Mişcarea, iulie 1925 (Anul 19, nr. 145-170)

1925-07-01 / nr. 145

La 3 tasta 1913 &’a desveîli la cimitirul „Eternitatea" basis! Ini Vi­sile M. Burcă ridicai da către un comitet prezidai de d. P. Fântânarii. La are® solemnitate d. P. Fâaiâ­­.ara a caracterte&t «sttd personalitatea acetici ma­re profesor fi pe is gog . Ua mare das.al s’a «tas dia viață îi anei 1905, mare, pintia ca latrasea toa­ta calităţile frastaşelui latre tdncstori. Liceul nstlocal din laţi, la narasle bun al căruia V. M. Barlă a coatiiicalt zeci da «ei, se va mândri pururea ci i’a numărat printre profesori. NSscist It seal 1835 la comuna Opaiţa, căpitanstui Storojiniţ, din Bucovina. Pri­mele Învăţături şi le-a făcut la această ţa­­ră. A urm­it apoi li­ed la B­iecy­s în Ucgsria. Invăţitura etsperioarâ şi-a dobân­­dit-o Îs Uaivei­ităţiîe din Gratz şi Viena. Vecii în România e numit profesor da limba şi literatura greacă la L real naţio­nal din Uşi, unde funcţionează ds la 1873 până la 1901, când trece, cdatft ca secţia clasică, la L'ceai Internat. Aci ră­mâne ca profesor jâaă la sfârşitul vieţii «sie. Ia tot rîstimpul dd­s 1873pttă la 1905, toate tes'itetela private dia Iaşi au ţisut să-l *ib! ca profesor d* limbile la ba şi greacă. A fost şi profesor de limbi şi literatura români la Universitatea din Iaşi,—păcet că numai pentru scurtă vreme. Destoinic în materie de organizare a în­văţământului­, a fost eles la două rânduri în consiliul general de instrucţie. Autor de cărţi didactice alcătuite ca o metodă şi competenţă, pe ceri srareori le sr.il îctârneşti. Ministerul de Instrucţia Pa­ntllzst în comisi­unea pintru examinarea cărţilor de şcoală. A condus ca director Liceul Naţional 12 ani în care timp cit ei şi profesori îşi fa ceau pe deplin datoria, pentru că Barlă ia­­suşi înţelegea, mal presus de orice, împli­nirea datoriei. A fost şi inspector al învăţănatuiuia! se­cundar spre norocul tin«­ror prof­esori, cari s’au folosit da îndrumările unui om lami­nat şi iubitor de peogresd scoslel. Isrestrât ea o minte alessă şi posedând o culturi din cele mai temeinice, Barlă a cheltuit prisosul de­ energie, pe care i-l lă­­sau numeroasele ocupaţiuni dăscăleşti, să cultive ştiinţa română. Ia diferite foi perio­dice a publicat diferite stadii de filolog , înainte ca marele AI, Limbilor, pentru care Barlă nutri* o profundă iubire şi admirsţie, să fi b­asirst revista „Convorbiri Literare" ca nepericosrile lui stadii privitoare is lim­ba noasteă, Barlă este acela care a îmbo­găţit coloanele acestei reviste ca lucrări ce onorează ştiinţa români, in ultimii sal al vieţeî a Intrat, între sitele, la sa stadia s­­supra DOINEI. Stediul nu e terminat, li lipseşte încheerea, care de altfel se desface singură din operă. Studiul acesta ar merita să fie publicat. A trăit îacusjfsrat de stima şi iubirea co­legilor tei ş­­s celor pa cari i -a învredni­cit Damages să-i fie vie vii. Voi stârni pafia asupra două particulari­tăţi sufleteşti ale lul Barlă. Era d­ona­tara ban şi ers tare bun român. Era bun. htă o împrejurare, care pune­­a lamb­ă bunătatea lui, lautete de înfiin­­ţarea Liceului Internat, funcţiona pe lângă Liceul Naţional sub controlat directorulu!, la Internat, în care mai bine de o sută de elevi, recrutaţi