Mişcarea, iunie 1925 (Anul 19, nr. 120-144)

1925-06-03 / nr. 121

4 A * m m 7­V AHtJL XIX no. 121 D. N. Iorga şi pro­paganda comu­ntă Zilele trecute, la Cameră, d. N. Iorga, d. N. Iorga, într’un moment de glătycians... patriotică, a fost po­didit de lacrimi, când I s’a dovedit că este astâz! alăturea de elementele politice ai Căror ideal naţional trebus Căutat în programul comunist al ru­şilor. D. Iorga a declarat, cu ochii u­­mezi, Că nu împărtăşeşte principiile Comuniste şi a evocat un episod is­toric din timpul războiulu­i spre a de­monstra că din primul moment al li­­bucnirei revoluţiei ruse a fost duş­manul acestor principii. N’am pus nici­odată la Îndoială sentimentul naţional al d-lui Iorga şi nu-l punem nici astăzi, D. Iorga nu a fost şi nu poate fi un adept al comunismului—dar în fazele politice prin care l-a adus acţiunea opozan­tă, d-Sa se găseşte astăzi alăturea de unele elemente pe cari nu odată le-a considerat anarhice şi antiromâ­­neşti, primejdioase pentru politica statului român. Cum are o memorie foarte bună, d. Iorga îşi poate lesne aduce amin­te de ceea ce a scris despre trăda­rea naţională a d lui C. Stere—ches­tiune în care a roitit atâtea cuvân­tări şi în Parlament­ şi despre acţiu­nea primejdioală a doctorului Lupu, ale căruia raporturi cu comuniştii de­­asemenea d-sa le a denunţat. D. Iorga a­­ poate uita această a­­titudinrs a d-sale pe­­care a manifes­­tat’o Cu tot elanul şi patosul de care este capabil şi nu va deiminţi fap­tul in deobşite cunoscut. D sa se declarfl Insă anti-bolşevic şi luăm cu plăcere act de această mattoricire. Dar, în Cameră, last de furtuna neprimejdioasă şi trecătoare a ab­stracţiei, d. Iorga a strecurat ideea Că propaganda comunistă Inspirată de la Moscova ar fi o gogoriţă. D sa nu Crede ş! dec! deimtete e­­xistenţa unei ata l­aClîmnî -deşi Cu­noaşte, Caş! no!, atâtea fapte pl’u­­z bile ce nu sunt decât rezultatele aceste! acţiuni, a propagandei bolce­­vice Internaţionale. De aceea pentru d. Iorga pot fi Interesante două fapte ce s’au pro­dus îa politica externă. Astfel după ultimele telegrame* a’a întocmit în Anglia de cătrâ d. Cham­berlain, un plan de acţiune şl de luptă împotriva propagandei deslân­­ţuîtă In Europa de câtră sovlite. Guvernul englez a adoptat planul d In­ Chamberlain—CeeaCe demons­trează suficient existenţa uneltirilor bolşevice In sisteie europene. Ua al dosilea fapt important care confirmă această acţiune Internaţio­nală a sovietelor ruseşti, este decla­raţia făcută de Către d. Kaifoff, mi­nistrul de externe al Bulgariei, re­­presentanţilor presei din Bucureşti. D. Kafoff a comunicat reprezen­tanţilor presei că Bulgaria este pun­tea de trecere a comunismului peste Balcani în celelalte State europene. Ministrul bulgar a confirmat existen­ţa unui comitet de propagandă co­munistă la Viena. D. Iorga cunoaşte Îndeajuns de bine isprav­le acestei propagande dea lânţuria şi în ţara noastră, după cum ştie de asemenea care sânt persoane­le politice din România Care nutresc principiile sovietelor. De acela d. Iorga ar trebui să fie, în chestia naţională, mai puţin sen­t mental, dar mai mult logic ca d-sa însuşi. JUSTUS Cuvântarea â¥,mm. Cuvâ^farta â4m ăl Lipeckl­ nvatsfmi eultefer Dls.'Ursel