Mişcarea, iulie 1924 (Anul 18, nr. 145-170)

1924-07-02 / nr. 145

| LE­J ABONAMENTE: an an...........................|­­ lel Șase luni .................... | lel Trd hin!...................... v lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Iaşi, Piaţa Unirei No. 6 oarele de blurou : 9—12 a. m. şi 3—5 p. m. ANUNCIURI ŞI RECLAME: Se primesc în condiţiuni avantagioase direct la administraţia ziarului Iaşi, Piaţa Unirei 6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate APARE ZILNIC Sub direcţiunea unui comitet de redacţie 1 LEU ÎD-nii Lupu şi Stere în chestia Basarabiei Se ştie că în faimoasa" interpelare de la Cameră asupra politicei externe ţi­mii cu seamă asupra Cauzelor Caii au provocat eşuarea tratative­lor truso-române, d. dr. Lupu a sus­ţinut în chestiunea Bisarabiei punc­tul de vedere al comunişti or reşi Deputatul ţicăni­t a afi­rat chiar că problema Basarabiei (care nu exis­tă decât pentru d-sa) ar putea fi soluţionată dacă s’ar alcătui un gu­vern numai după indicaţiuni de a­­farâ, adică un guvern Gara să fie pe placul Comuniştilor ruşi. Se mai şte de a om­enî Că d. C. Stere, revendici a fi singurul patriot basarabean, care a determinat rea­­lipirea republicei moldoveneşti basa­­rab­­e la patria mumă, după eveni­mentele revoluţionare din anu­l 1917. D. C. Stere face această reven­dicare cu scopul de a mai putea re­tim­penibila impresie Ce-a lăsat-o prin atitudinea şi acţiunea na anti­­ţională din timpul răsboiului. Fără a face istoricul acelor eve­nimente şi fără a pune în cumpăna desrobirei naţionale pe d. Stere, vom releva Cu prilejul­­ secţiunilor Ce se fac asupra fuziunii, faptul straniu Că d. Stere, purtat în braţe de dr. Lupu, împărtăşeşte pare-sc ideea a­ Cestuia în Chestiunea Basarabiei şi a tratativelor cu comuniştii ruşi. Cel paţru până astăzi d. Stere n’a reprobat acţiunea de defăimare a ţării pornită de dr. Lupu şi nici n'a inter­venit atuncea Când dr. Lu­pu a formulat in Parlamepul ţării desiderata­ pe Care l’am amintit. Astfel constatăm o Complectă ar­monie Intre d-na S­ere şi Lupu, nu numai pe chestiuni de p lirică inter­nă, dar şl In concepţiuniU iar asa-* pra p. vicel externe şl a probleme­lor naţionale. Mu mult decât dr. Lupu, d. Ste­re a e şl astlzi Iacă iegâiorl cu frun­taşii revoluţionari din Rusia sovie­tică. Cu Lenin a fost tava­­ş de idei şi­­ a păstrat teoreticianului ma­ximalist o statornică prietenie. Se prea poate ca atmosfera ru­sească sa­­ fie astăzi mai agreabilă în Basarabia decât cea naţ­onală, a­­vând în vedere o anuncitâ stare iu­­fltească de care este stăpânit fos­tul director al „Luminel“. Astfel fiind găUmi pe d­nul Lupu şi Stere pe ace­­ş teren, nu numai In CelaCe priveşte problemele Cu ca­racter social, dar şi ace­le Care se referă la marea Cauză naţională. Campania pe Care comuniştii ruşi au deslănţuL-o împotriva guvernului român, pentru recucerirea Basara­biei, şi-a găs­t ecoul in sufletel daru­­lui Lupu pe care d. S­ere, Jupâto­­rul basarabean", il asistă fărâ nici o revoltă şi fără nici o Împotrivire. De acela urmărind acţiunea de­­putatuul ţărănist „sa generis“ sun­tem Indreptăţţi a întreba pe d. C. Stere data­r­ea curura a opune ni­mic în această privinţă şi dacă do­rinţa exprimată de dr. Lupu ca un nou guvern român şi se constituie după placul străinătăţii, este şi do­rinţa... marelui patriot basarabean C. Stere. leaienla Binâiă îi Ui «ulii ■■■nmi 1,T—i — Răspunsul d-lul ministru G. G Mârz^sca — In f«d!cța de Sâmbătă a Seastnîal d. senator C. Diibîcb și-a desvoltat anenUi (ate Interpuhre, cu privire la nodal &dm'­­fiistrațiri As*d*niei Rónia®. Istradt isterpelatoral a atras h ister­­pekrea sa vne e paacte ca caracter juri­dic, d. Mlm­ica ministrul Justițist, a răa­­atras talaror scesstianifor ca a­sa sens Academie! R’&âs®, sgăsând astfel acest îa*n t templs (ie ctslieră națională, de ori­ce bfisBen­ fgnHoare. Iată la reanimat răfpsarul d-lal tsiai«­­fr* Q. M8;z**cs: D-ss a făc at teoria persoanelor jaridise şi nora!