Mişcarea, mai 1924 (Anul 18, nr. 99-120)
1924-05-04 / nr. 99
r Domnule Pr©s identi Onoraţi Confraţi, Nu înţeleg să vin în mijlocul Domniilorvoastre nici in virtutea invitaţiunii ce a-i bine-voit a-mi face, nici din proprie Iniţiativă, In virtutea legăturii vremelnice şi mai mut de ordin moral ce există intre ordinul avocaţilor şi ministrul justiţiei, (aplauze), înţeleg să vin In puterea profesiune! mele de obârşie, de care rămân nedespărţit ori care ar fi incompatibilităţile trecătoare in faţa căruia m’aş găsi. In alte cuvinte, înţeleg să ascult numai de îndemnul acelui simţimânt neperitor pe care l-a statornicit între Domniile-Voaste şi mine : comunitatea culturii juridice, comunitatea carierei şi, pe deasupra acestora, tradiţiunea profesională, activitatea desfăşurată în decurs de două generaţiuni—de pe catedră, de la bară şi de la tribună—în Interpretarea şi aplicaţiunia legilor, in afirmarea drepturilor, în serviciul idealurilor supreme ale justiţiei, (aplauze puternice). Cu acest simţimânt de confraternitate şi de omogeneitate sufletească întâmpin acest Congres impunător care întrunind, într’un manunchiu, pe toţi avocaţii de pe întreg cuprinsul României Mari desăvârşeşte, odată cu solidaritatea profesională, şi acea închegare de suflete pe care o reclamă consolidarea unităţii noastre naţionale. In această privinţă, călcaţi pe drumul sănătos tras de înaintaşii barourilor cari au făcut ca organizarea profesională—pe care o considerau accesoriul—să depindă de evoluţiunea mişcărilor democratice şi naţionale care trebuiau să conducă la Unirea, ce trăim, astăzi, integrală, mai presus de prevederile minţilor lor pătrunzătoare, (aplauze). Desigur, pentru cercetătorul unilateral, stăpânit numai de punctul de vedee profesional, istoria ordinului începe rece cu legea decretată, concomitent cu prima lege de organizare judecătorească în puterea statutului de la 2 Mai. Pentru istorici însă, răscolitori de arhive, cari ştiu să pătrundă mai adânc vremurile şi rosturile lor, să lege instituţiile cu situaaţiile şi evenimentele istorice care le-au creat „întemeerea unui ordin de avocaţi spre libera aparare în cele civile, cât şi în cele criminale“, „ formulată în punctul al 18-lea dindorinţele partidei naţionale din Moldova“, întocmite de Mihai Kogălnîceanu, în Bucovina, în zilele amare ale unui surgent nu naşte din preocuparea egoistă a necesităţilor profesionale, ci din pornirile generoase, liberale şi umanitare care caracterizează mişcarea revoluţionarilor de la 48. Atunci, sub un regim care nu cunoştea separaţiunea puterilor în Stat şi care subordona totul poruncii unei singure votaţi sau unei singure puteri; sub un regim care nu cunoştea nepărtinirea judecăţii şi respectul dreptului de aparare; într’un cuvânt, sub un regim în care realitatea faptei, adevărul principiului, lumina argumenului şi căldura elocvenţii nu puteau deschide nici calpei, nici macar nevinovăţiei, iscusinţa minţii, scrupulul conştiinţei sau milostenia sufletului unui judecător—a trebuit să se producă reacţiunea acelor caractere cari au cucerit dreptul şi libertatea sfântă a apărării, in serviciul căreia au pus apoi sacerdoţiul pe care-1 reprezentaţi. lată pentru ce data loviturei de stat— simbolul acestei cuceriri—pusă pe frontispiciul primii legi a avocaţilor însamnă mai mult decât întreg cuprinsul eî. (apl. eut) In epoca intermediară însă care s’a strecurat latre aşezământul vechililor şi legea modernă de care v’am vorbit, s’a desăvârşit o altă cucerire care nu poate fi trecută cu vederea, mai cu seamă aici pe pământul ei natal. In biuroul de avocaţi de la 1861, înfiinţat de avocaţii moldoveni M. Kogălnîceanu, I. Strat, Dim. Cozadini şi G. Mârzescu—în Bucureşti şi Iaşi, cu ramificaţiuni în toate judeţele ţării, trebue să vedeţi prima aplicaţiune a ideei de aspcraţiune profesională