Mişcarea, februarie 1925 (Anul 19, nr. 24-47)

1925-02-01 / nr. 24

ANUL XIX No. 24 In momente de penibilă lichidare a partidului,­­ proces final urmat de publice Incriminărî reciproce prin co­municare—ţărăniştii pun in discuţiu­­ne chestiunea unui „şef“ al grupă­­rei lor. Bine­înţeles că e vorba de şefie numai în ce priveşte titulatura iar nu rolul şi acţiunea efectivă, cari re­mân in sesma aceluiaşi comitet de conducere, având In frunte pe d. Stere, Mihalache, Lupu, Madgearu, Hollipa, etc. De Când a’a Înfiinţat acest prim partid de oameni noul, nici odată n’a fost vorba de învestitura unui şef. Şeful partidului erau toţi conducăto­rii, „comitetul de conducere“ şi nici­­odata nu s’au gândit ţărăniştii că trebuie să aleagă, dintre ei, persoa­na cea mai representativă care să fie simbojul tuturor concepţiilor şi aspiraţiunilor lor. Iată însă că in momentul in care a început procesul descompunere­, ţărăniştii agită ideea unui şef, pen­tru ca in urma tendinţelor loviturile pe cari le-a primit gruparea de la proprii săi membri, să se dea im­­presiunea în public Că partidul a ră­mas intact, că el se organizează şi Că mai mult, îşi alege şi un şef. Şeful efectiv al ţărăniştilor era pâ­nă orl, precum se ştie, d. C. Stere, în jurul căruia ţărăniştii au făcut bloc atuncea când s’a tratat­ anul trecut — fuziunea cu ardelenii. Astăzi, ţărăniştii cari văd ca fos­tul animator al cantor anti naţiona­le în timp«1 »asboiului, este mort po­ceşte, ţărăniştii,—fără a abando­na concepţiile sale sovietice­ vor să învestească ca şef pe d. Mihalache, Care se ştie, nu este decât un instru­ment al celui dintăi, al d lui C. Stere. De se va proclama sau nu d. Mi­halache şef al partidului ţărănist, pen­tru viaţa politică a ţărei faptul ră­mâne indiferent. Titulatura ce ar pri­­mi o d. Mihalache nu va schimba­­ nici situaţia atât de lamentabilă in Care se găseşte astăzi gruparea, nici­­ nu va putea să înlăture disensiunele I şi mai mult ea nu va aduce nici pa- I Cea şi armonia între cei care au mai rămas în grupare. Din punctul de vedere al acestor concepţii „extremiste* la care atât de uşor a făcut aluzie d. Matei ? Cantacuzînd prin demisiunea d sale I din grupare, proclamarea unui şef,­­ j Indiferent de va fi d. Mihalache sau­­ d. Stere—iarăşi nu prezintă nici o î­­nsemnătate. Mentalitatea şi nâzuin- I ţele internaţionale ale ţărănismului­­ vor rămânea aceleaşi, fiindcă nici I d. Mihalache, nici d. Stere, nici d­­lul Lupu nu vor abdica de la prin­­­­cipiile lor ultra răsăritene, dacă ar fi să devie „şefi“ ai grupareî în risi­pire. Proclamarea d­lui Mihalache ca „şef“ porneşte de la ideea că astfel se va putea da o lecţie de conse­­quenţa politică dlu­i Matei Cantacu­zino care prin demisia d-sare arată că pleacă din partidul ţărănist pen­tru a nu se pune în conflict direct­­ cu d. Stere, conducătorul de fapt şi teoreticianul revoluţionar al partidu­lui. Ar lua deci d. Mihalache titula­tura şefiei, ca să spulbere astfel mo­tivul demisiei profesorului ieşan. Ce absurditate! Prin aceasta nu se vor schimba nici concepţiile mem­­brilor conducători şi nici programul I care isvorăşte mereu din complexul I principiilor comuniste, revoluţionare I şi internaţionale. I Cu sau fără d. Mihalache „şef“­­ partidul ţărănist, chiar în faza finală I de descompunere, remâne sub ace­iaşi conducere a d-lor Stere, Lupu, Mihalache - pentru că gruparea care a mai ramas in jurul acestor ele­mente este o