Mişcarea, iulie 1925 (Anul 19, nr. 145-170)
1925-07-01 / nr. 145
La 3 tasta 1913 &’a desveîli la cimitirul „Eternitatea" basis! Ini Visile M. Burcă ridicai da către un comitet prezidai de d. P. Fântânarii. La are® solemnitate d. P. Fâaiâ.ara a caracterte&t «sttd personalitatea acetici mare profesor fi pe is gog . Ua mare das.al s’a «tas dia viață îi anei 1905, mare, pintia ca latrasea toata calităţile frastaşelui latre tdncstori. Liceul nstlocal din laţi, la narasle bun al căruia V. M. Barlă a coatiiicalt zeci da «ei, se va mândri pururea ci i’a numărat printre profesori. NSscist It seal 1835 la comuna Opaiţa, căpitanstui Storojiniţ, din Bucovina. Primele Învăţături şi le-a făcut la această ţară. A urmit apoi lied la Biecys în Ucgsria. Invăţitura etsperioarâ şi-a dobândit-o Îs Uaiveiităţiîe din Gratz şi Viena. Vecii în România e numit profesor da limba şi literatura greacă la L real naţional din Uşi, unde funcţionează ds la 1873 până la 1901, când trece, cdatft ca secţia clasică, la L'ceai Internat. Aci rămâne ca profesor jâaă la sfârşitul vieţii «sie. Ia tot rîstimpul dds 1873pttă la 1905, toate tes'itetela private dia Iaşi au ţisut să-l *ib! ca profesor d* limbile la ba şi greacă. A fost şi profesor de limbi şi literatura români la Universitatea din Iaşi,—păcet că numai pentru scurtă vreme. Destoinic în materie de organizare a învăţământului, a fost eles la două rânduri în consiliul general de instrucţie. Autor de cărţi didactice alcătuite ca o metodă şi competenţă, pe ceri srareori le sr.il îctârneşti. Ministerul de Instrucţia Pantllzst în comisiunea pintru examinarea cărţilor de şcoală. A condus ca director Liceul Naţional 12 ani în care timp cit ei şi profesori îşi fa ceau pe deplin datoria, pentru că Barlă iasuşi înţelegea, mal presus de orice, împlinirea datoriei. A fost şi inspector al învăţănatuiuia! secundar spre norocul tin«ror profesori, cari s’au folosit da îndrumările unui om laminat şi iubitor de peogresd scoslel. Isrestrât ea o minte alessă şi posedând o culturi din cele mai temeinice, Barlă a cheltuit prisosul de energie, pe care i-l lăsau numeroasele ocupaţiuni dăscăleşti, să cultive ştiinţa română. Ia diferite foi periodice a publicat diferite stadii de filolog , înainte ca marele AI, Limbilor, pentru care Barlă nutri* o profundă iubire şi admirsţie, să fi basirst revista „Convorbiri Literare" ca nepericosrile lui stadii privitoare is limba noasteă, Barlă este acela care a îmbogăţit coloanele acestei reviste ca lucrări ce onorează ştiinţa români, in ultimii sal al vieţeî a Intrat, între sitele, la sa stadia ssupra DOINEI. Stediul nu e terminat, li lipseşte încheerea, care de altfel se desface singură din operă. Studiul acesta ar merita să fie publicat. A trăit îacusjfsrat de stima şi iubirea colegilor tei şs celor pa cari i -a învrednicit Damages să-i fie vie vii. Voi stârni pafia asupra două particularităţi sufleteşti ale lul Barlă. Era donatara ban şi ers tare bun român. Era bun. htă o împrejurare, care punea lambă bunătatea lui, lautete de înfiinţarea Liceului Internat, funcţiona pe lângă Liceul Naţional sub controlat directorulu!, la