Mişcarea, martie 1924 (Anul 18, nr. 47-73)

1924-03-01 / nr. 47

* ANUL XVHS Nr. 47 — Marele Istoric şi viaţa politică din ţară Fiind la Paris, dl. N. Iorga a a­­runcat, de­­ o distanţă atât de mare, o privire asupra situaţiei pel­tice din ţară—şi şi-a comunicat constatările unui ziar bucurestean. Dl. Iorga n’a spus lucruri mari şi extrem de interesante, atuecea Cârol a fost solicitat să caracterizeze fie­ce grupare politică, In parte. N’a spus insă lucruri mici despre parti­dul liberal —fiindcă nu putea să con­teste realitatea. De aceea marele nostru Istoric, vorbind de partidul liberal,—pe care nu l’a putut critica, având In vedere rodnica guvernare aCtoslă—s’a mărginit să-l compare eu partidei liberal din Anglia, pentru a-1 pune intr’o stare de inferioritate. D). Iorga n’a făcut Insă şl Compa­­raţiunea intre starea politică şl so­cială de la noi şl cea dia Anglia— Cum ar fl trebuit să facă, atuncea Când a recurs lâ prima comparaţie. Dar partea interesantă a Intervi­­ewului d­­in Iorga este aceea care se referă la Celelalte partide politice, întrucât dl. Iorga ţinuse cu orice preţ să puie partidul­­ berii intr’o stare mai Inferioară, ne aşteptam să-l ve­dem constatând superioritatea Celor­lalte grupări politice. Realitatea a fost Insă prea crudt pentru dl. Iorgi,—ch­iric o distanţă atât de mare — şi d-sa examinând situaţia partidelor politice, din opo­ziţie, a fost sili să constate Că ele Sunt lipsite de Idei şi de ştii Cari, dacă nu reprezintă o Idele. Cel puţin pot imprima o acţiune hotărâtoare. De aceea dl. Iorga recunoaşte că lupta Ce o dl opoziţia este o luptă sterilă, Care ou corespunde ulei unei necesităţi sociale, şi de acea d sa se pronunţă Impohlva „blo­uluift care s’ar sparge In chiar momentul for­­mărel sale. Dl. Iorga, care In treacăt fis all, nu uită în nici o împrejurare perso­nalitatea proprie — caracterizează In Câteva Cuvinte fie­ ce grupare politică opozantă: Partidul d-lul AvereiCu — Constată d. Iorga—cu mai poate fi un par­tid de guvernământ, fiindcă trecuta guvernare nu-i mai Îngăduie acest lucru. Acest partid este condamnat prin faptele sale pr­opri. Partidul naţional român de sub Conducerea d-lui Maniu,­­este sortit să meargă din greşală in greşală — şi aceasta, textual, «numai din Cau­za ambiţiei exagerate a unora din­tre ele. Despre noua grupare a d-lui Ar­­gintoianu, marele Istoric spune că ea se reduce In totul ,la energia d-lui Arglatoianu*. La urmă d. Iorga vorbeşte de ţărănişti. Partidul ţărănist urmăreşte In primul rând desfinţarea curentelor democratice, pentru a Ie Inlocui cu un Curent materialist, având In a­­celaş timp să înlocuiască concepţia organică a vieţii sociale în concep­ţia mecanică a d-lor Stere­ şi Mad­­gearu. Privind astfel situaţiunea politică din ţară, d. Iorga mai anunţă că este pe cale să se retragă din via­ţa politică. Asupra acestei duioase mărturi­­siri,­ autorul acestor rânduri işi per­mite o Constatare personală: Nu ştim dacă d. Iorga le va re­trage la adevăr dln viaţa politică. De var face-o încă, politică propriu zisă nu va pierde mult, dar Chitara românească, şi In genere cultura universală ştim Că vor fi In mare folos. Ue leşaa Polemicele PĂRERI Șl FAPTE literare de azi••• Reiav Iad In cronica de ieri „cazai" d-lnl Al. Bf&taten-Voinisti, încăput pe mina cri­ticilor detractori, ne gindim la potentielle literare de odinioară fi de acuta. Pe vremuri am avut o polemică literari latre T. Maioreetu fi 1. Ghtrca, aaa Intre Charta fi Oh. Păun, asupra