grupare absolut ex­tremistă. . * JUSTUS L®pfe Intru ,funcţi,a şi ortodoxşi ! Regionalismul partidului naţional nu se manifestă numai pe terenul politic şi ad­ministrativ, dar şi în dom­en­ii confesiona’. D. Al. Lapidatu, ministrul cultelor unui dintre fruntaşii Ardealului, cere cunoaşte situaţiunea in această provincia tot atât de bine ca şi d-nii Marie sau Vaida, vorbind de acţiunea „partidului naţional* de astăzi (căci de cel vechiu, într’adevăr naţional nu e vorba) a atins această par­te referi­toare la lupta confesională a unitor îm­potriva elementului ortodox. „O polemică în această privinţă s’a şi început îa presa celor două biserici naţio-, naie române ca şi între d-nii I. Agârbi­­ceanu şi I. Lopaş. Şi cine cunoaşte tempe­ramente! militant ,al d-lui Lopaş şi părerile ştie intransigente la chestiuni confesionale îşi poate da seama câ nu d-sa va fi cel învins în această polemică. Şi cina mai cunoaşte ascendentul pe care distinsc­l mea coleg dda Universitatea din Cu­j li­are în lumea preotanii ortodoxe îşi dă seama câ in aceasta luptă d-sa au va rămâne izolit, întrucât va h urmat cu hotărâre şi pasiu­ne de mulţi clerici ortodoxi membrii al part­iului naţional. „Aceasta cu atât mai vârtos cu cât de mai multă vreme încă, îa sânul acestui cler s’a pornit o reacţiune pe chestia ridicată de dl. Goldiş în memoriul său. Apelul d-lui Bogdan­ Dulcu, publicat intr’un ziar din Ca­pitală şi reprodus imediat la foaia oficială a metropolei ortodoxe din Ardeal, pentru convocarea unui congres poetic la carcasă se pună în întregimea sa problema „par­­tidului uniţilor“ găseşte deci un teren bine pregătit, pentru o luptă fratridâ pe chîftd­a onfisionarâ intre membri­ partidaisi na­ţional“. Urmarire aceste­ lupte nu vor putea fi compensate pentru conducătorii partidului naţional prin nici un fel de fuziuni, şi vor fi din nenorocire, spre cea mai mare pa­ga­bă a Intereselor de solidaritate naţională ale neamului românesc. „Aceste ernst fapte pe care observatorii vieţei noastre publice, ori­cât de dureros le-ar fi trebue să te înregistreze şi să ţină seamă de ele în aprecierea­­situaţiilor po­li­tce. Ca unii ce ne dăm însă seama de imen­sul rău ce poate aduce astfel de lipte în­tre fraţi nu putem da cât eu regretăm a­­dânc lu prin politica­­ de pică acum partida­ naţional a provocat şi din o parte şi din sita lupte confesionale în sânul nea­mului, lupte pe cari conducătorii sl vor po­posite cu mai multe confesiuni de­cât al nostru au ştiut, pentru binele lor, să le e­­vite“. Cuvântarea pe care o face d, Al. Lape­­datu este de o dosebită însemnătate pen­tru Integritatea sufletului naţional şi asu­pra acestei chestiuni—a conflictului pe care-l provoacă partidului d-lui Mania—vom re­veni. Activitatea edilitară a I*?u!kI mmm Fin­cim a în comparaţie cu budg. anilor precedenţi Expunerea d-lml Const. Toma făcută In sidii­ i com?skt interimam VENITURILE 1 Veniturile previzate îa acest proect să î sprijină pe aceliaşi resurse ca şi veniturile­­ bugetului anului precedent. Prin urmare , drepturile constatate în anul 1924 la ve­­­­nituri trebue să fie baza prevederilor pe­­ 1925, aceste drepturi să ridică la suma de 64 milioane. La această sumă urmează a se mai a­­­­dăugi, noii contribuabili ce se mai pot ivi, ■ sporurile la închirierile de prăvălii care­­ intrând după legea chiriilor în libra tran­­­­sacţie, le-am urcat de 40 ori cât plăteau­­ în 1916 şi în sfârşit sporul ce l’a dobân­­j­dit şi fixarea apei la 14 lustrii in proporţie­­ cu cheltuiala ce avem in această mate­ie. ] Ţinând seamă de toate aceste împreju­­­­rări au evaluat veniturile pe exerciţiul 1925 la 65.060.173 lei.