Mişcarea, mai 1924 (Anul 18, nr. 99-120)

1924-05-04 / nr. 99

r Domnule Pr©s identi Onoraţi Confraţi, Nu înţeleg să vin în mijlocul Domniilor­­voastre nici in virtutea invitaţiunii ce a-­i bine-voit a-mi face, nici din proprie Iniţia­tivă, In virtutea legăturii vremelnice şi mai mu­t de ordin moral ce există intre ordinul avocaţilor şi ministrul justiţiei, (aplauze), înţeleg să vin In puterea profesiune! mele de obârşie, de care rămân nedespăr­­ţit ori care ar fi incompatibilităţile trecă­toare in faţa căruia m’aş găsi. In alte cu­vinte, înţeleg să ascult numai de îndemnul acelui simţimânt neperitor pe care l-a sta­tornicit între Domniile-Voaste şi mine : co­munitatea culturii juridice, comunitatea ca­rierei şi, pe deasupra acestora, tradiţiunea profesională, activitatea desfăşurată în de­curs de două generaţiuni—­de pe catedră, de la bară şi de la tribună—în Interpre­tarea şi aplicaţiunia legilor, in afirmarea drepturilor, în serviciul idealurilor supreme ale justiţiei, (aplauze puternice). Cu acest simţimânt de confraternitate şi de omogeneitate sufletească întâmpin acest Congres impunător care întrunind, într’un manunchiu, pe toţi avocaţii de pe întreg cuprinsul României­ Mari desăvârşeşte, odată cu solidaritatea profesională, şi acea înche­gare de suflete pe care o reclamă conso­lidarea unităţii noastre naţionale. In aceas­tă privinţă, călcaţi pe drumul sănătos tras de înaintaşii barourilor cari au făcut ca organizarea profesională—pe care o consi­derau accesoriul—să depindă de evoluţiu­­nea mişcărilor democratice şi naţionale care trebuiau să conducă la Unirea, ce trăim, astăzi, integrală, mai presus de prevederile minţilor lor pătrunzătoare, (a­­plauze). De­sigur, pentru cercetătorul unilateral, stăpânit numai de punctul de vede­e pro­fesional, istoria ordinului începe rece cu legea decretată, concomitent cu prima lege de organizare judecătorească­ în puterea statutului de la 2 Mai. Pentru istorici însă, răscolitori de arhive, cari ştiu să pătrundă mai adânc vremurile şi rosturile lor, să lege instituţiile cu situa­­aţiile şi evenimentele istorice care le-au creat „întemeerea unui ordin de avocaţi spre libera aparare în cele civile, cât şi în cele criminale“, „ formulată în punctul al 18-lea din­­dorinţele partidei naţionale din Moldova“, întocmite de Mihai Kogălnîceanu, în Buco­vina, în zilele amare ale unui sur­gent nu naşte din preocuparea egoistă a necesităţilor profesionale, ci din pornirile generoase, liberale şi umanitare care carac­terizează mişcarea revoluţionarilor de la 48. Atunci, sub un regim care nu cunoştea separaţiunea puterilor în Stat şi care sub­ordona totul poruncii unei singure votaţi sau unei singure puteri; sub un regim care nu cunoştea nepărtinirea judecăţii şi respectul dreptului de aparare; într’un cuvânt, sub un regim în care realitatea faptei, adevărul principiului, lumina argumen­ului şi căldura elocvenţii nu puteau deschide nici calpei, nici macar nevinovăţiei, iscusinţa minţii, scrupulul conştiinţei sau milostenia sufletului unui judecător—a trebuit să se producă re­­acţiunea acelor caractere cari au cucerit dreptul şi libertatea sfântă a apărării, in serviciul căreia au pus apoi sacerdoţiul pe care-1 reprezentaţi. lată pentru