Internat, în care mai bine de o sută de elevi, recrutaţi prin concurs ,;ersu întn ţinuţi pe socoteala Statalei. Se întâmplese adesea ca, pesira abateri mai greve dtla îndatoririle lor, alii elevi Interni $1 fie pedepsiţi de conferinţa profesorilor ca eliminarea, pe timp mai lang s^u mai scurt, dla Internat. Pedeapsa hotărâtă era propus de cele mai multa ori de însuși Barlă, căci era necesară ca pildă. Dacă însă elevul pedepsit era sursc într’atât, încât nu- ar fi răsmas altceva de făcut decât să părăsească gândul de-a mai tmniua liceal, Barlă era aceia care se interesa de soarta loi şi-i venea in ejator, sacrificând dia ceiace-i producea fraddea i mancă îapîrţiiâ intra mii tosta şcoalele din Iaşi. Malte elemede de fdu rsessia na s’ast perdat, maiţamică sufleiatei nemăsurat dâ ba al lui Bană. Udi au jucat sau joacă la ţsra ecessta roluri importante, ba chiar preponderente pe unele terenuri de manifestare a activităţii. Alt fapt care probează aceste lucte. Nu era român din Racoviţa, pe cere nevoia să-l fi adus la taţi, ca Barlă să nu se fi interesat. Şi veneau mulţi, străini de familica lui, veneau mai ales pentru a-şi cina de sănătate în spitalul Sft. Spiridon. Ei de P. FÂNTÂNARII mijlocea edeeea să fie primiţi şi-l vedea ,ât mei des, îa tot tîmpul în care se gătea pe patul de durere. L’ans văsut noi oştii lai elevi, îa neaumărite râdmni, poriad spre spital, cu mâinele încărcate cu ot ce cred««, îa bunătatea lui, că putea să uşureze, îruprinnl ca vorb*-l «iinătoare, la ferinţa labiţilor iul bucovineni. L’am mai rent deschizându-şi paoga să-1 ajute si ie istoarcă sau să dssea aasă ceva, ca imintire, dis oraşul, cară a fost odinioa ă ţi capitala Baroviaeî. Aşa era dânsul. Dară n'i r fi fă ut aşa, n’ar fi foat Buclă . Iar dacă ar fi fost împeiicat de-a face ce -ti făcut, ar fi suferit amar î* îssltaă. Ers bun romiei. Una din rmrile datorii ale eduatorului *.ste *ă deştepte şi să sporiască s;ntl®entele nobile, cari ti facă din viitorii cetăţeni oameni virtuoşi cu medea de » fusta, la rândul lor, pentru îndreptarea unora măcar din relile de cari sufere societatea. Ia prisui foc sentimental iubire! de patrie. Ia privists aceasta Barlă nu cedează nimănui. Și multe sânt ocsziile, ce ga oferă educatorului ca să lucreze în vederea acestui efect. Totul e să se folosească de doasele. Barlă s’a folosit. Nu e moment important dia trecutul neamal al nostru, pa care Bară să nu-l fi tălmăcit— ca respectarea, b ne înțeles, a adevărului —îa sensul desvoltăreî sent!tuen'u’ul pairloîis îa tinerime. Nu e îndemn frumos, pe care să nu ni-1 fi iscat. Ne aducem sminte câţi am fost devii îsi, cu câtă căîdură ne repeta adevărul că ţara noastră e leafă îa seamă în lume şi pentru că de jar împrejurul dun provincii româneşti, de aci necesitatea pentru românii de pretutindeni de a se cunoaşte bina unii ps alţii, căci u a scest mijioc sa va ajunge la unitatea1* suflat a! nesmu’al românesc, car», la rândul ti, va ÎBgăda! odaia lafăptuirea I- dîslalai nostru H*tlon*I. Vorbele Iul ne pă~ fraadesu, psntru că veneau de la un om pătruns el însuşi de ad«vărul lor. Foş li Iui col egl şl elevi îţi amintesc