Mişcarea, septembrie 1924 (Anul 18, nr. 196-218)

1924-09-01 / nr. 196

ANUL XVIII No. 196 | Jtsi| ABONAMENTE: a» « al ...... "'W Sse hm ..... X M tto* fe*«.......................... W REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA funga Uoird Na. « oarde de fcteenj 9—12 a. m. yl 1—4 p. m. ............................ ...------------­AM­IOUR» Şi RECLAME: Se primesc la coaliţkai avantajoase direct la admiotetraţia «aratal ksi. Piaţa Unire! 6. IoaaesBOi«l pda to** egerpîe de pesft&citBte LUNI 1 SEPTEMBRIE 1924 APARE ZILNIC 1 Sub dtocenise* «airfleealtel 1­0fe S8&K#» Centenarul lui Avram Iancu In lileri grele prin cari e trecet normal remi atac, In mijloc»! umilințelor ii»d «e părea ci stesea eea bani et­ el «peni, yl d­î.d aispritsril dîdesa mal d*cs!v a­­aalt Metra cucerirea «fletalul roaâaesc, totdesaaa «*«a irl^din smeie sdaail ale poporala!, energii cari ci stea in fata vrim­­­usator. In Arcasi laptele dintre Rmâsl si Usgerl erai eecelare, ele ■« «ccentalazi mal nalt la veacul 18 |i 19 când tea­­dlata de desnttloaai’iAre devine dia ce in ce mal igreator. Dreptsrila pe care popo­rul romín, ca bîsttoaş, le avea, mg ne­socotite la model cal mii breşa! yi țists Ungarilor era mesțnirea și Întărirea lobă­­gi­i. ia acaată­­ luptă grea, Româali n'«a avat alt­e prijind de cit curaj gi ene.ga «atletelor mari de eroi eaii e’ta ivit In răstimp. Și cete da rețiaat faptei ci po­rai romín din A de«i care a arliat In orl ca moment cea mai devotată credinţi !«­­piratalal din Vten», n’a gi»iî h.ci odttâ ia acesta epr jijdl la care avea dreptu... Tot fleamna Inptiioru­ an fost UDeţl preda călă­ilor dala Bad»peata, earl-l ashingtolaa in modal cel mal bat bir, la veacel al 19-lea, veaeul libertăţii po­poarelor, prin menţii şi pe putorii# Ardea­­laiei răsina dotai de dreptate ca an ecoa n3 luptelor pornite da martirii neamoinl Horii, Cioyaa y! Cri «an. Ie maattl Ap»­­aenl, aida «tan paa la cale mal totdeeaai mlycirile la potriva a*aprltorfior y. de and« •a răsărit apărătorii d.rptnrlior popom ni romin, din noa mamele Îşi tiring prancil la ala, iar Moţii, Mo­ii, vajnici 1*1 căită armele ruginite. Sistem in anul 1848, când la totresgs Europi pornesc popoarele lapta sp.igâ pentru libertate. De departe, din Ap&e, rák­onul imngintt de urne, tor aci m«i tproa­pe un codri Moţilor »ata cUeva, cere­­şi nţoleşte aef etul pentu tonta pe care o aştepta, eita AVRAM IANCU reg*!# Mus­­ţilor. Iaci de mie copil, niscat in caca pă­ţitelor aii din Vidra de sus, le saflatei lui prin dedyw cod.llor, la cintec de pi­ei etc, la marinar de ape ce lochiagă do­rii de libartate. Era predestina ai na poa­tă «aporia tătayele «aapritorlior asiatici. Ciad mintea rai lommea*i prin sta­diile pe cari la face Ia Z âtara «1 d e Tg.­­Meres atenei lui di mal bina «ama d« su­ferințele n*»mlor săa și de sfinte dsto­­rie te are de îndeplinit. Era ecoel aces­tor aaferlete car­e i («demna, era g­a mul morților ca e-1 chema la rapti. Si M Avram lasen na !