I..P. S. Mim* polii jpfmen Doffisl­or Migjstd, OaoratOor Domni șl Doamne, Atât este de edîvărat, cS Biserica prî» firea ei o iastit^țîe și de crdia euliargl, pe lingă cel religios, nu eSte desjâns ca ea sa existe și într’un moment dat, pentru ca să’şi manifeste cu putere «fectele ssîe culturale, chiar la cele mai grele vremuri. După cum sunt anumite pisate* este ră­sar şi se deivoltă la cele ami. integs îm­prejurări climaterice—câldară prea mire, frig ori secetă — tot aşa sânt InsiliaţlBBi, care chiar în cele mai grele condiţii de visţl, ea lipsesc a’şi dovedi vitalitatea lor prin efectele culturale, pe care le prod­a­u. latre nemţi imt­taţianî local ce căpite­­nie, 11 ocupi Biserica. Na si nisieis asupra tuturor m­ijioacelor de cultură pe care Biserica niamt­lui sos­iră le-a folosit, in curgerea abodnmatu­ lui vieţi; ori cine cunoaşte trecutul acestei naţii şi cultura ei după vremuri, coastani la fiecare pas, gprijiad­ cults*«! pe care i l’a adus Biserica noastră naţională. Fiiad vorba de .punerea temeiid unei şcoli biseri­­ceştiâvrt ast siră cuvine ,aă mă opresc, asu­pra acestei mijloc deosebit gi cultural 0­­raeşeştii^de^origină mai naşi, şcoala, şi si constat Impreuni ca Doissis Vomtâ, că acest mijloc,­—salt Insurameaty—ceîm­al,apn şi cel mai rodnic, îşi datoreşte­­existenţa tot giijd şi faptei bisericeşti. Nu i­but­ae Iacă, .Încercatul nostru neam, să cunoască şi să se folosească de ceiace noi numim azi o şcoală naţională,—a tre­buit ca geniul românesc, să- şi ecetesei pri­mul şi cei mai de seamă aşezământ şco­lar naţionali prin­ gândul şi strădaniile and feţe bisericeşti, a fericitului Metropolit „Ve­­liamia Gostsche" csira la 1803. Itteetsză la Mănăstirea Şoseta de lângă Iaşi, şcoala care-i poartă numele şi care traitî de peste un veac, a fost na focar în care se for­men şi se oţeteau energiile naţionale şi re­ligioase ale Hatffgalîsi popor românesc mol­dovenesc. întemeierea seatiasmlui „Venismîa* este un eveniment în aesvoiissea culturali a po­pom tui român, mn mmstl prin aceia că s’a dat prin el neamuld româasse, o şcoală superioară, căci, şcoli superioare—academii greceşti—au existat şi la laţi şi In Bucu­reşti,—ei, la faptul că acest aşeaâtsîfet, este cea dinţii şi cea mai veche şcodă, superioară româniască naţionali, tinzând la promovarea celturei saţioasle, îmi ’o vreme când ia«­iâ şi conştiinţa naţională ro- Oiânsjiscâ, părea ca ss-liaad­­­in curentele culturei greceşti. Şi să nu sa uite, că această şcoală, nu este dată prin strădania ierarhiei bissiSceşti care are conştiinţa, că ,prin aceasta, împ­linişt­e o porunca bisericasacă şi peşti să­­românească. Cine ar pulsa măsura şi preţui după cem se cav.ae, biaefagerea pe care biserica logne­­fră ortodoxă naţională ie-a adus neamului prin aceasta. De aici lacolo desvoltarea şco­lilor n­aţionale româneşti, merge in mod fi­resc; orice săpaţi nouă, esta fără Îndoială, un câştig pentu cultura neamlui, dar ia­­fiinţarea lor, nu mai reclamă acte vitejeşti. rupere cu trecutul, nu mai reclamă perso­nalităţi mari, de gândire, de curaj şi de jertfi. Principiul şcoalii naţionale, este câş­tigat de biserică prin personalitatea marelui Metropolit Veniamin Costache. Ia vremea noastră o nevoe urgentă