Mişcarea, iulie 1924 (Anul 18, nr. 145-170)

1924-07-03 / nr. 146

44. * * amt xmn­a«. m 1 LEI ABONAMENTE: REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA ANUNCIURI ŞI RECLAME: APARE ZILNIC Un an.......................­­­­ei Iaşi, Piaţa Unire! No. 6 Se primesc in condiţiuni avantagioase direct la Sub direcţiunea unui comitet de redacţie Şase luni....................lei Tro faini.....................-..lei­oarele de biuro­u : 9—12 a. m. şi 3—5 p. m. administraţia ziarului Iaşi, Piaţa Unire!­6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate 1 LEU Incra reaskmi legism­ Sesiunea parlamentară prelungită până astfel este pe sfârşite. Fărâ a face bilanţul tuturor ope­relor legislative îa »Ccssta primă sesiune parlementară ia conformita­te cu prevederile none! ColftkT­­un­, putem spune Că ele au Contri­buit la soluţionarea unor prob­me in imediată legătură şi reconstruc­­ţiunea şi Consolidarea ţarei. Şi aceasta nu este o sim­p­lă afir­maţ­une. Dacă ne gândim la legea pentru reorganizarea armatei, sau la legea unificărei judecătoreşti, ne aflăm in faţa unor mari reforme crea­toare, cerute de imperioasele nevoi ale statului. Tot astfel dacă ne gândim la le­gea comercial­ărei unora dintre h­­trepriederile statului,­­ legea Kini­­lor sau a Căderilor de apă, consta­tăm că Palamsntul a soluț onat o gerie de probema din Cele mai Im­portante, Caii vor asigura prospe­ritatea economică. In iceiaș Cadru am putea pune nou* lege a pădu­rilor comunale Care va înlesni ţăra­nilor noştri să-­i poată procura la Condiţiuni avantajoase lemnu­l nece­sar construcţiei ca şi lemnul de foc. O lege de o deosebită, însemnă* tate sosială este aceea care rege­­tează raportur le dintre proprietari şl Chiriaşi. Actuala lege ia vigoare,— opera d-lui G. G. Mârzeacu minis­trul luiUţiel—este ces mai bun­ă dia Câte au existat până astizi dela răs­­boi încoace, căci ea suspendă agita­ţiile şi luptele urmate In jurul legi­­ferărei chiriilor pe un perieol de trei ani. Am mai putea anunţa şi alte legi importante intre cari nu trebuie să uităm legea Invăţământ­ului primar şi normal dar nu facem an­ bilan­ţul activităţii paris­meet­are din a­­ceasta sesiune, învederăm fesă o operă legislati­vă din Cera­mii trainica menită a asigura posibilităţile de desvertare a noului stat român, în plan spirit eminamente democratic şi naţonal. Şi perindând seda legiferărilor acestei sesiuni, constatăm că opera aceasta este realizată numai prin voinţa şi munca partidului naţional liberal şi a guvernu­­l său, întrucât acestei opere constructive opoziţia de toate nuanţele a încercat zadar­nic sâ-i opuie o operă de disolu­­ţiune. In această privinţă şi cu această Comparaţiune a actvitatei desfăşu­­rată in Parlament, partida r ngiional liberal sia arătat odată mai mult că el este expresiunea tuturor necesi­tăţilor politice şi sociale ale ţarei. Nu numai ia Ceea ce priveşte or­ganizarea internă partidul liberal sl­­a valorificat, şl In acsastă sesiune rodnică, puterea şl Capacitatea lui de ereire, ci şi in