în scopul ideal de a iniţia pe justiţiabili înaintea celei dintăi Curţi de Casaţie şi justiţie menită să înlocuiască prin glasul unic al legii, arbitrara deslegare domnească a vremurilor înmormântate pentru vecie, (aplauze), însufleţiţi de acest spirit al interesului general şi al intereselor justiţiabililor—carent faţă de avocaţi, ceea ce sunt enoriaşii faţă de preoţi—cu pregătirea juridică, economică şi socială care a dat, întotdeauna, membrilor ordinului în conducerea ţării, întâietatea faţă de celelalte profesiuni, puteţi aduce—în această epocă de refacere şi organizare generală—servicii preţioase care să facă ca şi în viitor profesiunea de avocat să se menţină la strălucirea ei din trecut. Pe tărâmul tuturor manifestaţiunelor juridice, economice, sociale şi politice, ţara aşteaptă aceste servicii, pe care noi avem datoria să vi le înlesnim. In acest scop, în direcţiunea legiferărilor, am numit In comisiunele pentru unificarea codurilor pe delegaţii Uniunii Domniilor- Voastre, după cum aş dori ca Întotdeauna să pot consulta pe delegaţii barourilor în toate chestiunele care pot interesa profesiunea şi, în genere justiţia. Pentru aceasta In raporturile dintre noi nu se cere decât hotărârea că orice preocupări străine să se sfarme de armătura portalului pe care să stea scris: obiectivitatea şi realitatea în cercetarea unică a tateresusului superior al justiţiei. De la avocaţii cari cunosc foloasele desbaterilor contradictorii, primejdiile hotărârilor pronunţate în contumacie şi nedreptăţile aprecierilor făcute sub imperiul patimilor, sunt în drept să reclam să nu scruteze niciodată intenţiunile şi să nu iea atitudini faţă de selecţiuni pe care nu le cunosc nici în fondul lor, nici motivele care le pot determina. (Aplauze). Unificarea legislativă, ca şi organizarea judecătorească, ca şi toate chestiunile care se referă la justiţie, se prezintă în ţara nouă sub atâtea aspecte şi angajează atâtea interese, încâteste îngăduit nimănui să privească soluţiunile prin prizma exclusivităţii. Așezareai^lrfif^bîfcă blegilor și instituțiilor. unicare’' rtfo&a îa^cinSensal, în colaborarea, în căSdeâitftifle ^ în jertfele tuturor. « stea ..ai enss Pe deasupra vechiieP*ffetare dintre provinciile unite ea ritf^jwie°iă urmărească de cât un singur fw'poilffif0: consollidarea unităţii naţionale. Astfel, în chestiuni pe ‘cari vremurile şi necesităţile le-au ridicat în barou şi în magistratură, ca şi ’ncelelalte Instituţii, n’avem de cât o singură grijă: că potrivit tradiţiilor şi rigorilor pe care le impun natura chemării lor, să întărim cât mai puternic în încrederea obştească şi să înnălţăm cât mai sus în privirile lumii civilizate, cele două instituţii care stabilesc contactul material între popor şi justiţie. (aplauze). Ugea şi apSraria sunt cele douS !ur!!s! fiin di car» Jydfiţitorul nu poatu rosti cuvântul dreptăţii. Intru că dintâi , acessta din timS legături esta atât da intimi, în ci! nu numai o rupere, dir o simpli alterară a raporturilor normala nu s’ar putaa produsa, firi ca însăşi Justiţia si nu m resimţi. Da acela,, daci— pentru tvltaraa unei asemeni crize—au de ixprimit un ereziderat In acest congre, este ca armonia şl cordisficarea raporturilor dintre magistraturi şl barouri si asigure In mod permanent autoritatea ambelor instituţii şl prin aceasta normala şl demna funcţionare a paterei Judecătoreşti. Nu există nici o Incompatibilitate între libertatea apărării şi deferenţa datorită magistraturei, după cum nu poate exista o asemene Incompatibilitate între legala conducere a desbaterilor şi deferenţa datorită baroului, (aplauze). In provinciile alipite care, sub vitregia stăpânirilor streine, n’au cunoscut binefacerile judecăţii nepărtinitoare, raporturile între factorii justiţiei trebue să fie mai pilduitoare decât oriunde, cu îndepărtarea absurdului