Mişcarea, februarie 1925 (Anul 19, nr. 24-47)

1925-02-02 / nr. 25

V . V w t JL V r ANUL XIX No. 25 D. I. Manlu şi antisemitismul Schimbul de scrisori urmate între d­ali Sever Dan şi I. Mihalache—a Confirmat unele din faptele esenţiale pe cari noi le-am denunţat de mul­tă vreme şi pe cari atât ardelenii d-lui Manlu cât şi ţărănişti­ încercau să ie deamintă. D. Sever Dan după ce arată că partidul naţional nutreşte un conflict ascuns cu Coroana­ (şi în această privinţă ardelenii sunt într’un gând şi într’o simţire cu ţărăniştii, cari nutresc acelaş conflict).Insistă asu­pra acţiune! antisemite. Secretarul „partidului naţional-Jo­­ffian“ cheamă pe ţărănişti la această acţiune — ca şi cum ţărăniştii n’ar fi o­­portunî antisemitismului in propagan­da lor demagogică. Aceasta e însă latura politică a Chestiunei. Există şi o altă lovitu­ră, mult mai importantă, întrucât ea se referă la educaţiunea şi cul­tura naţională. Dacă la Iaşi există un om mare din orgoliu, din ambiţii şi din mes­chine calcule politice aţâţă tine­rimea universitară prin opera sa de învrăjbire socială cum este d. A. C. Cuza la Cluj acţiunea antisemită este susţinută de partidul „naţional român“, care de asemenea duce şi o luptă confesională pentru a învrăjbi pe „ortodox!“ şi „uniţi“. D. Sever Dan In vizata scrisoare Cătră d. Mihalache propune ţărăniş­tilor adoptarea politicei antisemite. Dec! antisemitismul figurează în pro­gramul poliţ­e al partidului naţional, chiar dacă pentru anumite motive el nu­­figurează în decalogul d-lui Maniu. D. Maniu Ca şef al partidului are însă toată răspunderea. Şi răspunde­rea este cu atât mai mare cu cât prin antisemitismul ce­­ propagă ar­delenii­­ sale, se abate tineretul de la învăţământ, se menţine o stare din Cele mai critice in universităţi şi se seamănă sămânţa ure d­intre ce­tăţenii ţârei, între toate minorităţile din Ardeal. Transilvania de astăzi nu este cea de e­l. Ea este o provincie ro­mânească, şi Ca atare mentalitatea maghiară trebuie să dispară cu to­tul. Şi cei dintâi care au datoria să abandoneze această mentalitate —pen­tru înaltul prestigiu al noului stat ro­mân—trebuie să fie tocmai aceia care se complac a mai fi „membrii partidului naţional român*. D. Maniu, care prezidează acţiu­nea antisemită în Ardeal, trebuie să se explice dacă este solidar sau nu cu principiile antinaţionale Cuprinse în răvașul d­lu­ Sever Dan. igiiră i­diei­­ Kârz­ iRiSistisrea Ceaiului Lagislativ Am publicat într’un număr trecut principile generale din textul proec­­tului de lege cu privire la Înfiinţa­rea consiliului legislativ. Anteproectul acesta, opera actua­lului ministru de justiţie, este co­mentat cu viu şi legitim interes, a­­tât în cercurile politice cât şi in cele juridice.Ceea ce denotă însemnăta­tea acestei opere constructive pre­văzută prin nouile texte ale Consti­tuţiei. Ce va fi consiliu­ legislativ ? El va fi organul tehnic superior care va înlesni făurirea tuturor le­gilor interne pentru toate ramurile de activitate: politică, soci­ală, eco­nomică, culturală, juridică etc. Consiliul Legislativ va fi Comisiu­­nea supremă care îşi va spune ulti­mul cuvânt asupra proectelor de legi ce se vor făuri. Aceasta înseamnă că membrii comisiunilor speciale care vor aparţine acestui consiliu vor fi aleşi din elementele cele mai com­petente care îşi vor aduce cunoştin­ţele şi luminile lor intru stabilirea ciir­ativă a anteproectelor, ce vor fi supuse Parlamentului. Legile viitoare, făcute prin acest înalt consiliu, vor fi coordonate şi armonizate in cadrul legiior existente pentru ca să se înlăture ori­ce texte Contradictorii și ori­ce echivocuri. Cu alte cuvinte nu se va mai pu­tea legifera un text aî cărei dispo­­zipuni să contratesteze cu textul din­­tr’o lege, asupra unuia şi aceluiaş o­­biect în cauză. D. Mârzescu, lămureşte în expu­nerea de motive a proectului, nece­sitatea înfiinţării acestui consiliu, pentru că