Mişcarea, mai 1925 (Anul 19, nr. 96-119)

1925-05-01 / nr. 96

ANUL XIX No. 96 § 9 Sif REDESCHIDEREA PARLAMENTULUI Huci,altristE­xi­ntem­ Se redeschid Corpurile Legiuitoare. Partidul nostru îşi urmează opera de muncă cinstită, închinată din toată since­ritatea refacerei şi reo­ganizărei viaţei so­ciale româneşti pe bazele celor mai demo­crate principii. Cu o statornicie pe care o pot avea nu­mai cei ce ştiu că păşesc pe drumul drep­­tatei şi al adevărului, partidul nostru a în­fruntat toată zvăpăiala sterilă a unei opo­ziţii fără ideologie, disciplină şi onestitate,­ desăvârşind regimul de luminată democra­ţie, inaugurat prin cele două mari reforme capitale: exproprierea şi votul obştesc. Dacă marele istoric şi idealist Carigie a spus că viaţa unui individ trebue să se realizeze în cadrul ideilor de: muncă, sin­ceritate şi tăcere,­viaţa unui popor, îndru­marea lui socială trebue să se realizeze prin munca şi sinceritatea conducătorilor pusă in slujba adevărului. Partidul liberal şi-a canalizat totdeauna iniţiativele pe linia acestor trei mari princi­pii de politici ideală. In cele mai grele momente ale neamului el nu a înţeles să dea bir cu fugiţii, lăsând dificultăţile în sarcina altora, doaindu -se din faţa răspundere!. Când i-a fost ţărei cu ai­­tul mai la os, organizaţia noastră politici n’a căutat să bată monedă din nevoia ţă­rei, căutând să împingă la cârmă partide­le slabe, punându-le astfel la situaţia de a se compromite. In faţa Interesului general partidul nostru nu a ezitat o clipă să uite toate ambiţiile meschine, spirite­ de gaşcă. O şcoală de înalt idealism civic, tradiţia liberalismului român dezaprobă coţcăriile şi oportunismul comod. Sinceritatea Iniţiativelor am dovedi­t-o din plin: tot ce am promis a devenit realitate vie şi n’au fost vorbe aruncate in vânt. Ex­proprierea şi votul universal promise în mo­mente tulburi, le-am realizat atunci când partide întregi ne îndemnau si le uităm, a­­mânându Ie sau să Ie mărginim la o ps­­r­­diare a aşteptărilor publice. Sinceritatea ne-a dat puteri să rezistăm tuturor atacurilor. Şi am reuşit să realizăm ceea ce promisesem, pentru că promisesem pe sfânta dreptate, drepturi ce se cuveneau cu adevărat celor mulţi. Animaţi de aceeaş dorinţă de muncă sin­ceră în slujba adevărului, am legiferat pen­tru unificarea sufletească a provinciilor ali­pite, pentru democratizarea vieţei de fiecare zi şi reorganizarea finanţei greu încercate de sacrificiile supraumane ale războiului. Toate nazurile pe care ni le-a făcut o­­poziţia ni-a rădicat în cale tot felul de pedice, care de care mai scitice; ea na vrut la început să vie alăturea de no, a reve­nit apoi ca să pue mai de aprope beţe în roate. Din toate acestea am eştt biruitori, desăvârşind o activitate pe care azi toţi o recunosc ca bană şi viabilă. In ultimile şe­dinţe ale Camerei chiar partidul naţional fe’a lepădat de Satana, recunoscând de bu­nă munca noastră. Continuăm să dăm mirel aceia ce am promis: un cadru de dezvoltare larg de­mocrată a tuturor energiilor româneşti. Vom avea mangh­erea că vom binemerita un loc de cinste şi in istoria democratizirei României întregite. Pe fişa activităţei noastre, istoricul de de mâne va înscrie: muncă, sinceritate și adevăr. Istorie României contimporane va fi in bună parte biografia partidului li­beral. R. P. ECOURI Sub îngrijirea d-lui Petra Chonchond a­­pare la Paris o colecţie consacrată ideolo­giei creştine. Au imprimat lucrări in această serie Abia, Ziclinschi, Hiari Delafosse, Joseph de Maistre ş. a.* Societatea Scriitorilor Români a premiat pe d. Gh. Braescu cu 25.000 lei pentru volumar .Schiţe vesele", pe d. N. Davi­­descu cu 20.000 Iei pentru romana I .Con­servator & Co" şi pe d. A. Mania cu 1­0.000 iei pentru volumul de versuri „Lingă Pământ".