de preoţi şi aceasta a determinat biserica şi guvernul si lafltoteae câte un Seminariu la fiecare epsrhie. Era o nevoie de ordin moral şi naţional pe care biserica trebue să-l satisfacă. Inflisiţsrea unui Seminariu la oraşul Do­­rohoi, a cărui piatră de temelie se pune săr­bătoreşte sstâşi, iese d la cadral nevoilor, cere a a cerut la fiinţarea celorlalte seminari! dia coprinsai Românid-Mari ! O nevoe de ordin naţ­onal m’a Isdemnet să stiroiesc la onor. guvern s­ă recunoască, că aci, şi nu la ai loc, trebuia ridicată a­­ceastă ş­cpsii, la Bolsvár, nedreptăţile istorice, pe care destinul ne-a făcut să le ladurăm ca na­ţiune, prla jsrtfirea celor opt sete de mii de vieţi voiakeşti In tiestpul marelui războia, cere va lasa urmaşilor o pagtea glorioasă din domnia Majestâţd Sale HegeiUi nostru Ferdinand I, au luat sfârşit. Draptatea neamului nostru, călcată la'pi­cioare s'a rest a toraicii. Fraţii noştri bscovineni şi basanskeni, au revenit la vechea Moldovă a lui Ştefan cel Mere şi ei, au dreptul să ne ceară, să pe­cetluit», cu doatel mir­ii culture! româneşti şi unirea safietelor nu numai a pământu­rilor noastre strămoşeşti. Aceasta se face prin cultura naţională, cultura se da prin şcoala naţională, care este seminarul din Dorohoi, destinat să unească sub acopere­­mântul lui, pe fiii bitioaei Moldove alcă­tuită din­ Moldova reguluiul ve­ciu, ca fiicele ei Basarabia şi Bucovina. Cât de fericit mi simt că tot biserica, poate oferi prin o şcoală a ss, acest aşe­zământ de cultură naţionalâ şi cât de mi­­noaât şi armonios, o şcoală bisericească, posts îndruma sentimantul na­ţional, fără re­­nunţări şi fără exagerări, DOMNILOR, Toate şcoalde au Însemnătatea lor pen­tru viaţa socială şi pentru stat. Uaete fac ştiinţă, arteie intsistară, altei« pregătesc matsri, ingineri, comercianţi, in­­dustriaşi, meseriaşi etc. Şi aşa sau format cu vremea şcoli de specialităţi. Şcoala noastră—Simi­ariul—cu similarele lui, «a chim­area de a pregăti preoţi des­toinici, care să de bănişi pricepuţi condu­cători st­ftetoşîi si poporRiai, latesaltsd csiea evsmgdl­g, pentru ressîvarea tuturor pro­­biemeior soviaie care ee ridică pe zi ce ra«rge In ţara noastră, ca toatâ lumea. Şi pentru ca şcoala să răspundă acestei ahemări, se cuvine ca toţi dascăli da orice obiect, de studiu,—fie chiar cel mai depăr­­tat de studiul culture! sufleteşti, să facă aplicaţia»! corespunzătoare mealrei şi spe­­ciailtâţei scosiei noastre fără a triaaaria a­­davârui ştiinţific care eu poate fi în coa­­trazicere ca aaevârasiia renig­oase ca ast­fel, acesta assvâruri să putrssdâ pâaâ la cuie mai adânci cute ale sufietu­i stu­denţilor seminarişti, ca şî el la rândul lor, să poată a-şi îndepăşi sarcina de păstori vrednici şi conducători luminaţi ai popo­rului nostru, care sunt cetăţenii statului. Numai aşa şcoala Îşi va Îndeplini rostul ei. Astfel dacă la această şcoală va fi o luptă pătimaşi Intre ştiinţă şi intre credin­ţă, atunci aceasta, nu nmnal ci nu Îşi va îndeplini rostul ei, dar va deveni o pri­mejdie pentru liniştea sufletească a popo­rula! fi siguranţa statmui. Exemple avem la un stat vecin, de a cărui soarta să ne ferească Dumnezeu. Cu aceste dorinţi Încheia cuvântarea ru­gând pe Dumnezeu pentru