prin­ concurs ,;ersu întn ţi­nuţi pe socoteala Statalei. Se întâmplese adesea ca, pesira abateri mai greve dtla îndatoririle lor, alii elevi Interni $1 fie pe­depsiţi de conferinţa profesorilor ca elimi­narea, pe timp mai lang s^u mai scurt, dla Internat. Pedeapsa hotărâtă era propus de cele mai multa ori de însuși Barlă, căci era necesară ca pildă. Dacă însă elevul pedepsit era sursc în­­tr’atât, încât nu-­ ar fi răsmas altceva de făcut decât să părăsească gândul de-a mai tmniua liceal, Barlă era aceia care se in­teresa de soarta loi şi-i venea in ejator, sacrificând dia ceiace-i producea fraddea i mancă îapîrţiiâ intra mii to­sta şcoalele din Iaşi. Malte elemede de fdu rsessia na s’ast perdat, maiţamică sufleiatei nemăsurat dâ ba al lui Bană. Udi au jucat sau joacă la ţsra ecessta roluri importante, ba chiar preponderente pe unele terenuri de manifestare a activităţii. Alt fapt care probează aceste lucte. Nu era român din Racoviţa, pe cere nevoia să-l fi adus la taţi, ca Barlă să nu se fi interesat. Şi veneau mulţi, străini de famil­­ica lui, veneau mai ales pentru a-şi cina de sănătate în spitalul Sft. Spiridon. Ei de P. FÂNTÂNARII mijlocea edeeea să fie primiţi şi-l vedea ,ât mei des, îa tot tîmpul în care se gă­tea pe patul de durere. L’ans văsut noi oştii lai elevi, îa neaumărite râ­­dmni, por­iad spre spital, cu mâinele încărcate cu ot ce cred««, îa bunătatea lui, că putea să uşureze, îruprinnl ca vorb*-l «iinătoare, la ferinţa labiţilor iul bucovineni. L’am mai r­ent deschizându-şi paoga să-1 ajute si ie istoarcă sau să dssea a­asă ceva, ca imintire, dis oraşul, cară a fost odinioa ă ţi capitala Baroviaeî. Aşa era dânsul. Da­ră n'i r fi fă ut aşa, n’ar fi foat Buclă . Iar dacă ar fi fost împeiicat de-a face ce -ti făcut, ar fi suferit amar î* îssltaă. Ers bun romiei. Una din rmrile datorii ale edu­atorului *.ste *ă deştepte şi să spo­­riască s;ntl®entele nobile, cari ti facă din viitorii cetăţeni oameni virtuoşi cu med­­ea de » fusta, la rândul lor, pentru îndrepta­rea unora măcar din relile de cari sufere societatea. Ia prisui foc sentimental iubire! de patrie. Ia privists aceasta Barlă nu ce­dează nimănui. Și multe sânt ocsziile, ce ga oferă educatorului ca să lucreze în ve­derea acestui efect. Totul e să se folo­sească de doasele. Barlă s’a folosit. Nu e moment important dia trecutul neamal al nostru, pa care Bar­ă să nu-l fi tălmăcit— ca respectarea, b ne înțeles, a adevărului —îa sensul desvoltăreî sent!tuen'­u’ul pa­­irloîis îa tinerime. Nu e îndemn frumos, pe care să nu ni-1 fi iscat. Ne aducem sminte câţi am fost devii îsi, cu câtă căîdură ne repeta adevărul că ţara noastră e leafă îa seamă în lume şi pentru că de jar împre­jurul d­­un provincii româneşti, de aci necesitatea pentru românii de pretutindeni de a se cunoaşte bina unii ps alţii, căci u a scest mijioc sa va ajunge la unitatea­­1* suflat a! nesmu’al românesc, car», la rândul ti, va ÎBgăda! odaia lafăptuirea I- d­îslalai nostru H*tlon*I. Vorbele Iul ne pă~ fraadesu, psntru că veneau de la un om pătruns el însuşi de ad«vărul lor. Foş li Iui col egl şl elevi îţi amintesc şl îşi vor amtet!