* Revista .Contemporanul" anunţă în ul­timul număr o demonstraţie de arte, teatru, muzici, şi picturi.« La Paris în editura .Rieder" a apărut in traducerea franceză datorită d-lui Eduard Fieg o nouă operă a scriitorului umor.st Sn­ora Alechem Intitulată „L’Hstoire de Tev­é* (Tostea Lăp­­uȘ) * D. Chapnisat cunoscut istoric, director la .J­­urnal de Geneve" și deputat, sosește Sâmbătă 2 Mai la Bucureşti unde va ţine câtva conferinţe in urma invitaţiei Sindi­catului ziariştilor români şi a institutului so­cial. Distinsul savant este unul din cei mai buni prieteni ai României şi a pledat cau­za românească la ceasurile cele mai întu­necoase ale istoriei sale. Colonizarea peste Prut In congresul liberal ce a avut loc Duminică la Cernăuţi, d. I. Nistor făcând o expunere asupra situaţiei politice generale şi a operelor Înfăp­tuite de către actuala guvernare, a vorbt şi despre colonizarea peste Prut, arătând că legea agrară a fost aplicată in ceie mai multe judeţe din Bucovina. in cele maim­ulte oraşe s’au dat funcţionarilor­ loturi de case. Una din cele mai însemnate realizări este colonizarea peste Prut. In ziua de 15 Aprilie c. primele grupe de co- loneşti din sudui Bucovinei au fost instalaţi peste Prut ca toată solem­nitatea. Acolo ei vor fi străjerii ro­mânismului şi nădejdea neamului no­stru, acolo ei vor păstra cu sfinţe­nie limba şi credinţa strămoşească. D. Nistor a arătat apoi cela ce s’a făcut pentru populaţia bucovineană vn­ toate domeniile de activitate pu­blică. Noul tribunal din Rădăuţi Dl. MINISTRU NISTOR CĂTRĂ Dl. G. G. MÂRZESCU Dl I. Nistor, ministrul de stat al Bucovinei, a trimis d­lul G. Mârzes­­cu, ministrul justiţiei, următoarea te­legramă : „La propunerea delegaţilor din ju­deţul Rădăuţi, Congresul anual al par­tidului naţional liberal din Bucovina va aduce omagii de mulţumire şi re­cunoştinţă pentru Înfiinţarea tribuna­lului din Rădăuţi dorit de întreaga populaţie a judeţului. Ministru de stat, I. NISTOR O interpsiare a st-lui Pen Hauppa Baâ.—Tă ăniftii au convins pe d. Pan H*t­pp* eă facă in Cameră o lates pi Ui­e in chestia eoafileiului ce l’a fcs ut U Soi­oca ca loc. Pop . 8 „a din jandarm!. In acest iaz va rSspsnde d. sttb- StCietar de stat Tătărasca. Din rapoartele primite se constată Că d. Pan Ha­ip, a adresat cuvinte jignitoare la adresa Savsranului fia armatei. Totuşi pentru lâmur­rea Conflic­tele­ ioc. Popescu va fi dat­­ ids­­laţii. Cum s’a evitat în po­menirea laşului ! Lămuriri pn­trru limes de bună credinţă—dar eu pantra d­­l. Bădărău Omul tuturor afacerilor veroase şi al gheşeftarilor, d. Al. Bădărău, con­tinuă atacurile nedrepte şi calomni­oase la adresa administraţiei comu­nale, repetând tot soiul de neadevă­ruri şi patente Infamii, pentru a sus­ţine Interesele speculanţilor împotri­va intereselor populaţiunei. In ce priveşte atacurile personale pe care d. Bădărău Ie îndreaptă îm­potriva d lui Constantin Toma, am publicat scrisoarea semnată de avo­catul morarilor (acela? d. Bădărău) prin care acesta cerea sa i se dea vagoane întregi de fâină ca preţ de en gros. Cât timp i s’a dat făină, d. Toma era pentru d. Bădăr­u, „iu­bitul Toma“, dar din moment ce nu i s’a mai putut da făina, „Opinia“ a d­elănţuit tot soiul de atacuri ca să forţeze mâna d-lui Toma. Primarul îasa nu s’a intimidat şi a refuzat categoric a lua făina ne­cesară populaţiei, ca ,s’o dee d lui Bădărău. Iată geneza campaniei contra d lui Toma. * In chestiunea aprovizionăreî laşu­lui cu făina şi pâinea necesară de sărbători, d. Bădărău ocolind adevă­rul, a susţinut numai intereseie mo­rarilor speculanţi cari­­­ndeau să for­ţeze administraţia comunală, printr-o înfometare