ce data loviturei de stat— simbolul acestei cuceriri—pusă pe frontis­piciul primii legi a avocaţilor însamnă mai mult de­cât întreg cuprinsul eî. (apl. eut) In epoca intermediară însă care s’a stre­curat latre aşezământul vechililor şi legea modernă de care v’am vorbit, s’a desă­vârşit o altă cucerire care nu poate fi tre­cută cu vederea, mai cu seamă aici pe pă­mântul ei natal. In biuroul de avocaţi de la 1861, înfiinţat de avocaţii moldoveni M. Kogălnîceanu, I. Strat, Dim. Cozadini şi G. Mârzescu—în Bucureşti şi Iaşi, cu ramifi­­caţiuni în toate judeţele ţării, trebue să ve­deţi prima aplicaţiune a ideei de aspcraţiune profesională în scopul ideal de­ a iniţia pe justiţiabili înaintea celei dintăi Curţi de Ca­saţie şi justiţie menită să înlocuiască prin glasul unic al legii, arbitrara deslegare dom­nească a vremurilor înmormântate pentru vecie, (aplauze), însufleţiţi de acest spirit al interesului ge­neral şi al intereselor justiţiabililor—care­nt faţă de avocaţi, ceea ce sunt enoriaşii faţă de preoţi—cu pregătirea juridică, eco­nomică şi socială care a dat, în­totdeauna, membrilor ordinului în conducerea ţării, în­tâietatea faţă de celelalte profesiuni, puteţi aduce—în această epocă de refacere şi or­ganizare generală—servicii preţioase care să facă ca şi în viitor profesiunea de avo­cat să se menţină la strălucirea ei din tre­cut. Pe tărâmul tuturor manifestaţiunelor juridice, economice, sociale şi politice, ţara aşteaptă aceste servicii, pe care noi avem datoria să vi le înlesnim. In acest scop, în direcţiunea legiferărilor, am numit In comisiunele pentru unificarea codurilor pe delegaţii Uniunii Domniilor- Voastre, după cum aş dori ca Întotdeauna să pot consulta pe delegaţii barourilor în toate chestiunele care pot interesa profesi­unea şi, în genere justiţia. Pentru aceasta In raporturile dintre noi nu se cere de­cât hotărârea că orice preo­cupări străine să se sfarme de armătura portalului pe care să stea scris: obiectivitatea şi realitatea în cercetarea unică a tateresu­­sului superior al justiţiei.­­ De la avocaţii cari cunosc foloasele des­­baterilor contradictorii, primejdiile hotărâri­lor pronunţate în contumacie şi nedreptăţile aprecierilor făcute sub imperiul patimilor, sunt în drept să reclam să nu scruteze nici­odată intenţiunile şi să nu iea atitudini faţă de selecţi­uni pe care nu le cunosc nici în fondul lor, nici motivele care le pot deter­mina. (Aplauze). Unificarea legislativă, ca şi organizarea judecătorească, ca şi toate chestiunile care se referă la justiţie, se prezintă în ţara nouă sub atâtea aspecte şi angajează atâtea in­terese, în­cât­­este îngăduit nimănui să privească soluţiunile prin prizma exclusivi­tăţii. Așezareai^lrfif^bîfcă blegilor și insti­­tuțiilor. unicare’' rtfo&a îa^cinSensal, în cola­borarea, în căSdeâitftifle ^ în jertfele tu­turor. « stea ..ai enss Pe deasupra vechiieP*ffetare dintre pro­vinciile unite ea ritf^jwie°iă urmărească de cât un singur fw'poilffif0: consollidarea unităţii naţionale.