unor probleme ceri au determinat fcoli fi curente fi cari au creat o generaţie Întreagă de scriitori de talent, consacrat! istoricefte la litera­tura noastră. eNu vorbim de celebrele polemici purtata de junimiştii dela „Convorbiri Literare" cu Heiden, sau dela polemicele rimase celebre dintre revista „Vieat*" condusă de Vlahuță fl d-r Ureche, fi redactorii „Evenimentului Lib­rer" dela Iași, defunctul Raicu *ionosen Rian, d-nii C. Sarceleanu, O. Ibrăileanu, f. c. 1. Aceste discutiuni au fost folositoare cul­ture!­rominefti fi au contribuit la educa­­fiunes fi cultivarea unei generatiuni stră­lucite, sare figura intr’o parte fi in­altă a taberelor gi cenaclurilor literare fi ar­tistice. Dar acest gen de peremici a dispărut pentru a face ioc mei iutii pamfletului mai mult sun mai pufin reufit, fi ia cele din urmă acelei „critici" care a scos din fire piuă fi pe tăcutul autor al lui „Necu­­lăltă Minciună". Atacurile personale lipsite de orice ur­banitate, vehemența de stil fi mei ales lipsa de respeet faţă de cultură fl artă in ge­­ntre,—iată nota specifică a criticei actuale care, hotărit, este in totul sub nivelul pro­­ducfiunei literare. Dacă literatura noastră trece printr’o perioadă critică, din cauza consecinţelor răsboiului, critica literară, care ar trebui să fie un Îndemn, an stimulent creator, lip­si­­­te in totul, iar ceea­ ce scriu recenzenţii revistelor Clară a mai vorbi de recenzenţii ziarelor) nu merită nici macar atenţiunea unei relevări. Cazul d-lui Brătescu-Voincid­ fi polemi­ca literară dintre d-sa fi d. Sc. Prada ne amintsfte o atitudine indentică pe care unii dintre scriitorii mai tineri au avut-o cândva faţă de Al. Vlăhuţă. Autorul lui „Dan" ajunsese fntr’un rând cel mei hulit fl dispreţuit scriitor, fl In cafenelele fl terasele unde se adunau „cri­ticii" aăi, nu auzeai decit cele mal crude invective la adresa maestrului... S’a produs totuşi un reviriment, — la moartea lui. Atuncea toţi acei eer, nu l’an cruţat de eele mai cruda atacuri, an finnt si-fi manifeste sdmiraţiunsa faţă de opera literari, rămase in arms marelui pedagog fl edueator see Această atmosferă grea, ce ss remarci printre scriitorii noft­i trebuie purifies­ti, şi această misiune, aceaiti îndatorire sade In sarcina acelora dintre scriitorii și cri­ticii noftri cari mai pistreasă ceva-ceva din Idt miremul vremurilor de aer ala llts­­tatarel romlnești. ARALD ECOURI La Praga te anunţă apariţia atei mari .Antologii" consacrate literaturii francezi contemporana. Opera aceasta, prefaţta­­ta de Lat. Dastani, va avea o introducere adresată poporului cehoslovac fi va oferi la traducere etnoi opere alese din scrierile celor mai reputaţi scriitori francezi contem­porani. In cursul săptămânii viitoare vom* avea una din cele mei interesante premiere la teatrul naţional i­m­ama ca Carneliim la d-ra Sorana Ţopa In toiul titular. • Măiee se deschide expoziţia de pietard şi desemn a d-lui N. Nădejde, la sala .Pho­to-Royal* din citi Lăpujaeana. Eminentul nuvelist d. Al. Bidlescu-Voi­­nești, a stilt la o agapă a scriitorilor dra­matici din Bucureşti, o nuvelă Inedită care a fost savurată de cei cari au ascultat-o. Iată un motiv de amirdetune pentru d­uh­ Se. Froda, N. Davide na fi ceilalti ertttet Irascibili ai rivietelor bucurefteni. Piesa .Bajorestii• a d-lui Caton Teodo­­rian, fi volumul de nuvele .Ape Adduct• al doamnei Hortensia Papadat-Bengescu, au apărat latr’o nouă ediţie la „Cariera Naţio­nală". CITIȚI $I RĂSPÂNDIȚI