-« tipari aici ca­rijai, nici energii, !n ei vile * doar sfid mare da Romăn. Ei tremari da mâni« d­ad diata de la C­aj In 1847 dUcata i­­■npra Lbsgef, Iar nobt­ii maghiari na va­­leac­a 1 facă nici o eascest*, na &e gâa­­desc si acorda Obet tata« Ii care popor al avea tot dreptei. La Tg. Maref, ia re­­t­eni colegilor aii aagari-dad acestia gi­­sem­ prilej ei diac­ie gi asupra aitaajivi politice a aesma­nl lor si a poadiatoi ro­mii. A vria iiBfis «v*a carejd ai-l În­frânt« si ei le pred­ci viitorii ctre-l aş­tept* mai cărând a» mti tireni. Moţ I arta mfiadri de el şi-l priveai ca pe an liberator gata ia semna,al dat da el al ae arene» la viitoarea celei mai s­­prige lapte. la Mal 1848 ea adasfi la Ctoj din noa dieta Trinilivantoi şi ae puna la discute ■nlrei Ades,otal ce­l gări«. Ungarii a doilea dar Românii nici nn volan si iadă de aga ceva, e! «e fatra­­neao In nemi de 40 000 to 2(15) Mai pe Câmpia libertăţi de iâssgi Bi*j şl acolo prin gusal toi S mion B­rajta ae «firmă drept* de sectara aia Românilor şl in *­­celaşi timp se dă sen­a ai laptei laapo­­triva asupritorilor. Avram toace era da faţă ca 10.000 de moţi şi I* safiersl ier ne «prinde şi mal mait d­e roi d* iibertate, libertate pe care ssot gata s’a câşt­ie ca eeie mai m«n ase ifid. Da acuma LaJute înceta şi viaţa agh­ail a toi nvram toace, al ae Întoarce la menţii Apuseni, ia Vi­dra, Ml da «dană pe Moţi şi-l InLăc­reati paltin «apta care lacepea. Dar UBgarii simt că el eale cel mal ds temut vitrnay ai ier, de acele ti armă­­reeo de aproape ca al I prindă; el avei Insă prea bani prietenii şi aceştia U apără, fie că era latre Moţi, fie c! «a găsea Ia S.bun. Cind libacnegte revelaţia Ungarii lap i împotrivi itlpichri! laatriace, atenei Împă­răţii giaesta sprij.n le Români, gl prin glass? presaţilor sil le figidaeste dreptate. Ciad Ungarii, în loc să facă concesii, Hrai­eas şi areateeal pe frsmaşii Româ­nilor, făcând chiar vărsări de i.âcg« ia B tj, Righis, Abrud, ende mor mii d« ta­flet« tsevlaovcte părăsite ţi de Assiried­ In ghlare!e sensil ssijor asuprita i­­atenei rabdarea le! Aviem­isnea atinge u« gi­nite. R g*la Munților, Inarmessi pc M t, yi In fiBntaa lor deach da lapia In contre Un­garilor, Ia M*i 1849 sl Ia Avrig sl Zj­­rsed Ii ataci cn iavareaetre si l ia la go^nl. La Ftsiaaato yl Si ie Uageri! as®t din son bă *ţi, însăşi famelie toptă ală­turi da - ţi spre a se rlsbaoa ImpoMva cili io cari ie n­ lacra feciorii yl s«țli. Autoritate» Impăratclsi este salvată. R­o­­micii făcuseră şi dovada cred stfi lor, dar Franţ Iosif — după frecarea primejdiei—şi a latura de a noa pri iri.e spre Ungari, pa.i­­stod poporul român cars încerca aaifei, din noa o »m ii dssl asie. Avram lenea a cărunt •fe vorb«&BCâ imrtraialat diad «ceata a venit la A deal, trecând yl prin must­­ a­­pasanl, ar fi dorit si Isthigv­­a vorbe taiea anal neam îatreg yi sb cismal ain »afletaic când Îşi vedea «perasteis adro­­bite. Ar fi da­- t ea »I Idăi s«aa drepturile pe ca 1 Rominil la avea* In A dej­ul ce alta«ţi« dispăreţi le creaseră Uogirli. Dar impiratui era laconjurat da a'dari de nepărraaa s Regele Munţilor, nădejdea da mal bac a Retailor.Îşi posină siiito chi­oai­e deaidâ:niwii «t.