Mişcarea, februarie 1924 (Anul 18, nr. 23-46)
1924-02-01 / nr. 23
vs st. IWPW/.'TV-- ARUL XV DJ No. 38 W ACC**AMEMT&I r D. Madgearu a criticat Banca Naţională pe care a demintit-o împremutând o veche vorbă violentă şi nedreaptă a răposatului Filipescu, „cea mai mare excrocherie a secolului“. Nimeni, astăzi, din oamenii de stat şi din acei care se interesează de viaţa economică şi financiară a ţarei,nu neagă imensul rol pe care Şanta Naţională l’a avut In dezvoltarea economică a României. Dacă n’ar fi de cât serviciul pe care această mare instituţie l’a dat Statului in timpul răsboiului nostru naţional—şi critica de astăzi a d-ld Madgearu s’ar prăbuşi In chip ruşinos. Dar ce-a propus d. Madgearu în locul Băncei Naţionale? Care este soluţia sa practică în privinţa acestei instituţii care, ori ce s’ar spune, a ieşit din nevoile adânci ale ţărei şi care a evoluat, sprijinind întreaga dezvoltare a vieţei noastre economice ? E uşor să vină cineva să arunce acuza- onl asupra unor instituţii cum este Banca Naţională, când nu există nici o răspundere şi când mersul înainte al dezvoltării statului este considerat ca o simplă întreprindere trecătoare. Dar d. Madgeanu a vorbit despre băncile liberale, despre creditul industrial care ar ţinti să ducă la excluzivismul acaparării economice de cătră burghezia capitalistă reprezentată de partidul nostru. Şi în această acuzaţiune este aceiaşi neminţa de critic înzvăpăiat şi de om fără răspundere de care d. Madgeanu face o atât de frecventă dovadă. Creditar industrial a ieşit din nevoia necontestată de a se asigura în sprijin efectiv Industriei naţionale care, mai ales, acum când România se găseşte în faţa unei renaşteri economice, pentru că prin reîntregirea cu provinciile de peste Carpaţi s’a mărit în mod covârşitor câmpul de activitate în această direcţiune,—are o cât mai importantă necesitate de credit şi de ajutor bănesc dat în condiţiuni suportabile. Când d. Madgeanu se plânge de această instituţie a Creditului industrial că ar fi menită să sprijină industriile liberale—nu poate impresiona pe nimeni, pentru că adevărul este cu totul altul. In ginere criticii politicei economice a d lui Vintilă Brătianu şî în special d. Madgearu acuză statornic Banca Naţională că ar favoriza mai ales băncile liberale, acordându le credite mai mari ca altor bănci. Ori, în această privinţă, d. Vintilă Brătianu a aratat ca cifre că tocmai băncile Deliberate au fost ajutate de Banca Naţională, la proporţii mai considerable, acordăndu-li-se credite mai însemnate ca băncilor liberale. Acelaşi acuzaţiune se încearcă acum şi ca Creditar industrial. La timp se va vedea că, şi în această privinţă, acuzaţiunile ce se aduc sunt neîntemeiate. Există, într’adevăr, o preferinţă pe care Banca Naţională o are pentru unele instituţii de credit-anume acela că nu acordă bani decât instituţiilor serioase, care nu favorizează speculaţiuni împotriva Intereselor economice ale statului şi care-şi trag puterile din realităţile naţionale. Dar această preferinţă, oricât de neplăcută ar fi pentru spiritul opoziţionist al d-lui Madgearu, este o necesitate de stat pe care n-o poate înlătura nici o diversiune. D Madgearu a atins apoi chestiunea naţionalizărei industriilor din Ardeal, aruncând şi aici aceiaşi acuzaţiune că, de fapt, e vorba de o acaparare ce se proiectează a acestor industrii de finanţe liberală. Aş voi ca in această chestiune a acaparărei de către finanţa liberală a diferitelor industrii din ţară de care suntem acuzaţi, să fim cât mai exacţi şi cât mai precisi Este adevărat că instituţiile financiare din ţară cele mai serioase, în majoritate sunt create de partidul liberal. Faptul acesta nu constituie nici monopol, nici acapararea, pur şi simplu, afirmarea adevărului că împrejurările şi acţiunea partidului liberal în ordinea economiei a creat pentru burghezia orăşăneascâ — pentru acea burghezie care e pivotul progresului în genere—instituţii!