­­ Este evident că această prevedere lege­­­­tară am făcut-o sub realitate, dar socotim că aşa, este mai cuminte să o evaluam­­ pentru a evita un eventual de fiert.­ ­ CHELTUELI Nu ne vom putea ocupa în această ex­punere de amănunţimi. Vom face din punc­tul de vedere al cheltueieior câte­va obser­­vaţiuni, care caracterizează spiritul în care a fost alcătuit bugetul şi scopul către care va tinde activitatea noastră. Gilza cu care am alcătuit acest proect a fost de a menţine in marginile posibili­tăţii cheltueliie «numi trecut pentru a nu fi impedicaţi in realizarea programului de lucru, pe care-l avem.; li Chestiunea refacerea pavagiilor conside­­derându-o de o importanţă deosebită, cre­dem că este absolut necesar a indica ci­frele exacte pentru a nu se face confuzia, care sunt dăunătoare. De aceia să precizem înc­ă odată cifrele pentru a fi cunoscute de toată lumea. S’au construit pa vagii in 1923 pe o su­prafaţă de : 74 054 m p. S’au construit pa vagii in 1924 pe o su­prafaţă de : 107,815 m. p. Deci avem in total o suprafaţă constru­ită de : 181,879 m. p. De asemeni s’a construit circa 5 kilom, de canat in amb.de aceste campanii. S’a cheltuit pentru aceste construcţii in cursul anului 1923 lei 21,085,180. Şi s’a cheltuit pentru aceleaşi trebuinţe In cursul anului 1924 lei 42 157 645. Deci s’a cheltuit in total pentru reface­rea pavagiilor si construirea de noi canaturi suma de tel 53.242.825. Suprafaţa refăcută şi cheltueala care o reprezintă dovedesc tuturor silinţele şi pro­porţiile pe care le-a avut refacerea. Cine a suportat aceste chitaeii ? Este ne­drept şi este Inexact a se afir­ma că Statul in afară de suma di 8.500.000 lei ce ni s’a atribu­it de stat că acompt a­­supra despăgubirii ce ni se cuvenea, res­tul reprezintă sacrificiile contrib­utărlii lor, deci a cetăţenilor ieşeni. Este o dreptate pe care trebue să o res­tabilim, este adevărat că acomptul primit din despăgubire obţinut cu mari greutăţi şi in urma cuvântului şi sprijinului h­otărâ­­tor a d-lui ministru G. G. Mârzescu, acest acompt­ote­s. Inksisht in opera ce realizăm, dar tot atât de adevărăt este că restul este contribuţia şi sacrificiul cetăţenilor. Mai este adevărat un fapt, şi fiind că se discută njutorul statului trebue să-i pre­cizăm pentru a fi cunoscut. Pe când di. miniatru G. G. Mârzescu era titularul de­partamentului Internelor, D-sa s’a ocupat in deaproape şi cu vie solicitudine de in­teresele oraşului nostru. Şi in pima propu­nere! Consiliului de Miniştri printr’an jurnal a hotărât ca refacerea Iaşului priveşte sta­tul şi un comptul acestor obligaţiuni a dis­pus să se mandateze un acompt de 4 mi­lioane lei. Această sumă a fost încasată de admi­nistraţiile anterioare şi care tot ele a fost cheltuit-o la lucrările ce aceste administra­ţionu au executat. Regretăm câ api acest jurnal al Con­siliului de Miniștri nu a’a mai executat, dm tot mai păstrăm nădejeda—cu spriji­nul totdeaun binevoitor și decisiv al d-lui ministru G. Mârzescu —să putea dobândi ajutorul ce ne-a fost recunoscut,—dir care n'a fost dat In Întregime. EXCEDENTE SAU DEFICITE ? Se vorbeşte de situaţia deficitari a bu­getului Comunei. Este un discredit neme­­ritat şi care nu se d­­oreşte de­cât lipsei de cunoştinţi, de