Mişcarea, martie 1925 (Anul 19, nr. 48-73)

1925-03-01 / nr. 48

. AHtr­ XIX Re: 48 Politica Intere­selor nationale Diferendul nostru Cu Germania in chestiunea obligaţiilor ei speciale fa­ţă de statul nostru, a devenit un prilej favorabil pentru o parte a o­­poziţiei noastre să jubileze împotri­va... guvernului. S’ar părea că opoziţia,—Care a epuizat atâtea argumente in lupta ei pentru putere, punând la joc cele mai mari interese naţionale—ar în­clina să transforme chestia repara­ţiilor şi diferendul cu Germania în­tr’o nouă platformă de luptă împotri­va guvernului, fără a da cuvenita atenţie problemei in sine. Chestiunea reparaţiunilor şi a da­toriilor germane este o chestiune na­ţională. In această privinţă nimeni nu poate susţine o altă concepţie de­cât acela care poate servi şi folosi Statului nostru. Străduinţele guvernului şi Cu deo­sebire munca şi lupta ministrului de finanţe român şi a delegaţiunei ro­mâne în direcţia aceasta, Insamnă a­­pararea unei mari cauze a statului român, lupta de a putea înfăptui Consolidarea interioară a statului nostru. Opoziţia nu s’a Convins încă de acest mare şi sfânt adevăr. Sau da­că este convinsă, ea pune mai pre­sus interesele de grupare politică de cât interesele superioare ale statu­lui. In chestiunea diferendului cu Ger­mania şi in general în chestiunea le­gitimelor revendicări ale României in ceea­ ce priveşte despăgubirile, opo­ziţia, in frunte cu gruparea d-lor Maria Vaida, a adoptat aceiaşi a­­titudine obstrucţionistă, aceiaşi tac­tică de luptă împotriva conducăto­rilor statului, fără a avea simţul rea­lităţii şi fără a sonda problemele pentru a face deosebire între poli­tica propriu zisă de partid şi poli­tica intereselor naţionale. Nu dăm nimănui lecţii de patrio­tism şi de dragoste de ţară. Cons­tatăm numai faptele aşa cum ele se produc zi cu zi, fapte cari nu ono­rează acţiunea opoziţiei. Intr’un rând, in parlament, făcând o expunere a politicei financiare şi economice a guvernului, d. Vintila Brâtianu adresându-se opoziţiei, ii spunea într’o semnificativă since­ritate : — Criticaţi-mă pe mine personal, criticaţi cât de vehement politica mea personală, ideile mele—dar ab­ţineţi-vă de a deservi interesele ţa­rei, criticând-o în străinătate şi com­promiţând buna ei reputaţie, şi cau­zele ei mari. Opoziţia ar trebui să-şi aducă a­­minte acum de aceste vorbe sincere şi înţelepte ale ministrului de finan­ţe, când cu atâta uşurinţă se ocupă de chestiunea mare şi grea a repa­raţiilor. In faţa marilor interese pe cari le are România, susţinându-şi drepturile în străinătate, atât pe lângă comi­­siunea de reparaţiuni cât şi faţă de Germania, răspunderea nu e numai a guvernelor ci şi a tuturor partide­lor politice. Ia chestiunele naţionale opoziţia trebuie să fie alaturi de guvern fiindcă este vorba de chestiuni car nu se limitează la o acţiune de par­tid, ci la interesele şi viitorul ţarei in problema despăgubirilor gu­vernul român şi a făcut toată dato­ria. La toate conferinţele aliate, el a susţinut cu toată demnitatea şi au­toritatea drepturile legitime ale ţarei şi a informat exact străinătatea a­­supra tuturor punctelor în litigiu. În această acţiune naţională, în urma expozeelor făcute în străină­tate, punctul de vedere românesc a găsit sprijin in unele cercuri finan­ciare şi diplomatice din Apus. In