astfel se va putea coor­dona toată legislaţia noastră, spre a realiza unificarea ei, în materie ci­vilă, penală şi comercială. Proectul d-lui Mârzzescu, rezulta­tul unor laborioase studii juridice, însamnă încă o operă mare pentru Consolidarea definitivă şi veşnică a României întregite. ECOURI In „Noimile Râvne“ au început să apa­ră scrisorile lui A tole France. * A încetat din viaţă artista dramatică A­­men­a Hasnaş care un sfert de veac a slu­jit cu credinţă, pasiune şi talent în templul „Thaliei“. Dr. G. BUcurescu recezentul „Adevărului Literar“ publică în numărul sosit astăzi la Iaşi un studiu critic asupra volumului „Scrii­tori Ruşi“ de Merejkivfcki tradus de d­l C. Săteanu. Deasemenea în bazarul „Lumea“(No. 13) apărut astăzi, d­. A. Hefter publica o in­spirate fantezie critică asupra volumului „Scriitori Roşi“.* „Lectura“ noua revistă ce va apare la București In primele zile de Februarie va fi consacrată literaturilor streine. Vor colabora cu traduceri scriitorii G. Galectin, D. Patrașcanu, L. Rebreanu, A. G. Silvia ş. a.* „Lumea” bazat săptămânal No. 13 pa- ’ bilei proză și versuri semnate de T. Arghe-­­­zi, O. Cazimir, Octav Botez, M. Sadoveanu A. Hefter, M. Sevastos, G. Topârceanu, G. D. Haralamb, Sc. Calimachi, etc. * Din iniţiativa d-lui Louis Marin fost mi­nistru al Franţei, s-a constituit la Paris „Union française des amis de la Roumanie“ (Uniunea franceză a prietenilor României). Scopul „Uniunei“ e să strângă căt mai mult raporturile dintre Franţa şi România, in „Uniune“ sunt 3 comisiuni: pentru coo­peraţia intelectuală, comisiunea economică şi cea politică. Citiţi „Mişcarea“ Activitatea edilitară a Iaşului Wm mmm & wa în comparaţie cu budg.­anilor precedenţi Expunerea d-rei Const. Tema III făcută in se diu(a comisiei interimare 8. REFACEREA. 1­ . INVAŢAMANTUL Purtăm acelaşi solicitudine învăţământu­lui primar, care după lege cade din un a­­nume punct de vedere a cheltuelei In sar­cina noastră. Vom continua in această pri­vinţă opera începută. Şcoala de la Socola, se va termina la cursul acestei campanii de lucru. Am crezut Insă că avem şi o datorie faţă de învăţământul secundar şi universi­tar şi de aceea am prevăzut unele semi care să ajute pe elevii tartei ,şi meritaşi ■ă Înveţe. Aşa am Înscris subvenţii pentru căminurile liceului naţional şi şcoalei comer­ciale superioare, reprezentând echivalentul a câte 5 (cinci) burse ş Liceul internat e­­chivalent a două burse, in total o sumă de 120.000 lei, de asemenea am Inscris o su­mă de 150.000 le representând 25 burse pentru studenţii facultăţilor de litere, ştiinţă şi medicină a Universităţei din Iaşi a câte 500 lei lunar. 2) . BISERICI. Urmărim buna întreţinere a bisericilor şi pentru nevoile lor am lnscris creditul ne­cesar. 3) . ASISTENTA PUBLICA. Am dat o deosebită atenţiune asistenţei publice prin sponid de subvenţii la Socie­tăţi­* care erau ajutate şi prin acordarea de subvenţii altor societăţi care până astăzi nu erau ajutate ca Soc. văduvelor de răz­boi, spitalul caritatea, societatea Principele Mircea etc. In deosebi am Înscris o sumă de 200.000 lei ca ajutor pen­ru construirea dispensa­rului de tuberculoşi pe care societatea pro­filaxia tuberculozei filiala Iaşi intenţionea­ză a construi. Dacă construcţia va Începe nădăjduim a mai acorda facă un ajutor. 4­ . SISTEMATIZAREA ORAŞULUI Ide la unul plan de sistematizare nu este nouă. Comuna are şi astăzi un plan, poate cam vechi dar 11 are. Consiliul technic su­perior cere aceste planuri de la oraşe de aeci de ani, iar Ministerul de interne de câţiva ani în urmă 11 impune. Evident că şi comuna Iaşi va trebui să-şi refacă planul şi pentru aceasta a Înscris un prim fond pentru a Începe lucrările. Este insă exclus a se crede că acest plan va fi un panaceu universal sau că pe baza lui s’ar putea realiza comica idee a uoul domn Inginer fost director regional. Acesta credea, nici mai m­lt nici mai puţin