raporturile noas­tre ex­erne, el a tsbutit să lchimbs situaţiunei in Chin aproape ridica!. Consolidarea datoriilor externe şi r­estansificarea raporturilor amicale ca toate statele, r stabilirea Creditului ţarei, sunt rezultate cu Care guver­nul are dreptul a se mindri. Recenta strălucită primire­ făcute Suveranilor noştri! in marde Capitals àla Apus,­­ este o dovadă vie da ce repetaţînne­­­ge basură Rominia in afară de ho­­­­tarele ţârei. Munca a fost destul­­ de grea dar şi de red aici. Guvernul şi majorităţile parlamentare conştin­­te de misiunea lor, şi-au făcut în­treaga datorie, realizând o mare par­te din vastul program de consolida­re a ţârei. Pentru viitoarea sesiune pahiaraes­­tgră s’au pregătit de re acum alte hsgrări importante, pentru ca altfel întregul program de guvernământ anunţat la începutul anului 1922 de Că la guvernul d-lul I. I. C. Brătia­­nu, să fie realizat­oi opera de con­solidare a statului să fe şt ea ter­minată. Cetitorii nofsrli vin gsi pe pa­gina a dm a, d&rsa da seamă o­ficialS a concursului hipic ce a svut loc Dufftnka fracţii pe po­toul ri­g. 7 roşiori da la Copan. in l«gflturîl m aceasti manl- Veistare sportivă la care ita su­bliniat gsstul tnfălegâtor șl ge­neros ai U­niriuî C. Tomna prsss­­dlntelei comittami Interimare, a­­flăm in toamna viitoare na re­zervi surpriză creiral unul hi­podrom, dovedi evidentă a so­­lidsrNiStl tuturor­ oamenilor da bine In châsriuol de inmm ob­ștesc. NOTE Serbările școlare Alaltăieri ea avut io o Sa toate sso­­in« s«tb&rtl* de fine de an, ea eure prii* j» m sm, m adună și părinți! nae cOîOipondvath eiivilor «pro © O puși iu enrent «a activitatea $80« teri. Aiseatt serbări Iniomiese vechil# n mpâsrtsrl dv prutul** m t»e obiei n%fl preis s o;Hs statalul* Expoleaţii iriimo&ti «la treeut © dete.- minat relatara« seestor festivități SiOiar# é® fise de sus, sără m ii*»9&uuAtftta si tarâssrîr#. C fe.8l.foi iii of oră prilej *1 asii, Odetss P i fen, d@ © reuni lâolaiti pa prOîesssr?, elevă și părinți lat*’ase­­taşl gând ban pentru progresai Ia* rtt4»lattisel. Expunerii« Ani&Ia «d e dira&torilor profesorilor, ®oiater®essaâ pa pirlsul in basul sa#r* al |*0»l#i si ia Supraveghsreii tinerelor elemest« di ts­ si f«ee idueat^imM scotaiileă eu ear« intră in so«i#U,t#. Dieting ti«??«® e& m fas« prin pros­­iMtrtg prsmiaeților și dernnil# pe «gri comitetefe pieire ie oferă a­­cestora, drept premii,—sari constau In cărți d d '.etic«^ «&& i.terare—ion­­i«tltafe un fedevftrat etkastaat și sw îndemn­­ătră lavăț^tară. Ae#st# „preml,“, cum știm din pro­­pria experianfi, rânsft­ apoi e« o frnmOjtaă și n­em­ai imtatiri pen­­tr­u tontă vieţi. Ş «âlaral premiat tstâi^, va pom! Eftâlas Ia lupta pen­tru existenţi, ea mal mnrta ims§­­âtre in i! infuşi, şi ta nădejdva si ®îi!sdg‘8d s! âdtqaiedn­e# msdtalui şi nevoilor ds toate zitele, va rsebi in Is&ss ea şi In şcoalâ. Fără muht niîovofis, — „premiile* ae@$t$ din şcolî rşi nu ias«m»itaten lor şl els laşi amtathrâ rr««soa*# şl preţloaif. Sub toate raportării® re­­luarea «eoeter festivităţi ssolsre, prestată lat« ros, De Chieian dim „jueirli* eopiiior. La n­ârshal unni »m di ma«sa seokrâ eu enaets, si dăm cărţi eievLoir etri stau distins la tavă uiture, sisi gtim ce nu poate H măi bun sâ mm iob­iltor decît cartea ! Avicitul Biccalsgiu­ va fi ludasat din nou Bao. Parch stat de lit cu­m făcut epti­cont a cârtit da fadem­­ă a a­­jutorului de jadsenior Mamtescu, prin cere cum&lui Sandi Bria­­loglu a fost condamnat numai la 50 lei amendă. UCUIHRUTU MJOMffllA O pcginâ dn trasatul mts ârsl socialiste, de 1, A âdsjde D. I. Nldejsle, foste! șef s! partida!»! social-dicnocret d!a Ronslnia sl g»! din­ I tîa mBrli Ideui'Sil |I gvnsrosi, csr» a iscat 1 «a fel eilt de important Ih vîets d«Bio- i crttiil romfiuCfti, pl, bilei isttk­e*m vo- I IgJBiiscsfti biografia­­?ji gisseaSogis coKia- 1 erată Ini mg. U. M'jrțan* Si îsriaiiis! Mor­­tanaștilor. Ia capitol«! lairodaotîv »Vists toi V. Q. Mjrțna“ d. Nădejde.oara a parit iegă­­tarii« «ale Lătești ca iegi«t£tti! Vâsiisei Mloji&ei, face o sasaară txpanere a ra­s­­căie!­aocia Hata dia Româata, de ia primele lacejiiitari păcăli trecerea aocialfiilor tu partidas BatlOBâl-I.ber«!. Primele iacepatnd ale miseii­ii locial­­democrate daieacă după 1880, la­ la 1884 ea eate afirmata h mod «abili, odata ca »tabilrea la hsl a lui V. Q. Moina: „in Iași a» lacra latens!? la propagan­da sociaiistft şi neaparăt ca v«nirea luiV. O Morţtin activ Uita sporeste. I«st a U 1889, Apriue, aRevissa Socială“ care pane baaete pHrtids^ui social-democrat pila ar­­ticolai !»! Oastea nC« vor socUlişt­i ro­mâul ?“. D. I. Nădejde arată că V. Q. Morţin care nu era citaşi de paţl,t inflabeetst d« .mistiitiitnal răsese" a fost acela care a determinat pe fraţii Nădejde şi ceilalţi I­­deOl*­gi al aceleaşi epoci, «ă treacă de la sfearhismei rasele U ad­acepţl e adevărat sadăi-democrate. Depăce arată coadlţleaib In erre sod­­eliştii vechi ast luptat la alegerile -rolegiatul III din Uşi, Roman, Vişini şi Bacin,—când s’au alta V. G. Mor­ţan, I. Nădejde şi Las­car Veniamin, — d*. Nădejde continuă ca istorie ai activităţii desfăşurate de partidei social-democrat, care era cu partid alcă­tuit mal mait din iateieatasti da cât de nyileM. De rsrntreat fspiai că par­tidat socisl.it din vechime a das lopta sea mare iedreptată numai i.apatiiva parndalel coassivitor, considerat ca singerul partid rescţionar. Socialiştii vechi, ca muiţ i ani laaiate,de a trece I« partid»! tibersl, au fost foarte apro­baţi de programai ş! concep­­t ţtire democratice a e paniddal libtra5. Este interna«at că dr. loan Nădejde a­­rstă ci ttt V. G Morgen a fost acela care a deta minat trecerea pătsrei istdectoaice foştilor soviatişti la liborad. Acessia s­’a mncni In anul 1900. S.h­ţa istorică a d-lui I. Nădtj ia ssu­pra veche! mișcări sociatiste este extrem d* intCutsteta și iastractică pentru aeda cari se eeapâ de problemete politice și soculs din ț .