Mişcarea, martie 1924 (Anul 18, nr. 47-73)
1924-03-01 / nr. 47
* ANUL XVHS Nr. 47 — Marele Istoric şi viaţa politică din ţară Fiind la Paris, dl. N. Iorga a aruncat, de o distanţă atât de mare, o privire asupra situaţiei peltice din ţară—şi şi-a comunicat constatările unui ziar bucurestean. Dl. Iorga n’a spus lucruri mari şi extrem de interesante, atuecea Cârol a fost solicitat să caracterizeze fiece grupare politică, In parte. N’a spus insă lucruri mici despre partidul liberal —fiindcă nu putea să conteste realitatea. De aceea marele nostru Istoric, vorbind de partidul liberal,—pe care nu l’a putut critica, având In vedere rodnica guvernare aCtoslă—s’a mărginit să-l compare eu partidei liberal din Anglia, pentru a-1 pune intr’o stare de inferioritate. D). Iorga n’a făcut Insă şl Comparaţiunea intre starea politică şl socială de la noi şl cea dia Anglia— Cum ar fl trebuit să facă, atuncea Când a recurs lâ prima comparaţie. Dar partea interesantă a Interviewului din Iorga este aceea care se referă la Celelalte partide politice, întrucât dl. Iorga ţinuse cu orice preţ să puie partidul berii intr’o stare mai Inferioară, ne aşteptam să-l vedem constatând superioritatea Celorlalte grupări politice. Realitatea a fost Insă prea crudt pentru dl. Iorgi,—chiric o distanţă atât de mare — şi d-sa examinând situaţia partidelor politice, din opoziţie, a fost sili să constate Că ele Sunt lipsite de Idei şi de ştii Cari, dacă nu reprezintă o Idele. Cel puţin pot imprima o acţiune hotărâtoare. De aceea dl. Iorga recunoaşte că lupta Ce o dl opoziţia este o luptă sterilă, Care ou corespunde ulei unei necesităţi sociale, şi de acea d sa se pronunţă Impohlva „blouluift care s’ar sparge In chiar momentul formărel sale. Dl. Iorga, care In treacăt fis all, nu uită în nici o împrejurare personalitatea proprie — caracterizează In Câteva Cuvinte fie ce grupare politică opozantă: Partidul d-lul AvereiCu — Constată d. Iorga—cu mai poate fi un partid de guvernământ, fiindcă trecuta guvernare nu-i mai Îngăduie acest lucru. Acest partid este condamnat prin faptele sale propri. Partidul naţional român de sub Conducerea d-lui Maniu,este sortit să meargă din greşală in greşală — şi aceasta, textual, «numai din Cauza ambiţiei exagerate a unora dintre ele. Despre noua grupare a d-lui Argintoianu, marele Istoric spune că ea se reduce In totul ,la energia d-lui Arglatoianu*. La urmă d. Iorga vorbeşte de ţărănişti. Partidul ţărănist urmăreşte In primul rând desfinţarea curentelor democratice, pentru a Ie Inlocui cu un Curent materialist, având In acelaş timp să înlocuiască concepţia organică a vieţii sociale în concepţia mecanică a d-lor Stere şi Madgearu. Privind astfel situaţiunea politică din ţară, d. Iorga mai anunţă că este pe cale să se retragă din viaţa politică. Asupra acestei duioase mărturisiri, autorul acestor rânduri işi permite o Constatare personală: Nu ştim dacă d. Iorga le va retrage la adevăr dln viaţa politică. De var face-o încă, politică propriu zisă nu va pierde mult, dar Chitara românească, şi In genere cultura universală ştim Că vor fi In mare folos. Ue leşaa Polemicele PĂRERI Șl FAPTE literare de azi••• Reiav Iad In cronica de ieri „cazai" d-lnl Al. Bf&taten-Voinisti, încăput pe mina criticilor detractori, ne gindim la potentielle literare de odinioară fi de acuta. Pe vremuri am avut o polemică literari latre T. Maioreetu fi 1. Ghtrca, aaa Intre Charta fi Oh. Păun, asupra