­ca o iubire respeetnossă de scest î®sre educator şi, pentru a-i perpe­tui amintirea, i-su ridicat monumentul a­­cesta. Se cuvine că Ie­sdu­­a­l, îa nu­mele somiteiatai de Isit advă, vii mulţimiri prntru graba ca su­pus de a răspande la apelai, c®re li s’a făcut. Se mai cuvine să nu uităm, nici cu a­­ceastă ocazie, pe scumpii noştri fraţi tu­­coviaeni. Si le adreiăm expresiunea pro­­fiisdei reenaoştinţe a noastre a tuturora că sia sânul for na-am trimes ua mare suflet­­ cărd noacă îa ogoul culturei naţionale a fost atât de spornică. m MEMORIA Rstr@tatyEul sivant profesor V. M. Bur!S cu ocszîa Ingugurarii bustului său In Iaşi la 28 Iunie 1925 REDIVIVUS Pâreai uitai, dar ca din veşnicie, Re’ntors, ai apărut în inimi Iară, Recunoştiaţa, pimvtă— atât de rară A răsărit, savante gravă ţie! Ca drag îmi aşaleteac de câte o oară Când ne făceai eurs de mitologie Prea’nteresant şi de filologie Ce erodică-expunere şi cisră! Va!! chipul tău’naîntâ-Ee via nu e; Dir cel sculptat eun ifsnt monemeat, Predestinat îa vracuri ca să spaa Urmaşilor că ua învăţător A fost odată pildă tuturor De erud­ţii şi devotament. AL. A. MUSTER- ROMAN — IEFTENIREA CARNE!. — Ia arm® dispasițiunilor laits de Către d. Gh. Ssobsi vicepressdlatele Co­sifllase! Interliairf, cmrsea se va isftea! Ca îagepere d© tal 2 laile ia 2 fel la Kgr. Asifsl Cirosa psalm Greşitei se va vlsde fia 14 ItS kgr. îa pfeţe s! paitra ©wel Cu 17 iei kgr. Publifial este regat si pl­teas­­că de li 2 lalle prgtail mai mari, rât­­e­e fixate. MERCURI 1 IULIE 1925 Ieri dlmlseiţl, conform programulul sta­bilit, în prszesţa enei mari afia?nţa dî lume, e avut loc eoîenmltatea d«sv?lirel moaastentslai lui Vatîle M Baril, fosta! profisor şi director aî Liceala! Nstloasl. Au luat parte pe lângă foştii şl actuali profesori si ilceald, d-nii C. Toraa prima­ra!­oratuial, general Z­.dk comasdantal corpului 4 de armată, d-na şi d­r Meis­­ner, d­nil geserel I. Popovici, dr. Ghsor­­ghiaa şi V. Tsodoreatsu membri coimitstu­­ioi da Iniţiativă peatru ridicarea bîstului, Xîncfja Ghiorghi», col. Naum, Isalor Mautsanu, M Tomids, Bârsan, V. Frătiţă, Em. Diacosescu, T. Z p*, Ed. Lătărescu, eeoaoriu C. Siluboi, Arhiareul Gr!goreL*a, preotul Cicerone Iordăchîacn, E. Hîrovana, Cstich! prim-procsror. H. Sata, Ion Prass«, Al Mustea-Roman, Bjrs, dr. Ornstein (R. Sarai) Corlvan, I. Simionesnu prof. a­­niverilisr, X«nofon Eraclide senator, Dr. Botez, pro!, dr. Şamsleana, dr. Pi­k Iman, Pol­um!ca (Botoşsnn) P. l­lescu, dr. Arge­­toianu, B®. Colcovsk­i C. Petrescu, I. C. Popovici, A. D. Atanssiu, C. B. Penel, Dimitriu­ Pâcşeşti, Imneeca «tbdirectorul N­­ ccuial, C. Stamboliu, Gr. Gh. Gheorghiu, şi foarte multă lume, precum şi elevii 11- ceulsf, îa­fisate cu cor şi cu muzica mili­tari. Serviciul religios a fost oficiat de S. S. preotul Tincoca, sslitat da arhiereu­ Leu şi de economul S­iub.el. Du­pă stropirea b stalul, executat de sculptorul Tstosh­. c**1« se »fl» tat* n tsr- Eiîaâ aoîeiaafiate* desvsilrel și cuvântările omagiale. Au rostit cavă stări d. Xmofon Ghior­­ghia fost profesor al şcoslel şi coleg cu V. Burlă, d. V. Greş, d. Al. Mustea- Roman, care a cetit ua „Sonet" închrist tal Vasile M. Burlă, apoi d-nil V. Teodo­­reans, C. Torsa primare t­orssulsl, şi d. Maaoliu, directorul licealui. In urmi d. C. Stsmbo­in a dat cetire actului comemo­ativ al bsstulel, act care a fost semrat da szteteatl. Gmuânfirea d-kl prof. Xsnoîcm Gheorgh­i Fostul profesor a î­nced­at şi fost coleg şi prieten al dt fandata! V. M. Baltă des­chide seria cuvântărilor exprimându-şi e­­rupţia ce resimte „în faţa acestei statu rridi­­cate în locul chiar unde sta sintetizat întra­­câiva tot fresatul iaîelestusi ai taşului". D. X*nofon Gheorghiu spune d­­e im­presia ce simţim la vederea acestui monu­ment e eh adâac respect" evocând pe marii cărturari ai vfchsl Acedamiei Mihal­­leae. „Această înacgarare să bîtorică ca atâta fost, tocmai în anal îatraslfel caligrafe a unei valoroase promoţii, aducând teolaltă toate clasele cocieilţli şi cu deosebire pe educatorii cari răspândesc ştiinţa şi pe elevii cari o primesc îa depozit, are o însemnă­tate deosebită: a bacara inimile româneşti şi a taapira o Ifgltimă mâadda tuturor a­­celora cari au contribuit la această operă de proslăvire a chipului blând şi a figurei senine a bustului din taţa noastră. Aceasta ne arată că în ţara românească oamenii de valoare nu esnt daţi uitând, ci din contra trecuţi la cemsrlie prin brens sau piatră cîopiită şi daţi ca pi­ul generaţiilor viitoare". Dl. Xenofon Gheo­ghiu se scrie apoi ra­rele îaiuşiri ssfieteşti şi Intdectusta ale lui V. Barla pe care-l dă ca exemplu pentru şcoală şi pentru acei chemaţi să fie edu­catori i dlacrimei, evidenţiându-i apoi ca un valoros filolog. In partea finală a acestei frumoase şi a­­doa­­ simţite cuvântări, dl. prof. Xocofon Gheorghiu adresându-se elvilor actuail şi licealul, le recomandă dragoste de învăţă­tură şi dragoste cătră profetul, pentru a fi credincioşi prieteniei, conştiinţei şi datoriei. „Sin­gura recomandare ce fac elevilor— rebele dl. Xosofon Gheorghiu—e să iu­bească pe profesorii lor, după cum iubesc studiai". Civaafarsa d-lmi prof V. TtodoraiEM Promoţia elevilor Licsstatai Năţiosal din anii 1883-84 85 îaîr’un gând și o inimă, î au hotărât si ridice acest bast în bronz ca reermostiată pentru btsa! şi tabital lor foit profesor şi director V B.,rIS. Despre p rsosslitatea tai Bsrlâ nu rsă încerc să vă vorbesi dcosre« mait isbital nostra profesor d X­ auton Ghsorghia p’c­­crîS şi colegul bos'ju de promoţe V. Ci­reş aa pas îa adevărată îaslaâ »«HfSti’s didactice, pîdsg­g,ca ş! însuţîrde ssftatest! ale fostului nostru profesor şi director de a ccma 40 ard. Aruma îidreptâsdu-ne către Use cu p’ossă recunoştinţă, asalt iubişi costia pro­fesor, noi foşti­ tăi elevi de altă dată a da cându-na aminte da dragostea părintească ce ne arăta­i tatstors îa vremea cât ţi am fost elev), şi da lscţiiîa taie nn vraji căro­ra na făceai şi plailaa la Ismî idea e, în­­vlţându-se să pricepem strălucirea culturei antice şi să se împărtăşim de acea himie a lai Homer şi Piston, îţi îaiîţlm sstlzî ca un semn slab de recunoştinţă chipul tău în bronz găvârşind ca aceasta din par­ fi­ne o datorie sfântă că nu tine. Dorseule Prims ! Damnale Director, la cămile colegilor mei de clasă am o­­noarea de a sal îndepitai o plăcută îa sa­cră datorie, predându-vă chipul la bronz al Iul V. Barlă, ca o via dovadă da recu­­noştinţă faţă de copreţiosul nostru director şi profi­sor. Bastul lui Baril va fi peatra vă de păs­trat în acest sfânt locaş csitarai