ZIARUL »MIŞCAREA* Tratamentul IN SAPA lui Steinach see Apropos de ştiinţe „întinerire!" după teoria Iul Steinach, ce povesteşte următoarea anecdotă ! Un negustor bogat, dornic de viaţă, dar mare pişicher, auzind de tratamentul Intinerirei, se hotărî aă facă uz de el, In care scop plecă In străinătate. Ajuns la Viena, el fu recomandat anul medic ■pedánst pe care-1 consultă In acest scop. — Câţi ani al d-ta? tl întreabă medicul. Cinci­zeci şi cinci ! — Şi ce ai dori? — Ce să doresc ?. Să devin mal tânăr. — Te pot face mal tlnăr cu 20 de ani, dar pentru asta Îmi vei da 20000 lei. Neguatorul sa gândeşte, se gândeşte, şl In cele din urmă întreabă : — Dar mal tânăr nu se poate, d-te doctor ? — Se poate, dar o să te coste mal scump. — Afl vrea aă fiu de 251 — Pentru aata vel plăti 40 090 lei I Negustorul stă iar pe gânduri şl pune apoi alte totrdbărl :fi — Se poate şl mal tânăr ? — Se poate I — De 18 enl se poate? — Cum nu? Dar pentru asta vei plăti 100000 lei. Neguatorul bata palma şi cade la învoială, dând un avans de cinci mii lat, şi este operat alatem Steinach. Operaţia reuşeşte şi după ce pacientul este complect... întinerit, medicul sanatoriului se prezintă să-i ceară restul. — Ce rest ? Care rest ? Eu acum sunt numai de 18 ani, deci sunt minor. Pentru rest să te adresezi tatălui meu, la Iași, care este o, ’persoană foarte solvabilă... Sltuațiunea ajutoarelor de maestre — Proectul depui Un Cerneri — După cum am amamfat tart, dl. Victor Iamaadl a depus tu­­Samară un proeet de lege dlu tuittetted parlamentere, prin eare ajateerete de maestre să fie num­­e te ievA­ țământ cu titlu pred­epriu. In eeeestâ chestiune d-l Victor Iemendl a avut o intrevedere şi cu dl. dr. Anghelescu ministrul restrucțiunei, cărora a expus si­tua | iunea in care se află maestre­le ejutoare, şi ea aere a căzut de acord. Propelul depus la Cemeră pre­vede următoarele : Maestrele care cu o onhime de cel pufin apt enl, pâed la 12 Iulie 1923, por putea fi numite maestre ca titlu provizoriu. Această fără ce ele să mai fie obligate ea să depute examenul de capacitate—el numit pe base avizului consiliului de Iuspectori. Iată și textul proectului de lege: Art. unic.—Ajutoarele de maestre su­plinitoare de la fcoalele secundare, nor­male şi profesionale, ale fetelor, care la data de 12 Iunie 1923, previant In legea promulgată cu Decretul No. 3027 / 1923, aveai o vechime de cel putin 8 anl la funcţiune, serviţi pe basa titlurilor de ab­solventă a unei şcoale Profesionale de gr. li precum şi acere ajutoare de maestre care aveau titlul definitiv de mai iaalute de 1923, vor avea dreptul aă fie aanaite ca maestre proviaorii fără examenul de capacitate prevăatt de legea luvltăminta­­lal Profesional ci numai ca avisul favora­bil al Cocalitalal I­nspectorilor Cenerali dat pe baia rapoartelor Inspectoratelor de specialitate. Ajutoarele de maestre de la canal pre­parator (clasa I și 11) de la scoalele pro­fesionala care au vechimea prevlzată la al. 1 se vor confirma ca maeatre ca titlul proviaoriu pe alaa de 1 Aprilie 1924 la lo­­curile ce ocupă, in aceleasi conditiuni, iar in ce priveşte salariul vor fi plătite ca şi macatrele de la şcoalele secundare şi nor­male. Diferenţa de salarii se va plăti prin des­chidere de credit asupra exerciţiului in cari 1924. Maestrale acestea din urmă vor putea fi transferate ca maestre la şcolile secundare şi normale şi ca maestre de atelier la ce­lelalte clase ale fcoalelor profesionale, la cai de vacanță, tndeplinindu-ae