unor probleme ceri au determinat fcoli fi curente fi cari au creat o generaţie Întreagă de scriitori de talent, consacrat! istoricefte la literatura noastră. eNu vorbim de celebrele polemici purtata de junimiştii dela „Convorbiri Literare" cu Heiden, sau dela polemicele rimase celebre dintre revista „Vieat*" condusă de Vlahuță fl d-r Ureche, fi redactorii „Evenimentului Librer" dela Iași, defunctul Raicu *ionosen Rian, d-nii C. Sarceleanu, O. Ibrăileanu, f. c. 1. Aceste discutiuni au fost folositoare culture!rominefti fi au contribuit la educafiunes fi cultivarea unei generatiuni strălucite, sare figura intr’o parte fi inaltă a taberelor gi cenaclurilor literare fi artistice. Dar acest gen de peremici a dispărut pentru a face ioc mei iutii pamfletului mai mult sun mai pufin reufit, fi ia cele din urmă acelei „critici" care a scos din fire piuă fi pe tăcutul autor al lui „Neculăltă Minciună". Atacurile personale lipsite de orice urbanitate, vehemența de stil fi mei ales lipsa de respeet faţă de cultură fl artă in gentre,—iată nota specifică a criticei actuale care, hotărit, este in totul sub nivelul producfiunei literare. Dacă literatura noastră trece printr’o perioadă critică, din cauza consecinţelor răsboiului, critica literară, care ar trebui să fie un Îndemn, an stimulent creator, lipsite in totul, iar ceea ce scriu recenzenţii revistelor Clară a mai vorbi de recenzenţii ziarelor) nu merită nici macar atenţiunea unei relevări. Cazul d-lui Brătescu-Voincid fi polemica literară dintre d-sa fi d. Sc. Prada ne amintsfte o atitudine indentică pe care unii dintre scriitorii mai tineri au avut-o cândva faţă de Al. Vlăhuţă. Autorul lui „Dan" ajunsese fntr’un rând cel mei hulit fl dispreţuit scriitor, fl In cafenelele fl terasele unde se adunau „criticii" aăi, nu auzeai decit cele mal crude invective la adresa maestrului... S’a produs totuşi un reviriment, — la moartea lui. Atuncea toţi acei eer, nu l’an cruţat de eele mai cruda atacuri, an finnt si-fi manifeste sdmiraţiunsa faţă de opera literari, rămase in arms marelui pedagog fl edueator see Această atmosferă grea, ce ss remarci printre scriitorii nofti trebuie purifiesti, şi această misiune, aceaiti îndatorire sade In sarcina acelora dintre scriitorii și criticii noftri cari mai pistreasă ceva-ceva din Idt miremul vremurilor de aer ala lltstatarel romlnești. ARALD ECOURI La Praga te anunţă apariţia atei mari .Antologii" consacrate literaturii francezi contemporana. Opera aceasta, prefaţtata de Lat. Dastani, va avea o introducere adresată poporului cehoslovac fi va oferi la traducere etnoi opere alese din scrierile celor mai reputaţi scriitori francezi contemporani. In cursul săptămânii viitoare vom* avea una din cele mei interesante premiere la teatrul naţional imama ca Carneliim la d-ra Sorana Ţopa In toiul titular. • Măiee se deschide expoziţia de pietard şi desemn a d-lui N. Nădejde, la sala .Photo-Royal* din citi Lăpujaeana. Eminentul nuvelist d. Al. Bidlescu-Voinești, a stilt la o agapă a scriitorilor dramatici din Bucureşti, o nuvelă Inedită care a fost savurată de cei cari au ascultat-o. Iată un motiv de amirdetune pentru duh Se. Froda, N. Davide na fi ceilalti ertttet Irascibili ai rivietelor bucurefteni. Piesa .Bajorestii• a d-lui Caton Teodorian, fi volumul de nuvele .Ape Adduct• al doamnei Hortensia Papadat-Bengescu, au apărat latr’o nouă ediţie la „Cariera Naţională". CITIȚI $I RĂSPÂNDIȚI ZIARUL »MIŞCAREA* Tratamentul IN SAPA lui Steinach see Apropos de ştiinţe „întinerire!" după teoria Iul Steinach, ce povesteşte următoarea anecdotă ! Un negustor bogat, dornic de viaţă, dar mare pişicher, auzind de tratamentul Intinerirei, se hotărî aă facă uz de el, In care scop plecă In străinătate. Ajuns la Viena, el fu recomandat anul medic ■pedánst pe care-1 consultă In acest scop. — Câţi ani al d-ta? tl întreabă medicul. Cincizeci şi cinci ! — Şi ce ai dori? — Ce să doresc ?. Să devin mal tânăr. — Te pot face mal tlnăr cu 20 de ani, dar pentru asta Îmi vei da 20000 lei. Neguatorul sa gândeşte, se gândeşte, şl In cele din urmă întreabă : — Dar mal tânăr nu se poate, d-te doctor ? — Se poate, dar o să te coste mal scump. — Afl vrea aă fiu de 251 — Pentru aata vel plăti 40 090 lei I Negustorul stă iar pe gânduri şl pune apoi alte totrdbărl :fi — Se poate şl mal tânăr ? — Se poate I — De 18 enl se poate? — Cum nu? Dar pentru asta vei plăti 100000 lei. Neguatorul bata palma şi cade la învoială, dând un avans de cinci mii lat, şi este operat alatem Steinach. Operaţia reuşeşte şi după ce pacientul este complect... întinerit, medicul sanatoriului se prezintă să-i ceară restul. — Ce rest ? Care rest ? Eu acum sunt numai de 18 ani, deci sunt minor. Pentru rest să te adresezi tatălui meu, la Iași, care este o, ’persoană foarte solvabilă... Sltuațiunea ajutoarelor de maestre — Proectul depui Un Cerneri — După cum am amamfat tart, dl. Victor Iamaadl a depus tuSamară un proeet de lege dlu tuittetted parlamentere, prin eare ajateerete de maestre să fie nume te ievA țământ cu titlu predepriu. In eeeestâ chestiune d-l Victor Iemendl a avut o intrevedere şi cu dl. dr. Anghelescu ministrul restrucțiunei, cărora a expus situa | iunea in care se află maestrele ejutoare, şi ea aere a căzut de acord. Propelul depus la Cemeră prevede următoarele : Maestrele care cu o onhime de cel pufin apt enl, pâed la 12 Iulie 1923, por putea fi numite maestre ca titlu provizoriu. Această fără ce ele să mai fie obligate ea să depute examenul de capacitate—el numit pe base avizului consiliului de Iuspectori. Iată și textul proectului de lege: Art. unic.—Ajutoarele de maestre suplinitoare de la fcoalele secundare, normale şi profesionale, ale fetelor, care la data de 12 Iunie 1923, previant In legea promulgată cu Decretul No. 3027 / 1923, aveai o vechime de cel putin 8 anl la funcţiune, serviţi pe basa titlurilor de absolventă a unei şcoale Profesionale de gr. li precum şi acere ajutoare de maestre care aveau titlul definitiv de mai iaalute de 1923, vor avea dreptul aă fie aanaite ca maestre proviaorii fără examenul de capacitate prevăatt de legea luvltămintalal Profesional ci numai ca avisul favorabil al Cocalitalal Inspectorilor Cenerali dat pe baia rapoartelor Inspectoratelor de specialitate. Ajutoarele de maestre de la canal preparator (clasa I și 11) de la scoalele profesionala care au vechimea prevlzată la al. 1 se vor confirma ca maeatre ca titlul proviaoriu pe alaa de 1 Aprilie 1924 la locurile ce ocupă, in aceleasi conditiuni, iar in ce priveşte salariul vor fi plătite ca şi macatrele de la şcoalele secundare şi normale. Diferenţa de salarii se va plăti prin deschidere de credit asupra exerciţiului in cari 1924. Maestrale acestea din urmă vor putea fi transferate ca maestre la şcolile secundare şi normale şi ca maestre de atelier la celelalte clase ale fcoalelor profesionale, la cai de