spontană a populaţiei. Pentru a dejuca acest plan in­fernal şi a scapa de impasul la care se afla, autoritatea Comunală a în­cuviinţat aducerea grabnică a făriei din Cernăuţi cu preţul ştiut, preţ care în ori ce caz nu era mai mare de cât preţul zilei. Sistemul acesta l’au întrebuinţat toate administraţiile comunale ante­rioare de câte ori se simţea o criză fie de carne fie de pâne — şi nu­mai astfel s’au putut înlătura presiu­­nele pe cari le exercitau măcelarii sau morarii, in aprovizionarea o­­raşului ca aceste alimente de pri­mă necesitate spre a obţine preturi fabuloase. Aducând făina, greva demonstra­tivă a morarilor speculanţi a încetat subit, oraşul n’a ramas înfometat­­ iar d. Bădărău, care nu mai putea ridica bonuri de făină de la servi­ciu! aprovizionărea a devenit apără­torul.... onorific al speculanţilor, des­­chizând coloanele „Opiniei“ pentru a debita toate Infamiile şi cele mai patente neadevăruri atăcând pe pri­mar şi apărând pe morari. * In ce priveşte criza de pâine şi preţul grâului, toată lumea de bună Credinţa ştie că ele se menţin şi astăzi. Criza de făină există şi astăzi aşa că îassşi Manutanţa Corpus 1­4 de armată a solicitat ieri Pri­măriei să-i cedeze o can­titate de făină ce preţal de 22,75 kgr. Dr. Toma a satisfăcut cererea acordând Mini­­testei fama necesara, cu acest preţ. Preţul grâului n’a scăzut—cu toate aserţiunile d-lui Bădărău,—ci dimpo­trivă, tinde spre urcare, ceea ce a provocat ş! o urcare a preţului pâine! la Bucureşti şi la alte Centre. Acesta fiind adevărul matematic, cunoscut In toată ţara, ne Întrebăm Care este motivul pentru care dl. Bă­­dârău susţine şi apără interesele mo­rarilor speculanţi ? Răspunsul nu e greu de ghicit. Noi l-am documentat cu acte şi cu fapte riguros exacte. „ANGROSISTUL“ AL BALARAU Dr. Al. Bădărău haincinează. Ia „Opinia" de aseară răposatul „om politic" umple o pagină întreagă inventând convorbiri şi f­ormalând declaraţii anonime, crezînd că prin asemenea argumente, moş­tenite de la neutaţii săi tovarăşi Eschenkriz şi Sirul Lebel, va putea produce diversiuni. Stilul este pracl—deci iată­­ pa dl. Bă­­dărău, aşa cum îşi face pe articolul de ieri, textual: „Nu ne putem împiedeca pentru o dată, să facem loc la coloana nenorocitei noastre pâini, faptelor politice care s’au altoit pe gheşeftul cu pâinea, ce atrage şi sancţiu­nile pentru gheşefturile anterioare—şi îs multe—de la Primăria noastră". Dl. Bidărăn nu se poate „împedeca pentru odată“—fiindcă prin aceaasă inco­­herenţă mintală, angrosistul Al. Bidărăn, consumator de borti­st şi negustor de poa­mă, îşi consolează clientela pentru care ple­dează prin ziarul său. * Dl. Bădărău balnoinează. D-sa vorbeşte de o „şedinţă de noapte" fiindcă în furia sa împotriva preşedintelui comisianei interimare, nu putea înregistra adevărul care e acesta . Ca o urmare a atacurilor pa care le a adus dl. Tom­a, membrii comisianei interi­mare au dat un brichet în onoarea preşe­­di­ntului lor—în semn de deplină solida­rizare cu toată activitatea pe care dl. Toma o desfăşoară la Primărie. Dl. Bidărău n’a înregistrat fapta­ aces­ta, dar denaturându-l pe deantregat vor­beşte de o şedinţă nocturnă, şi ce e mai mult reproduce disloguri textuale, în ghili­mete, ca şi cum ar fi fost printre cei pre­zenţi.............. Defunctul om politic stârneşte unanimă compătimire. E compătimit la propria-i ca­să, in redacţia „Opiniei" ca şi în tot oraşul. Sa­­ compătimim şi noi la fie­ce halu­cinaţie !... odiseia unei cărţi D. Adolphe Ehrenfeld era la anul 1851 elev al şcoale din Ny.ra (Ungiria de Nord, iar astăzi in stăpânirea Cehoslovaci). Ietr’o zi luându se la cear­ă şi pe urmă la bătaie cu camarazii sâi, unul dintre ca­marazii i-a aivârnit în