că poate lua un compas pe care sâ-l aşeze cu un picior In Piaţa Unirei, iar pe celalt să tragă o circomferenţă. Câtă suprafaţă cuprindea circomferenţă, acesta era laşul, restul să se duci... unde o ştii sau unde o vrea. Asemenea elucubraţiuni nu vom pă­rea noi sa gândim a reauza. Este necesar a se stabili o rază pentru oraş dar aceasta nu poate porni de­căt de la ce este. 5. GRĂDINI PLAN­TAŢIUNc. Pentru necesitatea de înfumuseţare a o­­raşului cu grădini, plantaţiuni etc. am pre­văzut o sumă de 590.000 lei. Sa vor face plantaţii pe străzi, sa vor replanta aleele Copoiuri —ca concursul armatei nădăjduim să reîncepem «plantarea unei noi grădini la terenul de la Copou, unde cavaleria fa­ce exerciţiu. 6. PROPRIETĂŢI CO­MUNALE. Vom continua refacerea Pieţei Hala şi provoca un concurs pentru facerea plasă­rilor pentru Palatul Comunal. Pentru a­­ceste trebuinţe am prevăzut un credit de 1.5000.000 lei. 7. EXPROPRIERI. Am prevăzut o sumă de 500.000 Iei pentru exproprierea terenului unde s’a dă­râmat imobilul Braunştein din str. Cuza Vodă şi pentru imobilul şcoala Junimea din atr. Sărărie. Vom continua opera de refacere a pa­­vsgiilor şi a construire­ de noi canale. Pen­­ntru aceste trebuinţi am înscris suma de 12.000.000 lei. Această sumă este Insă insuficientă. O vom mai alimenta cu creditul extraordinar şi cu excedentul bugetar. Anul acesta campania de refacere va avea In principal de obiect afacerea tro­­tuarelor întreţinerea paragiilor făcute şi In al doilea joc refacerea carosabilului. Evident că prin acest program nu renun­ţăm la refacerea carosabilului, dar fiind­că trotuarele In celelalte campanii n’au făcut obiectul unei atenţiuni, vom începe cu ele şi la proporţii mai mari vor fi refăcute. 9. CREDIT EXTRA­ORDINAR. Pentru a subveni la trebuinţele unde prevederile s’ar dovedi insuficiente am În­scris un credit extraordinar de 4.100.000 lei. Nădăjduim că această sumă să fie în­trebuinţată in cea mai mare parte ln ope­ra de refacere şi la construcţia de­ şcoli. Pe cât ne va fi cu putinţa in acea di­recţie o vom Întrebuinţa-o. închei această expunere cu convingerea că proiectul de buget ce v’am prezentat, şi care imediat va fi cetit în toate amă­nunţimile, este tot cela ce se putea face mai bine şi mai cuminte pentru nevoile şi trebuinţele acestui oraş. Ţărăniştii şi apă­rarea naţionala — ISPRAVA D-LUI MADGEARU -Aquaticul orator ţărănist d. Madgearu a găsit cu cale să adreseze o interpelare mi­nistrului de răsboi In chestiuni cari privesc organizarea militară. Fxată pentru alaltăieri, d. Madgearu şi-a adus la Cameră toţi partizani politici şi toate rubedenile ca sa vorbească In faţa unei galerii pentru atmosferă. in acelaş scop d. Madgearu a strecurat notele afirmative prin ziare, ce se atrage atenţiunea curioşilor asupra Interpelare! sale, în scopul de a-1 aduce la Camer­ă. Fiind insă vorba de apărarea noastră naţională, d. ministru de răsboi, care a ţi­nut să răspundă interpelărei anunţate, a tei­at cu drept cuvânt şi Camera la una­nimitate a admis ca şedinţa să fie secretă. D. Madgearu a rămas perplex simţin­­du-se fără gl­erie. Şi-a desvoltat interpe­larea in şedinţă secretă, a primit din par­tea d-lui ministru de răsboi răspuns edifi­­ficator la toate chestiuneie dar nu s’a de­clarat mulţumit, nu din cauza răspunsului ci pentru faptul că a vorbit fără... galerie. Şi atunci Acnaticul orator s’a dus la redacţiile ziarelor care ii publică... toate tartinele şi a dat in extenso—aşa cum a înţeles —textul interpelării şi răspunsul d-lui ministru. Ziarul „Universul“ care condamnă acest procedeu al deputatului ţărănist crede că d. ministru de război „a procedat cu uşu­rinţă“ căci n’a luat masurile şi garanţiile necesare ca discutarea In jurul apărărei naţionala să nu fie divulgată. Ce poate face d. ministru mai mult de­cât să declare şedinţa secretă şi să roage pa deputaţi ca să pistreze secretar dis­cuţiilor ? Putea