vacanță, tndeplinindu-ae toate formmlm t mor ml* m ml vira ia traaifatăr! ll ti* nându-sa seamă de avizul motivat al Inspectoarelor de specialitate. Printr’o declartne ce se va întocmi ulterior se va stabili modalitatea nimirei celor prevăzute la aliniatu 1 1. Expoziţia agricolă din Iaşi Duminică 10 Fibratrle r. r. a avut tot solemnitatea împărţire! diplomelor şl premiilor, pentru expozanţii de an I.r,t parte In expoziţie, aducând diferite produse a-gricole şl de indcetrie cainică, precum şl iditrlele In legătură directă cu sgriraitune. Solemnitatea a avut loc ezb preşedenţia d-lui P. Poni, d. general Gherca- Ieaca şi a d-lul Petru Pintoaanu prefectul jadtţulul, in local al prefecturei. Fiind Invitat şi aabsemnatai, Spre a mi se conferi diploma şi medalia de argint, pentru că am participat la expoziţie ca expunător, mă almt obligat a aduce mulţumiri din partea expanttorilor şi participanţilor, tuturor celor care aa depna manca lor paatra reuşita acestei expoalţii d-lui preşedinte, comitarliblal general fi Jarin- Ini cempetrnte. Pentru n ee pitea Înfăptui asemenea eperă, a fost nevoie de o atriacă cooperare,—o cooperare de forţe, care forţe, după părerea mea, se pot clasifica la trei categorii: la prima categorie Intri acele perioane, care au concepit Ideii, de a face o expoziţie agricolă a „Moldovei Întregite* Şi, oprindu-mă la acest fapt, i-mi vine in minte un lucru ştiut, că toate ideile mari şi sănătoase au pornit de in bătrâna! nostra Iaşi. Odată această Idele încolţită, s’a răspândit, a capatat aderenţi, a foit împărtăşită de multe persoane serioase, care şi-au dat ostenea'« şi-au colaborat cu tatii dealateresat, pentru Iafăptuirea acestei măreţe opere, săvârşind astfel o faptă patriotică, ajutând pe lalaţletori prin euvinte ds curii şi sfaturi Înţelepte, la a dona categoria Intră acei ferţă— sine qta non—firi cum nu se poate păşi la fapte; aceasta este forţa bănească. Constatăm cu plecare el s’a dat tot concursul necesar, atât de pardicalari, de temme tourbane şi rivale din toate provinţiile Msldsvol, relevând la atelaş timp Ba fapt, dean de Imre aminte: Cel mai mare lastitatfinancier al Ţării noastre. Banta Naţionali a deschis pentru sxpoarle un credit de un milion Iei. la a treia categorie Intră acele persoane, enre au prezentat la Expoaiţie, produsele agricole, animale, obiecte de Indnatrii caanică etc. persons care prin muci Iar In diferite ramuri de activitate economică, a dovedit că agriciltiri cate cal mal principal lavar ds bigiţia i ansi ţări. Că pe iadaatria agricolăi bascul toate cstelalte ladestril. Că pimlatal este acel fond cemaa fl iaepalabli din care oamenii şi animalele tşl trag sahs stsaţa lor. Şi acum ca Incheere pnism următoarea întrebară ! Cate sânt foloassle şi Importanţa anei asemenea expoziţii ? Foloasele ■ant foarte mari, pentru ea Întreaga societate este In profit. Am arătat mai sus că ea e nevoia de o cooperare de forţă; aceasta, are de efect, o mei mare apropiere, na mai mare contact litre toate clasele sociale, le al doilea loc ae produce o Înfrăţire, latre producători! din diferitele riglsal, şi ae naşte In acelaţ timp, o concurenţă latre diferiţi producători; se produc diecaţlani folositoare tn el priveşte calitatea produselor speciale de animale şi plante etc. Premii e care s’au Împărţit, sânt o lacarajare pentru agricultori şl totodată expoziţia a dat ocazie producătorilor de a face raclăm pentru produsele sxpaaa. Că expoziţia