-ădal*tsiar toi, printre frații vii pe pămâetd s^amp al Ard«a a ei, yi firii acestei vieți plină de spsraste yt da ibacUm se stroga ia 29 angant 1872 la Bata da Criș și fa bg/up*t—«a j«l«a Moților aii — io Tibea a«b goranal rai Horii. Acolo (;1 doarme «omn&i de veci tone«, aafict da eroa, care a iatrgpat la el eperanţile nsamami românesc; acolo trăda sa a găsit odhto la mij otel nitarli ia ţăraa efieti a Aide«inial pent-a cere a'« jertfit. Dacă el a murit, lasă idela la nă­meţi căreia a laptat a găsit anfiete şi m­­­e­gii cari t’o da ! la împlinire. De sttcoie ae tbaie a b j«g «trăim, an popor şi o ţară, *eaccrl dc* |jdai g la a to his pa vecie avbere juifito pe altarai neaosal&i, salăai pâaâ n yi popor româa et;i desribft, ia feţi martirilor trscatetol iDgennitchs s meltmaesta pstariior cari »l­ să ades aad­zi in guit­Ue,e no&strs et­nico, iar când asa namele lei Avram Usca —smntrres căreia o prăsaelm eeîăsi—ns alta că abia acanta iui doarme aomn li­niștit gi Uchini și pentru ei en cavâatde ■iavl și de mirlie. EMIL DIACONESCU. COL Mi La New York s’a înfiinţat an birou pmtru rătpăidina Mortui, Veritorii şi artei romă­­ntşti p­estru ton­ănil dta Amertta. Biroul va forta* biblioteci românaşti tn crntrwe popu­late de rumăni şi va infa ma Amenta des­pre m s­tarea tUtluruiă a Romăniei, Mattal din Lu­pzig­­ gata tă văniă din lipsa de bani Bibda lui Luihtr. Olanda a a­­ftdli piatra ea stei milioane măreî. In Ntv-York sunt 510 tări de cinemato­graf. Nu e oraş la lame tari td-l tatuată. Da iară ndi s’a interzis rularea filmelor In tare figurează actriţe ce sunt cunoscute ca Imorale.« In Qirmauta, asoci­ţii muncitoreşti şi di­ferite speletdţi enl­m­ali văad la băuturi, nu corturi ma­l, că­ft pentru popor şi pentru copii, icoane şi tablourt Corturile sunt împodobite ca frumoase re­clame de cărţi. La Luxor, s’a găsit corpul mumificat şi tatuat al unei prinţese Thiib. ne A.eastă p­iaţetă pare să fi fost de o fru­musețe rară. Se­ende ed allast? mumie datează din anul 2500 inaiute de Chrotos. Celebrul aviator Belgian Demsytet, plecat dla Ro­en a aterizat după 22 ore de drum, la S­xthorpe, la Norfolk, eburătd timp de 9 ore neîntrerupt, deasupra mării. Edison pledează pentru demonetizarea au­rului și b­locatrea lat prin evaluarea isvoa­­relor de bogăție naturală in toate ţările, ca baza a unit noul manete. Cum se combate gu­vernul CssiupaBlu pe oare zi&rete epoal­\\%h si im ti«*»«t»I Apela es$ fit« »redependent»*, o ;iae centra ga­vsrtmtai sl psrti d«tai nitional-iibi­­ra% d$p8s*sto» ori c# margin#, ai Hînd s^i d«8fevftrsli8 tapezi* sl de a­g&mtaM § trio**« sl d* b*s simt tn t «a is Utrmgn temppmin nes «ta ge re­­straâ p# fel dt Md* laven^d­­e rar *»Odni In ea a t­, narii» se mamă în file t»rJ iigaiWlâât® AdjaCttVi, intrebustâsd^'â fstregaf voc*b»­­l»r­ardc«ed«at^I Utef­etaala. V^liața șl destr&bftiarea da !i­nâ­­b­­ a acutei pr«ee„ na ftsts ei fit ia*ti nici odată to serios, tiel a ata la dlseoț­e ea dâasa er letca* na să sa pCîirdâ ua t mp prețios, ikră il se poată &da@« vra'aa so* loss aata vre'o I* marira. Ca tot aes^ttă prtuî fi m$S vio­lentă, «a eflt limb Jal «ia ® tasl d stribiSat ca ta iAt dâ măiara ta­­t«Hge«t«l șl ® ter os.tința! sonda tă­­tarilor eî. Na m mirăm, Insă, di foa^dc limba jal attmp^nld presai a!«« »’r­­depssdaisfe*, da oare ca nu știa dt toți, d­i dno e fondasă «acastă prăsi. C«ea 88 fi da reg-« tit, Insă, a îi­pta! «i pffrfi* eporttai oare sa dâ drept de »pârti^a de gaverni­­«ast*, S3 la la intracaro, ia «eea m privata campanie violentă și d4Strab$Iata, ea presa indepen­dentă. Toți blîbâțM do seemă si portf­­dstal notion«i­ libe al sânt insnfteți la fel da fel dâ eh ^nrf, iar gaver­­n«re* dt aetăs? o arătată an £oi m «s da*astre««a gnvtmro m b 8.x atat v»e od tă. N el o dorsdi, Inii, an se ad^fit c ®pre fcfi# arpa »r&a governs re", D Vlnd­ A Bi-ătUna e tritat, n!