­­ Astfel, în chestiuni pe ‘cari vremurile şi necesităţile le-au ridicat în barou şi în magistratură, ca şi ’n­­celelalte Instituţii, n’avem de cât o singură grijă: că potrivit tradiţiilor şi rigorilor pe care le impun na­tura chemării lor, să întărim cât mai puter­nic în încrederea obştească şi să înnălţăm cât mai sus în privirile lumii civilizate, cele două instituţii care stabilesc contactul ma­terial între popor şi justiţie. (aplauze). Ugea şi apSraria sunt cele douS !ur!!s! fiin di car» Jydfiţi­­torul nu poatu rosti cuvântul drep­tăţii. Intru că dintâi , acessta din timS legături esta atât da intimi, în ci! nu numai o rupere, dir o simpli alterară a raportu­rilor normala nu s’ar putaa pro­dusa, firi ca însăşi Justiţia si nu m resimţi. Da acela,, daci— pentru tvltaraa unei asemeni cri­ze—au de ixprimit un erezide­­rat In acest congr­e, este­ ca armonia şl cordisficarea raportu­rilor dintre magistraturi şl ba­rouri si asigure In mod perma­nent autoritatea ambelor instituţii şl prin aceasta normala şl demna funcţionare a paterei Judecăto­reşti. Nu există nici o Incompatibilitate între libertatea apărării şi deferenţa datorită ma­­gistraturei, după cum nu poate exista o a­­semene Incompatibilitate între legala con­ducere a desbaterilor şi deferenţa datorită baroului, (aplauze). In provinciile alipite care, sub vitregia stăpânirilor streine, n’au cunoscut bineface­rile judecăţii nepărtinitoare, raporturile în­tre factorii justiţiei trebue să fie mai pil­duitoare de­cât ori­unde, cu îndepărtarea absurdului antagonism regionalist care nu poate face de cât fericirea vrăjmaşilor ţării şi a vrăjmaşilor neamului. Nu este regiune în care să n’avem de desgropat un tesaur scump care nu este nici al unora nici al altora, ci al tuturor. Aci, în Basarabia, sub imperiul condicei nomotetului Andronachi Donici, care Isbu­ CONGRESUL DE LA CHIȘINAtl HAMME Mi 1ARMIMAGETHAM —Discursul d-lui G. G. Mârzescu ministrul justiției. tise, cu cultura şi spiritul lui, să facă din Moldova pământul purtător de dreptate, atât magistratura cât şi baroul, într’o ac­ţiune solidară, au să conserve şi să urme­ze tradiţiuaile cu care se mândreşte istoria dreptului moldovenesc (aplauze entuziaste). Ia cultul acestor tradiţiuni, pătruns de întreg binele pe care-l pot revărsă asupra ţarei acei care prin cultura şi talentul lor, sunt apărători de fie­care zi ai intereselor private, dar nu mai puţin a drepturilor şi ai libertăţilor publice; creatori de ipoteze dar tot­odată creatorii drepturilor noul, fac urările cele mai calde pentru rodnica isbu­­tire a lucrărilor congresului dv. (apl). Monumentul eroilor Diviziei 2-a Cavalerie 1) In urma balului organizat de Civizia 2-a Cavalerie Iaşi In seara de 5 Aprilie crt. In scopul strângerii de farduri, pentru ridicarea in Iaşi a unui mousment în onoa­rea Eroilor pierduţi pentru întregirea sta­urului , aducem la cunoştinţa pabilel ci Comitetul de execnţie încheind socotell­e şi verificladu-le prin cennoril Însărcinaţi cn controlul fondului, a’a realizat din Intrări, tombolă, ruletă, ţigarete şi licitaţiile de la acest bal, frumoasa aiaă de 186.984 lei. La aseaatl samă adăsglndu-se şi dona­­ţiunile ficat« de toţi ofiţerii diviziei, din aolda pe o­mi. In sumă de 63.016 lei a rs­­guit&t totalst samt! adunat« pisă lu pre- Btnt de 250.000 Iei. 2) Cu această ocazie Comitetul de pa­­tronaglu şl organizare al ridicării aecatal monument, adsee cele mai vil mulţumiri autorităţilor şi persoanelor cari