Mişcarea, martie 1925 (Anul 19, nr. 48-73)
1925-03-01 / nr. 48
. AHtr XIX Re: 48 Politica Intereselor nationale Diferendul nostru Cu Germania in chestiunea obligaţiilor ei speciale faţă de statul nostru, a devenit un prilej favorabil pentru o parte a opoziţiei noastre să jubileze împotriva... guvernului. S’ar părea că opoziţia,—Care a epuizat atâtea argumente in lupta ei pentru putere, punând la joc cele mai mari interese naţionale—ar înclina să transforme chestia reparaţiilor şi diferendul cu Germania într’o nouă platformă de luptă împotriva guvernului, fără a da cuvenita atenţie problemei in sine. Chestiunea reparaţiunilor şi a datoriilor germane este o chestiune naţională. In această privinţă nimeni nu poate susţine o altă concepţie decât acela care poate servi şi folosi Statului nostru. Străduinţele guvernului şi Cu deosebire munca şi lupta ministrului de finanţe român şi a delegaţiunei române în direcţia aceasta, Insamnă apararea unei mari cauze a statului român, lupta de a putea înfăptui Consolidarea interioară a statului nostru. Opoziţia nu s’a Convins încă de acest mare şi sfânt adevăr. Sau dacă este convinsă, ea pune mai presus interesele de grupare politică de cât interesele superioare ale statului. In chestiunea diferendului cu Germania şi in general în chestiunea legitimelor revendicări ale României in ceea ce priveşte despăgubirile, opoziţia, in frunte cu gruparea d-lor Maria Vaida, a adoptat aceiaşi atitudine obstrucţionistă, aceiaşi tactică de luptă împotriva conducătorilor statului, fără a avea simţul realităţii şi fără a sonda problemele pentru a face deosebire între politica propriu zisă de partid şi politica intereselor naţionale. Nu dăm nimănui lecţii de patriotism şi de dragoste de ţară. Constatăm numai faptele aşa cum ele se produc zi cu zi, fapte cari nu onorează acţiunea opoziţiei. Intr’un rând, in parlament, făcând o expunere a politicei financiare şi economice a guvernului, d. Vintila Brâtianu adresându-se opoziţiei, ii spunea într’o semnificativă sinceritate : — Criticaţi-mă pe mine personal, criticaţi cât de vehement politica mea personală, ideile mele—dar abţineţi-vă de a deservi interesele ţarei, criticând-o în străinătate şi compromiţând buna ei reputaţie, şi cauzele ei mari. Opoziţia ar trebui să-şi aducă aminte acum de aceste vorbe sincere şi înţelepte ale ministrului de finanţe, când cu atâta uşurinţă se ocupă de chestiunea mare şi grea a reparaţiilor. In faţa marilor interese pe cari le are România, susţinându-şi drepturile în străinătate, atât pe lângă comisiunea de reparaţiuni cât şi faţă de Germania, răspunderea nu e numai a guvernelor ci şi a tuturor partidelor politice. Ia chestiunele naţionale opoziţia trebuie să fie alaturi de guvern fiindcă este vorba de chestiuni car nu se limitează la o acţiune de partid, ci la interesele şi viitorul ţarei in problema despăgubirilor guvernul român şi a făcut toată datoria. La toate conferinţele aliate, el a susţinut cu toată demnitatea şi autoritatea drepturile legitime ale ţarei şi a informat exact străinătatea asupra tuturor punctelor în litigiu. În această acţiune naţională, în urma expozeelor făcute în străinătate, punctul de vedere românesc a găsit sprijin in unele cercuri financiare şi diplomatice din Apus. In conflictul nostru Cu Germania, Aliaţii recunosc dreptatea cauzei româneşti, şi presa străină aduce argumente favorabile României. E inexplicabil şi trist să constatăm că anumite cercuri politice de la noi sunt ostile intereselor naţionale şi se află un desacord cu teza românească apreciată ca justă în străinătate. Solidarizăm opoziţia această alăturea de guvern, intre apărarea intereselor româneşti. Aici e vorba de adevărata politică naţională—şi nu este îngăduit nimănui şă deserviască ţara printr’o acţiune şi o concepţie contrară, cu atât mai mult pentru acele partide politice cari reclamă puterea şi se intitulează partide „naţionale“. ARTIŞTII NOŞTRI Georges Boskoff ieşenii amatori de muzică aleasă îl cunosc pe Georges Boskoff ca pe an virtuos al clavicului din diferitele concerte—atât de rare—pe care Ie-a dat in oraşul