antagonism regionalist care nu poate face de cât fericirea vrăjmaşilor ţării şi a vrăjmaşilor neamului. Nu este regiune în care să n’avem de desgropat un tesaur scump care nu este nici al unora nici al altora, ci al tuturor. Aci, în Basarabia, sub imperiul condicei nomotetului Andronachi Donici, care Isbu CONGRESUL DE LA CHIȘINAtl HAMME Mi 1ARMIMAGETHAM —Discursul d-lui G. G. Mârzescu ministrul justiției. tise, cu cultura şi spiritul lui, să facă din Moldova pământul purtător de dreptate, atât magistratura cât şi baroul, într’o acţiune solidară, au să conserve şi să urmeze tradiţiuaile cu care se mândreşte istoria dreptului moldovenesc (aplauze entuziaste). Ia cultul acestor tradiţiuni, pătruns de întreg binele pe care-l pot revărsă asupra ţarei acei care prin cultura şi talentul lor, sunt apărători de fiecare zi ai intereselor private, dar nu mai puţin a drepturilor şi ai libertăţilor publice; creatori de ipoteze dar totodată creatorii drepturilor noul, fac urările cele mai calde pentru rodnica isbutire a lucrărilor congresului dv. (apl). Monumentul eroilor Diviziei 2-a Cavalerie 1) In urma balului organizat de Civizia 2-a Cavalerie Iaşi In seara de 5 Aprilie crt. In scopul strângerii de farduri, pentru ridicarea in Iaşi a unui mousment în onoarea Eroilor pierduţi pentru întregirea staurului , aducem la cunoştinţa pabilel ci Comitetul de execnţie încheind socotelle şi verificladu-le prin cennoril Însărcinaţi cn controlul fondului, a’a realizat din Intrări, tombolă, ruletă, ţigarete şi licitaţiile de la acest bal, frumoasa aiaă de 186.984 lei. La aseaatl samă adăsglndu-se şi donaţiunile ficat« de toţi ofiţerii diviziei, din aolda pe omi. In sumă de 63.016 lei a rsguit&t totalst samt! adunat« pisă lu pre- Btnt de 250.000 Iei. 2) Cu această ocazie Comitetul de patronaglu şl organizare al ridicării aecatal monument, adsee cele mai vil mulţumiri autorităţilor şi persoanelor cari au dat bine voitorul concurs material şi moral’ pentru deplina reuşită a acesto! ba! şi mame; i) D-lui C. B. Penescu Directorul Teatrala! Naţional, care a bine voit a ne oferi sala gratuit pentru acest mărel scop. b) D-tor Directori al băncilor Moldova, Iaşi, Dacia, Maira Păcurari, pentru donaţi ncile făcute. c) D-lui Preşedinte al Cernerii de Comerţ Uşi, Idem. d) D-ior Directori al datelor .Lumea”, ,Opinia* şi »Mişcarea”, pentru Intima publicitate cu care a susţinut această frumoasă cauză. e) D-lul Prefect al Poliţiei Iaşi, pentru cascureul dat in plasarea biletelor. f) D-lor Directori al regionalei R. M. S. şi al Regiei laşi, pentru fabricatele de regia oferite balului. g) Tuturor ofiţerilor garnizoanei laşi şi la special ofiţerilor Regimentului 7 Roşiori, care au organizat reuşita acestui bal şi bj Ia fişe tuturor Doamnelor şi Domnilor din societate, cari prin participarea la acest bal şi donaţiunea obiectelor de tombală, au concerat la realizarea aceatui frumos beneficia. 3) Pleslad de la deviza: .ci picătura mica formează lacul mare*. Comitetul de patronsgia şi Iniţiativă va recurge la mijloacele posibile pentru strângerea fondului necesar, prin chetă, serbări, chermeae, coacureuri hipice, botil de flori, etc., in toate oraşele Moldovei întregite aude avem regimtate de Cavalerie, cu Încrederea nestrămutată că pină la Sf. Gheorghe 1925, vom ridica acest monument atât de mait dorit. Ca acest scop pentru ziua de Duminică 4 Mai, avănd aprobată o chetă publici, facem din nou un apel călduros la frumoasa de sentimente patriotice ale cetăţenilor ieşeni, de ori şi ce naţionalitate şi ni fugim din tot sufletul a-şi da obolul iar cât de mic, căci numai astfel vom putea fi făptai pentru Eroii noştri acest monument, care va fi pentru generaţiile viitoare ambolul viu al educaţiei Neamului Românesc. 