Cinele şi feri­cirea ţării noastre. Qtsewmi admi­şi. Li­pdăia MINISTRUL ARTELOR latre acţiunile cu deosebire ale vieţii noas- j tre naţionale ce se vor Impute atenţiunii­­ celor ce vor examina In viitor evolţia­­ României Întregite din primii kh! ai flinţii­­ saie, va fi ktegiatrata, negreşit, şi acela­­ cu cari fiii neaatuuil românesc caută, prin 5 toate căds, in particular lasă prin cea mai I­esfrîţlau soaâ, pria şcoală, si dobândsasci­­ mijloace de p­op&sîre cuituralâ, kt scop , dea compilai lipsa.'nle durerosse râmase pe­­ urma unui frecat de vitreg« asuprire si­­ pîmta a ajunge la nivelui ia care ss g«­ f sesc In aceasta privință, cei ce au profitat, î In chipul cei mai larg de fosrîia regi- ; mulai de privilegii suo care sa trăit. in adevăr, domnilor, ce spectacol mai I măreț aa.ât. cd ce ne este dctsâ-i vedem­­ ia însuşi popor­ul nostru, prin zecile şi sutele­­ de şcoala de tot felul ce se fatemecaz« şi­­ se deschid, an cu an prin oraşele şi târg«-­­ rile pămăntanii românesc şi prin satele şi ] miile de tineri, mai toţi copii ai satelor noastre, cari, dornici de învăţătură, năvă­lesc, toamnă de toamnă, în acesta şcoli, ca năzuinţă ca prin cultura lor şi asigure lor fl patriei o mai bună şi mai respectată situaţie. Şi aceasta cu sacrificii, cari, sub Indemnsi şi cu sprijinul statului, su produs realizări deadreptul rob­acsiosse. Arareori se va mai fi văzut la vreun popor o acti­vate mai grandioasă pentru şcoală şi caitara sa naţiona­l ca aceasta din sikle soisteî îa poporul ro®âs esc. Faptul se explică prin conştiinţa pe ca­re acest popor o are că numai posedând mijloacele de cu tară sie necesarilor celor mei Înaintate va putea exercita, efectiv şi deplin, doar naţiunea politică la care a s­­taos după două mii de ani de lpie In ssferiate,TM pria conştiinţa că namsl valori­­ficându şi aptiiadidie o-3 rasă şi puterile sale creatoare, pria suituri, îşi va vglidica superioritatea sa şi o va­ putea impune al­tora, prin conştiinţa, In fine, că, după rea­lizarea idealnlsi naţionsi, unităţii sale poli­tice, raisianea istorică pe care o are la a­­ceastă punte a lumii numai prin cultură o va mei putea Îndeplini. Aceasta este explicarea minimii că In o­raşele şi târguriie noastre In cari, tratatt de răsboio, abia se putea susţină o biată şcoală secundară, sunt pline, azi, de tot felul de asemenea icosle şi că la io ai na­­miruisi redus de şcolari de altă dată a­­vem aflusnţa considerabilă de as, a tine­retului, cari, răscolind s­ vtele noastre de la un capăt la altul,­­ dramul oraşelor şl târgurilor, pentru ca In aceste şcoala să şi imniaeze şl îmbogăţească mintea, aâ-şl im­­podobeissci şl inoblieze eefietu!. Aceasta explică şi exalaţia ce a cuprins oraşele şi târguriie noastre de a avea cât mai multe şl mai bune şcoli, ca prin ele că stojoacca scopurile culturaie specile gig lor şi generale ale neamului. Şi in această privinţa oraşul Dorohois, are o situaţia ex­­cepţiomjâ. Csci, aşezat la aproprierea a­­cslsi triplex confinism de tristă şi dureroa­să despărţire seculară a caţiaistl moldove, ei, prin iastiteţiualie sale şsolare, poata servi nu numai progresul Învăţământu­lui şi al critud­ii naţionale, ci cu deosebire, aproprierea, infrlţirea, contopirea