«, eu® a evoleat la noi dela U­ filetare« Academiei şi pisă la prezent. Doctrina pane slătari atât la patere cât şi dreptar! p® psissigeîe Juridice şi mo­rale, ca cela fislee. Nicăieri, 2b drept, nu se văd restricţia­­ni, cu privire la libertatea de a visde lesnuiita Uniri® nasi Institutes!, când la testarea acestor bsnuri testatsisi m a prtviutri nit aa tei de resirictlase. Legea dela 1864 vorbind da persoanele jurid­e, acordă toată aniosottsis acaitsi persoane. Academia a fasetiozat pâ 8 In 1879 sub prevederile asîsîei legi Aocrâându se caracterul de institut Ha­llosul Academiei, nu s’a știrbit nimic dia aitonoraia ei, tocmai pauriisca fiiad o il­arități» Estlor­a’ă, es treble să fie lăsată sub controlări statalei. Arată că aplicarea legii consptabliitălii stataial a fost ap­­est­asmal Eforiei spita­lelor civile. Na voi arăta dacă regimul coa­­tsbliliăţi! stataie! aplicat acesti I institsţisai, l­a adta sau na bine. Plectsd de la Academie şi pănă la „Cia­­bal Tinerime* teste sast psrscaee m­oraît. Dr. Mârzelcs dtetteaa Ublon de kstră­­inirire flcate de Academie, dîn care reeae că din 20 de laatraisuri noma! trei ea fost flcate fără licitele publică. Dar dl Diisesca a ignorat sa adevăr, ca privire la modal cam Academia a es­­bilcat licitstU—dl. Mfiizesca citește ptbil­­catlulie făcate prin gasete, — dar lfoft«|fa aa a patat fl tl­ată dia ciaea ofertelor ne^ serioase pila preţul lor derizoriu. Academie a vândut gria bană Învoială psotracă preţu! obţinet a fost mult supe­­rior o­fertelor scrise. S’ar patra obiecta că Academia cerea să aştepte vremuri mii boase, când ar fi pstst obţine alt preţ? Dar datoriile avere! Versesen făceau să creescă dobânsite csre la scurt timp ar fi ssceslitat Ibsssi fondd averel. Pi is răspensel sla Sinistra! de Jest.ție, s­­ămarit la limitele ausvăraiai cbssitaaea csre a făcut obiecte! inte­pelării d-ki se­­sator Dissesca. SitUtorul Emil I$ac a scria o noua latra’ re dramatica intitulată nPottalm se va fi up.eseutata U viutoaua stagiune teatrala. • La listai din Sata Mart st va aseza an but ai postului M, Eminetca. v La toamna st va Inaugura la Bârlad but’ tal poetaiat Ai, Vldh»tl, de la moartea ti­nta te Implins­­ tina ani. Ploste terutiară fe la Piatra Neamț BacO f.lmb ionst­lalâ u­rma ă da grindină a căzut asupra oraşu­lui Piatra N. şi împrejurimi. Gartier&ie mâ glaase ale orașu­lui au font laut date. Aumaraese etsse au s&farli stncă&tunt. Grin­dina a spart numeroasa gmimuri. Cu prilejul concursului hipic Eri a evut tot pa platoul Copo­­ului concursul hphorgb/vaat de o­­fiţerii nglmt­ u m 7 roşiori. Con­­curml *'a d­efaşurat potrivit irul program stub nit şi care n’a txaca­­tat Imosmat. , Iniţiativa aceasta merită aten i­­am', iar concurenţii toată lauda. Regretăm însă că sunte­m nevoiţi a face unele clmviţtual. K. S’a remarcat ds puiaă lipsa re­­prmutanfilor autorităţilor avite, deşi om din aaste autorităţi a con­tribuit la cea mai largă mătură la premi­i acordate, dând suma de 20.000 lei din totalul de 28.000 li, cât s’a distribuit ca premii. Nu cumaşti camele acestei