conflictul nostru Cu Germania, Aliaţii recunosc dreptatea cauzei ro­mâneşti, şi presa străină aduce ar­gumente favorabile României. E inexplicabil şi trist să consta­tăm că anumite cercuri politice de la noi sunt ostile intereselor naţionale şi se află un desacord cu teza ro­­mânească apreciată ca justă în străi­nătate. Solidarizăm opoziţia această ală­turea de guvern, intre apărarea in­tereselor româneşti. Aici e vorba de adevărata politică naţională—şi nu este îngăduit nimănui şă deserviască ţara printr’o acţiune şi o concepţie contrară,­ cu atât mai mult pentru acele partide politice cari reclamă puterea şi se intitulează partide „na­ţionale“. ARTIŞTII NOŞTRI Georges Boskoff ieşenii amatori de muzică aleasă îl cu­­nosc pe Georges Boskoff ca pe an virtuos al clavicului din diferitele concerte—atât de rare—pe care Ie-a dat in oraşul nostru. Pentru marele public de după răsboi— printre cari şi mulţi cunoscători in ale artei divine care e muzica—nu putem da alte lămuriri de­cât relevând succesele strălu­cite pe care eminentul virtuos le-a obţinut in străinătate, unde a cucerit admiraţia sa­vanţilor in ale muzicei. Georges Boskoff este poate mai mult cu­noscut la Paris de­cât la Iaşi. El a nimit pe parisien­ prin bogatul său talent şi prin cultura sa muzicală, cari au fost atât de apreciate de cronicarii francezi. Temperament de artist cu adevărat, cu o bogată intuiţie şi cu rare însuşiri tehnice Giorges Boskoff este un pianist cu care muzica şi arta românească se pot făli. Enescu Marioara Ventura, Stroescu, Boskoff sunt nume scumpe nouă şi de aceea ca unii cari cunoaştem arta lui Bos­koff, sugerăm ieşenilor ideea de a ne pierde prilejul—într’adevăr un prilej—de a l asculta pe eminentul virtuoz care se abate atât de rar prin oraşul nostru, oraşul său. ECOURI „Gândul Nostru“ No. 11 și 12 aduce colaborarea d-lor G. M. Vlânescu, E. Bâr­­buiescu, Al. Alexandrescu, Radu­­i­ezar, I. Domgoroft, Gr. Vaja, G. Lesnea, Al. Soare, E. Furtună, S. Teleajen, P. D. Pa­­padopol, I. Dan, etc. * Dl. Senator Ignat Mircea a donat o se­rie de volume din „Cursul de drept„ civil“ al d-lui prof. G. Piaatara, din care 20 vo­lume se vor da Universităţii din Cluj. * Criticul danez George Brandes, a scris o mare operă intitulată „Legenda dess­pre Uns“. Canea a provocat mari discuţii in critica străină. De notat faptul că marele autor danez scrie această operă la vârsta de 83 ani. După Bucureşti şi Iaşi vine­ rândul Chi­­şinăulei, să ridice un monument al lui M. Eminescu. Iniţiativa este luată de către corpul di­dactic din Chişinău. Citiri „Mişcarea“ NODA LEGE NI PMŞIILOR PRINCIPIILE ESENŢIALE.—O CASA DE ASIGURARE ŞI CREDIT. Guvernul liberal care prin programul său de guvernamânt anunţat la 1922, a a­­nunţat că se va ocupa şi de consolidarea morală şi materială a resturor categoriilor sociale, este prevăzut acum şi de soarta pensionarilor. După cum dl. ministru de finanţe stu­diază modalităţile pentru a veni cu o nouă lege a pensiilor, care se va depune in ac­tuala sesiune parlamentară. In acest scop s’au instituit o comisie spe­cială care lucrează sub preşedinţia d-nului Vintilă Brătianu. In ultima şedinţă a acestei comisiuni, d. ministru de finanţe a anunţat principiile e­­senţiale ale noului proect, prin care se pre­vede ca limita de vrâstă pentru funcţiona­rul pensionat, vrâstă de 