Mişcarea, iunie 1925 (Anul 19, nr. 120-144)
1925-06-03 / nr. 121
4 A * m m 7V AHtJL XIX no. 121 D. N. Iorga şi propaganda comuntă Zilele trecute, la Cameră, d. N. Iorga, d. N. Iorga, într’un moment de glătycians... patriotică, a fost podidit de lacrimi, când I s’a dovedit că este astâz! alăturea de elementele politice ai Căror ideal naţional trebus Căutat în programul comunist al ruşilor. D. Iorga a declarat, cu ochii umezi, Că nu împărtăşeşte principiile Comuniste şi a evocat un episod istoric din timpul războiului spre a demonstra că din primul moment al libucnirei revoluţiei ruse a fost duşmanul acestor principii. N’am pus niciodată la Îndoială sentimentul naţional al d-lui Iorga şi nu-l punem nici astăzi, D. Iorga nu a fost şi nu poate fi un adept al comunismului—dar în fazele politice prin care l-a adus acţiunea opozantă, d-Sa se găseşte astăzi alăturea de unele elemente pe cari nu odată le-a considerat anarhice şi antiromâneşti, primejdioase pentru politica statului român. Cum are o memorie foarte bună, d. Iorga îşi poate lesne aduce aminte de ceea ce a scris despre trădarea naţională a d lui C. Stere—chestiune în care a roitit atâtea cuvântări şi în Parlament şi despre acţiunea primejdioală a doctorului Lupu, ale căruia raporturi cu comuniştii deasemenea d-sa le a denunţat. D. Iorga a poate uita această atitudinrs a d-sale pecare a manifestat’o Cu tot elanul şi patosul de care este capabil şi nu va deiminţi faptul in deobşite cunoscut. D sa se declarfl Insă anti-bolşevic şi luăm cu plăcere act de această mattoricire. Dar, în Cameră, last de furtuna neprimejdioasă şi trecătoare a abstracţiei, d. Iorga a strecurat ideea Că propaganda comunistă Inspirată de la Moscova ar fi o gogoriţă. D sa nu Crede ş! dec! deimtete existenţa unei ata laClîmnî -deşi Cunoaşte, Caş! no!, atâtea fapte pl’uz bile ce nu sunt decât rezultatele aceste! acţiuni, a propagandei bolcevice Internaţionale. De aceea pentru d. Iorga pot fi Interesante două fapte ce s’au produs îa politica externă. Astfel după ultimele telegrame* a’a întocmit în Anglia de cătrâ d. Chamberlain, un plan de acţiune şl de luptă împotriva propagandei deslânţuîtă In Europa de câtră sovlite. Guvernul englez a adoptat planul d In Chamberlain—CeeaCe demonstrează suficient existenţa uneltirilor bolşevice In sisteie europene. Ua al dosilea fapt important care confirmă această acţiune Internaţională a sovietelor ruseşti, este declaraţia făcută de Către d. Kaifoff, ministrul de externe al Bulgariei, representanţilor presei din Bucureşti. D. Kafoff a comunicat reprezentanţilor presei că Bulgaria este puntea de trecere a comunismului peste Balcani în celelalte State europene. Ministrul bulgar a confirmat existenţa unui comitet de propagandă comunistă la Viena. D. Iorga cunoaşte Îndeajuns de bine ispravle acestei propagande dea lânţuria şi în ţara noastră, după cum ştie de asemenea care sânt persoanele politice din România Care nutresc principiile sovietelor. De acela d. Iorga ar trebui să fie, în chestia naţională, mai puţin sent mental, dar mai mult logic ca d-sa însuşi. JUSTUS Cuvântarea â¥,mm. Cuvâ^farta â4m ăl Lipeckl nvatsfmi eultefer Dls.'Ursel I..P. S. Mim* polii jpfmen Doffislor Migjstd, OaoratOor Domni șl Doamne, Atât este de edîvărat, cS Biserica prî» firea ei o iastit^țîe și de crdia euliargl, pe lingă cel religios, nu eSte desjâns ca ea sa existe și într’un moment dat, pentru ca să’şi manifeste cu putere «fectele ssîe culturale, chiar la cele mai grele vremuri. După cum sunt anumite pisate* este răsar şi se deivoltă la cele ami. integs împrejurări climaterice—câldară prea mire, frig ori secetă — tot aşa sânt InsiliaţlBBi, care chiar în cele mai grele condiţii de visţl, ea lipsesc a’şi dovedi vitalitatea lor prin efectele culturale, pe care le prodau. latre