* financiare d* cartea arta jwvQÎt. Aceste înstituţii financiare puternice şi sănătoase sunt regulatoare ale vieţei economice—şi era natural ca rolul lor astăzi , când România începe să meargă cu paşi suguri pe calea industrializării, să fie atât de important. Ce voieşte partidul ţărănesc în această chestiune ? Poate el împiedica o evoluţie normală a ţarei noastre? România trebuie să se consolideze în direcţia economică şi capitalul naţional nu poate fi oprit de a’şi exercita misiunea sa! In acţiunea aceasta a capitalului şi a muncei naţionaleTM se găsesc înşişi condiţiunele de progres ale ţărei! Atunci pentru ce aceste atacuri violente şi nedrepte? Din partidul ţărănesc şi d-l Madgeanu sunt împotriva băncilor capitaliste ş tmu pot suferi ascensiunea economică a burgheziei româneşti ? Nimic din toate acestea. Partidul ţărănesc, cu toate încercările ce le fac conducătorii ţării de a-i prezenta ca un partid exclusiv muncitoresc—în practică urmăreşte şi el crearea de Instituţii bancare, încearcă să îşi consolideze situaţia, prin utilizarea capitalului Na aa ţărăniştii întemeiate bănci care nu se deosebesc prin acţiunea lor, de celelalte bănci burgheze? Dar cei mai mulţi din el nu sunt reprezentanţi ai burgheziei ? La mijloc e multă ipocrizie şi ţărăniştii pentru a putea specula în echivoc întrebuinţează limbajul de violenţă şi de brutalitate împotriva politicei economice a partidului liberal şi a instituţiilor de bancă burgheze. Totul se reduce, prin urmare, la necazul pe care-l au ţărăniştii că apărând pe arena vieţii politice a României au găsit locurile ocupate şi s'au întâlnit ca instituţii întemeiate de liberali. Neavând posibilitatea de a le concura prin instituţii de aceiaşi forţă—au recurs la acţiunea de defăimare şi de negaţiune a cărei sinceritate opinia publică o cunoaşte, îndeajuns, pentru a o aprecia la justa ei valoare. Dar dl. Madgearu, criticând atât de vehement politica economica a d-lui Vintilă Brătianu şi atacând formula „prin noi înşine“ a partidului liberal, s’a ferit cu o precauțiune remarcabilă, de a se pronunţa dacă d-sa şi partidul ţărănesc accepta captalul strain ca factor predominant in refacerea economică a tarei, sau daca este pentru o soluţie intermediara sau daca vede consolidarea României în utilizarea propriilor ei resurse ajutate în proporţii convenabile de finanţa străină. Era o necesitate imperioasă să se facă această declaraţiune, pentru că întreaga problemă economică a României nu poate fi discutată şi soluţionată decât printr’o anticipată elucidare a modalităţei de participare a capitalului străin alăturea de cel naţional. Partidul ţărănesc nu s’a pronunţat asupra acestei chestiuni din motive de tactici, DEOARECE ŞTIM POZiT.V CA OPNlUNiLE FACTORILOR DECiZiVi Alj ACESTEI ORGANIZAŢiUNi POLIT CE sunt departe de a constitui o deosebire esenţială de politica economică a partidului naţional-liberal. Critica politicei financiare. D. Madgearu a vorbit, în aceiaşi termeni de neîngăduită exagerare şi patimă, despre budget. A reeditat, sub o formă mai îndrăzneaţă, discursul de la Cameră. Pentru d. Madgearu budgetul este fictiv, insuficient şi neechilibrat. Credem că nu avem nevoie să insistăm în direcţia acestor acuzaţiuni, deoarece nu există om cinstit care să nu