au dat bine voitorul concurs material şi moral’ pentru deplina reuşită a acesto! ba! şi m­ame; i) D-lui C. B. Penescu Directorul Tea­trala! Naţional, care a bine voit a ne oferi sala gratuit pentru acest mărel scop. b) D-tor Directori al băncilor Moldova, Iaşi, Dacia, Maira Păcurari, pentru dona­­ţi ncile făcute. c) D-lui Preşedinte al Cernerii de Co­merţ Uşi, Idem. d) D-ior Directori al d­atelor .Lumea”, ,Opinia* şi »Mişcarea”, pentru Intima pu­­blicitate cu care a susţinut această fru­moasă cauză. e) D-lul Prefect al Poliţiei Iaşi, pentru cascureul dat in plasarea biletelor. f) D-lor Directori al regionalei R. M. S. şi al Regiei laşi, pentru fabricatele de regia oferite balului. g) Tuturor ofiţerilor garnizoanei laşi şi la special ofiţerilor Regimentului 7 Ro­şiori, care au organizat reuşita acestui bal şi bj Ia fişe tuturor Doamnelor şi Dom­nilor din societate, cari prin participarea la acest bal şi donaţiunea obiectelor de tombală, au concerat la realizarea aceatui frumos beneficia. 3) Pleslad de la deviza: .ci picătura mica formează lacul mare*. Comitetul de patronsgia şi Iniţiativă va recurge la mij­loacele posibile pentru strângerea fondu­lui necesar, prin chetă, serbări, chermeae, coacureuri hipice, botil de flori, etc., in toate oraşele Moldovei întregite aude a­­vem regimtate de Cavalerie, cu Încrede­rea nestrămutată că pină la Sf. Gheor­­ghe 1925, vom ridica acest monument a­­tât de mait dorit. Ca acest scop pentru ziua de Duminică 4 Mai, avănd aprobată o chetă publici, facem din nou un apel călduros la fru­­moasa de sentimente patriotice ale cetăţe­nilor ieşeni, de ori şi ce naţionalitate şi ni fugim din tot sufletul a-şi da obolul iar cât de mic, căci numai astfel vom pu­tea fi făptai pentru Eroii noştri acest mo­nument, care va fi pentru generaţiile vii­toare a­mbolul viu al educaţiei Neamului Românesc. 4) Alteţa Sa Regali Principile Carol, Moştenitorul Tronului, cu ocult­ulaltei sale în Iaşi, fiind informat de această fru­moasă Iniţiativă, a binevoit a ne acorda Înaltul Sin Patronigl», exprimându-şi bu­curia de a vadea realisat In Iaşi, această operă naţională atât de necesari după răsboiu şl care trebuie neaparat înfăptuită. Preşedi­ntele Corn. de Execuţie, Boloael A. Msrtmmu ­ Din Imprudenţă a fost impeşcat In laba pictoralal drept fiăcăal Constantin Cilaraşu din Iaşi, pe când păştea vitele aproape de depăşitul de muniţii dela So­­cola,—de cătră soldatul I. Andrleacu din regimentul 13 Infanterie. DUMINICA 4 MAI 1924 Jiponia şi Jugoslavia admit rapoartele experţilor B­ucuişti ((elefánttá) Bne.— Rdtpanzând comisianel repar ofta al lor, Jugoslavia a diclarat că recunoaşte că rapoartele experţilor oferă bate tertoare, care să con­­ducă la o înţelegere deplină. Răspunsul Jugoslav exprimă speranţa că Jugoslavia va fi fi ea represalată la comitetul de experţi. In ceea ce priveşte răspunsul Japoniei, ea a Informat comuni­tă experti, că este dispusă să adopte in cea mai mare parte concluziile ex­perţilor. MUNCITORII SI COMUNISMUL An foist dintre »cei® ceri de In Isbntnire® boleeviserarii in Rusia, am «ratet si documantet In thip permanent primejdm ce o prezintă această aonă dostrină ravoluționa­­ră-teroristă fi am atras atenţiona® mnnaltorimei si vegheze