d. mluistru să-l reţie pe d. Mid­­gearu de a nu da publicităţii interpelării sale ? Toată răspunderea cade deci In sare­na deputatului ţărănist Madgearu care nici măcar In materie ce priveşte apărarea ţărei n’a avut nici un scrupul, şi nici o rezervă. Să ne mai mirăm că ţărăniştii sunt duş­manii statului şi agenţii sovietelor ruse ? LUNI 2 FEBRUARIE 1925 unj MÉir Aa Anecdote literare şi artistice SCHILLER ŞI „RI­NALDO“. In vara anului 1787 aflându-se la Weim­nar, Schiller primi vizita lui Vulpris, auto­rul lui „Rinaldo Rinaldini* a căruia soră a devenit in urmă soţia lui Goethe. Intr’o scrisoare cătră poetul Körner, au­torul „Hoţilor“ descrie astfel această vi­zită : „Deodată aud bătând In uşă. —­ Intră ! Şl intră o figurină mică, uscăţivă, Intr’un frac alb, cu vesta verde, şchiop şl înco­voiat. — Oare am fericirea de a avea dina­intea mea pe domnul consilier Schiller ? întrebă figurina. — Dai — Am aflat că sunteţi aicea şi nu m’am putut abține de a nu vedea pe omul al căruia „Don Carlos" l’am văzut chiar a­­cuma, la teatru. — Sluga d-stră! Cu cine am onoarea? — Nu voi avea fericirea de a vă fi cu­noscut. Numele meu e Vulpias ! — Vă sunt foarte recunoscător pentru această amabililitate, regret numai că la momentul acesta sunt prins la altă parte şi trebuie să plec. — Vă rog să mă iertaţi, dar sunt mul­­ţumit că v-am putut vedea. Şi cu aceste cuvinte autorul lui „Rinal­­do“ se despărţi—Iar eu mi-am continuat redactarea manuscrisului la care lucram". TOLSTOI ŞI AUER­BACH Făcând, la 1860, o călătorie prin Ger­mania, Tolstoi se opri la Dresda unde lo­cuia scriitorul Berthold Auerbach, care la acea epocă se afla la plină glorie literară. Tolstoi, care era fucratat de romanul „Viaţă nouă" a lui Auerbach, ţinu să facă o vizită scriitorului german. El veni la locuinţa sa şi se anunţa cu numele „Eugen Baumann“ numele eroului din romanul „Viaţa Nouă“. Auerbach rămase perplex şi Îngândurat. Tolstoi, înţelese repede situaţia şi adăugi repede : — Nu mă numesc Eugan Baumann ca nume, ci numai prin caracterul meu. Şi Tolstoi identifică aşa-şi numele ade­vărat,—spre marea bucurie a lui Auerbach —povesti romancierului că a deschis pe moşia sa din Usnala-Poliana o şcoală po­pulară, duşi Eugen Baumann din opera scriitorului german. PĂPUŞILE LUI PON­­SON DU TERRAIL Romancierul francez Ponson du Terrail a cărui fantezie întrecuse pe aceea a lui Dumas-Tatăl, introducea In romanele sale senzaţionale numeroase personagii a căror urmă Ie pierdea el însuşi—necum cetitorii. Spre a se fixa cel puţin asupra perso­nagiilor cu acţiune mai mare, Ponson da Terrall îşi cumpărase o numeroasă seria de păpuşi şi figurine pe care le Înşira ps o mast, aratarea de biroul la care își lu­cra romanele. Dla moment ce Intr’un ca­pitol oare care unul din eroii săi, mari sau mici, muria, el lua păpuşa respectivă și o arunca în sertar. Numai astfel fecundul romancier putea să-și mai continue romancie­i interminabile, fără a mai fi nevoit să caute prin fan­anteie sale care din personagiii® aescrite au murit sau au... CHATEAUBRIAND ŞI REVOLUŢIA. După încetarea revoluţiei Chateaubriand se Întoarse la căminul său din Paris, îngri­jitorul casei sale, in timpul acesta, devenise iacobin. Când 11 revăzut, Chateaubriand 11 întrebă: — Ei, amice, trebuie să fi văzut lucruri grozave In toiul revoluției? — Ba na, domnuie marchiz, au fost zile de adevărat deliciu. Ds la fereastra d-stră se puteau vedea, zilnic, numeroase ducese cu gâtlejuri albe care erau duse la tăiat. A­­casta totul s’a sfârșit! S’a luat poporului această mare plăcere! CRITICA LUI ME­YERBEER. Componistul Meyerbeer fu vizitat de o cântăreaţă care mai înainte era o reputată dansatoare. Ea îl rugă să-i certifice talen­tele. Meyerbeer, foarte amabil, o rugi să-l cânte şi să­­ joace, pentru a-şi putea da pă­rerea, ca la o examinare. Artista execută un program variat, mai întăiu cântând, și in urmă dansând, Corn-

Next