peetrss a servi ca padă de recunoştinţă sreneraţiiîor ce se vor succede În aceasta scoelfi ; i«ră pentru cetăţeni! oraşului un simbol de pro­fesor dtsăvâ­şit care şi confami* el- -11 ca copil tai, şi de fost cetăţean isteiast *1 *­­cestai oraş al iundnei. OMAGIUL ORAŞUl­Uî IaŞI Cuvântarea d-la Constantin Tom­i Bastal ridicat pentru l­eteral la chipul profesorelui V. M. Bsică, este fără îndoisit un semn sî reeacostliţei, pe care genera­­ţi:Ia de elevi o poartă acestui mare das­căl.—Bontei acesta Insă, mai sre au înţe­les, care dipăşeşte cercai nnei activităţi di­dactice, peatra s se confunda cu latere«« 1« mari şi superioare ata uaai neam, pe csra V. M. Batu­ le-a stajtt ca eda­ator şi căr­turar. Cu toţii, der mai cu samă elevii sei, în­tre care am avut cinstea a mă număra, ca toţii am cunoscut seitatal şi pesiunea vie cu care V. M. Barlă & coatribuit la eda­­cjţia tineretslai. Educaţi® scesais V. M. Barlă n’a îaţeies-o, rusai în direcţian?® culturslă şi num­ai dis punctai de vedere ai uiîfii omesli, pe care flră kda'ilă o da­­oîim; el, a iaţeles ca această educaţie să fie mai cs samă îs a'tjoa mire! probi ime nstiongie, care sgîfa spiritai românesc de pretutindeEl... El sssrlîta® lecţiuni întregi, siti ne da ore suplimentara îa lowtal di­recției gra în so .tata­ți literare, peatra & se iaeita sufietels șS a ne pr-'gan al înțele­gem superioritatea însuşirilor poporului ro­mân șl necesitatea anlcațel cslturele șl su­­ftetefti a acestui popor—asliite,­ csre irt­­bftis sS preceadă pe cea politici. —Ș! îa e­­!*sul miftgîisk­el,—cn lacrămi se arăta ma­rea însemnătate a problemei, şi ne inspira frumossefe sate nădejdi, pa csre el, îa Is­­minsssi minţ«i aievea ie vedea realizate. Atestai mare dascal, acestui neprttsit cărturar, dar mai ca samă strilu­it educa­tor,— caustitaţa cetățeaească iissnS, ca e­­moţiane, ii adage închinarea sa. V. M. Baltă a cinstit laşul prin csitura şi simţirea sa românească. Adu âad î această înch­isre,—în nemele Comand pe cars o represigt, declar că primesc acest bust, să-l voi pastra ea deo­sebită grijă şi că’l voi transmite urmaşilor pentru a ie ssîvî ca pldâ, de ceeace da­­toreşte fiecare cetsţeaa ţârei şi neameta!. Serisosfta d*mi Ga G Mârzeses Cetită tis­ti. Gh. Manicliu, dieettorul Liceulu! Naţional Strnsie Domna’e Miadlis, Vă mulţum­esc călduros atât Dv. cât şi d-lor General Popovici, Dr. Gh. Ghior­g’alan şi V. Teodoreasu, pentru atenţiuitea ce aţi avut de a mă lavita a îndoita ser­bare, ş­olarâ­ţi reşarfă, ce st­ organizat la Liceul Naţional, pen­tru ziua d­e Duminică 28 Ianta a. c. cân­d­u­ninză să desveliţi butul îa bronz al neniţitului profesor V. Burcă şi să împărţiţi elevilor merituoşi pre­miile da tins de an. Saat dezolit­ic să că solemnizarea pnae­­ri­­pletici fandamentate a Palatulii de Jus­­t­ţie din Ploeşti, fixată pentru acelaşi zi sub pnsidesţia mea, mă împiedecă să deau parte la serbarea de la liceu, care răsco­leşte, în mintea şi în sufietul meu, duioase şi ceperitoare amintiri şi faţă de memoria marelui înviţat şi profesor ce a fost V. Barlă şi faţă de şcoala pe care el a ilus­­trat-o. Astel, vă voiu ruga pe deoparte să-mi justif­caţi absenţa, iar pe de altă parte, să primiţi a depune pe sudul bustului iubitu­lui