#l ma« mat «tel m*l îs nt în d* cel m*i perlealdt« mlaletia de fln&n|», |Hr mâsssrisS firi*v»et^re pe sare fe lea sent fex*ta d^apt »ABERAȚ I FIS­CALE*, is efttrâ »OAMENII POLI­TICII* al preasl de-opos­tie. Ceea ce face d. Viatilă B ătfena In «h^'t'a finoas -răt no p^atfi fi «t«** d * toți vâadaț­i strdinsior, plai d* cossaeStorii presei opozi­ției fio acea opus tie eondesâ ehtor ge d ni Mm« s V«ida Voevod. On vernal și partidal nef­ozal-li­­b«r*l­e și ind pl peste m­ensrea as, ®n©s trebuts aă șt o f^d p 2- n®as«ă na adsvărat partid de gn­­vsraâmflot, eu răspundere înaintea ţării. VAR Lupta împotriva TUBERCULOZEI Pericolul care emesfală om^airea prin revsgllie tmibii^Ui hegei al ttberoaiossi a atras etartlaas» g«svernslor totaror tt­tlfer clvi.isate. Z­eie »cestes gaversu­l elvețiaa a legl­­feat misarile cflenga ce treba^ec a se Ia« pastiB profi,axis s!­lerspeailsa tobtr­­ceid­ei. In bogata­ Etoeţiei este Înscris 12 mi­lioane de fran ! pedig combatere-- tiber­­csloeni din cars 5 aftoaae fr. pentra sa­natorii, 3 miile an * neatm spitale, aubo/ea­­ţii şi diSjieatiril 1.600.000 fr., ceea ca ar veni ests 5 frsaci peatra locuitor. Iatăai E veţ;« d spâne da 2000 patari in sanatorii pedra ada«tt 1200 patari pentru copii ceia ce ar veni aa pat de 1000 iocuitori. La acestea as mii sdsegi 12 pavillos­­ee m 320 pateri p« ifiggâ »pltalele re­­avrva e «x.niiv penî u tapercalosi. Ca a­­e**îâ gr«Bi Sloa*i org^niasre aîa­­fliiicels msaic«.e to­«gii ;«.*« o scădere a moitohtiții ds la 33 la sati la 20 la 83ti, ara o scădere a de­ eaeiur aaaals de la 13000 la 7000. Da and« «rsa 2000 c»znrl de teeningi­­că Ju­brrcelavaa asi tu eant da «af 700 » tats­ si guvernai ei.etinn se gâ«de,ts si ridice sloueți» bageta â paat.u comba­­teria tabirculosei de­­ 12 milioane la 16 milioane franci asual. Citiţi okjml NOTE ZILNICE/1 Henry Céard Henry Céard, mort zilele trecute, la vărul­ de șapte seci si patru iul, fusese ales la Academia Goncourt, In locul d-nei Judich Gautier. Ca și Emile Bergerat­u’a fost tact înlocuit, așa că se găsesc doua scaune vacante la Academia Gon­­court. E din o epocă depărtată de când se evoară numele lui Céard; este epoca lui Gustave Fla­ubert, Goncourt şi cenaclul său, Maupassant şi partidele sale cu luntrea pe Marna, Alphonse Daudet şi Duminicile de la Champrossy, sălile de la Medan, Teatrul liber. înainte de marele războiu, Henry Céard era deja unul din ultimii reprezentanţi al Batevar­­daiat, cum se chema odinb­art. Dar dacă Işi a­­minteşte cineva că a văzut silueta sa In Împre­jurimile defunctei Cafenele Engleze, dacâ’şi a­­minteşte cineva că a fost timp de trei­zeci de sul critic literar, muzical şi dramatic, la ziarele :Pars­, l’MkVin,menim, şi aM­tun‘ şi ce cau­­aeur delicios fu intr’un timp care cunoştea Incă vremea causeriel, cei mai mulţi, totuşi ignorau că Henry Céard era mal înainte de toate, un mare literat, poate, in zilele noastre, cel mal a­­utentic moştenitor spiritual a lui Flaubert din i'mEdacation sentimental", cirula-l jurase un adevărat cult. El poseda orchestraţia frazei, se asum­­ase cu procedeele sale literare, profea, chiar un pesimism analog, căci el simţise, ca el dânsul, deşertăciunea tuturor idealurilor. Poate Henry