nostru. Pentru marele public de după răsboi— printre cari şi mulţi cunoscători in ale artei divine care e muzica—nu putem da alte lămuriri decât relevând succesele strălucite pe care eminentul virtuos le-a obţinut in străinătate, unde a cucerit admiraţia savanţilor in ale muzicei. Georges Boskoff este poate mai mult cunoscut la Paris decât la Iaşi. El a nimit pe parisien prin bogatul său talent şi prin cultura sa muzicală, cari au fost atât de apreciate de cronicarii francezi. Temperament de artist cu adevărat, cu o bogată intuiţie şi cu rare însuşiri tehnice Giorges Boskoff este un pianist cu care muzica şi arta românească se pot făli. Enescu Marioara Ventura, Stroescu, Boskoff sunt nume scumpe nouă şi de aceea ca unii cari cunoaştem arta lui Boskoff, sugerăm ieşenilor ideea de a ne pierde prilejul—într’adevăr un prilej—de a l asculta pe eminentul virtuoz care se abate atât de rar prin oraşul nostru, oraşul său. ECOURI „Gândul Nostru“ No. 11 și 12 aduce colaborarea d-lor G. M. Vlânescu, E. Bârbuiescu, Al. Alexandrescu, Raduiezar, I. Domgoroft, Gr. Vaja, G. Lesnea, Al. Soare, E. Furtună, S. Teleajen, P. D. Papadopol, I. Dan, etc. * Dl. Senator Ignat Mircea a donat o serie de volume din „Cursul de drept„ civil“ al d-lui prof. G. Piaatara, din care 20 volume se vor da Universităţii din Cluj. * Criticul danez George Brandes, a scris o mare operă intitulată „Legenda desspre Uns“. Canea a provocat mari discuţii in critica străină. De notat faptul că marele autor danez scrie această operă la vârsta de 83 ani. După Bucureşti şi Iaşi vine rândul Chişinăulei, să ridice un monument al lui M. Eminescu. Iniţiativa este luată de către corpul didactic din Chişinău. Citiri „Mişcarea“ NODA LEGE NI PMŞIILOR PRINCIPIILE ESENŢIALE.—O CASA DE ASIGURARE ŞI CREDIT. Guvernul liberal care prin programul său de guvernamânt anunţat la 1922, a anunţat că se va ocupa şi de consolidarea morală şi materială a resturor categoriilor sociale, este prevăzut acum şi de soarta pensionarilor. După cum dl. ministru de finanţe studiază modalităţile pentru a veni cu o nouă lege a pensiilor, care se va depune in actuala sesiune parlamentară. In acest scop s’au instituit o comisie specială care lucrează sub preşedinţia d-nului Vintilă Brătianu. In ultima şedinţă a acestei comisiuni, d. ministru de finanţe a anunţat principiile esenţiale ale noului proect, prin care se prevede ca limita de vrâstă pentru funcţionarul pensionat, vrâstă de 57 ani, cu 35 ani de serviciu. Aceasta în regulă generală. Anteproectul prevede cazuri excepţionale in care funcţionarul se poate pensiona tanaime de împlinirea anilor de serviciu şi a vrâstei limitate. Militarii se vor putea pensiona la 50 ani iar eclesiasticii la 65 ani. Toate aceste au fost prevăzute ca principii, fără a li se da forma definitivă în anteproecte. Guvernul va unifica cele cinci sisteme legislative referitoare la pensionari stabilind o singură normă pentru toată ţara întregită. Dl. ministru de finanţe a mai anunţat cu acest prilej că are intenţiunea de a transforma actuala casă a pensiilor într-o casă de asigurări şi instituii de credit pentru funcționari și care ar urma să fie autonomă la admiterea ei. NOTE Frica de necunoscut Sunt clipe in viaţa omenească, de groază spăimântătoare şi misterioasa. Totuşi in asemenea momente cu toată revolta corpului ameninţat, sufletul simte un fel de mefistofelică bucurie, care merge până la naraxism. Teroarea ascunde totdeauna in cutele ei, o animaţie binefăcătoare. Nimeni n’a ştit sa redea ca Edgard Poe, toată gama de extazuri ale friceî. Nimeni n’a ştiut să înţepenească intr’o supremă convulziune acest sentiment, pe faţa sbuciumatului. Neprevăzutul la dânsul atinge adesea hotarele nebuniei. Şi totul se învălueşte într’o haină de fantezie supranaturală. Mulţi scriitori s’au exercitat d in a specula prin lucrări meşteşugite acest sentiment, care zguduie toate adâncurele sufleteşti. Hoffman e poate cel care a reuşit mai bine după Poe. Vremurile noastre au deschis însă cărările neprevăzutului romancierului englez Wells. la „RasCovii aerului“ sau in alte lucrări, unde