleTM se găsesc înşişi condiţi­­unele de progres ale ţărei! Atunci pentru ce aceste atacuri violente şi nedrepte? Din partidul ţărănesc şi d-l Madgeanu sunt împotriva băncilor capitaliste ş­ tmu pot suferi ascensiunea economică a burgheziei româneşti ? Nimic din toate acestea. Partidul ţărănesc, cu toate încercările ce le fac conducătorii ţării de a-i prezenta ca un partid exclusiv muncitoresc—în practică urmăreşte şi el crearea de Instituţii bancare, încearcă să îşi consolideze situa­­ţia, prin utilizarea capitalului Na aa ţărăniştii întemeiate bănci care nu se deosebesc prin acţiunea lor, de celelalte bănci burgheze? Dar cei mai mulţi din el nu sunt repre­zentanţi ai burgheziei ? La mijloc e multă ipocrizie şi ţărăniştii pentru a putea specula în echivoc între­buinţează limbajul de violenţă şi de brutali­tate împotriva politicei economice a parti­dului liberal şi a instituţiilor de bancă bur­gheze. Totul se reduce, prin urmare, la necazul pe care-l au ţărăniştii că apărând pe arena vieţii politice a României au găsit locurile ocupate şi s'au întâlnit ca instituţii înteme­iate de liberali. Ne­având posibilitatea de a le concura prin instituţii de aceiaşi forţă—au recurs la acţiunea de defăimare şi de negaţiune a cărei sinceritate opinia publică o cunoaşte, în­deajuns, pentru a o aprecia la justa ei valoare. Dar dl. Madgearu, criticând atât de ve­hement politica economica a d-lui Vintilă Brătianu şi atacând formula „prin noi în­şine“ a partidului liberal, s’a ferit cu o pre­­cauțiune remarcabilă, de a se pronunţa dacă d-sa şi partidul ţărănesc ac­cepta cap­talul strain ca factor pre­dominant in refacerea economică a tarei, sau daca este pentru o so­luţie intermediara sau daca vede consolidarea României în utilizarea propriilor ei resurse ajutate în pro­porţii convenabile de finanţa străină. Era o necesitate imperioasă să se facă această declaraţiune, pentru că întreaga pro­blemă economică a României nu poate fi discutată şi soluţionată decât printr’o anti­cipată elucidare a modalităţei de participare a capitalului străin alăturea de cel naţional. Partidul ţărănesc nu s’a pronunţat asupra acestei chestiuni din motive de tactici, DEOARECE ŞTIM POZiT.V CA OP­NlUNiLE FACTORILOR DECiZiVi Alj ACESTEI ORGANIZAŢiUNi POLI­­T CE sunt departe de a constitui o deosebire esenţială de politica eco­nomică a partidului naţional-liberal. Critica politicei fi­nanciare. D. Madgearu a vorbit, în aceiaşi ter­meni de neîngăduită exagerare şi patimă, despre budget. A reeditat, sub o formă mai îndrăznea­ţă, discursul de la Cameră. Pentru d. Madgearu budgetul este fic­tiv, insuficient şi neechilibrat. Credem că nu avem nevoie să insistăm în direcţia acestor acuzaţiuni, de­oare­ce nu există om cinstit care să nu recunoas­că d-lui Vintilă Brătianu meritat de a fi pus ordine în finanţele statului, de a fi realizat pentru prima oară de la rfisbal un budget care arată cu preciziune veniturile şi cheltuelile, înlăturând, altfel, haosul şi desfrâul pe ca­re la-a lisat guvernarea generalului Ave­rim. De unde acum doi ani se cheltuia fără nici o normă şi into­deauna din credite, as­tăzi banul public bine aparat şi gospodărit îşi găseşte întrebuinţarea după stipulaţiunile precise ale budgetului care este alcătuit pe cunoaşterea şi pe respectul tuturor realită­ţilor financiare. S’a făcut o reformă financiară,care se aplică şi care se dovedeşte a fi nu numai necesară pentru mărirea veniturilor