int’un singur suflet, unitar şi ideal, a celor ce au trăit sub regimuri deosebite cu ten­dinţe naţionale diferite, străine scopurilor cuiturate ale neamului (nostru) românesc. Şi in privinţa aceasta nici un fel da şcoală nu poate, de sigur. Îndeplini acest rol mai bine ca acela pentru creşterea şi pregătirea viitorilor slujitori ai altarului, preoţii. Căci sioăen, caia instituţiu­­nie ei, nu se găseşte un tarea mai propriu şi mai favorabil de apropriere, de Înfrăţire de contopire a suflatelor şi nici o tagmă socială nu poate a avea o Înrâurire mai a­­dâncă şî mal eficace asupra societăţii ome­­neşti ca aceia a preoţilor, care, la activita­tea lor pastorală, se adreseasâ In primul Ioc sufletelor. Activita an­­nţeies-o bine acei ce au ini­­ţia­t şi iai finţat acest seminariu la Durch­e la frânte cu I. P.S. S. Mitropolitul al cărui nume il poartă. Iacă de ce, dat fiind carac­terul şi scopul particular pe care această şcoală il va avea in aceste părţi ale ţării noastre, ne găsim şi noi, azi aici, cu ce­r­­meaia punerii pistei de temelie a cludîrei desinate Seraforulai „Prnon Mitropalim“ ca şi afirmăm, cu acest prilej solem­a, că avem toată Înţelegerea pentru opera înce­pută şi că aş simţim obligaţi a-i da tot sprijinul de care ea are trebuiaţă, din par­tea statului. I .­O­n­H­i Scriitorul Ion Sis-Giorgio a terminat o lucrare dramatici la titulata „Ev^“ pg csra a prezintat-o teatralei Naţional din Bucu­rești. * Princess B 1 b es c­e obţine un fra­mes succes ca noua­­ operă „Cele opt paradisuri“ In care sunt plastic zugrăviţi locuinţa exodică Pergin. * „Modă“ la numărul 2 sosii U Isşl rea­­lizează la semilăte progrese şi devine cea mai bună şi folositoare revistă de modă. Pe lângă numerotsda Hastriţli reprezen­­tind tot ce e­bor­ă în arta modei, a toale­tei şi a eleganţei, articolele indacţionale sunt scrise în scop de a face edscstîs mo­del. Se critică toate extravaganțiile cara fixsi­­zâ­n»tril,s portaiei și s­îmb­ătămlatel, și sa dsu sfaturi lesse și Bille pe ciri le respawhdă—In special tuturor oamenilor de „Modi". MERCUR 1 3 IUNIE 1925 Ecouri dela vizita Basarabenîlor CUM S’AU PREZINTAT OASPEŢII DIN SOROCA De la prima ioîrsie a basarabei­ilor în oraş, s’a remarcat cu deosebire îa dramei de la gară spre Mitropolie, numeroasele de­leg­ţiaşi săteşti dio judeţul Soroca. Pancar­tele p­âşilor şi »ia comandor care indicau „judeţul Soroca" şi pss care sa aflau in­scripţii variate cu caracter frăţesc şi na­ţional, păreau că sa se mai isprâvess. Soroceni un număr covârşitor reprezen­tând foste comunii« şi cătunele din judeţul lor au contribuit la mareie entuziasm ce a domnit la mijlocul nostru, la ceia trei zile festive. Toată această frăţesacă particip?,re se da­­toreşîe sufletului moldovenesc curst »1 so­­rocenilor dar şi d lui Al. Grupenschi, pre­­fsctel judeţulul Soroc*. latr’&dsvar ca ieşea dl. Al. Crapenschi* ţinui să demonstreze prin însăşi» lie curate ale sorocedior dragostea lor pentru ve­dea și glorioasa cetate a lașului cere * avut vechi și apropiate legături cu Basarabia pe care le a păstrat intacte. De aceea ti sa * ladessuat pe soroenii sa vie îa mijlocul nostru ca să trăim cu ei zile de entuziasm, de legendară dragoste moldovenească. kt* pe scurt