57 ani, cu 35 ani de serviciu. Aceasta în regulă generală. Anteproectul prevede cazuri excepţionale in care funcţionarul se poate pensiona ta­naime de împlinirea anilor de serviciu şi a vrâstei limitate. Militarii se vor putea pensiona la 50 ani iar eclesiasticii la 65 ani. Toate aceste au fost prevăzute ca prin­cipii, fără a li se da forma definitivă în anteproecte. Guvernul va unifica cele cinci sisteme legislative referitoare la pensionari stabi­lind o singură normă pentru toată ţara în­tregită. Dl. ministru de finanţe a mai anunţat cu acest prilej că are intenţiunea de a transforma actuala casă a pensiilor într-o casă de asigurări şi instituii de credit pen­tru funcționari și care ar urma să fie au­tonomă la admiterea ei. NOTE Frica de necunoscut Sunt clipe in viaţa omenească, de groa­ză spăimântătoare şi misterioasa. Totuşi in asemenea momente cu toată revolta corpului ameninţat, sufletul simte un fel de mefistofelică bucurie, care merge până la naraxism. Teroarea ascunde totdeauna in cutele ei, o animaţie binefăcătoare. Nimeni n’a ştit sa redea ca Edgard Poe, toată gama de extazuri ale friceî. Nimeni n’a ştiut să înţepenească intr’o supremă convulziune acest sentiment, pe faţa sbuciumatului. Neprevăzutul la dânsul atinge adesea ho­tarele nebuniei. Şi totul se învălueşte într’o haină de fan­tezie supranaturală. Mulţi scriitori s’au exercitat d in a spe­cula prin lucrări meşteşugite acest senti­ment, care zguduie toate adâncurele su­fleteşti. Hoffman e poate cel care a reuşit mai bine după Poe. Vremurile noastre au des­chis însă cărările neprevăzutului romancie­rului englez Wells. la „RasCovii aerului“ sau in alte lucrări, unde desfășoară misterioasele cărări a pro­­fanzimelor oceanicenul său Inventiv a atins culmi nebanuite. Degradarea acestei frici terorizante a aduso insă, mai curând de­cât aşteptările tuturor, opera de idealizare poliţistă a lui C. Doyie şi M. Leblanc. S’a speculat şi se speculează cu aceste scrieri şi imitaţiuni de ale lor, pe o scară foarte intinsă. De aceia astăzi, romanele poliţiste sunt o adevărată plagă a tineretului, de aceia astăzi avem o degradare de conştiinţi şi o nevroză epidemica. Iar daca laboratoarele de psichologie ex­perimentală ar putea vreodată să aducă roadele unui control riguros, probabil că ar aviza ca prim sentiment frica şi ca prim materie!... romanele poliţiste. Wells şi Ceilalţi ar suferi de sigur, la rând a­re dar nu la aceiași masură. Frica lor degradează sufletul, nu d in să caracte­r IONEL FR. BOTEZ. Aiegeriia parţiale Ba§.—La alegerea parţială de la Reghinul Săieni d. Voga Niţeseu candidează pe lista partidulu! naţio­nal şi d. Aurel BaCia pe lista d-naî A­veresen. Guvernul on ti pane coatri-Csa­­didat. Un istoric al Băncei Naţionale OPERA D-LUI VICTOR SLAVESCU Sub auspiciile „Institutului Social Român“, dl. Victor Slivescu, actualul director al „Cre­ditata! Industrial“, publică o voluminoasă,­ am putea opune monumentali operă, Inti­tulată „Istoricul Bâncei Naţionale a Româ­niei“. Dr. Victor Slăvescu care a mai publicat însemnate avrage referitoare la instituţiile de credit şi bănci, creând o adevărată li­teratură în materie financiară şi bancară, se ocupă la această vastă operă de în­treaga activitate desfăşurată de Banca Na­ţională a României, de la 1880 -1924. Nu e numai o lucrare care se referă