meu profesor, coroana ce vă trimit oda­tă cu aceasta, slab dar sincer omagiu al admiraţiunei şi recunoştinţei mele. Primiţi, vă rog Doaisu’e Mscolia, o fată cu retaciteie mele mulţumiri, încredinţări a distinsei consideraţiuni ce vă păstrez. G. MÂRZESCU Gstânîsirii d-lii Gh. Ma- Bolin — Directorul Licedlul Naţional — Liceul nostru e astăzi îotr’o întreita săr­bătoare , căci dv. foşti eevi şi absolvenţi al licealu! nostru de «cum 40 de ani, v’*t| «kt Întâlnire coltgiala îa ac»'.ia;ă zi festivă pentru noi, care liseamnă râs astirea nsnn­­cel de prste a i prin distrbuirea premiilor elevilor distinşi Dar tot­odată peste acist? două fericite evenimente care adună laolaltă pe elevii da eri, mulţi dintre dv. n­aştri criâtini ai României de azi, ca elevii de ?zi ce repre­zintă îa embrion România de mâni, dv. aţi înţels să vă ridicaţi, spre cinate® dv. şi mândria şcoalei noastre, peste vremel­nicia clipei care trece, u­rându-se pa toţi îa neant, stî îaţaiea să perpetuaţi aminti­rea acestd excepţionale fesîiviriţi pentru noi ca şi pentru dv., prinţi’ua bust de brens, închinat celui mai drag dla fostd dv. profesori şi directori, lui V. Borcă şi care să de tot­odstă o evocsia a trecutu­­lui şi un simbol pest­e viitor. Aced bust, pe care eu am onoarea să-l primesc azi din mâiaele dv., este un o­­m­agiu de recunoşîtaţă, care vă onorează atât de mult, adus memodei veneratorul V. Barla şi menit prin aceasta să vorbea­scă gosierităţd de viaţa şi ispiela tal, dar nu rea! puţin şi şcoalil din ale carri tanitei v’aţi împărtăşit asum aproape o jumătate de veac îa urmă. Căci o fârimă dla ideslarita pe cari le­am vizat îstrupăte azi, s’a zîmisîiî şi în sufletele şi de cifră sufletele acelor aleşi profesori din ginereţia frecată şi printre cari, ca ?n«î cin cei mai de seamă a fost de s'gor şi V. Barlă al cirul trap d*că a fost desprias din pămistul robit al B®co­­vin?i, inima nu i-a încetat că b?.tă mereu pentru îairegul Românism pe care-1 ştia şi sltrţea încă tecâtaşat. Rizs de căldurâ unite cu stropi de În­mitră au ridisî cecarnst din stfisiul lui larg şi bogata lui reiate !n învăţătură spre foosal stător şiruri da eievi prostie cari aţi fost :4 dv. cari eţi avut fericirea să vă împărtăşiţ ca prisosinţă di­n begeta roadă a cnui spirit dejslitâ, cum a fost acel al lai V. Barlă. Daci lasă întră noi—corpul didactic de gsi şi elevi şi dv. ra i­sţi m­est pe la a­­celaş altar ds tamb­a acara 40 de ani—fetă —triiltara de Ismisă vie şi vigaroisă, a­­resbila şi simpatica persons­­i ta­te a vepsi­­caiai tuaSi fost profesor­uî acestui licstu, d. X nofoa Ghiorghia, pe deasupra nossiră pluteşte azi, feri­it în tames ncUnţei dahui lei V. Bi­rlă, amintire! Coleia la această clipă ne ’n­chisăm­ rccafflescSiori cu toţii, că­­ Barlă nu era numai profesorul emerit deplin stăpân pe ştiinţa lui, n’a fost numai pîdigagai disnias care şi a tabii şi a foit iubit de şcolarii lui, n’a fost unmal «uiori­­terel sl totusi sh­apatizatsl director si a­­cestui ticiu cî, msî pressâ de tocte, s fost base! român a cârd ieimă putea să vi­­bre;e Isrg Ia zilele msri cari vesteau pe 0 SQlEMffiT&TC CULTURALĂ IA IAȘI busiuiu lui VasileM. Burlâ Aslstti­ck. r«lfg­os. Das9tltr@n bisstdul Cmäliänte rostite t - - - , - r-

Next