toate for­m­mlm t mor ml* m m­l vira ia traaifatăr! ll ti* nându-sa seamă de avizul motivat al In­spectoarelor de specialitate. Printr’o declartne ce se va întocmi ul­terior se va stabili modalitatea nimirei ce­lor prevăzute la aliniatu 1 1. Expoziţia agricolă din Iaşi Duminică 10 Fibratrle r. r. a avut tot solemnitatea împărţire! diplomelor şl pre­miilor, pentru expozanţii de an I.r,t parte In expoziţie, aducând diferite produse a-g­ricole şl de indcetrie cainică, precum şl idi­trlele In legă­tură directă cu sgrirai­­tune. Solemnitatea a avut loc ezb preşe­­denţia d-lui P. Poni, d. general Gherca- Ieaca şi a d-lul Petru Pintoaanu prefectul jadtţulul, in local al prefecturei. Fiind Invitat şi aabsemnatai, Spre a mi se conferi diploma şi medalia de argint, pentru că am participat la expoziţie ca ex­­punător, mă almt obligat a aduce mulţu­miri din partea expanttorilor şi participan­ţilor, tuturor celor care aa depna manca lor paatra reuşita acestei expoalţii d-lui preşedinte, comitarlib­lal general fi Jarin- Ini cempetrnte. Pentru n ee pitea Înfăptui asemenea e­­peră, a fost nevoie de o atriacă coope­rare,—o cooperare de forţe, care forţe, du­pă părerea mea, se pot clasifica la trei categorii: la prima categorie Intri acele perioane, care au concepit Ideii, de a face o expo­ziţie agricolă a „Moldovei Întregite* Şi, oprindu-mă la acest fapt, i-mi vine in minte un lucru ştiut, că toate ideile mari şi sănătoase au pornit de in bătrâna! nos­tra Iaşi. Odată această Idele încolţită, s’a răs­pândit, a capatat aderenţi, a foit împăr­tăşită de multe persoane serioase, care şi-au dat ostenea'« şi-au colaborat cu ta­tii dealateresat, pentru Iafăptuirea acestei măreţe opere, săvârşind astfel o faptă patriotică, ajutând pe lalaţletori prin euvinte ds curii şi sfaturi Înţelepte, la a dona categoria Intră acei ferţă— sine qta non—firi cum nu se poate păşi la fapte; aceasta este forţa bănească. Constatăm cu plecare el s’a dat tot con­­cursul necesar, atât de pardicalari, de te­mme to­urbane şi rivale din toate provin­ţiile Msldsvol, relevând la atelaş timp Ba fapt, dean de Imre a­minte: Cel mai mare lastitat­­financier al Ţării noastre. Banta Naţionali a deschis pentru sxpoa­rle un credit de un milion Iei. la a treia categorie Intră acele persoa­ne, enre au prezentat la Expoaiţie, pro­dusele agricole, animale, obiecte de In­­dnatrii caanică etc. persons care prin muci Iar In diferite ramuri de activitate economică, a dovedit că agriciltiri cate cal mal principal lavar ds bigiţia i ansi ţări. Că pe iadaatria agrico­l­ăi bascul toate cstelalte ladestril. Că pimlatal este acel fond cemaa fl iaepal­abli din care oamenii şi animalele tşl trag sahs stsaţa lor. Şi acum ca Incheere pnism următoarea întrebară ! Cate sânt foloassle şi Impor­tanţa anei asemenea expoziţii ? Foloasele ■ant foarte mari, pentru ea Întreaga so­cietate este In profit. Am arătat mai sus că ea­ e nevoia de o cooperare de forţă; aceasta, are de efect, o mei mare apro­piere, na mai mare contact litre toate clasele sociale, le al doilea loc ae produ­ce o Înfrăţire, latre producători! din dife­ritele riglsal, şi ae naşte In acelaţ timp, o concurenţă latre diferiţi producători; se produc diecaţlani folositoare tn el pri­veşte calitatea produselor speciale de ani­male şi plante etc. Premii e care s’au Împărţit, sânt o la­­carajare pentru agricultori şl tot­odată expoziţia a dat ocazie producătorilor de a face raclăm­ pentru produsele sxpaaa. Că