la istoricul şi activitatea primei instituţii de credit, ci ea îmbrăţişează toată activitatea economică şi financiari din ţară, pentru a­­ceastă epocă. Problema politicei monetare la România, primele încercări de a se înfiinţa o bancă de emisiune, diferitele faze prin care a trecut Banca Naţională, relaţiile ei cu statul şi cu întreaga viaţă economică din ţară şi atâtea alte multe capitole legate de activitatea ei, sunt desvoltate cu mare competenţă şi cu o largă cunoştinţă a materiei de către dl. V. Slaveacu. Faţă de însemnătatea şi valoarea acestei opere care are la baza ei profunda exa­minări şi stadii de specialitate, ne propunem a reveni asupra ei în câteva articole con­secutive, spre a împrăştia la public resur­sele şi constatările istorice ale apreciatului financiar şi economist. JUDICIARE Procesul d-nel Taiaman cu sofii lonascu La Tribunalul Iaşi Secţia II-a se dezba­­te de cât­va timp, procesul d-nei Teieman care la 1920, cu autorizaţia soţului ei, a vândut imobilul aău dotat din Str. Ralet şi care acuma cere anularea acestui act, averea dotală fiind inalienabilă. Actualmente imobilul e stăpânit de soţii Al. Ionescu. La acţiunea­ de anulare a vânzărei, soţii Al. Ionescu au răspuns cu o cerere recon­­venţionala, în care pârâţii de azi, pretind reîntoarcerea cheltuelilor făcute de la 1990, cu întreţinerea acelui imobil. Soţii Ionescu au făcut oare­care repara­ţii, stiindu-se proprietari au mai făcut şi oare­care adăugiri. D-nii avocaţi Lascar Rosetti şi C. Ghim­­­petanu din partea d-nei Toloman au com­bătut această cerere reconvenţională ca a­­vând un caracter de şicană şi tinzând la amânarea soluţionării cu un d­os mai de­vreme a acțiunei principale care are toată seriozitatea unei cereri fondate. Reclamanta, prin mandatarii săi au ce­rut, până una alta instituirea nou­ seque­stra judiciar. D­na Teleman pretinde că soţii Ionescu, trebuind conform legii să delese imobilul ocupat, acesta n’ar fi ocupat şi îngrijit şi el ruinindu-se ar aduce mari prejudicii proprietarii averei dotate care nu poate fi decât reclamanta de zi. La aceasta d-nii P. Pogonat şi C. Si­­mionescu mandatarii soţilor Ionescu, au a­­rătat neseriositatea acestei cereri de se­questru. Chestia la drept se pune: O asemenea înstrăinare făcută contrar legii care o­­prește inalienabilitatea averilor dotale, de­vine, în drept, isbita de nulitate sau că devine anulabilă. Ori fiind sbită de nulitate, acest act se desființează de drept prin actul făcut, neavând din momentul cereri nicio-o vala­bilitate pe cind la cazul al 2-lea actul nu ■e desfiinţează prin sine însuşi, ci judecă­torii pot vedea dacă sunt motive ca acest act să nu mai fie valabil. Cu alte cuvinte în al 2-lea caz, justiţia are latitudinea de a desfiinţa ori nu acest act de înstrăinare a averei dotale, cântă­rind voinţa părţilor. Tribunalul a amânat pronunţarea pentru Luni 2 Martie, MAR. — Doi ofiţeri din grupa I de s­­▼laţis Iaşi vor pleca li BaCau şti ipse a iaa parte la fancriiMe ma­iorului pilot SăaâteBCa ale Cârâia remăşiţă pământeşti vor fi adese dia Aagh­i. DUMINICA 1 MARTIE 1920 CRONICA LITERARA Momente caracteristice DOTA DOAMNEI SE­­VIGNE. Marchiza de Sevigne și-a măritat fiica cu ducele de Grignan. După semnarea actului dotat marchiza plătind ginerelui ei dota stabilită exclamă: — Cum ? E nevoie de atâția bani