4) Alteţa Sa Regali Principile Carol, Moştenitorul Tronului, cu ocultulaltei sale în Iaşi, fiind informat de această frumoasă Iniţiativă, a binevoit a ne acorda Înaltul Sin Patronigl», exprimându-şi bucuria de a vadea realisat In Iaşi, această operă naţională atât de necesari după răsboiu şl care trebuie neaparat înfăptuită. Preşedintele Corn. de Execuţie, Boloael A. Msrtmmu Din Imprudenţă a fost impeşcat In laba pictoralal drept fiăcăal Constantin Cilaraşu din Iaşi, pe când păştea vitele aproape de depăşitul de muniţii dela Socola,—de cătră soldatul I. Andrleacu din regimentul 13 Infanterie. DUMINICA 4 MAI 1924 Jiponia şi Jugoslavia admit rapoartele experţilor Bucuişti ((elefánttá) Bne.— Rdtpanzând comisianel repar ofta al lor, Jugoslavia a diclarat că recunoaşte că rapoartele experţilor oferă bate tertoare, care să conducă la o înţelegere deplină. Răspunsul Jugoslav exprimă speranţa că Jugoslavia va fi fi ea represalată la comitetul de experţi. In ceea ce priveşte răspunsul Japoniei, ea a Informat comunită experti, că este dispusă să adopte in cea mai mare parte concluziile experţilor. MUNCITORII SI COMUNISMUL An foist dintre »cei® ceri de In Isbntnire® boleeviserarii in Rusia, am «ratet si documantet In thip permanent primejdm ce o prezintă această aonă dostrină ravoluționară-teroristă fi am atras atenţiona® mnnaltorimei si vegheze morsa ca să aneadă in această prăpastie. Am perseverat In această direcţiune «l la aeeatracţiuna primejdioasă am mal atras atenţiunea manettorimei noastre asupra propagandei pa tara o lăaoan comaaiştlc rnşl, la noi In ţarii,—propagandă sara na urmărea nlaideaum interesele manettorimel fi en at^t mal puţin iateritele româneştii. Lupte noastră In ateattă privinţă a fost Insamneti de secete — fiind*ă lumina •’« făent fl asaneitorlmee a Înțeles că interesele el an stă ia pontice comunistă. Defunctul «osiei- democrat C. Dobrogeanu-Gherea, considerat ca părinte al apeialismulul român, «fost tel diată! sare, In nu mele «lipi ala vieţii 8 ale, a tratet deosebirea dintre socialism fi boleeivlem, efălini pe conducătorii socialişti să nu loneee pa panta eomnaiumninl. După experienţe^ dnireroase pentru aceşti conducători, foşti elevi ai Ini Gheraar fi d* pft tristele încercări pe ears le-au făcut o perte a maneitorimel, situaţie s’a limpezit. SdsislSftsl s so ştii au revenit la matei, an pâră slr tactic® bolşevică şi au rupt legăturile eu comuniştii noştri şi mal m seamă eu comuniştii spion!sari complotau In contra siguranţel in stat. Luptele ce au avut loc lari la Bucureşti, Intre comunişti şl socialişti,—in ziua când sa serbfttor la munca—sunt eduue&tosra In această privinţă fl muncitorimea conştientă va In® aminte, in viitor, erientându-se In epre sale® sindicatelor RltiOOfih. Muncitorime® din Rusia fi*® ales fl aa eu meri ponoase pe de arma comunismaiul. Aaeaete o declară lasuși Gorki, in intervitwal rseent ne aere i*a acordat presei Italiens și !■ «are remarci faptul extraordinar că la Rusia sovietică s*au produs gmbog&ții din răsb&i sare fee perte dia tagma boleevică și sari an devenit asupritorii muncitorime!. leonsi , metalul Denikin a scos al treilea volum dla memoriile sale. Atest volum nou este intitulat .Miscarea alba fi campania contra armatei voluntarem. • Noul roman al lui Upton Sinclair este intitulat m100 I 100'. * D-na Aglae Pruteanu, eminenta artistă a teatrului nostru, ne trimite an frumos articol In care povestefte câteva interesante amintiri despre merta tragediană Eleonora Duse. Publicăm aceste reminiscențe in coloana a 5-a a număratal nostru de astăzi. 