şl îşi vor amtet!ca o iubire respeetnossă de scest î®sre educator şi, pentru a-i perpetui amintirea, i-su ridicat monumentul acesta. Se cuvine că Iesdual, îa numele somiteiatai de Isit advă, vii mulţimiri prntru graba ca supus de a răspande la apelai, c®re li s’a făcut. Se mai cuvine să nu uităm, nici cu această ocazie, pe scumpii noştri fraţi tucoviaeni. Si le adreiăm expresiunea profiisdei reenaoştinţe a noastre a tuturora că sia sânul for na-am trimes ua mare suflet cărd noacă îa ogoul culturei naţionale a fost atât de spornică. m MEMORIA Rstr@tatyEul sivant profesor V. M. Bur!S cu ocszîa Ingugurarii bustului său In Iaşi la 28 Iunie 1925 REDIVIVUS Pâreai uitai, dar ca din veşnicie, Re’ntors, ai apărut în inimi Iară, Recunoştiaţa, pimvtă— atât de rară A răsărit, savante gravă ţie! Ca drag îmi aşaleteac de câte o oară Când ne făceai eurs de mitologie Prea’nteresant şi de filologie Ce erodică-expunere şi cisră! Va!! chipul tău’naîntâ-Ee via nu e; Dir cel sculptat eun ifsnt monemeat, Predestinat îa vracuri ca să spaa Urmaşilor că ua învăţător A fost odată pildă tuturor De erudţii şi devotament. AL. A. MUSTER- ROMAN — IEFTENIREA CARNE!. — Ia arm® dispasițiunilor laits de Către d. Gh. Ssobsi vicepressdlatele Cosifllase! Interliairf, cmrsea se va isftea! Ca îagepere d© tal 2 laile ia 2 fel la Kgr. Asifsl Cirosa psalm Greşitei se va vlsde fia 14 ItS kgr. îa pfeţe s! paitra ©wel Cu 17 iei kgr. Publifial este regat si pltească de li 2 lalle prgtail mai mari, râtee fixate. MERCURI 1 IULIE 1925 Ieri dlmlseiţl, conform programulul stabilit, în prszesţa enei mari afia?nţa dî lume, e avut loc eoîenmltatea d«sv?lirel moaastentslai lui Vatîle M Baril, fosta! profisor şi director aî Liceala! Nstloasl. Au luat parte pe lângă foştii şl actuali profesori si ilceald, d-nii C. Toraa primara!oratuial, general Z.dk comasdantal corpului 4 de armată, d-na şi dr Meisner, dnil geserel I. Popovici, dr. Ghsorghiaa şi V. Tsodoreatsu membri coimitstuioi da Iniţiativă peatru ridicarea bîstului, Xîncfja Ghiorghi», col. Naum, Isalor Mautsanu, M Tomids, Bârsan, V. Frătiţă, Em. Diacosescu, T. Z p*, Ed. Lătărescu, eeoaoriu C. Siluboi, Arhiareul Gr!goreL*a, preotul Cicerone Iordăchîacn, E. Hîrovana, Cstich! prim-procsror. H. Sata, Ion Prass«, Al Mustea-Roman, Bjrs, dr. Ornstein (R. Sarai) Corlvan, I. Simionesnu prof. aniverilisr, X«nofon Eraclide senator, Dr. Botez, pro!, dr. Şamsleana, dr. Pik Iman, Polum!ca (Botoşsnn) P. llescu, dr. Argetoianu, B®. Colcovski C. Petrescu, I. C. Popovici, A. D. Atanssiu, C. B. Penel, Dimitriu Pâcşeşti, Imneeca «tbdirectorul N ccuial, C. Stamboliu, Gr. Gh. Gheorghiu, şi foarte multă lume, precum şi elevii 11- ceulsf, îafisate cu cor şi cu muzica militari. Serviciul religios a fost oficiat de S. S. preotul Tincoca, sslitat da arhiereu Leu şi de economul Siub.el. După stropirea b stalul, executat de sculptorul Tstosh. c**1« se »fl» tat* n tsr- Eiîaâ aoîeiaafiate* desvsilrel și cuvântările omagiale. Au rostit cavă stări d. Xmofon Ghiorghia fost profesor al şcoslel şi coleg cu V. Burlă, d. V. Greş, d. Al. Mustea- Roman, care a cetit ua „Sonet" închrist tal Vasile