morsa ca să an­eadă in această prăpastie. Am perseverat In această direc­ţiune «l la aeeatracţiuna primejdioa­să am mal atras atenţiunea manetto­­rimei noastre asupra propagandei pa tara o lăaoan comaaiştlc rnşl, la noi In ţarii,—propagandă sara na urmărea nlaideaum interesele manettorimel fi en at^t mal puţin iateritele româneştii. Lupte noastră In ateattă privin­ţă a fost Insam­neti de secete — fiind*­ă lumina •’« făent fl asanei­­torlmee a Înțeles că interesele el an stă ia pontice comunistă. Defunctul «osiei- democrat C. Do­­brogeanu-Gherea, considerat ca pă­rinte al apeialismulul român, «fost tel diată! sare, In nu­ mele «lipi ala vieţii 8 ale, a tratet deosebirea dintre socialism fi boleeivlem, efăl­ini pe conducătorii socialişti să nu loneee pa panta eomnaiumninl. După experienţe^ dnireroase pen­tru aceşti conducători, foşti elevi ai Ini Gheraa­r fi d* pft tristele în­cercări pe ears le-au făcut o perte a maneitorimel, situaţie s’a limpe­zit. SdsislSftsl s so şt­ii au revenit la matei, an pâră slr tactic® bolşevică şi au rupt legăturile eu comuniştii noştri şi mal m seamă eu comu­niştii spion!­sari complotau In con­tra siguranţel in stat. Luptele ce au avut loc lari la Bu­cureşti, Intre comunişti şl socia­lişti,—in ziua când sa serbfttor la munca—sunt eduue&tosra In acea­stă privinţă fl muncitorimea con­ş­tientă va In® aminte, in viitor, e­­rientându-se In epre sale® sindica­telor RltiOOfih. Muncitorime® din Rusia fi*® ales fl aa eu meri ponoase pe de arma comunismaiul. Aaeaete o declară lasuși Gorki, in intervitwal rseent ne aere i*a acordat presei Italiens și !■ «are remarci faptul extraor­dinar că la Rusia sovietică s*au produs gmbog&ț­ii din răsb&i sare fee perte dia tagma boleevică și sari an devenit asupritorii munci­torime!. leonsi , metalul Denikin a scos al treilea volum dla memoriile sale. Atest volum nou este intitulat .Miscarea alba fi campania contra armatei voluntarem. • Noul roman al lui Upton Sinclair este in­titulat m100 I 100'. * D-na Aglae Pruteanu, eminenta artistă a teatrului nostru, ne trimite an frumos arti­col In care povestefte câteva interesante a­­mintiri despre mer­ta tragediană Eleonora Duse. Publicăm aceste reminiscențe in coloana a 5-a a număratal nostru de astăzi. 9 „Gelozia, drama lui Arţibaşîw, va fi ju­cata în carăad pe sacaa teatrului national în brntflutul a­ret Sorana Ţopa şi a d-lui A. QMfesca, cari vor pieca In curănd la Parte pentru studii teatrale. După retenteie declaraţii fătate de Qor­­ki, la Rusia sovietică noua literatură ,mai număra pe Soscenko, soldat Invalid, care s’a distins cu lucrarea sa "Nuvsis miel", pe muncitorul Ivanoff care a scris volumul de versuri „Nisipuri albastre“ și pe dramatur­gul Leo Lety autorul dramei "pasionale in­titulata uin afară de lege". Actualmente Qorki prepară an al treilea volum de amintiri auto-biografice. Amintiri despre Eleonora Duse ! Nu «tot de cât câteva luni, de când zistels dădeau ştiri despre turmei pe care-1 Întreprindea marca şl Incomparabila artişti Eleonora Pase. Dupl o lungi intrerupere a activitiţel el artistice,— din caasa săniuţei el şu­­brede,—aceisti reapariţia pe scenă a Eleonorei Duse, a fost de sigur, un eveni­ment lubncmiitor de cel mai mare la­­pcrtaatl, mal