agricolă are foarte mare importanţi pentru dezvoltara şi perfecţionarea agricultulei, aceasta se poate vedea din faptul că guvernul nostru a luat misara lăudabilă de a face ca expoziţia să devie permanentă. De acela Închei ca cuvintele: VITA RUSTICA PARSIMONIAE MAGISTRA EST. Viaţa de ţară este învăţătoarea economiei. ION V. ATANASIU Advocat Iaşi CJ— Se pare că In urmi hotărâre! ce s’a luat, parte din clasele şcoalei profesionale Sf. Sava, vor fancţioni li şcoala „Mihail Cocrălniceanu". SAMBATA 1 MARTIE 1924 I PASTELELE»TRECUŢULU CETATEA Adormită e cetatea Sub Încheie de stele, Ce-şi aprind singurătatea Pe atrăvechele turele Vântul nopţel doar adie, Azvârlind pe negândite Fonitoarea-i simfonie Prin arcadele boltite... Și a lunei strălucire este lacul care tace, In adânca-i oglindire Enigmatic se desface. Timpurele dispărute Parel stăpânesc In toate, Pe cărări necunoscute Vin Imagini depărtate... ? i’n Înalte metereze, oate umbrele confuze Gata’s să se contureze Ia soldaţi cu archebuze. Dar tabloul s’adânceşte... ? I iluzia ce piere, acrium se prăbuşeşte In a nopţilor mistere «• • • • * •• Nemişcată, solitară, Zăreşti barca Învechită, Prinsă’n liniştea de seară Lâng’a lacului ispită. O! de cătă vreme şade Aşteptându-şi mântuirea, Ca sub vechele arcade Să-şi imlădie pornirea. Dar cetatea e uitată ! Şi in ceru-i de’ntuneric Deapănă neconsolată Firul visului himeric. Totuşi, străine trecutul Incă’n liniştea naturei, Pâlpâe necunoscutul Peste spiritul făpturei, Când din lumea-i infinită Luna, veşnic gânditoare, Peste firea adormită Zvârle vrăji evocatoare 1 IONEL FR. BOTEZ. UN SCRIITOR NECUNOSCUT . Democratismul tuturor personagiilor din romanele lui Dimitrie Moruzi, personajele reprezentative ale clasei boereşti, ne izbeşte la fiece pas, contrastând puternic cu obişnuita caracterizare a acestora, în restul literature! româneşti. Tot astfel tipul ţăranului este osebit Înfăţişat de cât în mal toate scrierile poporaniste. Mal Intăi Dimitrie Monuzi deosebeşte Intre ţarani diferitele mentalităţi, întocmai ca ’n oricare pătură socială. Nu ne dă un tip unic—ca de pildă românul Viaţa la ţară—nici nu grămădeşte în jurul unuia singur toate însuşirile, aşa zise caracteristice şi neaparat trebuitoare oricărui personaj ţăran român. Monuzi deosebeşte de asemenea mai multe generaţii şi arată schimbarea Introdusă, In chipul lor de a gândi, fie de înrâurirea oraşului, fie de acea a şcolei şi oştirii. Ca fond sufletesc lasă ţăranii iar mai ales cel din generaţia Valrei, seamănă cu ţăranii din opera Iui Alecsandri. Pricina poate fi optimismul, acelaşi până la un punct la amândoi scriitorii. Poate fi şi lumina sub care ţăranul apărea celor din clasa boerească de odinioară din tinereţea Ini Aiecvandri Şi copilăria Ini Monizi—dar într’o largă măsură va fi contribuind şi realitatea. Ţăranul român din generaţia Unire şi a răsboiurui de neatârnare, ţărănoi contemporan cu mentalitatea optimistă şi plină de avânt a tineretului de prin oraşe, gândea şi traia de sigur altfel decât mai târziu. Pe atunci erau încă rămăşiţile unei vieţi patriarhale, era belşugul relativ al producţiei, care nu trecea încă hotarul ţărei în cantităţi mari, era poezia întinderilor fără sfârşit, a „ţelinei fecioare“, cum o numeşte Dimitrie Moruzi. Şi poezia aceasta e o caracteristică „a leatului“ celui vechi—zice el. Timpurile nonă, înmulţind nevoile, cer tot mai multe tvwrSHI rvntru implinirea lor 81 Diurnică-