lipse, dar coostatănd'o, ne între­băm: Na commn a fost vre-un vi­ciu de orffanmre, sau vre-o lipsă da diferenţă ? Ne-a susprins apoi un al doilea fapt, pe can-l mnţionăm: la­­frial de onoare şi apreciere uu tdua pai, nici au repreantant al auto­rităţilor civile şi nici măcar un re­­premntant al autor­iă­ţei a cărei sumă se distribuia un premii. A fi fost o justificară, dacă concursul ar fi fost pai militar. Când lasă din­­urla facmu parte doi civili jus­tificare nu mai există. Această tm­rejurare explică ca siguranţa şi nstui miorlăita lipsuri. Ne surprindă ca atare fapte ce produc, mal ales cănd autorităţile civile fac tot ce este posibil pentru a întreţine masurile raporturi In­tre ele şi repmsutanţli autorităţilor militare. Săntem In drept a regreta aceste fsptt şi a nădăjdui că ele nu se vor repeta. Serbarea de fine de an a şcolii comerciale superioare doi dimineaţă la orele 10 iam.­e avut loc in localea şcolii d­eoseatare de comerţ din localitate, serbarea de fine de an. In pre­zenţa d-nei Olga 3va,da preşedinta de onoare a Comitetului şcolar, a d-lor Coast. Toma primara J­orssi­al, Velilia-Virina­­i E. Diaconesca frstori de primari, N. V. Ştefăsiu preşedintele Camerei de Comerţ ş­ a nsmu­­mre nimic de părinţi ai elevilor. Dl.NICOLAE NEGOIŢA directorul şcolii deschidă serbarea prin­’o cuvântare prin care arată că cel de al 44-ies­ea de e­­x­stanţă a şcolii s® sfârşeşte ca o mare mulţumire sufleteasca. In cereai acestul an, şcoala a fost frecventată de sa asmăr ne­obişnuit de mare ce clivi, la cât a fost nevoie de lefiletarsa a facă trei clase, ast­fel că şcoala a fuactionat ca 6 clase dintre care trei diviaio­are. Evenimentul cel mai feriert al acestul an, spune d-si, este fapta! ci școala a foat înzestrată ca an local propriu. Timp de 5 ani a’aa ficat tot faini de propuneri dsr na s’a v­ene la realis&rea stât de msit do­rită. A trebuit ca si vini In fruntea coma­­nel aataalai gospodar ene gls si laborios, d. Const. Tomna, p.tședinteie comitianii interimare, care a econaat ca o deosebită adlicitudine de d. N. V. Ştefănia, preşe­dintele camerei de com­iţ, psmraca şcoala suaiîiă să aibă astăzi locu­l ei propriu, adibgindu-se astfel iscă an monument la numeroaseie şi greiere lucrări ediuare caia comutbsie Îs refacerea şi mărirea oraşului nostru. Prin intervenţa d-lui C. Toma a’sa ob­ligat fondur,ie deia Ministerai Ia Cirsctiani!, este impreanâ ca fondsrire daie ds comană şi Camera de Comerţ, s’a as gafat an lo- Cil peat­­a acsasti s ouă. D-sa face apoi o dara de seamă a si*­tuaţiei elevilor pe aul şcolar 1923—24. Se constată că majoritatea elevilor acestei şcoli sânt copii de oameni nevoiaşi şi foarte mulţi orfaci. Comitetul şcolar a ho­tărât ca la anul viitor să se smeetrâge an cărnii geatra slavii săraci merituoşi. minim mit hum­ám­ hin mi In name!« Întreg 4 comitet şcolar şi aproaial profeeora! exprimi aa această o­­cawaze calda ccaiţ^mirl pime de recaaoş­­ti»al d eei O. M. S a tiza, Preşedinta de onoare a şcolii, Os.orata.al Minister al inatr. d-lul C. Toma preş?d mele Corni­­alanei imeriuj.re şi d-lm N Ştefădla pre­­şedintele C­aer*i de Coase, ț pe*irn apri­­] nc.1 la g sl blaevo tor c«t «ari aa ci*atit s.oaie io.i. I, asemeni căidaîOiSe mulţa­­miri m morilor c mtctolei școlar, corpn,oi pafescMi! şl iBSihapfen.lor ,ocale şi piesei pentru co»caru*a da« sc­o­l. Ca iceisst piăcâti ano 1« am de ex­primat şi dia penes părut.Lr sl t»taa,r eie»ilor şcolii acesteia c«.viate de edoasă recaaoftiniă dimpreactă ca stări e cele mai respectaase pornite dia tafmtal lor ca at pentra feric r«« lacansna ă de siet­tet« şi proapentatea pom ri lor ior. Etevii vor şti să răapărească prin si­linţa, buna păsrtare, iar absolvenţ­i să pta­­treze ca respect şi veneraţiuneie aceiora cari au contribuit la largă măgură la for­marea vlhoiuls.!