informaţiual. Din examinarea bugetelor pe care am fâcut-o la început, rezultă că bugetul pe 1923 a dat un excedent de 1.722.909 lei 84 lini, iar bugetul pe 1924 este la pers­pectivă de a ne da ua excedent după drepturi constatate de circa 6 miloane iar după prevederile noastre da circa 3 milioa­ne iei. la aceste condiţii a se vorbi de situaţia deficitara a bugetului, când ei pre­zintă numai excedente, este a fi în afară de restiuie. Este evident că bugetele noastre nu au suficientă elescitate pentru a răspunde tu­turor trebuinţelor. Aceasta cere o altă chestiune şi nu ştiu dacă ar fi politic şi echitabil ca în actualele îrapre jurări să mai sporim impozitele. Este o chestiune, pe care nici nu o putem pune acum. PROIECTUL DE BU­GET PE EXERCIŢIUL 1925. la întocmirea proiectului ce vi­­ prezint am ţinut seamnă de toate consideraţiile ce se impuneau şi cu experienţa ce avem, nădăjduim că am întocmit acest proect în condiţiile de a răspunde nevoilor anu­al în CURS. PERSONALUL Deşi avem convingerea că salarizarea personalului este insufi­cientă, totuşi faţă de mijloacele şi nevoile care zilnic sporesc nu am putut repeta gestul din anul trecut, când am urcat bazele salarului tuturor funcţionarilor, după un criteriu de ordin­­ general. Cu toate aceste dacă această po­­­­nibilitate nu o avem, o înbunătăţire se va­­ simţi In salarizare prin acordarea sporului , de 30 la sută asupra salarului şi sporului­­ de scumpete aşa cum Statul l’a acordat I slujbaşilor săi. Această sporire se urcă la suma de lei­­ 2.303 730. MATERIALE, MANA DE LUCRU.­­ In ce priveşte materialele şi mâna de a lucra, ele depind de cifrele pe c­re noi le - am înscris în beget. Ele sunt determinate­­ de preţurile pieţei. Prin urmare pentru a­­­­ceste categorii de chelind! a trebuit să­­ prevedem sumi corespunzătoare. *­­ In afară de aceste consideration! gene­­­­nerale, credem că este necesar a mai tâ­­l muri încă câte­va chestiuni care cu sigu- I ranţă determini o deosebire faţă de trecut.­­ ECOURI Profesorul Ch. D.chi savamul pl.­lino­­log, care a vszltat şi laşul, a rust­­e­orat de M. O. Regele cu ordinul „de un ofi­ţer al stelei­. * Guvernul sovietic şi-a îassşlt monopolul dreptului de editare a scriiturilor ruşi la o­­perele căror se găsesc anumite tendinţe revoluţionare compatibile cu comunismul. La sfârşitul landi Februarie, d-sosia Corina Baliin, o distinsă tic­va a „Acade­miei muzicale ieşene“ dl*s* de canto a maestrului Mezetti, pleacă in Italia la Mi­­ll­ano să-şi complecteze studiile. Înainte de a părăsi laşul, d ra Baltin, care posedă o excelentă voce de raezzo, soprană regere va ca un recital in sala Teatrului Naţional. Programul recitalului, după câte aflăm, e o selecţie de cântece din toate domeniile muzicei. Concertul d-rei Ballin promite a fi eve­nimentul stagiunei de Iarnă—care a fost a­­tât de saracă In asemenea manifestări—­­ şi-l aşteptăm cu nerăbdare. DUMINICA 1 FEBRUARIE 1925 :7­­gggg RECENZII LITERARE is r.