desfășoară misterioasele cărări a profanzimelor oceanicenul său Inventiv a atins culmi nebanuite. Degradarea acestei frici terorizante a aduso insă, mai curând decât aşteptările tuturor, opera de idealizare poliţistă a lui C. Doyie şi M. Leblanc. S’a speculat şi se speculează cu aceste scrieri şi imitaţiuni de ale lor, pe o scară foarte intinsă. De aceia astăzi, romanele poliţiste sunt o adevărată plagă a tineretului, de aceia astăzi avem o degradare de conştiinţi şi o nevroză epidemica. Iar daca laboratoarele de psichologie experimentală ar putea vreodată să aducă roadele unui control riguros, probabil că ar aviza ca prim sentiment frica şi ca prim materie!... romanele poliţiste. Wells şi Ceilalţi ar suferi de sigur, la rând are dar nu la aceiași masură. Frica lor degradează sufletul, nu d in să caracter IONEL FR. BOTEZ. Aiegeriia parţiale Ba§.—La alegerea parţială de la Reghinul Săieni d. Voga Niţeseu candidează pe lista partidulu! naţional şi d. Aurel BaCia pe lista d-naî Averesen. Guvernul on ti pane coatri-Csadidat. Un istoric al Băncei Naţionale OPERA D-LUI VICTOR SLAVESCU Sub auspiciile „Institutului Social Român“, dl. Victor Slivescu, actualul director al „Creditata! Industrial“, publică o voluminoasă, am putea opune monumentali operă, Intitulată „Istoricul Bâncei Naţionale a României“. Dr. Victor Slăvescu care a mai publicat însemnate avrage referitoare la instituţiile de credit şi bănci, creând o adevărată literatură în materie financiară şi bancară, se ocupă la această vastă operă de întreaga activitate desfăşurată de Banca Naţională a României, de la 1880 -1924. Nu e numai o lucrare care se referă la istoricul şi activitatea primei instituţii de credit, ci ea îmbrăţişează toată activitatea economică şi financiari din ţară, pentru această epocă. Problema politicei monetare la România, primele încercări de a se înfiinţa o bancă de emisiune, diferitele faze prin care a trecut Banca Naţională, relaţiile ei cu statul şi cu întreaga viaţă economică din ţară şi atâtea alte multe capitole legate de activitatea ei, sunt desvoltate cu mare competenţă şi cu o largă cunoştinţă a materiei de către dl. V. Slaveacu. Faţă de însemnătatea şi valoarea acestei opere care are la baza ei profunda examinări şi stadii de specialitate, ne propunem a reveni asupra ei în câteva articole consecutive, spre a împrăştia la public resursele şi constatările istorice ale apreciatului financiar şi economist. JUDICIARE Procesul d-nel Taiaman cu sofii lonascu La Tribunalul Iaşi Secţia II-a se dezbate de câtva timp, procesul d-nei Teieman care la 1920, cu autorizaţia soţului ei, a vândut imobilul aău dotat din Str. Ralet şi care acuma cere anularea acestui act, averea dotală fiind inalienabilă. Actualmente imobilul e stăpânit de soţii Al. Ionescu. La acţiunea de anulare a vânzărei, soţii Al. Ionescu au răspuns cu o cerere reconvenţionala, în care pârâţii de azi, pretind reîntoarcerea cheltuelilor făcute de la 1990, cu întreţinerea acelui imobil. Soţii Ionescu au făcut oarecare reparaţii, stiindu-se proprietari au mai făcut şi oarecare adăugiri. D-nii avocaţi Lascar Rosetti şi C. Ghimpetanu din partea d-nei Toloman au combătut această cerere reconvenţională ca având un caracter de şicană şi tinzând la amânarea soluţionării cu un dos mai devreme a acțiunei principale care are toată seriozitatea unei cereri fondate. Reclamanta, prin mandatarii săi au cerut, până una alta instituirea nou sequestra judiciar. Dna Teleman pretinde că soţii Ionescu, trebuind conform legii să delese imobilul ocupat, acesta n’ar fi ocupat şi îngrijit şi el ruinindu-se ar aduce mari prejudicii proprietarii averei dotate care nu poate fi decât reclamanta de zi. La aceasta d-nii P. Pogonat şi C. Simionescu mandatarii soţilor Ionescu, au arătat neseriositatea acestei cereri de sequestru. Chestia la drept se pune: O asemenea înstrăinare făcută contrar legii care oprește inalienabilitatea averilor dotale, devine, în drept, isbita de nulitate sau că devine anulabilă. Ori fiind sbită de nulitate, acest act se desființează de drept prin actul făcut, neavând din momentul cereri