ca să-l convinge pe ducele de Grignan ca să tră­iască cu fiica mea? Şi după câteva clfp­e de reflecţii, mar­chiza ajunsese la următoarea concluzie: — Da, căci va fi nevoit să stele cu dânsa zi şi noapte, o ved­e—şi pentru aceasta nu-i destul de plătit ! VOLTAIRE ȘI FRE­DERIC. Când savanţii francezi hotărâri să ridice un monument în amintirea lui Voltaire, nu fură admise decât subscripţiile naţionale şi câteva excepţii atrâise, între care figura printre cel dlată lu Frederic cel Mare, a­­m­icul marelui filosof francez. Când Frederic voia să fixeze suma, ei îl consultă pe D’Alembert, un amic al lui Vol­taire. Aceata o fixă astfel: — Sire, pentru subscripţia aceasta e su­ficient un taier şi numele Majestiţii Voastre ! FARSA LUI GOSSEC. La Harpe, redactorul și editorul lui „Mer­­cure de France" se afla într’un rând latr’o adevărată încurcătură, având a face cronica muzicală asupra unui concert celebru la care, din diverse împrejurări, n’a putut asista. întâlnind pe Gossec, inventatorul Con­servatoarelor de muzici, el recurse la au­toritatea sa şi-i ceru informaţii asupra con­certului. Și Gossec nu-1 refuză, ci el le dădu astfel: — Partea cea mai interesantă a concer­tata!, a fost un duet din „Iphigenia", cântat în chip strălucit de Crescentini și Branchon ! — Cum ? Dar Crescentini şi Branchon, nu se afli în tamnen la Londra ? întrebă La Harpe. — Au fost, dar s’au pi­ctialt de ceaţa de acolo şi s’au întors repede ! răspunse Gossec. Și el urmă să dea informaţii asupra con­certului : — Apoi Garat a cântat trei din roman­ţele sale! — Dar ştia că-i răguşit şi ită în casă ?! —A fost, dar s’a restabilit pe deplin-Printre cei cari l’a aplaudat mai mult a fost Tallegrand! —Dar Taliegrand se afla la Viena ?, interveni cronicara!. —Şi a sosit cu dou­ă ore faainte de în­ceperea concertata!, aşi că a avut timpul necesar ca să se schimbe şi să vie să asculte pe celebrii concertişti. In virtutea acestor preţioase relaţiuni la Harpre îşi scrise eroiea muzicală care a produs la armă o ilaritate generală la tot Parisul. La Harfe văzându-se păcălit de Goasec, afirma că un coleg invidios i-a schimbat manuscrisul, înlocuincţu-l cu anul fals! Ia anii tineri, pe când îşi făcea încă studiile, Heine veni să-l vadă pe Goethe la Weimar. După o lungă conversaţie între bătrânul olimpic şi tânărul liric, acesta din urmă, H­eine a­firmă pe Goethe că lucrează la un poem pe care-l intitulase „Faust". Goethe se simţii afectat întrerupse dis­cuţia—şi Heine Înţelese că astfel era con­cediat ! RIVALITARE INTRE ARTISTE Artista dramatică domnişoara Contat de la »Comedia franceză", fiind informată de colegul ei, actorul Florence, că marele Talma fiind bolnav, direcţiunea teatrala­ a înlocuit piesa anunţată, „Maradius" cu „Miractropul" Invitând’o ca si joace rolul principal dn comedia lui Molie­re. Domnişoara Contat, cu toate inzistenţele lui Florence, refuzi propunerea. Artistul care nu voia să se întoa­că la direcţie fără rezultat­ul care cunoaştea slăbiciunea colegei sale din teatru, îşi luă pălăria gata să plece cu acest refuz, şi zise: —E un adevărat dezastru pentru direc­ţie, pentru public şi pentru reţeta serală că nu vrei să joci. Voi fi salt să mă duc la doamna Petit—(în urmă soţia lui Tal­ma)—şi să-i ofer rolul! Şi cu aceste cuvinte el salută şi ieşi pe vizita lui LA GOETHE HEINE

Next