recunoască d-lui Vintilă Brătianu meritat de a fi pus ordine în finanţele statului, de a fi realizat pentru prima oară de la rfisbal un budget care arată cu preciziune veniturile şi cheltuelile, înlăturând, altfel, haosul şi desfrâul pe care la-a lisat guvernarea generalului Averim. De unde acum doi ani se cheltuia fără nici o normă şi intodeauna din credite, astăzi banul public bine aparat şi gospodărit îşi găseşte întrebuinţarea după stipulaţiunile precise ale budgetului care este alcătuit pe cunoaşterea şi pe respectul tuturor realităţilor financiare. S’a făcut o reformă financiară,care se aplică şi care se dovedeşte a fi nu numai necesară pentru mărirea veniturilor statului, dar lipsită de exagerările care i s’au atribuit. D. Madgeanu a ridicat chestiunea impunerei averilor de răsboi Am susţinut în Cameră şi noi această chestiune, dar dificultatea cea mare este că după atâţia ani de la război realizarea unei astfel de reforme este anevoioasă. De ce nu s’a încercat înfăptuirea acestei reforme de guvernele care ne-au precedat ? Sau dl. Madgeanu, în eventualitatea— negreşit astăzi foarte iluzorie — a venire! partidului țărănesc la cârmă, crede că va îndeplini d-sa această operă ? Să nu ne ascundem în dosul rodomontadelor de întrunire publică şi pentru efectul galeriei să schiţăm gesturi de acestea. Partidul ţărănesc va face şi el la fel ca celelalte partide—se va mulţumi cu paliative sau cu declaraţii, dar problema impozitului pe îmbogăţiţi nu va avea curajul s’o atace. Si nu confundăm dorinţele personale ale unor membri, fie el chiar dintre conducătorii dintr’un partid — cu acţiunea generală a partidului însuşi. Dl. Madgearu acuză însă guvernul că n’a dat prin budget sumele necesari nici şcoalei, nici armatei şi nici sănătăţii publicei Atacai d-lui Madgearu sfideazâ adevărul şi nesocoteşte situaţia generală a statului Sfidează adevărul, pentrucă de la război încoace sumele cele mai însemnate, ajutorul cel mai efectiv care s’a dat învăţământului, armatei şi sănătăţei publice sunt acelea pcare le cuprind budgetele din anii 1923 şi 1924. S’au făcut sforţări imense pentru învăţământul rural, unde dacă iniţiativa sătenilor a fost atât de însemnată, nu e mai puţin adevărat că ministerul de instrucţie a fost statornic la postul de datorie. Ne mai amintim ajutorul dat pentru şcoa■ lele secundare care au început sa numere din ce în ce ma mulţi elevi de la sate, sprijiniţi de bursele şi subvenţiile acordate de Stat, după cum e de prisos să mai insistăm asupra marelor sacrificii ce s’au făcut, acum în urmă, pentru universităţi şi pentru studenţi. Evident că Hosorila sunt mari, nevoile numeroase şi este mult până ce se v’a ajunge la normal. Dar nu se poate contenta că s’a făcut un mare pas înainte pe dramul reorganized şi consolidărel învăţământulul Cât priveşte armata—credem că este inutil să remarcăm netemeinicia acuzaţiunilor dini Madgeanu, pentrucă cel puţin în această chestiune, să ne dea voie partidul ţărănesc să fim mai îngrijiţi de pregătirea şi întărirea ei de cât orice altă grupare politică, întrucât ne dăm seamă că pe forţa ei se sprijine siguranţa ţare. Că banii ce s’au dat nu sânt suficienţi —se poate. Nevoile nu lipsesc nicio’dată. Dar ceiace s’a făcut pentru armată, numai din resursele proprii ale budgetului în aceşti doi ani, nu poate suporta comparaţie cu tot ce s’a făcut înaintea guvernărei noastre. Aceiaşi solicitudine a fost arătată şi sâniţei publice ca şi celorlalte interese materiale ale statului D-l Madgearu însă este necruţător, pentru că nu voieşte să fie de bună credinţă. Oricine vede că situaţia generală