M. Burlă, apoi d-nil V. Teodoreans, C. Torsa primare torssulsl, şi d. Maaoliu, directorul licealui. In urmi d. C. Stsmboin a dat cetire actului comemoativ al bsstulel, act care a fost semrat da szteteatl. Gmuânfirea d-kl prof. Xsnoîcm Gheorghi Fostul profesor a încedat şi fost coleg şi prieten al dt fandata! V. M. Baltă deschide seria cuvântărilor exprimându-şi erupţia ce resimte „în faţa acestei statu rridicate în locul chiar unde sta sintetizat întracâiva tot fresatul iaîelestusi ai taşului". D. X*nofon Gheorghiu spune de impresia ce simţim la vederea acestui monument e eh adâac respect" evocând pe marii cărturari ai vfchsl Acedamiei Mihalleae. „Această înacgarare să bîtorică ca atâta fost, tocmai în anal îatraslfel caligrafe a unei valoroase promoţii, aducând teolaltă toate clasele cocieilţli şi cu deosebire pe educatorii cari răspândesc ştiinţa şi pe elevii cari o primesc îa depozit, are o însemnătate deosebită: a bacara inimile româneşti şi a taapira o Ifgltimă mâadda tuturor acelora cari au contribuit la această operă de proslăvire a chipului blând şi a figurei senine a bustului din taţa noastră. Aceasta ne arată că în ţara românească oamenii de valoare nu esnt daţi uitând, ci din contra trecuţi la cemsrlie prin brens sau piatră cîopiită şi daţi ca piul generaţiilor viitoare". Dl. Xenofon Gheoghiu se scrie apoi rarele îaiuşiri ssfieteşti şi Intdectusta ale lui V. Barla pe care-l dă ca exemplu pentru şcoală şi pentru acei chemaţi să fie educatori i dlacrimei, evidenţiându-i apoi ca un valoros filolog. In partea finală a acestei frumoase şi adoa simţite cuvântări, dl. prof. Xocofon Gheorghiu adresându-se elvilor actuail şi licealul, le recomandă dragoste de învăţătură şi dragoste cătră profetul, pentru a fi credincioşi prieteniei, conştiinţei şi datoriei. „Singura recomandare ce fac elevilor— rebele dl. Xosofon Gheorghiu—e să iubească pe profesorii lor, după cum iubesc studiai". Civaafarsa d-lmi prof V. TtodoraiEM Promoţia elevilor Licsstatai Năţiosal din anii 1883-84 85 îaîr’un gând și o inimă, î au hotărât si ridice acest bast în bronz ca reermostiată pentru btsa! şi tabital lor foit profesor şi director V B.,rIS. Despre p rsosslitatea tai Bsrlâ nu rsă încerc să vă vorbesi dcosre« mait isbital nostra profesor d X auton Ghsorghia p’ccrîS şi colegul bos'ju de promoţe V. Cireş aa pas îa adevărată îaslaâ »«HfSti’s didactice, pîdsgg,ca ş! însuţîrde ssftatest! ale fostului nostru profesor şi director de a ccma 40 ard. Aruma îidreptâsdu-ne către Use cu p’ossă recunoştinţă, asalt iubişi costia profesor, noi foşti tăi elevi de altă dată a da cându-na aminte da dragostea părintească ce ne arătai tatstors îa vremea cât ţi am fost elev), şi da lscţiiîa taie nn vraji cărora na făceai şi plailaa la Ismî idea e, învlţându-se să pricepem strălucirea culturei antice şi să se împărtăşim de acea himie a lai Homer şi Piston, îţi îaiîţlm sstlzî ca un semn slab de recunoştinţă chipul tău în bronz găvârşind ca aceasta din par fine o datorie sfântă că nu tine. Dorseule Prims ! Damnale Director, la cămile colegilor mei de clasă am onoarea de a sal îndepitai o plăcută îa sacră datorie, predându-vă