­lor. Să trăiască latra minţi ani. După covâatares d nn Negoiţt, armea­­ză distribuirea prsmiltor elevilor mentacşi. D.stibnirea o face Pitaeipeaa O­ga Stardaa. Cel dimula pe școalft cate pre­miat elavul orfan U gare&in Th. ca med. 9­50. Mai vorbește dl profesor Ghica Theo­dor care se adresează elevilor. U moaaă cererile, după care serbarea ea sfârșit. Stihuri şi Epigrame Uzurpară) Amicalul meu Codreana Căiţei taie de soM*ta I-ai pas numele: Statal, Versurile mele Saat mal mutteie, Mii că-mi vine să le pal Numele d® .Stafaet«”. * Copac­ul viârme Dsa tuturora fractal mea, Ciad cresBgi-­ plini o aplec, De pretatlaaenca veniţi, Laaţi dta bugiţic mea. Şi venă vUtmilor vă dsa, Dar voi iu schimb mă nimiciţi... • Avarul fl risipitorul După ArUtotel AVARUL: Nebaiul care crede Că veşnic va trăi. RISIPITORUL: Un aital care crede Că mlne va muri. GIORDANO. Şedinţa Consulului da higieia. Stmbătă după amiază s’a­ s latrocit la Primărie, membru­ cons­­im­at de higieiă al oraşului, sub preşidinţia d-lui Coast. Toma primara! oraşului. Dr. dr. Tanssesc®, medical şef al ora­­şului, face o dare de seamă a s­tuaţiei sa­nitare din oraş, din ca e reaaltă ci ea­­ste cât se poate de bust. Toate măsurile ieste peatru paaa asintasă, se aplici ca cea mai mare stricteţă, iauadu-se măsuri severe contra contravenienţilor. Dl. dr. veterinar Basenchi, dep­ae an proect pentru înfiinţarea unor camioane aia­­tematice pentru transportul căm­ărilor de ia »bator la pieţe. Dl. C. TOMA a Tăcă este imposibil de a se organiza tran­s­ortul cărnii cu ca ac­­tualele cărate. D i­­ria de părere de a se da in concesh.c acest traasport, sau să se erecta an serviciu specia­l comasat. Conalitul aprob ă a se dt acea­ aervicml ia concesiune şi numeşte o comusiaae, care să aicltaia­scă caetar de sercisi. Di. C. To ma arată apoi nsmersa&d­a tttba gătiț­ii ce fc’aa adia abatorului şi a­­aată prudsnenla licate de d medic vete­­rnar liiesca la In ersaal alimentaţiei. A­­ce«te pr,pisari, »pane d­aa. le va aduce In desbater.le consilislsi de hgiena. Di. dr. C. TăaAsescu propuna si con­siliul admit® ca in timpul veni, dla catz» căldărilor, să se permut a se taia zimc la abator. Dr. C. Toms spune apoi că la piaţa ha­lei se fac Imbanătaţlnl importante. In csta ce priveşte lucrărl.e de alaiemarlaara, d-sa a~ Bpriţt că vor fi consaitate toate o grație competente. Se aprobă apoi câteva autorizări de fa­brici, după care vedi­eța se­ridică. ASPECTE LITERARE UN ROMAN­CIER OPTIMIST Vic Prezentat îi apare lui Gontsarov ca o dimineaţă tristă şi ploioasă de toamnă, la Petersburg ; o răceală şi o tristeţe se re­simte de pe urma ei; la lumina ei poso­morâtă se sting toate nuanţiile poeziei şi apar figurile moarte, neartistice, ca a lui Stolz­in „Oblomov“, a unchiului în ,O is­torie de toate zilele“ şi a lui Tuşin din „Văgăuna“. Oamenii viitorului apar în comparaţie cu figurile pline de vieaţă ale trecutului, ca nişte vedenii slabe. In istorie există perioade în care vieaţa este obosită multă vreme spre a mai putea crea fi­guri nouă; ea se odihneşte şi priveşte cu mul­ţumire formele terminate. Oameni nu mai cercetează, nu mai critică, cred cu sfinţe­nie în ori­ce autoritate şi sunt fericiţi în felul lor. Până şi lui Raischl care se lepă­­dase de