-r ‘!' _ ' „Scriitori Ruşi“ STUDII CRTICE, LITERARE ŞI FILO­SOFICE DE D. MEREJKOVSKI In cronica zilnică „Bizarul cu imagini" dl. Alfred Hefter publică în „Lumea“ ur­mi­t­oarele impresii critice asupra volumului de studii filosofice şi literare „Scriitori Ruşi“ de D. Merejkovski, apărut in traducerea d-lui C. Sateanu: Dl. C. Sateanu dărueşte literaturei româ­­ne ş­i o cuncstie de studii critice datorite lui Dmitri Merejkovski. Ne piimblam­ prin sleele civilizaţiei ruse. Asistăm la răsăritul sufletului slav. Urmă­rim cum se împodobesc, polsagule cu betiaia soarelui In opera lui Puşkin. Pătrundem în căminul mujicului, prânzim­ la sărbătorile ortodoxe şi desprindem minunatele figuri din societatea lui Töktől, cunoscând poezia, fi­lozofia, religia, trecutul şi viitorul naţiunei, care s’a exprimat sintetic şi deplin In o­­pera poetului mort (Puşkin) intr’un conflict banal cu Nanita, soţia sa. Trăim alături de Turgheniev poetul trist a lui Dumnezeu şi al vestiel zămislite de el. Aflăm ca iub­rea este mai grozavă de­cât sângele varsat din brutalitatea posedărei. Ne bucuram­ simţind că fecunditatea ei este mal puternică de car moartea. imilorâţi de pai’că am f, noi iusumi Du­mnezei­, privind indragoniiţ,i iul Tuigh­eniev în suprema lor imoiaţ­i*.e, strigam ca şi Prometeu : „Asta este moartea“. Dansăm din porunca aceluUş scriitor cu Elisa şi cu Clara Minei, punând la piep­tul nostru în ritmuri tuneere, atlase, apa­riţii fantomatice, tete halucinate. Un muzeu de icoane vechi cu chipuri grozave, neîn­chipuit de frumoase, om care se desprind fluturii morţii, sugestiile as sine. Şi Turgaeniev ne recomandă la fiecare pas pe supremul mire, pe Christos suav, alchimist ai fericire!. Pe aceleaşi alei Dostoevschi!... Merejckovahi 11 poartă în suflet pe a­­cest mare halucinaţii, după cum poartă crucea în spinare ca un pravoslavnic şi ortodox apostol a lui Christ. El ne spune că, Dostoievschi, este mize­ria noastră a tuturora, ridicată pana la înălţimi Înspăimântătoare. Ne dă sa­fem din cupa cu otravuti. Ne îmbată şi ne ta­rae prin taverne. Ne înbolnăveşte şi ne uită prin spitale. Ne îndeamnă la crime din superstiţie­­ morală. Ne aruncă la în­chisoare ca să­­ întâlnim pe Dumnezeu. Ne urca sus, aproape ac cer­­cana ca sâ rupă scara de sub noi. Ne plânge cu palma şi ne frige carnea ca lacrimile lat. Lumea lui Dostoievschi ne terorizează, ne condamnă, ne înspâimântă. Fanaticii lui ne asasinează, spiritele lui bune ne neliniştesc. Supremul refugiu, e­­vanghelia e infinită, liniştită st­ab­ă ca dru­mul morţii. Alcoolicii şi nebunii, criminalii şi prosti­tuatele au deopotrivă dreptul la împărăţia cerului. Ei strigă un extaz prin glasul epi­lepticului genial: „Doamne vie împărăţia ta“. Il Întâlnim pe Tolstoi uriaş ca Întreaga împărăţie slavă şi imprimăm ca pe o pân­ză de patic, misterde poveştilor slave. Aleea lui Merejckovski deschisă în pă­durea nesfârşită a geniului schit, e pună de lumini. Ele dau culoare tuturor tainelor şi înțeles vânturilor care trec urlând prin frunziş. Merejckovski desprinde liniştit melodiile sufletului slav şi recitindu-l, am revăzut peisagiiri cu hamacuri roşi şi violete din povestea Seherazadei. Bine a făcut d. Săteană traducând pe MerejkjViky. Opera lui na­va rămânea fără flori şi roade. Oikiüii Cüffilliiliiil teámmá & Ir* ctmäsiu«8ie lüÉPüüifig Primăria a delegat următoarele persoane, în comisiunile fiscale de impunere, care încep sâ m.reze k 15 Februarie a. c. D-un colosel Liciu, părintele Tudorache, Gh. Masiatâ, Petre Giui^eson, Petre Costi­­nc».u, Teodor Grigorin, N­­ikinaîz, I. V. Popes­cu, Vasile Popescu, Mitul Popovici, Eog­n Botez, I. Mancaş şi Maiu Gh. Bogdan. Că delegaţi supleanţi au fost numiţi d-nii Grigore Convan, Popa Radu, Gn. Vasiliu, Pacait Popovici, Neculae Ionesiu, Constan­tin Mihn­cea, Gn. Stefania, M. Cristescu, Vasile Corel, Mtui Zaharia, Maior Gner­­man, Gh. Chink și Gh. Dimitrovici.

Next