nemţi imttaţianî local ce căpitenie, 11 ocupi Biserica. Na si nisieis asupra tuturor mijioacelor de cultură pe care Biserica niamtlui sosiră le-a folosit, in curgerea abodnmatu lui vieţi; ori cine cunoaşte trecutul acestei naţii şi cultura ei după vremuri, coastani la fiecare pas, gprijiad cults*«! pe care i l’a adus Biserica noastră naţională. Fiiad vorba de .punerea temeiid unei şcoli bisericeştiâvrt ast siră cuvine ,aă mă opresc, asupra acestei mijloc deosebit gi cultural 0raeşeştii^de^origină mai naşi, şcoala, şi si constat Impreuni ca Doissis Vomtâ, că acest mijloc,—salt Insurameaty—ceîmal,apn şi cel mai rodnic, îşi datoreşteexistenţa tot giijd şi faptei bisericeşti. Nu ibutae Iacă, .Încercatul nostru neam, să cunoască şi să se folosească de ceiace noi numim azi o şcoală naţională,—a trebuit ca geniul românesc, să- şi ecetesei primul şi cei mai de seamă aşezământ şcolar naţionali prin gândul şi strădaniile and feţe bisericeşti, a fericitului Metropolit „Veliamia Gostsche" csira la 1803. Itteetsză la Mănăstirea Şoseta de lângă Iaşi, şcoala care-i poartă numele şi care traitî de peste un veac, a fost na focar în care se formen şi se oţeteau energiile naţionale şi religioase ale Hatffgalîsi popor românesc moldovenesc. întemeierea seatiasmlui „Venismîa* este un eveniment în aesvoiissea culturali a popom tui român, mn mmstl prin aceia că s’a dat prin el neamuld româasse, o şcoală superioară, căci, şcoli superioare—academii greceşti—au existat şi la laţi şi In Bucureşti,—ei, la faptul că acest aşeaâtsîfet, este cea dinţii şi cea mai veche şcodă, superioară româniască naţionali, tinzând la promovarea celturei saţioasle, îmi ’o vreme când ia«iâ şi conştiinţa naţională ro- Oiânsjiscâ, părea ca ss-liaadin curentele culturei greceşti. Şi să nu sa uite, că această şcoală, nu este dată prin strădania ierarhiei bissiSceşti care are conştiinţa, că ,prin aceasta, împlinişte o porunca bisericasacă şi peşti săromânească. Cine ar pulsa măsura şi preţui după cem se cav.ae, biaefagerea pe care biserica lognefră ortodoxă naţională ie-a adus neamului prin aceasta. De aici lacolo desvoltarea şcolilor naţionale româneşti, merge in mod firesc; orice săpaţi nouă, esta fără Îndoială, un câştig pentu cultura neamlui, dar iafiinţarea lor, nu mai reclamă acte vitejeşti. rupere cu trecutul, nu mai reclamă personalităţi mari, de gândire, de curaj şi de jertfi. Principiul şcoalii naţionale, este câştigat de biserică prin personalitatea marelui Metropolit Veniamin Costache. Ia vremea noastră o nevoe urgentă de preoţi şi aceasta a determinat biserica şi guvernul si lafltoteae câte un Seminariu la fiecare epsrhie. Era o nevoie de ordin moral şi naţional pe care biserica trebue să-l satisfacă. Inflisiţsrea unui Seminariu la oraşul Dorohoi, a cărui piatră de temelie se pune sărbătoreşte sstâşi, iese d la cadral nevoilor, cere a a cerut la fiinţarea celorlalte seminari! dia coprinsai Românid-Mari ! O nevoe de ordin naţonal m’a Isdemnet să stiroiesc la onor. guvern să recunoască, că aci, şi nu la ai loc, trebuia ridicată această şcpsii, la Bolsvár, nedreptăţile istorice, pe care destinul ne-a făcut să le ladurăm ca naţiune, prla jsrtfirea celor opt sete de mii de vieţi voiakeşti In tiestpul marelui războia, cere va lasa urmaşilor o pagtea glorioasă din domnia Majestâţd Sale HegeiUi nostru Ferdinand I, au luat sfârşit. Draptatea neamului nostru, călcată la'picioare s'a rest a toraicii. Fraţii noştri bscovineni şi basanskeni, au revenit la vechea Moldovă a lui Ştefan cel Mere şi ei, au dreptul să ne ceară, să pecetluit», cu doatel mirii culture! româneşti şi unirea safietelor nu numai a pământurilor noastre strămoşeşti. Aceasta se face prin cultura naţională, cultura se da prin şcoala naţională, care este seminarul din Dorohoi, destinat să unească