orice autoritate şi de orice forme de credinţă ale trecutului „îi placară a­­ceste forme simple de vieaţă, acest cadru îngust in care omul se simte atât de bine“. Normele vieţii erau „complecte şi moşte­nite din părinţi; aceştia însă le-au moşte­nit de la bunici, şi bunicii de la străbuni, şi fiece generaţie le-a păzit cu sfinţenie întoc­mai cum păzeşte Vesta focul“. Bunica, o reprezentantă a vremuriior pa­triarhale, „vorbeşte in limba legendelor po­pulare, în pilde şi proverbe, şi întregul rit exterior al vieţii se desfăşură la ea în toată regula“. Orizontul el e în totul mărginit: „deoparte e înconjurat de câmpii, de alta de ţărmul deluros al Volgăi, de a treia parte de oraş şi de a patra parte de calea ce duce în lunca mare pentru care ea nu are nici cel mai mic interes“. Dar cât de, sănătos şi de puternic este însă spiritul şi, cu toată bătrâneţa ei ! „Fiecarare­ era pen­tru dânsa ca o floare nouă de la care aş­teaptă rodul a doua zi“. Sprijinită pe tradiţii, supusă lor, vieaţa trecutului se scurgea lină şi pacinică în ve­chea ei albie de secole. Era mai aproape de natură, şi deci mai simplă şi mai sănă­toasă decât a noastră. La această conclu­zie ajunsese Raischi după ce observase o­­biceiurile de pe moşia bunicei sale: „Ni­meni nu avea pretenţiunea de a fi altfel, mai bun, mai mândru, mai deştept şi mai moral decât ceilalţi; şi cu toate acestea, de fapt, erau cu toţii mult mai morali şi poate chiar mai deştepţi decât păreau. Un­deva aiurea alţi oameni de spirit îşi dau toată silinţa de a fi mai simpli şi nu pot; aicea însă nimenea nu se gândeşte la a­­ceasta şi totuşi fiecare simplu prin firea lui“. Dar pentru a desăvârşi tabloul trebue să arăt o mică nuanţă a părţei adverse: „Sachar îi pune lui Oblomov (stăpânului său) ciorapii şi ghetele ca o guvernantă, iar Iluşca, deşi e acum în vârstă de 14 ani, când stă în pat, ii întinde când un picior, când un altul. iar când nu-i place ceva atuncea atuncea astupă nasul lui Sa­­chsr cu piciorul!“. Şi totuşi spune Gontsarov, „am prins a­­tâtea rădăcini aşa încât dacă oriunde am pleca pentru cât de multă vreme, luăm pre­­tutindenea cu noi pământul natal din Oblo­­movea de care nici oceanul nu ne poate despărţi“. Marele artist simte în conştiinţa sa mai limpede şi mai profund decât saurieni Sai­­ti­ov de pildă, ceea ce e urât şi respingă­tor în vremea veche; el însă nu se lasă orbit de ură şi nu trece peste frumuseţa şi poeziei vremurilor vechi. Figura fermecătoare a Marfiocăi este cea mai ideală şi mai frumoasă întruchi­pare se putea să existe in vechiul mediu al moşierilor. Marfica trăieşte în mediul acesta liberă şi voioasă ca pasărea în aer, ca peştele la apă, ea nu vrea nimic alt­ceva. Existenţa ei e o armonie deplină şi fericită cu care natura a înconjurat-o fără a fi stricată de o singură disonanţă. „Ceea ce nu ştiu, spune Marfinca in simplicitatea ei, nu pretind. Veroşca de pildă mereu se plictiseşte: ea stă tristă şi împietrită şi to­tul de aici îi pare strein ! Ar trebui să plece undeva, căci ea nu e de pe aici! Dar mie, ah mie tare mi-i bine! Ce uşor respir în câmp odată cu florile şi cu păsă­rile ! Ce bucurie am când vin musafiri ! Nu, nu, eu sunt de aici, sunt făcută în totul din ţărâna asta, din iarba asta. Nu vreau să plec niciodată de aici!“. Vieaţa e atât de frumoasă încât oamenii cu toată sclavia, nici nu îndrăznesc s’o strice; vieaţa purcede direct din „O­­blomovca“, direct din sclavia, curată şi li­beră. Poate să ne pară Marfin ca o fată incultă, sau poate ea să cedascâ cât de

Next