nicio-o valabilitate pe cind la cazul al 2-lea actul nu ■e desfiinţează prin sine însuşi, ci judecătorii pot vedea dacă sunt motive ca acest act să nu mai fie valabil. Cu alte cuvinte în al 2-lea caz, justiţia are latitudinea de a desfiinţa ori nu acest act de înstrăinare a averei dotale, cântărind voinţa părţilor. Tribunalul a amânat pronunţarea pentru Luni 2 Martie, MAR. — Doi ofiţeri din grupa I de s▼laţis Iaşi vor pleca li BaCau şti ipse a iaa parte la fancriiMe maiorului pilot SăaâteBCa ale Cârâia remăşiţă pământeşti vor fi adese dia Aaghi. DUMINICA 1 MARTIE 1920 CRONICA LITERARA Momente caracteristice DOTA DOAMNEI SEVIGNE. Marchiza de Sevigne și-a măritat fiica cu ducele de Grignan. După semnarea actului dotat marchiza plătind ginerelui ei dota stabilită exclamă: — Cum ? E nevoie de atâția bani ca să-l convinge pe ducele de Grignan ca să trăiască cu fiica mea? Şi după câteva clfpe de reflecţii, marchiza ajunsese la următoarea concluzie: — Da, căci va fi nevoit să stele cu dânsa zi şi noapte, o vede—şi pentru aceasta nu-i destul de plătit ! VOLTAIRE ȘI FREDERIC. Când savanţii francezi hotărâri să ridice un monument în amintirea lui Voltaire, nu fură admise decât subscripţiile naţionale şi câteva excepţii atrâise, între care figura printre cel dlată lu Frederic cel Mare, amicul marelui filosof francez. Când Frederic voia să fixeze suma, ei îl consultă pe D’Alembert, un amic al lui Voltaire. Aceata o fixă astfel: — Sire, pentru subscripţia aceasta e suficient un taier şi numele Majestiţii Voastre ! FARSA LUI GOSSEC. La Harpe, redactorul și editorul lui „Mercure de France" se afla într’un rând latr’o adevărată încurcătură, având a face cronica muzicală asupra unui concert celebru la care, din diverse împrejurări, n’a putut asista. întâlnind pe Gossec, inventatorul Conservatoarelor de muzici, el recurse la autoritatea sa şi-i ceru informaţii asupra concertului. Și Gossec nu-1 refuză, ci el le dădu astfel: — Partea cea mai interesantă a concertata!, a fost un duet din „Iphigenia", cântat în chip strălucit de Crescentini și Branchon ! — Cum ? Dar Crescentini şi Branchon, nu se afli în tamnen la Londra ? întrebă La Harpe. — Au fost, dar s’au pictialt de ceaţa de acolo şi s’au întors repede ! răspunse Gossec. Și el urmă să dea informaţii asupra concertului : — Apoi Garat a cântat trei din romanţele sale! — Dar ştia că-i răguşit şi ită în casă ?! —A fost, dar s’a restabilit pe deplin-Printre cei cari l’a aplaudat mai mult a fost Tallegrand! —Dar Taliegrand se afla la Viena ?, interveni cronicara!. —Şi a sosit cu două ore faainte de începerea concertata!, aşi că a avut timpul necesar ca să se schimbe şi să vie să asculte pe celebrii concertişti. In virtutea acestor preţioase relaţiuni la Harpre îşi scrise eroiea muzicală care a produs la armă o ilaritate generală la tot Parisul. La Harfe văzându-se păcălit de Goasec, afirma că un coleg invidios i-a schimbat manuscrisul, înlocuincţu-l cu anul fals! Ia anii tineri, pe când îşi făcea încă studiile, Heine veni să-l vadă pe Goethe la Weimar. După o lungă conversaţie între bătrânul olimpic şi tânărul liric, acesta din urmă, Heine afirmă pe Goethe că lucrează la un poem pe care-l intitulase „Faust". Goethe se simţii afectat întrerupse discuţia—şi Heine Înţelese că astfel era concediat ! RIVALITARE INTRE ARTISTE Artista dramatică domnişoara Contat de la »Comedia franceză", fiind informată de colegul ei, actorul Florence, că marele Talma fiind bolnav, direcţiunea teatrala a înlocuit piesa anunţată, „Maradius" cu „Miractropul" Invitând’o ca si joace rolul principal dn comedia lui Moliere. Domnişoara Contat, cu toate inzistenţele lui Florence, refuzi propunerea. Artistul care nu voia să se întoacă la direcţie fără rezultatul care cunoaştea slăbiciunea colegei sale din teatru, îşi luă pălăria gata să plece cu acest refuz, şi zise: —E un adevărat dezastru pentru direcţie, pentru public şi pentru reţeta serală că nu vrei să joci. Voi fi salt să mă duc la doamna Petit—(în urmă soţia lui Talma)—şi să-i ofer rolul! Şi cu aceste cuvinte el salută şi ieşi pe vizita lui LA GOETHE HEINE