statu­lui, dar lipsită de exagerările care i s’au atribuit. D. Madgeanu a ridicat chestiunea impu­­nerei averilor de răsboi Am susţinut în Cameră şi noi această chestiune, dar dificultatea cea mare este că după atâţia ani de la război realizarea unei astfel de reforme este anevoioasă. De ce nu s’a încercat înfăptuirea acestei reforme de guvernele care ne-au precedat ? Sau dl. Madgeanu, în eventualitatea— negreşit astăzi foarte iluzorie — a venire! partidului țărănesc la cârmă, crede că va îndeplini d-sa această operă ? Să nu ne ascundem în dosul rodomon­­tadelor de întrunire publică şi pentru efectul galeriei să schiţăm gesturi de acestea. Partidul ţărănesc va face şi el la fel ca celelalte partide—se va mulţumi cu palia­tive sau cu declaraţii, dar problema impo­zitului pe îmbogăţiţi nu va avea curajul s’o atace. Si­ nu confundăm dorinţele perso­nale ale unor membri, fie el chiar dintre conducătorii dintr’un partid — cu acţiunea generală a partidului însuşi. Dl. Madgearu acuză însă guvernul că n’a dat prin budget sumele necesari nici şcoalei, nici armatei şi nici sănătăţii publicei Atacai d-lui Madgearu sfideazâ adevărul şi nesocoteşte situaţia generală a statului Sfidează adevărul, pentrucă de la război încoace sumele cele mai însemnate, ajutorul cel mai efectiv care s’a dat învăţământului, armatei şi sănătăţei publice sunt acelea p­­care le cuprind budgetele din anii 1923 şi 1924. S’au făcut sforţări imense pentru învăţă­mântul rural, unde dacă iniţiativa sătenilor a fost atât de însemnată, nu e mai puţin adevărat că ministerul de instrucţie a fost statornic la postul de datorie. Ne mai amintim ajutorul dat pentru şcoa­­■ lele secundare care au început sa numere din ce în ce ma mulţi elevi de la sate, sprijiniţi de bursele şi subvenţiile acordate de Stat, după cum e de prisos să mai in­sistăm asupra marelor sacrificii ce s’au fă­cut, acum în urmă, pentru universităţi şi pentru studenţi. Evident că Hosorila sunt mari, nevoile numeroase şi este mult până ce se v’a a­­junge la normal. Dar nu se poate contenta că s’a făcut un mare pas înainte pe dramul reorgani­zed şi consolidărel învăţământulul Cât priveşte armata—credem că este inutil să remarcăm netemeinicia acuzaţiunilor d­ini Madgeanu, pentrucă cel puţin în a­­ceastă chestiune, să ne dea voie partidul ţărănesc să fim mai îngrijiţi de pregătirea şi întărirea ei de cât orice altă grupare po­litică, întrucât ne dăm seamă că pe forţa ei se sprijine siguranţa ţare. Că banii ce s’au dat nu sânt suficienţi —se poate. Nevoile nu lipsesc nicio’dată. Dar ceiace s’a făcut pentru armată, nu­mai din resursele proprii ale budgetului în aceşti doi ani, nu poate suporta compara­ţie cu tot ce s’a făcut înaintea guvernărei noastre. Aceiaşi solicitudine a fost arătată şi sâ­ni­ţei publice ca şi celorlalte interese ma­teriale ale statului D-l Madgearu însă este necruţător, pentru că nu voieşte să fie de bună credinţă. Oricine vede că situaţia generală a sta­tului abia a început să iasă din haosul pe care l-au creat anii de război şi cei de după război. Consolidarea pe toate tărâmurile nu se poate face dela o zi la alta. Când bogăţiile ţărei vor fi puse în va­loare, când stimularea tuturor energiilor na­ţionale va da acel maşinism de contribu­ţie la proprie­tatea­ statului—atânci opera cea mare se va putea face fără dificultăţi. Dar, deocamdată, no! ne mândrim că în viaţ«d «organizată şi tulbur* « gtatalal— am fost