ales In lamei artistică, la gâadul, ci f sein divină din sufletul ar­tistei, va răspândi lirăși binefăcătoarea-i lumină. Dar..... arshtoarsa .Parce”, care o pân­dea in umbră,—l a tie&t cu geloale Ural vieţeL Nu a petut Insă să stingă şi amintirea el. Ea va rămânea vie In mintea celor ce au avut norocul a ’o vadă şl să se pă­trundă de darul ei aule fu arta de a des­­vălul înfierai omenesc. Aceasta o făcsa numai prin Inter­medial propria! un ei sa­liet, care vibra din toate fibrele corpului şi apiritului el, când Interp­eta durerea, ■au or ce alte patimi omeneşti. Căci şi ei i-a fost dat; cam aice VLĂHUŢA la poezia sa. LUI EMINESCU : ,Să plângi tn plânsul tuturora”.... Neuitata! artist Barelli, care a izeat de multe ori alături de Dese, ne istorisea deapre felul ei de Isterpretare, spunând­­ că sensibilitatea ei era sss de mare şi încordarea nervoasă aşa de puternică d­tsd juca,— că de multe ori după vreun rol greu—la premiere mai ales—cădea bol­­navă şi trebuea să Întrerupă reprezenta­­ţieie acelei piese. De s’gur, o obosea sletschmul sufletesc Is care ea Însăşi lua parte, împrumutând propriul el sufiet, personaja­l pe care î­l făcea să trăească In scenă. Intr’adevăr, acest nud de Interpretare este singurul—cred—care uimeşte cu a­­devărat şl impresionează pe spectator In cel mal Înalt grad. De acela, talente de forţa Eleonorei Dzae, ce intâ­nesc foarte rar,—şi ea or ce fenomene naturale, ele se nasc, nu se fac. Am avut şi eu fericirea s’o văd pe Eleonora Duce,—la Bucureşti, In 1899 — □amil la două pic««—in aM»gds” şi In „Femeea lui Claude”, mi-a foat iată de ajuns tă-mi dea seamă, ci aveam înain­tea ochilor, un adevărat fenomen In afli, cu desăvârşire neobişnuit, îmi aduc­­ miale da o scenă arată din „Magda”, care m-a impresionat adăsta şi care mi-a dat măsura mare! puteri de gândica cu care era iprestrată. Scena aceasta, era la momentul când Magdei i-ia anunţa vizita lui Keller,—ti­călosul care l-a pricinuit toate smititele şi toate suferinţele posibile Indurate ds femeea sedusă şi apoi priciită. In momentul acela, am văzut perisdăt­­du-l-se pe faţă Întreg trecători el durerea, exteriorb­âadu-s! gâad®I—căci ea gândea cu adevărat—cu atâta putere, in cât am simţit şl am înţeles limpede şi lămurit, tot ce simţea sufletul ei, contopit In acel al Magdei, —desgsat, ură, dispreţ enorm, — pentru fostul el amant, căruia apoi, ea aruncă in faţă In chp atât de fireac şl atât de puţin teatral, Încât jocul ei con­centrat şi atăpâalt de realitate, te făcea si suferi. Adona­si, am aaslt diferite comentarii. Din întâmplare mă găseam lun’au grup de persoane, cari faaeaeri la teatru,— si cari ae intrebau nedumerite: Oare e bine această Case ?... Draz ?... Cum aă pronunță mă rog ? Cu SE szn ZE ?.... Eu le-am răapuns cum il a a ei­sem­ pe Italianul Borelli:—ca SE Duse. Tot atunci, intr’un cerc de artiști, etieva spune«; că a auzit Intre alte păreri compe­tente; șl «predarea enb­alaită a lui Taka Ionescu, care a zis pe când esea da Ia tea­tru­ .Am Impresia, că nu am asistat la o pisai de teatru, ci am surprins o dramă familiară, aidludu-mă p in gaura cheii*. In .Pornea lui Claude“ de asemeni, aceltş joc mişunat şi neasemuit cu al nimănui. Scena dificili a seducţiunel, latre ea şi

Next