Ceard împinsese numai puţin mai departe idealul esteticei naturaliste când scrisese cele trei sute patruzeci şi şase psginl din .Une bebe journée*. Mai târziu el rem­oiseramassgul, exagerând Încă In Terrains â rendre au bord da­­u mar. Léon Deffoux și Emile Zivre, Intr’un studiu foarte complect asupra lui Ciută, poetmist a­­s*m­­at, spun ca ei poseda numeroase manuscrise In saltarele sale. Mal­­aios, pe care-1 publica odinio«r& la Via populat», n'a apărut niciodată tn volum. A lasat sl un roman Inedit, Morte sataon, romanul uvrierului parizian, apoi o pleaă de teatru, Soaur Ciatii, precum şi un mire numir de nuvele, schiţe şi chiar poleme. H. Céard a fost de asemenea un excelent poet, care colaboră la Revue bianeha, sub pseudo­nimul Nicolae Kenlo. Războiul mondial il inspi­rase o serie de sonete, t­eur­s de guerre. Ultimul volum pe care-l publicase este o cu­legere de piese de teatru, destinate, z cea el, sft fact sgomot, și pe care le reunise sub titlul de: IC MkgVuI livre. VLAD. Bâlciurile Ţărăniste ^ UiBlarde dlmlnmţâ făcându-se iseformai dim sferele conduentmmre eth râmăşiţelmr gmpârai ţărăniste, ne ana*tâ câ c-­ Mlhalmhs est* del gal a lâmnit o gmtamţlile fu­­deţine asupra den­a\arel hrelation* Iar fuziune). Cu alte nuvinte bâlciuri Judeţene unda se v&r&dum eoenlarierli pa­lidei judmterat. Ier In f&ța lor d-l Mhamehg ost explice pe Infa­hsai tuturor motivele rapiarul. Ier mal asol oa­­tota loc la Butureşti un ma­i tă g zis emgres. ©o se no vorbi acolo? Venii por oamenii politiei cinstiţi să di&eu­e med­h reale ale ţârei ? Var deslda © luptă perlementarâ cinstită când să dlsmte eu prhsa­­pere Io glie e e le adum guvernul şl prin crtUm lor reală să comlri­­bue U ieg forase pentru consoli­darea şl propdşirea ţârei? Nuf Nlal­emo vor are de. Li bălelor Ha Judeţene ea şl la lărg-J ţărănist din Bucureşti, c®a­­dacăteril grupârel bolşevice ţără­nista vor sp m ga te Im­urli, vor mg* orice aside gueemâmânl vor comfinua In e&mpvuls da denegare a steiului șl InsWultimilor româ­ni s­­­tar cm solarII vor prmvvămta ui a da etesd, demargeg el mmarhte aorform ptenulul Ufern­­ da zdrun­cinare a aatuntel sia l soviete pen­tru tntroiusoren şi la noi a h jo­sului din me fer leita rambitâ a pă­răsiţilor comunismului de paste Nistru. Dar e sclipire de simţ da reali­tate !&luş am visat la d­i­che când zice că partidul?! ţără­nist mat treb le ed stern ínad 20 ant In opoziție. Asi vom zim eli fel. Au 20 de ent dar o veşnicie meeesia mini­­htee grupare vm sta departe de viaţa pontiad­e Ţârei şi atâta vreme cât gân­dur fie răzp­ătiieere şi Intenţiile anarhice por ferme programul ţă­răniştilor poporul românesc, popor de ordina prin excelență nu-şi va alege astfel de conducători. Grei nu cu câteva sute de ţără­nişti da­­ar ne val plătiţi şi chiar streini de nu nu se face volitivă şi avem pretenţii de guvernamâat. BAY. „INFERNUL“ lul Strindberg­ ii Şi mulţimea are groaznică dreptate. În­tocmai aşa se Întâmplă unui profet! De prea multe ori oamenii au fost prevestiţi... Şi astăzi, Încă, tineretul studios in loc să-şi facă lecţiile la latină, se gândesc cu pre­ferinţă cum ar putea deveni profeţi. Li s’ar putea spune: nu vă gândiţi la aceasta, credeţi-ne că soarta unui Ivan Ivanovici este mult mai de invidiat decât soarta ţi­nui profet; fiţi pur şi simplu oameni