singurii care dela 1919 încoace, am l­ut ordine şi am stabilit bazele temei­nice ale dezvoltarei României Mari. Observaţiile noastre însă nu se opresc aici. Vom continuă mâine. VICTOR IAMANOI ÎNTRUNIREA ţărănista O NOUA DEZILUZIE Constatări şi reflexii obiective NOTE Opera Reginei Maria ia italienește la revista «Prora* citim următoarea re­cenzie : Deja prietenul și colaboratorul nostru Dr. J­aa Antohl am primit volume! «Da! mio tu re fi taro enore* da Maria de Ro­­m­i ia lEn­t »Mode alasima( M»ano, 1924), care e o povestire a unor epitoace din martirajul rumânilor io timpan mareiul răz­boi. Rar e dat •! cu­ m o ca te în car« Inte­resai este cu tâ •*.! si e cu cât Bara­tka«« ev*oaen­ta A de dramatice, t a S'.ut de. â tti.ur xtiituiism re*iitl.ei, E(j Ca v iUai ale călălUior, aioil ismei ma nuvor, .eaacita e* end urmate deja a­­d­m u d* ca m*t ti aâ credinți In vie* rot.e, aii*'« & a fli dea in mal paietec cu o.i ț* «a ; » âfiacoarea viață a txmnlnl «­ rasâ •• A de urdevrs, de ®«ribsEZi, râ­fciip. . tfngîji... Tuate ® e«te* «nat povestii* ca acea «nceriist® și cu acea palime ce fac real­ia iae dmn Augusta se iivoare, Mama po­pure i*t ai., . Ea ara ft Lamei, fa p gkl dense de confiaţii şi d­eg­ate, care a fost calvarul la a precedent, — dar prea curând altat plate, —al R minie«, aminteşte cere au fost Rymsroagele autoriaţe ale fraţilor de­părtaţi, care a» ştiut să tacă şi ar sufere ca nişte adevăraţi latini. «Gândirea are aripi—acrie Maria a Br­­isla­iei în prefaţă—şi pentru aceasta voim să redăm «xaaî gâadMi« cele partfim prin lama, îo special acum când destinai îşi îa* tied* ambra sa aeapra viitorulal nostru şi asupra o « o a r e­­­anei ţări care a’a inalfat la cea mai superioară virtute prin credinţa sa, prin iad­­ifidul, prin ssfericţee şi prin idealii care l’a împins la luptă. Măreţia anal popor nu se manifestă îa ora triemfului, decât h capacitatea ai de a st,feri. Să adaaăm deci gânduri!* fiecăruia ca sitari a anei faft£r*,te ; onoarea patriei ţi generaţiile viitoare vor fi zgîgniste îa­­ue ridjilî, Înalţată pa mo nuntela î.ce.or ce şi-«a dat viaţa pentra m id».!, altiad cLaenuie ca sângele erui.o? .1 cu kc l^ile acelora ce-l plâng*. Acest voium al Reginei Maria a Rami­­niel este prefaţat uiblrolui Italian de d. I. Autobi îati’o perfectă traducere, autori­­zată de Maiestatea Sa. ilustrațiann­e aunt datorite valorosului pictor român D. S­olea. CPOWCA teatralA „Hlaria Stuart” cu Agsita Birsiscu. Aseară am aplancist, d­e noi,ps Agaitha Bâraescu, care ia plen­­ul Schiller, ce trans­pune, cu atâta veracitate la totul neferici­tei regine a S­­ofiei, la Joc ca adevărat, realist, la care eu știi ce să admiri mai mult naturalismul ma­rei fregodine sau arta de a rod­i versul dramatic, e­ra prin glisai vibrant al Aga­­thd Bârseacu, d .via o adevărată cascadă de «sntim­inte şi de însufleţire. Marea tregsdiană e seaondad­, admira­bil de secreterii noştri­ de la naț’ona!. As­eară, în rolul reginai Angiei, d-na Lilians Popovici, a dat interpretării rektal, toată rezerva şi bogafi a­ artistici. Artisri dă mărea tngedani, d­a? Lili­ana Popovici, cu voces şi ţina­a sa mar­ţiali i impresionat publicul entsstart din caii. VINERI 1 FEB­RUARIB­A. D. S. Morcovescu, canoscutsl poet­ul Artist ds sufîet.­e sa admirabil recitator al versurilor. D. Morcovescss ps lângă s*?pîo»rfa ce-a dă rolele!, având şi deosebte csli ăţl da eceiă, mul e s!