cap o carte, ca­re a fost aşa de tare svârnită în cât­­ a produs o rană. Elevul cu capul spart a luat cartea contondentă și a dus-o la ei acasă. Mult timp după acest eveniment d. Ehrenfeld luând intr’o zi cartea cu pricină, observă imediat că se ații in posesiunea uneia . VINERI 1 MAI 1925 dintre cele mai vechi şi mai rare cărţi scria d­in limbi ungară. Această carte care avea 81 de pigici, cuprindea traducerea cea mai veche a vie­ţii sfântului Frac­tis din Assis, după le­gendele „Fiorettior". Această carte preţioasă este cunoscută sub numele de Codex Ehrenfeld şi care a’a găsit în posesiunea familiei celui care a devenit posesorul ei accidental. Guvernul ungar a cumpărat-o pe preţul de 1000 lvre sterline adică peste 1 mi­lion lei. Cartea va fi depusă la bibloteca muzeului naţional ungar. Actualitatea străină BALZAC IN IMAGINI ANECDOTICE. Odată se vorbea despre nobleţă şi ru­dele lui Balzac, chiar în faţa scriitorului. Cum e şi de aşteptat, fostă lumea aproba cu mimica cea mai expresivă. Un tânăr însă are nenorocita idele să-l contrazici, dând ca exemplu familii Bilzac d’Entrai­­gues, care nu l recunoștea ca atare. Iasă marele romancier fără să se supere, îi răs­punse : — Cu atât mal rău pentru ei! *fc a Altădată Balzac era absorbit de perso­nagiii și intriga faimosului său roman „Bi­gédé Grandet“. Jules Sandau îi întâlni In stradă și 11 aduse cu spaimă aminte de grava boală de care s­uferea sora lui. Balzac deveni trist: — Ce nenorocire, ce nenorocire! se la­mentă el. Apoi de costă înviorându-se : Scumpe amice, acum să revenim la rea­litate... vorbeam despre „Eugénil Grandet". Balzac recomandă confraților săi, casti­tatea ei mijloc de creaţie... literari. Astfil vorbind cu Damas fiul: „Am cântărit câte idei se risipesc într’o noapte de dragoste. Tinere, ascultă bine, ...o jumătate de volum. Ori nu există fe­meie care să valoreze două volume pe an". Iar Iul Ginn­er : „Nu-ţi permit dragostea decât prin scris, pentru că aceasta formează stilai". RĂPIRE.... FĂRĂ CLAR UE lună. Acesta e titlul unui recent volum al lui Tristan Derere. Autorul a făcut cel mai splendid gali­mathias. Roman nu i se poate zice. Eroul, T. Decalandre, oferă ironiei cetitorilor o acţiu­ne pe partituri, a cărui fir ce rupe veşnic. Schiţă nu i se poate spune. Acelaşi erou îşi maschează propria-i personalitate, de personagii de care se împiedică la fie­ce pas. Dar culmea este atinsă atunci, când scriitorul se confundă cu eroul. Dl. Dere­mé, ştie să se laude în oglinda frazelor. De acela i-am putea pune ca titlu acestui volum: Parodie... fără scânteie de inteligenţă! La O TRISTĂ COMEMO­RARE. La data si ora precisă a morţei lni Pani Loul-Locis Courrief, asaimnat In pădurea Largiy, la 10 Aprilie 1825, pe la 5 p. m., o delegaţie a „Comitetului Centenari­lor" a’a­dus după o sută de ani dela grotzeicul eveniment, în pelerinaj la Véréta, spre a depune coroane de lauri, pe mor­mântul marelui pamfletar. RUDOLF STEINER A murit filosoful şi oculistul austriac Rudolf Steiner. Niscat la poalele Carpaţilor, într’un orăşel pierdut sub ceaţa rasaţilor, Steiner şi-a dedicat toată tinereţa, studiilor ştiinţi­fice şi filosofice. Membru a­ societăţii teozofice din Ber­lin, el ascundea sub crusta spiritului cerce­­tător şi obiectiv, un suflet plin de misticism şi vibraţii misterioase. Operele sale: „Filozofia libertăţii", „Ştiinţa ocultă, şi „Iniţiativa", sânt dova­da elogiinţâ a spiritului rafinat ce-1 as­cundea figura­t blând­ şi nezbuciumail. Căci adeseori furtuni interioare se des­­lănţuia in frunţile pururi mîacreţite. Astfel s’a stins Steiner, nebăgat in seamă şi senin, dar răsturnând cu gândul zăga­zurile lamei. IONEL FR. BOTB£ CITI IN PAGINA IV K­ ULTIMA ORA TELEFONICA

Next