expoziţia agricolă are foarte mare importanţi pentru dezvoltara şi perfecţio­narea agricultulei, aceasta se poate vedea din faptul că guvernul nostru a luat mi­­sara lăudabilă de a face ca expoziţia să devie permanentă. De acela Închei ca cuvintele: VITA RUSTICA PARSIMONIAE MAGISTRA EST. Viaţa de ţară este învăţătoarea eco­nomiei. ION V. ATANASIU Advocat Iaşi CJ— Se pare că In urmi hotărâre! ce s’a luat, parte din clasele şcoalei profesionale Sf. Sava, vor fancţioni li şcoala „Mihail Cocrălniceanu". SAMBATA 1 MARTIE 1924 I PASTELELE»TRECUŢULU CETATEA Adormită e cetatea Sub Încheie de stele, Ce-şi aprind singurătatea Pe atrăvechele turele Vântul nopţel doar adie, Azvârlind pe negândite Fo­nitoarea-i simfonie Prin arcadele boltite... Și a lunei strălucire este lacul care tace, In adânca-i oglindire Enigmatic se desface. Timpurele dispărute Parel stăpânesc In toate, Pe cărări necunoscute Vin Imagini depărtate... ? i’n Înalte metereze, oate umbrele confuze Gata’s să se contureze Ia soldaţi cu archebuze. Dar tabloul s’adânceşte... ? I iluzia ce piere, acrium­ se prăbuşeşte In a nopţilor mistere «• • • • * •• Nemişcată, solitară, Zăreşti barca Învechită, Prinsă’n liniştea de seară Lâng’a lacului ispită. O! de cătă vreme şade Aşteptându-şi mântuirea, Ca sub vechele arcade Să-şi imlădie pornirea. Dar cetatea e uitată ! Şi in ceru-i de’ntuneric Deapănă neconsolată Firul visului himeric. Totuşi, străine trecutul Incă’n liniştea naturei, Pâlpâe necunoscutul Peste spiritul făpturei, Când din lumea-i infinită Luna, veşnic gânditoare, Peste firea adormită Zvârle vrăji evocatoare 1 IONEL FR. BOTEZ. UN SCRIITOR NECUNOSCUT . Democratismul tuturor personagiilor din romanele lui Dimitrie Moruzi, personajele reprezentative ale clasei boereşti, ne izbe­şte la fiece pas, contrastând puternic cu obişnuita caracterizare a acestora, în res­tul literature! româneşti. Tot astfel tipul ţăranului este osebit Înfăţişat de cât în mal toate scrierile poporaniste. Mal Intăi Dimi­­trie Monuzi deosebeşte Intre ţarani diferi­tele mentalităţi, întocmai ca ’n oricare pă­tură socială. Nu ne dă un tip unic—ca de pildă românul Viaţa la ţară—nici nu gră­mădeşte în jurul unuia singur toate însu­şirile, aşa zise caracteristice şi neaparat trebuitoare ori­cărui personaj ţăran român. Monuzi deosebeşte de asemenea mai multe generaţii şi arată schimbarea Introdusă, In chipul lor de a gândi, fie de înrâurirea o­­raşului, fie de acea a şcolei şi oştirii. Ca fond sufletesc lasă ţăranii iar mai ales cel din generaţia Valrei, seamănă cu ţăranii din opera Iui Alecsandri. Pricina poate fi optimismul, acelaşi până la un punct la a­­mândoi scriitorii. Poate fi şi lumina sub care ţăranul apărea celor din clasa boe­­rească de odinioară din tinereţea Ini Aiec­­vandri Şi copilăria Ini Monizi—dar într’o largă măsură va fi contribuind şi realita­tea. Ţăranul român din generaţia Unire­ şi a răsboiurui de neatârnare, ţărănoi con­temporan cu mentalitatea optimistă şi plină de avânt a tineretului de prin oraşe, gân­dea şi traia de sigur altfel de­cât mai târ­ziu. Pe atunci erau încă rămăşiţile unei vieţi patriarhale, era belşugul relativ al producţiei, care nu trecea încă hotarul ţă­­rei în cantităţi mari, era poezia întinderi­lor fără sfârşit, a „ţelinei fecioare“, cum o numeşte Dimitrie Moruzi. Şi poezia aceasta e o caracteristică „a leatului“ celui vechi—zice el. Timpurile nonă, înmulţind nevoile, cer tot mai multe tvwrSHI rvntru implinirea lor 81 Diurni­că-

Next