sub acoperemântul lui, pe fiii bitioaei Moldove alcătuită din Moldova reguluiul veciu, ca fiicele ei Basarabia şi Bucovina. Cât de fericit mi simt că tot biserica, poate oferi prin o şcoală a ss, acest aşezământ de cultură naţionalâ şi cât de minoaât şi armonios, o şcoală bisericească, posts îndruma sentimantul naţional, fără renunţări şi fără exagerări, DOMNILOR, Toate şcoalde au Însemnătatea lor pentru viaţa socială şi pentru stat. Uaete fac ştiinţă, arteie intsistară, altei« pregătesc matsri, ingineri, comercianţi, industriaşi, meseriaşi etc. Şi aşa sau format cu vremea şcoli de specialităţi. Şcoala noastră—Simiariul—cu similarele lui, «a chimarea de a pregăti preoţi destoinici, care să de bănişi pricepuţi conducători stftetoşîi si poporRiai, latesaltsd csiea evsmgdlg, pentru ressîvarea tuturor probiemeior soviaie care ee ridică pe zi ce ra«rge In ţara noastră, ca toatâ lumea. Şi pentru ca şcoala să răspundă acestei ahemări, se cuvine ca toţi dascăli da orice obiect, de studiu,—fie chiar cel mai depărtat de studiul culture! sufleteşti, să facă aplicaţia»! corespunzătoare mealrei şi speciailtâţei scosiei noastre fără a triaaaria adavârui ştiinţific care eu poate fi în coatrazicere ca aaevârasiia renigoase ca astfel, acesta assvâruri să putrssdâ pâaâ la cuie mai adânci cute ale sufietui studenţilor seminarişti, ca şî el la rândul lor, să poată a-şi îndepăşi sarcina de păstori vrednici şi conducători luminaţi ai poporului nostru, care sunt cetăţenii statului. Numai aşa şcoala Îşi va Îndeplini rostul ei. Astfel dacă la această şcoală va fi o luptă pătimaşi Intre ştiinţă şi intre credinţă, atunci aceasta, nu nmnal ci nu Îşi va îndeplini rostul ei, dar va deveni o primejdie pentru liniştea sufletească a poporula! fi siguranţa statmui. Exemple avem la un stat vecin, de a cărui soarta să ne ferească Dumnezeu. Cu aceste dorinţi Încheia cuvântarea rugând pe Dumnezeu pentru Cinele şi fericirea ţării noastre. Qtsewmi admişi. Lipdăia MINISTRUL ARTELOR latre acţiunile cu deosebire ale vieţii noas- j tre naţionale ce se vor Impute atenţiunii celor ce vor examina In viitor evolţia României Întregite din primii kh! ai flinţii saie, va fi ktegiatrata, negreşit, şi acela cu cari fiii neaatuuil românesc caută, prin 5 toate căds, in particular lasă prin cea mai Iesfrîţlau soaâ, pria şcoală, si dobândsasci mijloace de pop&sîre cuituralâ, kt scop , dea compilai lipsa.'nle durerosse râmase pe urma unui frecat de vitreg« asuprire si pîmta a ajunge la nivelui ia care ss g« f sesc In aceasta privință, cei ce au profitat, î In chipul cei mai larg de fosrîia regi- ; mulai de privilegii suo care sa trăit. in adevăr, domnilor, ce spectacol mai I măreț aa.ât. cd ce ne este dctsâ-i vedem ia însuşi poporul nostru, prin zecile şi sutele de şcoala de tot felul ce se fatemecaz« şi se deschid, an cu an prin oraşele şi târg«- rile pămăntanii românesc şi prin satele şi ] miile de tineri, mai toţi copii ai satelor noastre, cari, dornici de învăţătură, năvălesc, toamnă de toamnă, în acesta şcoli, ca năzuinţă ca prin cultura lor şi asigure lor fl patriei o mai bună şi mai respectată situaţie. Şi aceasta cu sacrificii, cari, sub Indemnsi şi cu sprijinul statului, su produs realizări deadreptul robacsiosse. Arareori se va mai fi văzut la vreun popor o activate mai grandioasă pentru şcoală şi caitara sa naţional ca aceasta din sikle soisteî îa poporul ro®âs esc. Faptul se explică prin conştiinţa pe care acest popor o are că numai posedând mijloacele de cu tară sie necesarilor celor mei Înaintate va putea exercita, efectiv şi deplin, doar naţiunea politică la care a staos după două mii de ani de lpie In ssferiate,TM pria conştiinţa că namsl valorificându şi aptiiadidie o-3 rasă şi puterile sale creatoare, pria suituri, îşi va vglidica superioritatea sa