9 „Gelozia, drama lui Arţibaşîw, va fi jucata în carăad pe sacaa teatrului national în brntflutul aret Sorana Ţopa şi a d-lui A. QMfesca, cari vor pieca In curănd la Parte pentru studii teatrale. După retenteie declaraţii fătate de Qorki, la Rusia sovietică noua literatură ,mai număra pe Soscenko, soldat Invalid, care s’a distins cu lucrarea sa "Nuvsis miel", pe muncitorul Ivanoff care a scris volumul de versuri „Nisipuri albastre“ și pe dramaturgul Leo Lety autorul dramei "pasionale intitulata uin afară de lege". Actualmente Qorki prepară an al treilea volum de amintiri auto-biografice. Amintiri despre Eleonora Duse ! Nu «tot de cât câteva luni, de când zistels dădeau ştiri despre turmei pe care-1 Întreprindea marca şl Incomparabila artişti Eleonora Pase. Dupl o lungi intrerupere a activitiţel el artistice,— din caasa săniuţei el şubrede,—aceisti reapariţia pe scenă a Eleonorei Duse, a fost de sigur, un eveniment lubncmiitor de cel mai mare lapcrtaatl, mal ales In lamei artistică, la gâadul, ci f sein divină din sufletul artistei, va răspândi lirăși binefăcătoarea-i lumină. Dar..... arshtoarsa .Parce”, care o pândea in umbră,—l a tie&t cu geloale Ural vieţeL Nu a petut Insă să stingă şi amintirea el. Ea va rămânea vie In mintea celor ce au avut norocul a ’o vadă şl să se pătrundă de darul ei aule fu arta de a desvălul înfierai omenesc. Aceasta o făcsa numai prin Intermedial propria! un ei saliet, care vibra din toate fibrele corpului şi apiritului el, când Interpeta durerea, ■au or ce alte patimi omeneşti. Căci şi ei i-a fost dat; cam aice VLĂHUŢA la poezia sa. LUI EMINESCU : ,Să plângi tn plânsul tuturora”.... Neuitata! artist Barelli, care a izeat de multe ori alături de Dese, ne istorisea deapre felul ei de Isterpretare, spunând că sensibilitatea ei era sss de mare şi încordarea nervoasă aşa de puternică dtsd juca,— că de multe ori după vreun rol greu—la premiere mai ales—cădea bolnavă şi trebuea să Întrerupă reprezentaţieie acelei piese. De s’gur, o obosea sletschmul sufletesc Is care ea Însăşi lua parte, împrumutând propriul el sufiet, personajal pe care îl făcea să trăească In scenă. Intr’adevăr, acest nud de Interpretare este singurul—cred—care uimeşte cu adevărat şl impresionează pe spectator In cel mal Înalt grad. De acela, talente de forţa Eleonorei Dzae, ce intânesc foarte rar,—şi ea or ce fenomene naturale, ele se nasc, nu se fac. Am avut şi eu fericirea s’o văd pe Eleonora Duce,—la Bucureşti, In 1899 — □amil la două pic««—in aM»gds” şi In „Femeea lui Claude”, mi-a foat iată de ajuns tă-mi dea seamă, ci aveam înaintea ochilor, un adevărat fenomen In afli, cu desăvârşire neobişnuit, îmi aduc miale da o scenă arată din „Magda”, care m-a impresionat adăsta şi care mi-a dat măsura mare! puteri de gândica cu care era iprestrată. Scena aceasta, era la momentul când Magdei i-ia anunţa vizita lui Keller,—ticălosul care l-a pricinuit toate smititele şi toate suferinţele posibile Indurate ds femeea sedusă şi apoi priciită. In momentul acela, am văzut perisdătdu-l-se pe faţă Întreg trecători el durerea, exteriorbâadu-s! gâad®I—căci ea gândea cu adevărat—cu atâta putere, in cât am simţit şl am înţeles limpede şi lămurit, tot ce simţea sufletul ei, contopit In acel al Magdei, —desgsat, ură, dispreţ enorm, — pentru fostul el amant, căruia apoi, ea aruncă in faţă In chp atât de fireac şl atât de puţin teatral, Încât jocul ei concentrat şi atăpâalt de realitate, te făcea si suferi. Adonasi, am aaslt diferite comentarii. Din întâmplare mă găseam lun’au grup de persoane, cari faaeaeri la teatru,— si cari ae intrebau nedumerite: Oare e bine această Case ?... Draz ?... Cum aă pronunță mă rog ? Cu SE szn ZE ?.... Eu le-am răapuns cum il a a eisem pe Italianul Borelli:—ca SE Duse. Tot atunci, intr’un cerc de artiști, etieva spune«; că a auzit Intre alte păreri competente; șl «predarea enbalaită a lui Taka Ionescu, care a zis pe când esea da Ia teatru .Am Impresia, că nu am asistat la o pisai de teatru, ci am surprins o dramă familiară, aidludu-mă p in gaura cheii*. In .Pornea lui Claude“ de asemeni, aceltş joc mişunat şi neasemuit cu al nimănui. Scena dificili a seducţiunel, latre ea şi