chipul la bronz al Iul V. Barlă, ca o via dovadă da recunoştinţă faţă de copreţiosul nostru director şi profisor. Bastul lui Baril va fi peatra vă de păstrat în acest sfânt locaş csitarai peetrss a servi ca padă de recunoştinţă sreneraţiiîor ce se vor succede În aceasta scoelfi ; i«ră pentru cetăţeni! oraşului un simbol de profesor dtsăvâşit care şi confami* el- -11 ca copil tai, şi de fost cetăţean isteiast *1 *cestai oraş al iundnei. OMAGIUL ORAŞUlUî IaŞI Cuvântarea d-la Constantin Tomi Bastal ridicat pentru leteral la chipul profesorelui V. M. Bsică, este fără îndoisit un semn sî reeacostliţei, pe care generaţi:Ia de elevi o poartă acestui mare dascăl.—Bontei acesta Insă, mai sre au înţeles, care dipăşeşte cercai nnei activităţi didactice, peatra s se confunda cu latere«« 1« mari şi superioare ata uaai neam, pe csra V. M. Batu le-a stajtt ca edaator şi cărturar. Cu toţii, der mai cu samă elevii sei, între care am avut cinstea a mă număra, ca toţii am cunoscut seitatal şi pesiunea vie cu care V. M. Barlă & coatribuit la edacjţia tineretslai. Educaţi® scesais V. M. Barlă n’a îaţeies-o, rusai în direcţian?® culturslă şi numai dis punctai de vedere ai uiîfii omesli, pe care flră kda'ilă o daoîim; el, a iaţeles ca această educaţie să fie mai cs samă îs a'tjoa mire! probi ime nstiongie, care sgîfa spiritai românesc de pretutindeEl... El sssrlîta® lecţiuni întregi, siti ne da ore suplimentara îa lowtal direcției gra în so .tatați literare, peatra & se iaeita sufietels șS a ne pr-'gan al înțelegem superioritatea însuşirilor poporului român șl necesitatea anlcațel cslturele șl suftetefti a acestui popor—asliite, csre irtbftis sS preceadă pe cea politici. —Ș! îa e!*sul miftgîiskel,—cn lacrămi se arăta marea însemnătate a problemei, şi ne inspira frumossefe sate nădejdi, pa csre el, îa Isminsssi minţ«i aievea ie vedea realizate. Atestai mare dascal, acestui neprttsit cărturar, dar mai ca samă striluit educator,— caustitaţa cetățeaească iissnS, ca emoţiane, ii adage închinarea sa. V. M. Baltă a cinstit laşul prin csitura şi simţirea sa românească. Adu âad î această închisre,—în nemele Comand pe cars o represigt, declar că primesc acest bust, să-l voi pastra ea deosebită grijă şi că’l voi transmite urmaşilor pentru a ie ssîvî ca pldâ, de ceeace datoreşte fiecare cetsţeaa ţârei şi neameta!. Serisosfta d*mi Ga G Mârzeses Cetită tisti. Gh. Manicliu, dieettorul Liceulu! Naţional Strnsie Domna’e Miadlis, Vă mulţumesc călduros atât Dv. cât şi d-lor General Popovici, Dr. Gh. Ghiorg’alan şi V. Teodoreasu, pentru atenţiuitea ce aţi avut de a mă lavita a îndoita serbare, şolarâţi reşarfă, ce st organizat la Liceul Naţional, pentru ziua de Duminică 28 Ianta a. c. cânduninză să desveliţi butul îa bronz al neniţitului profesor V. Burcă şi să împărţiţi elevilor merituoşi premiile da tins de an. Saat dezolitic să că solemnizarea pnaeripletici fandamentate a Palatulii de Justţie din Ploeşti, fixată pentru acelaşi zi sub pnsidesţia mea, mă împiedecă să deau parte la serbarea de la liceu, care răscoleşte, în mintea şi în sufietul meu, duioase şi ceperitoare amintiri şi faţă de