şi o va putea impune altora, prin conştiinţa, In fine, că, după realizarea idealnlsi naţionsi, unităţii sale politice, raisianea istorică pe care o are la această punte a lumii numai prin cultură o va mei putea Îndeplini. Aceasta este explicarea minimii că In oraşele şi târguriie noastre In cari, tratatt de răsboio, abia se putea susţină o biată şcoală secundară, sunt pline, azi, de tot felul de asemenea icosle şi că la io ai namiruisi redus de şcolari de altă dată avem aflusnţa considerabilă de as, a tineretului, cari, răscolind s vtele noastre de la un capăt la altul, dramul oraşelor şl târgurilor, pentru ca In aceste şcoala să şi imniaeze şl îmbogăţească mintea, aâ-şl impodobeissci şl inoblieze eefietu!. Aceasta explică şi exalaţia ce a cuprins oraşele şi târguriie noastre de a avea cât mai multe şl mai bune şcoli, ca prin ele că stojoacca scopurile culturaie specile gig lor şi generale ale neamului. Şi in această privinţa oraşul Dorohois, are o situaţia excepţiomjâ. Csci, aşezat la aproprierea acslsi triplex confinism de tristă şi dureroasă despărţire seculară a caţiaistl moldove, ei, prin iastiteţiualie sale şsolare, poata servi nu numai progresul Învăţământului şi al critudii naţionale, ci cu deosebire, aproprierea, infrlţirea, contopirea int’un singur suflet, unitar şi ideal, a celor ce au trăit sub regimuri deosebite cu tendinţe naţionale diferite, străine scopurilor cuiturate ale neamului (nostru) românesc. Şi in privinţa aceasta nici un fel da şcoală nu poate, de sigur. Îndeplini acest rol mai bine ca acela pentru creşterea şi pregătirea viitorilor slujitori ai altarului, preoţii. Căci sioăen, caia instituţiunie ei, nu se găseşte un tarea mai propriu şi mai favorabil de apropriere, de Înfrăţire de contopire a suflatelor şi nici o tagmă socială nu poate a avea o Înrâurire mai adâncă şî mal eficace asupra societăţii omeneşti ca aceia a preoţilor, care, la activitatea lor pastorală, se adreseasâ In primul Ioc sufletelor. Activita annţeies-o bine acei ce au iniţiat şi iai finţat acest seminariu la Durche la frânte cu I. P.S. S. Mitropolitul al cărui nume il poartă. Iacă de ce, dat fiind caracterul şi scopul particular pe care această şcoală il va avea in aceste părţi ale ţării noastre, ne găsim şi noi, azi aici, cu cermeaia punerii pistei de temelie a cludîrei desinate Seraforulai „Prnon Mitropalim“ ca şi afirmăm, cu acest prilej solema, că avem toată Înţelegerea pentru opera începută şi că aş simţim obligaţi a-i da tot sprijinul de care ea are trebuiaţă, din partea statului. I .OnHi Scriitorul Ion Sis-Giorgio a terminat o lucrare dramatici la titulata „Ev^“ pg csra a prezintat-o teatralei Naţional din București. * Princess B 1 b es ce obţine un frames succes ca noua operă „Cele opt paradisuri“ In care sunt plastic zugrăviţi locuinţa exodică Pergin. * „Modă“ la numărul 2 sosii U Isşl realizează la semilăte progrese şi devine cea mai bună şi folositoare revistă de modă. Pe lângă numerotsda Hastriţli reprezentind tot ce eboră în arta modei, a toaletei şi a eleganţei, articolele indacţionale sunt scrise în scop de a face edscstîs model. Se critică toate extravaganțiile cara fixsizân»tril,s portaiei și sîmbătămlatel, și sa dsu sfaturi lesse și Bille pe ciri le respawhdă—In special tuturor oamenilor de „Modi". MERCUR 1 3 IUNIE 1925 Ecouri dela vizita Basarabenîlor CUM S’AU PREZINTAT OASPEŢII DIN SOROCA De la prima ioîrsie a basarabeiilor în oraş, s’a remarcat cu deosebire îa dramei de la gară spre Mitropolie, numeroasele delegţiaşi săteşti dio judeţul Soroca. Pancartele pâşilor şi »ia comandor care indicau „judeţul Soroca" şi pss care sa aflau inscripţii variate cu caracter frăţesc şi naţional, păreau că sa se mai isprâvess. Soroceni un număr covârşitor reprezentând foste comunii« şi cătunele din judeţul lor