a statului abia a început să iasă din haosul pe care l-au creat anii de război şi cei de după război. Consolidarea pe toate tărâmurile nu se poate face dela o zi la alta. Când bogăţiile ţărei vor fi puse în valoare, când stimularea tuturor energiilor naţionale va da acel maşinism de contribuţie la proprietatea statului—atânci opera cea mare se va putea face fără dificultăţi. Dar, deocamdată, no! ne mândrim că în viaţ«d «organizată şi tulbur* « gtatalal— am fost singurii care dela 1919 încoace, am lut ordine şi am stabilit bazele temeinice ale dezvoltarei României Mari. Observaţiile noastre însă nu se opresc aici. Vom continuă mâine. VICTOR IAMANOI ÎNTRUNIREA ţărănista O NOUA DEZILUZIE Constatări şi reflexii obiective NOTE Opera Reginei Maria ia italienește la revista «Prora* citim următoarea recenzie : Deja prietenul și colaboratorul nostru Dr. Jaa Antohl am primit volume! «Da! mio tu re fi taro enore* da Maria de Romi ia lEnt »Mode alasima( M»ano, 1924), care e o povestire a unor epitoace din martirajul rumânilor io timpan mareiul război. Rar e dat •! cu m o ca te în car« Interesai este cu tâ •*.! si e cu cât Baratka«« ev*oaenta A de dramatice, t a S'.ut de. â tti.ur xtiituiism re*iitl.ei, E(j Ca v iUai ale călălUior, aioil ismei ma nuvor, .eaacita e* end urmate deja adm u d* ca m*t ti aâ credinți In vie* rot.e, aii*'« & a fli dea in mal paietec cu o.i ț* «a ; » âfiacoarea viață a txmnlnl « rasâ •• A de urdevrs, de ®«ribsEZi, râfciip. . tfngîji... Tuate ® e«te* «nat povestii* ca acea «nceriist® și cu acea palime ce fac realia iae dmn Augusta se iivoare, Mama popure i*t ai., . Ea ara ft Lamei, fa p gkl dense de confiaţii şi degate, care a fost calvarul la a precedent, — dar prea curând altat plate, —al R minie«, aminteşte cere au fost Rymsroagele autoriaţe ale fraţilor depărtaţi, care a» ştiut să tacă şi ar sufere ca nişte adevăraţi latini. «Gândirea are aripi—acrie Maria a Brislaiei în prefaţă—şi pentru aceasta voim să redăm «xaaî gâadMi« cele partfim prin lama, îo special acum când destinai îşi îa* tied* ambra sa aeapra viitorulal nostru şi asupra o « o a r eanei ţări care a’a inalfat la cea mai superioară virtute prin credinţa sa, prin iadifidul, prin ssfericţee şi prin idealii care l’a împins la luptă. Măreţia anal popor nu se manifestă îa ora triemfului, decât h capacitatea ai de a st,feri. Să adaaăm deci gânduri!* fiecăruia ca sitari a anei faft£r*,te ; onoarea patriei ţi generaţiile viitoare vor fi zgîgniste îaue ridjilî, Înalţată pa mo nuntela î.ce.or ce şi-«a dat viaţa pentra m id».!, altiad cLaenuie ca sângele erui.o? .1 cu kc l^ile acelora ce-l plâng*. Acest voium al Reginei Maria a Raminiel este prefaţat uiblrolui Italian de d. I. Autobi îati’o perfectă traducere, autorizată de Maiestatea Sa. ilustrațianne aunt datorite valorosului pictor român D. Solea. CPOWCA teatralA „Hlaria Stuart” cu Agsita Birsiscu. Aseară am aplancist, de noi,ps Agaitha Bâraescu, care ia plenul Schiller, ce transpune, cu atâta veracitate la totul nefericitei regine a Sofiei, la Joc ca adevărat, realist, la care eu știi ce să admiri mai mult naturalismul marei fregodine sau arta de a rodi versul dramatic, era prin glisai vibrant al Agathd Bârseacu, d .via o adevărată cascadă de «sntiminte şi de însufleţire. Marea tregsdiană e seaondad, admirabil de secreterii noştri de la naț’ona!. Aseară, în rolul reginai Angiei, d-na Lilians Popovici, a dat interpretării rektal, toată rezerva şi bogafi a artistici. Artisri dă mărea tngedani, da? Liliana Popovici, cu voces şi ţinaa sa marţiali i impresionat publicul entsstart din caii. VINERI 1 FEBRUARIBA. D. S. Morcovescu, canoscutsl poetul Artist ds sufîet.e sa admirabil recitator al versurilor. D. Morcovescss ps lângă s*?pîo»rfa ce-a dă rolele!, având şi deosebte csli ăţl da eceiă, mul e s!an baj uanim'ţâtor la ■aii, « stărilor sala aafl*t st«. D. Morcoveasra ea apaac, span® ca sa» flat Mal pap» bina in versari d-sil Dam!?