­an baj uanim'ţâtor la ■aii, « stărilor sala aafl*t st«. D. Morcoveasra ea apaac, span® ca sa» flat Mal pap» bina in versari d-sil Dam!?* si Profir. E®. 99 J­­­ÜL ÉL­­ ! — A­ftizi la ora 3 p. ra. ora lac InmormSataruii r gMatuit magh­irat N. A. pres«­Olntola uriDjmIuFui Fdalu. Cortegiul va­ plac« d* la Bise­rica Bas no va hl Bl­­­atr. Sbiri VodM, spre cimitirul „n­etoiii» ti»“. Magistraţii din Iaşi şi d­isle­gaţii a magistraţilor spirt Nuii vor Sue parte­­a aa.a*tâ imii ceranoniâ. Tranwitsm famUM Indiriira­­te slaccralfl noastr« condol«a»td. — Aseară pa când serge t­­ ajator Poc­­tanceanu Ion Îşi făcea *e v­rici de ricud, s fost luat la bătae de Isd l»n Const­an­tin Niţică, Anghel Vasile şi f.cront poş­tal Văile Cibbo­afU. Sergentul ajator dând »i* ta?, cei trei indivizi, în stare de ebrieiat., »a fost Cu|i la comisii, și la arma aa h tei fl «te, a® fost dsy îk Judecata mintal p»Kb L — Cerce-ărlre ia ibe«Ua, ta tfi «ă­­«ârşUe acum câteva ai le 3« podai B »la ga contioui de căte poliţia şi s'garus.ts, dfa iocalitste. Dai Indivizi presupaşi a fi .aatorii «iasei eu fost prinşi in comuna Scânteia din jati Vaslui. Aceştia, precum te ştie, saat m* torii fsrtuiui de c*î şl « mnel căruţa, far? săvârşit fu sctissi al în care s’* sosa's crima. Se aşteaptă sdncerea h­iocvnial* a acestor indivizi peatru a se putaa s» a­­b­ii diecă există va’o tagătură ca tutest săvârşită. Na pare exaîuaă posblStatea ca sei s­­cls să fie cub! diat e hoți, de care m vrat să se scape, pentru a Impft ti p ada sassal latre cei doi. — Aseară dl. R. Damsker şi-a «usţiua f teza de dostor în aecd uaa ti chitu gis la f*ţa eomislasei comnou*! din d-nti prut. d\ Gîorge B,gd*at Thiroa fi Anghei, tratâîd despre «FraEcacSderlie pria al t xla si la special priu stricare sl, itrargâiing". _ Comisianea examinate; ra a feliei'at P* tânăra! doctor ujlsd*-i succea îa carieră, — ASOCIAȚiA MEDICILOR.­La fa­trunirea de ese»rl, din lpsă tt timtp, se* putinda­ss iatra îa d #c. ț & ibestid coti­zaţilor, ci «e trimit ceair*ki fi de cari depind® în mare parts solutions«a ch*s­­tid localalai efebniai asedi ikr ic? a, a* grap da madid, mambri ai asodiţiei, ia­­formaţi că zilek «o va convoca comitetul asociaţld g* er*,le centrata dia Bacaresti, roagă pe d nil med d­ d a ta 13, arabii la comitetul centra*, de a fug ba* greşit psrte îs semiţi convotsar® spre­ a etjtkss ca pe viitor firtareta să trimită la Bacareft!­atraşi 5—10 k setl din coti» sstil, iar restul să se latrebrinţ ;i® pisatra orginisttea lor şi pentru o al. Mal roagă ca peat.n ta»! o®d* srs! inltiuțat clabul, acesstă d spoaîțle al se a» plivi, iihiar de asam» sab re«erva ravif!» cărei Ia congres. Canossând, dl In cazai cheeiîu­sea a’ar reiolva nagativ, *e vor produce detMisii, care ar slăbi »sociajla, c»su ce na urmării sta s!me nt. — ȘTIRI TEATRALE — Mtr*a »oss'ră tragediană Ag«itha Bâ’se«ca a cossiratk « mai da trei reprezentații pe lingă ele a­­aastate. O.tiinei f.iad autisî atabullti: J ii 81 lansate 1924 «*4 gti«“. Stmbfttă 2 Feb­rar 1924 ,­­hed'u*; D«minicS 3 Febrasr 1924 an tizen «Mi­rii Sisirt* ca prețuri e­tc;* e tb s irita ale soc. dramatice. Dsmlsită 3 Febrarie ora 8 trei slertsr­ seara aitims repreisniare a« «di.». Bietele ia sgezi.a­i agi*. — D. Mircea Blrsaa c­a ospăta! srtlsi violonist, s fost sbraat tei«gr«fic in Ca­pi­te F vorb* ca min’sista!­anelor că acorde subvenlii Btaani pentra c« «‘Jcl*î»tea aimfoBSei «Gî Esess*" dm ioc*i.t h? si-și poată goan­as* activitat*«. . .

Next