buni, şi dacă nu puteţi fi, atuncea dedaţi-vi be­ţiei şi desfrâului, falsificat poliţe, dar ca nici un preţ să nu Încercaţi a deveni pro­feţi ; gândiţi vă numai la asta că gloria o­­menească, iar nu cea divină, este cea mai ruşinoasă dintre toate faptele ruşinoase. * Aceste reflecţii mi-au venit la cetirea »Infernului“ lui Strindberg. »Infernul“ ? Dar eu sunt crescut In cel mai profund dispreţ contra infernului, am Învăţat sa­­ consider ca o fantezie care trebuie repudiată ca şi celelalte prejudicii. Şi totuşi nu pot nega realitatea, numai cu deosebirea, şi aceasta este noutatea in ex­punerea aşa zisei eterne pedepse: că ne şi aflăm in infern ! Pământul, acesta e infernal, temniţa clă­dită de o înaltă raţiune... Focul infernul nu este dorinţa de a te înălţă! Dar din mo­mentul in care scopul a fost atins şi do­rinţa Îndeplinită, totul apare fără valoare şi biruinţa nu mai însamna nimic. Vanita­tea vanităţilor, totul nu­­ decât vanitate. După cea dintăi deziluzie pi­rite au su­flat focul dorinţei şi al amt­unei şi nu foamea nepotolită torturează î­n­ malt, ci pofta satisfăcută inspiră desgmiul faţă de tot. Astfel demonal suporta o pedeapsă e­­ternă fiindcă îşi îndeplineşte la moment toa­te dorinţele şi ca atare nu se mai poate bucura de ele... »Aşa dară, să suferim fraţilor, fără a mai aştepta dela vieaţa o singuri plăcere, căci suntem în infern !“ »Tabloul infernului dantesc e în faţa mea, cu sicriile in care cei păcătoşi sânt arşi în faci* încheie Strindberg. Poate că dela »Infernul* lui Dante n’a mai apărut o altă carte care intr’adevăr si merite acest titlu şi care să fi scos un ţipăt mai pătrunzător, ţipătul chinuia­ etern: Fraţilor, suntem în infern ! Infernul Ini Strindberg e nebunie, nu în sens figurat ci in adevăratul înţeles al cu­vânt­ul­ui. Pacatul insă pentru care a ajuns în infern este dorinţa lui de a fi profet. Asta s’a întâmplat cam aşa. Intre anii 80 şi 90 ai secolului trecut el a trecut prin trei metamorfoze: prima spre socialism, prin dorinţa de a cârmui împă­răţia lui Dumnezeu fără Dumnezeu; a doua spre individualism, prin năzuinţa de a re­aliza o guvernare a autocraţilor înţelepţi, adavaraţi ,mandarini*, aşa cum sânt ima­ginaţi prin cărţile lui Renan şi ale lui Flau­bert. A treia şi ultima la catolicism, prin visul de a restabili teocraţia evului mediu, în frunte ca Papa din Roma. In socialism Strindberg a fost,—cum se întâmplă de obicei, an adorator al femelei, an feminist; când s’a eliberat de socialism a devenit, cum se întâmplă de obicei, an misogyn. Intre a doua şi a treia schimbare scările de trecere arată: ocultism, alchi­mie, magie, teozofie. De câte­ ori acceptă o nouă credinţă, el nu se mărgineşte numai în faptul că o cre­de, ci o predici şi prooroceşte. Aceasta a şi fost marea sa nenorocire: dacă ai luat ceva asupra ta, atuncea trebuie s’o şi porţi; dacă te-ai declarat profet, trebuie să te aştepţi şi la provocare. Aceasta s’a întâmplat şi cu Strindberg. Provocaţiunea este şi aici, ca de obicei, reciprocă: nu ai acuzat, ieşti acuzat; tu ai pretins, ţi se pretinde ţie; tu ăl provocat, te provoacă pe tine ! (va urma) TRAD. A apărat revista de drept .Jarispradinţe Qstrală’ No. 26, conţi dud 54 j­irtsprudant, eilt mat rectnta, ala Inaitat Curţi de Casaţie şi diferitelor instanţe dls întreaga ţară.

Next