­*£ noastră. Ea va mai interesa in chip dsosebît și inteiectuailtatea noastră. Râvista dt caltard fl lltaraturd „Icoana Mu a mure tent* tst nouţ,nud drumul tu toata sentnatataa şl Intr'un nobil avânt apta uitd şt frumos. Tinad­ idealişti, la laarătila lor literare, te adasd laolaltă sora a forma un etnocia oare nu-t îmi st o bl erlauf­a, nu fia.a nu­măr ttitd ntm a ţi colaboratori, și cetim ere­met­eart prin actualitaha lor oglindeai ma­nifestante etemre curente. *icoane Maramureşene“ devine aaltal o pubniauţiuna tinta si din ea tu ea mai inte­­resuatd si mai speiald. * Artistei A. Chifessa sare a plasat a attd­­teri la Paris, peatru studii teatrale, Lteefio­­nează s­ă instituie un capîtala Franţei an care al artiştilor români, şi în special al artiştilor dramatici. Dacă ioleia va reuşi,— ceeact dorim din inimă—atuncea se vor pu­tea aranja reprezentaţii teatrale data de ar­tiştii români, prul la publicul francez,—evi­dent ca plase din repertonl românesc, şi din marile opere clasice. Idila este ftrietid şi dorim s’o vedem una făptuită, pentru cinstea artei romăneşti. * La alcătuirea interesantei geneologii fa­miliei Mortuniştilor—despre care vorbim la altă parte a ziarului—a intitulat la colacra­­rea materialului documentat şi d­l Trăiau F­him. Dl. I. Nădejde in prefaţa lucratei sale a­­rată că dl. Khim a depus mo mancă uriaşă şi rodnică* în adunare acestor documehte wt­hi. De altfel d. T. lehim a mai colaborat ca sseastol şi la alte interesante monografii. Expoziţia dela Belle-Arte Dsg'­hUă tie câîe-v» sile, expos'ţia ele­vilor şcoaîei da Belle-Arîe merită o aiea­­tl­tse deosebită din partea pneiicaid ama­tor de artă. Aceasta »’ar enveni pstitns ca pcbficsl ne stria să des d .vadă că sa interesesei de matxifeststtaBie artistice şi de cunca­t­ăr, boare ce­le depeşa ia frsoall ş! ia a­­celaş timp te»; a a cunoaşte p pat­sianeSe trnsribr tdeafa care vor formă pictora ar­tisti­­ă dă Expo* ăia dsla ş­ ok.îa dis BtHe-Arie oferă ccesv ledeli pr lej, că i se txpan Iscriri crai plac, pcbirw ci dissi a« aparţin »nor »rrisu rsiunjl, atni toroşi lacră,­­ de ta­­ieat. Pleiata este reprezintată pria toate ge­­nurile : portrete, cape­e de arioil, mici composiţii, inierioare, niederi, flori, peisaje tabioat­ câmpeneşti etc. Câteva ind­iri de sculptură a dat dease­­menea valoroasă şi demne de atenţiune deosebită. Remarcăm cu deosebire lucrările txp­­it de d-nii Rîrsb, Bitsca, Pop», d-ra Şimber, lasier şi d-ra Constantinesco dia anii su­periori. Uae e din acesta metăţi nu mai sunt ale Baor eiavl, ci ale aaor artişti conşti­­eaţi de ceea ce fus pentru a-şi txprima prin culoare seatimeatsle şi găndariie. O coloare vie, an desemn Îngrijit şi o strădiniţă nevăsstă de a exprima cât mal ex*c, natura, asm kanshrl cari urmează talente rea­e. Deasemeaea m­­ sxpna d~nil Clsvel, Pa­­tresel, Tvardiihiib, d-ra Micissae, Parhan, BLăn şi alţii. Avem de ficat o obstervaţUne. Această exposiţie preamil na mai mare intens de cât obicin^ite e exp^z­ții de fine de a«i de ia școli. Ca st-sre ea ar trebui o guntaata ist.’o epocă mai c-mviEabilă, Le ia va- 3 canta de Crăciun car da Pașii, sa* la toamnă, ta deschid .