* si Profir. E®. 99 JÜL ÉL ! — Aftizi la ora 3 p. ra. ora lac InmormSataruii r gMatuit maghirat N. A. pres«Olntola uriDjmIuFui Fdalu. Cortegiul va plac« d* la Biserica Bas no va hl Blatr. Sbiri VodM, spre cimitirul „netoiii» ti»“. Magistraţii din Iaşi şi dislegaţii a magistraţilor spirt Nuii vor Sue partea aa.a*tâ imii ceranoniâ. Tranwitsm famUM Indiriirate slaccralfl noastr« condol«a»td. — Aseară pa când serge t ajator Poctanceanu Ion Îşi făcea *e vrici de ricud, s fost luat la bătae de Isd l»n Constantin Niţică, Anghel Vasile şi f.cront poştal Văile CibboafU. Sergentul ajator dând »i* ta?, cei trei indivizi, în stare de ebrieiat., »a fost Cu|i la comisii, și la arma aa h tei fl «te, a® fost dsy îk Judecata mintal p»Kb L — Cerce-ărlre ia ibe«Ua, ta tfi «ă«ârşUe acum câteva ai le 3« podai B »la ga contioui de căte poliţia şi s'garus.ts, dfa iocalitste. Dai Indivizi presupaşi a fi .aatorii «iasei eu fost prinşi in comuna Scânteia din jati Vaslui. Aceştia, precum te ştie, saat m* torii fsrtuiui de c*î şl « mnel căruţa, far? săvârşit fu sctissi al în care s’* sosa's crima. Se aşteaptă sdncerea hiocvnial* a acestor indivizi peatru a se putaa s» abii diecă există va’o tagătură ca tutest săvârşită. Na pare exaîuaă posblStatea ca sei scls să fie cub! diat e hoți, de care m vrat să se scape, pentru a Impft ti p ada sassal latre cei doi. — Aseară dl. R. Damsker şi-a «usţiua f teza de dostor în aecd uaa ti chitu gis la f*ţa eomislasei comnou*! din d-nti prut. d\ Gîorge B,gd*at Thiroa fi Anghei, tratâîd despre «FraEcacSderlie pria al t xla si la special priu stricare sl, itrargâiing". _ Comisianea examinate; ra a feliei'at P* tânăra! doctor ujlsd*-i succea îa carieră, — ASOCIAȚiA MEDICILOR.La fatrunirea de ese»rl, din lpsă tt timtp, se* putindass iatra îa d #c. ț & ibestid cotizaţilor, ci «e trimit ceair*ki fi de cari depind® în mare parts solutions«a ch*stid localalai efebniai asedi ikr ic? a, a* grap da madid, mambri ai asodiţiei, iaformaţi că zilek «o va convoca comitetul asociaţld g* er*,le centrata dia Bacaresti, roagă pe d nil med d d a ta 13, arabii la comitetul centra*, de a fug ba* greşit psrte îs semiţi convotsar® spre a etjtkss ca pe viitor firtareta să trimită la Bacareft!atraşi 5—10 k setl din coti» sstil, iar restul să se latrebrinţ ;i® pisatra orginisttea lor şi pentru o al. Mal roagă ca peat.n ta»! o®d* srs! inltiuțat clabul, acesstă d spoaîțle al se a» plivi, iihiar de asam» sab re«erva ravif!» cărei Ia congres. Canossând, dl In cazai cheeiîusea a’ar reiolva nagativ, *e vor produce detMisii, care ar slăbi »sociajla, c»su ce na urmării sta s!me nt. — ȘTIRI TEATRALE — Mtr*a »oss'ră tragediană Ag«itha Bâ’se«ca a cossiratk « mai da trei reprezentații pe lingă ele aaastate. O.tiinei f.iad autisî atabullti: J ii 81 lansate 1924 «*4 gti«“. Stmbfttă 2 Febrar 1924 ,hed'u*; D«minicS 3 Febrasr 1924 an tizen «Mirii Sisirt* ca prețuri etc;* e tb s irita ale soc. dramatice. Dsmlsită 3 Febrarie ora 8 trei slertsr seara aitims repreisniare a« «di.». Bietele ia sgezi.ai agi*. — D. Mircea Blrsaa ca ospăta! srtlsi violonist, s fost sbraat tei«gr«fic in Capite F vorb* ca min’sista!anelor că acorde subvenlii Btaani pentra c« «‘Jcl*î»tea aimfoBSei «Gî Esess*" dm ioc*i.t h? si-și poată goanas* activitat*«. . .