au contribuit la mareie entuziasm ce a domnit la mijlocul nostru, la ceia trei zile festive. Toată această frăţesacă particip?,re se datoreşîe sufletului moldovenesc curst »1 sorocenilor dar şi d lui Al. Grupenschi, prefsctel judeţulul Soroc*. latr’&dsvar ca ieşea dl. Al. Crapenschi* ţinui să demonstreze prin însăşi» lie curate ale sorocedior dragostea lor pentru vedea și glorioasa cetate a lașului cere * avut vechi și apropiate legături cu Basarabia pe care le a păstrat intacte. De aceea ti sa * ladessuat pe soroenii sa vie îa mijlocul nostru ca să trăim cu ei zile de entuziasm, de legendară dragoste moldovenească. kt* pe scurt cum au petrecut soroceai! îa mijlocul nostru. * Z\m laţii*'. La Soroc* In judeţ de cn noapte, aşteptu oamenii prin gări plecarea kenului. La Iaşi la sosirea trenului In gară pe botul maşincl desfăşurat stssg-a judeţului Soroca şi o placard* a judeţaid ţinut« de subprtfeciai i h Vrânceană unui dintre luptătorii mari din Sorosa, care a contribuit pria carstîd şi sutierul sau la valrea Basarabiei, studenta Hij şi conduratoarea grădinei de copsit din Cimleţi jud. Sorosa, Nicolaieva. Pa placard, inscripţia: „Ue pe maiurice Niitralei o trá regia îmgraţiştre ieşenilor*. La ferestre placardele tuturor comunelor din judeţ la număr de 50 şi placardele pitişuur. Partiespa tăiem din 250 SâiC şi cătune din judeţ la număr de psste 700. in gită subprefectul Vrânceană în numele soroceulor împreuna cu ana Nicolas va, emoţionaţi, mulţumesc, a im primat pentru primirea tăcuta, ofsrind fiori din Soroc* d-ior primar C. Toma, prefect r.i judeţului P. Fântănaru şi comand satului corpului in armstă generală*dis. Se tarmesza cortegial către Mitropolie. Soroca nu se mai isprăvea ca tonta piscarieia ei. Doi bătrăul unii de 136 aci oin comuna Dondaşani (jad. Soroc«) şi elini de 110 ani satul D,d.aa, corn. Sistoi (jad. Surora) suat thumtm cortegimul alaiuri ü® kuuuşii oraşului. La Mitropolie Surocet ii prin dl. Mstoc iavăţator oferă comand lapo ».osuţâ D,rasrabeană, ia tot timpul stejbei la mitropode moşucegui de 135 ani nu a vrut să stea jos zi ana că „nu as cade iu bisst kâ când graeşte arhiereul“. C«moaaiat»atal sorocenitor a avut ioc In căzărmi şi ssoli. A aom ai, zln* stăm* « eroilor, procesiunea dda Mitropolie la cfmUir. Un grup ao aomrisu«re m costam nstian«! din toate colţare judeţului Soroc* împreună cu subproiectul Vrânceană şi săteanul Sugara care rosteşte de pe tribună cuvinte mişcătoare la sumele judeţului, depăşind o jerbă mare de fionala parte* judeţul ei cu Inscripţia „Eroilor noştri din partea Sorocenilor cu adâncit recunoştinţă“ precum şi numerogga buchete ds Lori din partea tuturor prăşiior din judeţ la număr de şapte. Li masă vorbeşte pentru al. primar C. Toma satesmu Tighineanu mnnţiimlna pentru primirea tăcuta Sorocesiior ; msi vorbesc săteanul Oicali, Dinei ov subrsvisor şcolar, Popazn iavăţator, la învăţator. in timpul mead sxteagul Diomid Buzcu din Grânaoţi Soros a cântat dia finer câteva Oplae bătrâneşti in liniştea tuturor celor da fiţi. Seara, in festivalul dat de bâtărabeai, îa onoarea ieşenilor Soros« închide feativxial ca un program care ţină îumsa încordată mai bine de o oră. Soroc« şi-a desfăşurat pe scenă drapelul Jeţului şi placarda „03 pe malarii« Nistraiul o frăţească îmbrăţişare Ieşenilor". Pe setai corul şeoateî normale şi liceal de fete Soroc* în costume naţionale compas din 103 persanne. şî condus de dr. Arbore. Di. Moţas âsvâţăîor Fioreşti (Soroc«), mişcat, roieşîe na cuvânt Infime pentru ieşiui. Urmeszâ coreii. Rtciteazâ fiica kivăţsîoruiai ala comun* Saflarca (Soroc*) fetiţs Pâir&s. u îa vrâsu de ş .se ani, stârnind «disirstis generală. Mai recite^zt na eiî¥ de 1« liceul Tahnic din Soroc*. Urmează un cor țărănesc de 25 persoana din satul Iorjaița compus din 80 gospodari