-ea nod­ai as școlar. Ia cbjiî acesta «xtcz t s ar fi st It mal v!z ;ati ca seism, • fisi a^nism iu pila« va­canţă şi latura se află Imprăştiatâ. Dia parte­ ne dorim tot succesat tinerilor exposanți la cariera lor artistică de viitor. —­ Comilul dă adm risiunile a atiaVor eir ctim a hotărât ea mb­­scriptones pabned sa fassepă la 7 Ju ta a. e. Ptiu prospectă spuciale mn vot atâta conăițmik precum slbăndiis la mrs se va f .cs mbicripjlunm. — InUrntimbilele tratative dia­bra taranlfti și ordmui, tari zd­ak eferd baidim cu prints la fumae, au urcat Umpetutara In ambite grupări. Mai mare este furia la tubura ţărduiită care consideră resisenţa ardelenilor ca o adevărată jignire morală pritm ei. Cete ce apar fa­nlate despre postbh­itetm m­shigdrli amshi fa­­tiaal nu sunt de­cât versiuni puse la circulaţie di ahitaţii, care sub orice formă tind să creezi un par­tid nou. In realitate fuzhmm a rămas la un punct mort. Ţărăniştii, după cum am mai anunţat, după ce vor confirma eşuarea ţmiami print?’ua comunicat oficiali, vor întreprinde o câmpenii împotriva parnumul m­­nafionm, fa cam smp d-nii Miha­­lachi, h pn, dd. îţi vor face vs­­tigiatută în Aîdml. — Sergi­ri Aadroale dIn panctal ca­tedrala, a Înaintat comiatei a fi, pe Bonchi Ciepsi şi Moîse BoiftRgin ce volan a acosta din oraş 20 sad ca taină albă, fată a a­­v®a salarizaţi?. Conform regn­amentului, in vgoare, fă­ina va fi confiscată, iar contravenienţii daţi la radieată. — Copiii' Carol H sipera, Lui cessar­­nicsrnlnt din mtara Caze-Vodă no. 5, sie,­­gâada-ș, haina ca be&ziise, și vekd api a vedes d«câ a’a uscat, u&biind ce un chibrit »prins, hstaa a leat Lc prodncin* pu-i arsuri g­ava p» față și mâtâi. El a fost transportat și Internat la spi­talul Sf. Spiridon. JOI 3 IULIE 1924 ASPECTE LITERARE UN ROMAN Ci EH OPTIMIST VII Aatoral nici că se gândeşte vreodată ca să idealizeze această bunică; el nici nu tăinuiește faptul că [In anumite împrejurări ea poite *ă devie an despot teribil. Și ea­­ so­oatî o adevarată nebunie ideia câ vor­bind ar putea avea cândva dreptate: ; — „Bunic* nu putea suferi ca cineva­­ dintre servitorii ci să-i ceară ceva ; acea­sta era 2n contra firei sale feudale. Lachei, servitori, servitoare nu puteau rămânea de­cât totdeauna șl In orice împrejurare la­chei, servitori și servitoare. Nimic nu pu­tea strica această barieră dintre stăpâni şi slugi. Ea era In anumite limite severă, la anumite limite tolerantă şi bună cu oamenii, dar Întotdeauna în limitele concepţiei sale de stăpână. Insă cercul concepţiilor feudale era limitat: „Boria, nu supăra pe bunică­­! ta, îl roagă ea pe nepotul ei, las’o să aibă plăcerea să ajungă să te vadă In unifor­ma de gardă... Să te văd că te întorci acasă ofiţer fercheş şi-ţi iei o nevastă bogată !