cum au petrecut soroceai! îa mijlocul nostru. * Z\m laţii*'. La Soroc* In judeţ de cn noapte, aşteptu oamenii prin gări plecarea kenului. La Iaşi la sosirea trenului In gară pe botul maşincl desfăşurat stssg-a judeţului Soroca şi o placard* a judeţaid ţinut« de subprtfeciai i h Vrânceană unui dintre lup­­tătorii mari din Sorosa, care a contribuit pria carstîd şi sutierul sau la valrea Basa­rabiei, studenta­ Hij şi condu­ratoarea gră­­dinei de copsi­t din Ci­mleţi jud. Sorosa, Ni­­colaieva. Pa placard, inscripţia: „Ue pe maiurice Niitralei o trá regi­a îmgraţiştre ieşenilor*. La ferestre placardele tuturor co­munelor din j­udeţ la număr de 50 şi pla­card­ele pitişuur. Partiespa tăiem din 250 SâiC şi cătune din judeţ la număr de psste 700. in gită subprefectul Vrânceană în numele soroceulor împreuna cu a­na Nicolas va, e­­moţionaţi, mulţumesc, a im primat pentru primirea tăcuta, ofsrind fiori din Soroc* d-ior primar C. Toma, prefect r.i judeţului P. Fân­­tănaru şi comand satului corpului in armstă general­ă*dis. Se tarmesza cortegial către Mitropolie. Soroca nu se mai isprăvea ca tonta piscar­­ieia ei. Doi bătrăul unii de 136 aci oin comuna Dondaşani (jad. Soroc«) şi elini de 110 ani satul D,d.aa, corn. S­istoi (jad. Surora) suat t­humt­m cortegimul alaiuri ü® kuuuşii oraşului. L­a Mitropolie Surocet­ ii prin dl. Mstoc ia­­văţator oferă comand lap­o ».osuţâ D,ras­­rabeană, ia tot timpul stejbei la m­itropode moşucegui de 135 ani nu a vrut să stea jos zi ana că „nu as cade iu bisst kâ când gra­­eşte arhiereul“. C«moaaiat»atal sorocenitor a avut ioc In căzărmi şi ssoli. A aom ai, zln* stăm* « eroilor, proce­siunea dda Mitropolie la cfmUir. Un grup ao aomrisu«re m costam nstian«! din toate colţar­­e judeţului Soroc* împreună cu sub­­proiectul Vrânceană şi săteanul Sugara care rosteşte de pe tribună cuvinte mişcă­toare la sumele judeţului, depăşind o jer­bă mare de fion­ala parte* judeţul ei cu Inscripţia „Eroilor noştri din partea Soro­­cenilor cu adâncit recunoştinţă“ precum şi numerogga buchete ds Lori din partea tu­turor prăşiior din judeţ la număr de şapte. Li masă vorbeşte pentru al. primar C. Tom­a satesmu Tighineanu mnnţiimlna pen­tru primirea tăcuta Sorocesiior ; msi vor­besc săteanul Oicali, Dinei ov subrsvisor şcolar, Popazn iavăţator, l­­a învăţator. in timpul mead sxteagul Diomid Buzcu din Grânaoţi Soro­s a cântat dia finer câ­teva Oplae bătrâneşti in liniştea tuturor ce­lor da fiţi. Seara, in festivalul dat de bâtărabeai, îa onoarea ieşenilor Soros« închide feativxial ca un program care ţină îumsa încordată mai bine de o oră. Soroc« şi-a desfăşurat pe scenă drapelul Jeţului şi placarda „03 pe malarii« Nistraiul o frăţească îm­brăţişare Ieşenilor". Pe setai corul şeoateî normale şi liceal de fete Soroc* în costu­me naţionale compas din 103 persanne. şî condus de dr. Arbore. Di. Moţas âsvâţăîor Fioreşti (Soroc«), mişcat, roi­eşîe na cuvânt Infime pentru ieşiui. Urmeszâ coreii. Rtciteazâ fiica kivă­­ţsîoruiai ala comun* Saflarca (Soroc*) fetiţs Pâir&s. u îa vrâsu de ş .se ani, stârnind «disirstis generală. Mai recite^zt na eiî¥ d­e 1« liceul Ta­hnic din Soroc*. Urmează un cor țărănesc de 25 persoana din satul Iorjaița compus din 80 gospodari

Next