“... Această mărginire şi aceste prejudecăţi sunt insă superficiale : ele nu sunt decât coaja unui copac bătrân şi puternic care mai are sucul proaspăt; de aceea arborele secular are frunze atât de verzi şi de proaspete. La nevoie când datoria o cere, bunica se leapădă de toate prejudiciile; a­­tuncea într’adevăr ea aminteşte, prin pu­terea eroică a sufletului ei simplu, pe a­­cele femei din antichitate cu care o com­pară Goatsarov. De altfel e greu de pre­cizat ceea ce se petrece la inima ei: delica­teţă sau putere. După păcatul Verel, bunica hotărăşte ca sft-şi «povăduiască propriile pacale din ti­­nereţă, ca prin chipul acesta sa consoleze conştiinţa lipsită de experienţă. „Aşa a fost să fiel El vrea ca să ma pice, zise bătrâna arătând spre cer, ci s’o rog pe nepoată-mea ca să mă i.­sjaratmsi fetii sâ mă ierţi, Vera, şi în urmă te voi putea ierta şi eu. Am făcut rău că ţi am ascuns pân’acuma această taină pe care voiam s’o iau cu mine în mormânt... Cu păcatul meu eu te-am nenorocit !“... Şi bunica mărturiseşte că şi ea a păcă­tuit în tinereţa ei şi că poartă şi ea acelaş păcat pe conştiinţă ca şi Vera. Numai mila a putut înfrânge invincibila mândrie a bu­nicei, şi ne simţim cu sufletul încărcat vă­zând pe mândra bătrână îngenunchind la picioarele nepoatei sale dragi atât de umi­lită. Această spovedanie a bunicei fu sal­varea Verei; pentru întâia dată de la boala ei ea adormi liniştită. — „Ai milă de ea, se rugă bunica, şi dacă măsura mâniei tale nu i plină, atun­­cea în locul ei loveşte mai bine capul meu cărunt !“. Raischi face următoarea paralelă între el şi bunica, deci între tipul tranzitoriu al prezentului şi tipul perfect şi dintr’o bu­cată al trecului: — „Îmi dau cea mai mare silinţă ca să fiu bun; bunica nu s’a silit niciodată, şi totuşi e vecinie bună şi umanitară. Eu sunt neîncrezător şi indiferent faţă de toţi oa­menii şi nu simt alte senzaţii decât pentru creaţiunele şi fantezia mea; bunica are o inimă caldă faţă de orişicine şi crede totul. Eu văd fiece minciună, ştiu că totul este o­­ iluzie, nu mă dau robit nici unui sentiment şi nu mă împac cu nimic; bunica nu bă­nuieşte pe nimeni alini decât pe negustorii cu cari am­ afaceri şi iubirea, indulgenţa şi bunatatea ei se întemeiază pe o Încredere oarbă în om şi în bine. Dacă sunt îngă­duitor, aceasta se datoreşte unui principiu sever; la bunica acest principiu constă in simţire, în simpatie, care sunt Înrădăcinate în firea ei. Eu nu fac nimic, pe când ea se străduieşte o vieaţâ întreagă“. Poesia bunelor şi frumoaselor vremuri de altădată încolţeşte în inima bună şi ne­vinovată a lui Obiom­ov; ea apare parfu­mată şi delicată îa Marilnca , maiestoasă şi strălucită la bunica şi trece în ceie din urmă în făptura Verei, într’o poezie lipsită de orice epocă.­­ „Ce fiinţă delicată şi naivă !“, se gândeşte Raiski judecând pe Vera. Ce con­trast în comparaţie cu sora ei: una este o rază caldă şi luminoasă, cealaltă o taină sclipitoare, o noapte întunecată plină de frumuseţă şi minune“. El numeşte frumuseţa ei „otrăvitoare“. Martrica se supune tăcută şi liniştită tra­diţiei. Vera însă absoarbe din trecut nu­mai ceea ce îi pare de preţ etern şi numai această parte o primeşte în sufletul ei, re­­mânând totuşi liberă şi mândră. (va urma) TRAD.

Next