memoria marelui înviţat şi profesor ce a fost V. Barlă şi faţă de şcoala pe care el a ilustrat-o. Astel, vă voiu ruga pe deoparte să-mi justifcaţi absenţa, iar pe de altă parte, să primiţi a depune pe sudul bustului iubitului meu profesor, coroana ce vă trimit odată cu aceasta, slab dar sincer omagiu al admiraţiunei şi recunoştinţei mele. Primiţi, vă rog Doaisu’e Mscolia, o fată cu retaciteie mele mulţumiri, încredinţări a distinsei consideraţiuni ce vă păstrez. G. MÂRZESCU Gstânîsirii d-lii Gh. Ma- Bolin — Directorul Licedlul Naţional — Liceul nostru e astăzi îotr’o întreita sărbătoare , căci dv. foşti eevi şi absolvenţi al licealu! nostru de «cum 40 de ani, v’*t| «kt Întâlnire coltgiala îa ac»'.ia;ă zi festivă pentru noi, care liseamnă râs astirea nsnncel de prste a i prin distrbuirea premiilor elevilor distinşi Dar totodată peste acist? două fericite evenimente care adună laolaltă pe elevii da eri, mulţi dintre dv. naştri criâtini ai României de azi, ca elevii de ?zi ce reprezintă îa embrion România de mâni, dv. aţi înţels să vă ridicaţi, spre cinate® dv. şi mândria şcoalei noastre, peste vremelnicia clipei care trece, urându-se pa toţi îa neant, stî îaţaiea să perpetuaţi amintirea acestd excepţionale fesîiviriţi pentru noi ca şi pentru dv., prinţi’ua bust de brens, închinat celui mai drag dla fostd dv. profesori şi directori, lui V. Borcă şi care să de totodstă o evocsia a trecutului şi un simbol peste viitor. Aced bust, pe care eu am onoarea să-l primesc azi din mâiaele dv., este un omagiu de recunoşîtaţă, care vă onorează atât de mult, adus memodei veneratorul V. Barla şi menit prin aceasta să vorbească gosierităţd de viaţa şi ispiela tal, dar nu rea! puţin şi şcoalil din ale carri tanitei v’aţi împărtăşit asum aproape o jumătate de veac îa urmă. Căci o fârimă dla ideslarita pe cari leam vizat îstrupăte azi, s’a zîmisîiî şi în sufletele şi de cifră sufletele acelor aleşi profesori din ginereţia frecată şi printre cari, ca ?n«î cin cei mai de seamă a fost de s'gor şi V. Barlă al cirul trap d*că a fost desprias din pămistul robit al B®covin?i, inima nu i-a încetat că b?.tă mereu pentru îairegul Românism pe care-1 ştia şi sltrţea încă tecâtaşat. Rizs de căldurâ unite cu stropi de Înmitră au ridisî cecarnst din stfisiul lui larg şi bogata lui reiate !n învăţătură spre foosal stător şiruri da eievi prostie cari aţi fost :4 dv. cari eţi avut fericirea să vă împărtăşiţ ca prisosinţă din begeta roadă a cnui spirit dejslitâ, cum a fost acel al lai V. Barlă. Daci lasă întră noi—corpul didactic de gsi şi elevi şi dv. ra isţi mest pe la acelaş altar ds tamba acara 40 de ani—fetă —triiltara de Ismisă vie şi vigaroisă, aresbila şi simpatica personsi tate a vepsicaiai tuaSi fost profesoruî acestui licstu, d. X nofoa Ghiorghia, pe deasupra nossiră pluteşte azi, feriit în tames ncUnţei dahui lei V. Birlă, amintire! Coleia la această clipă ne ’nchisăm rccafflescSiori cu toţii, că Barlă nu era numai profesorul emerit deplin stăpân pe ştiinţa lui, n’a fost numai pîdigagai disnias care şi a tabii şi a foit iubit de şcolarii lui, n’a fost unmal «uioriterel sl totusi shapatizatsl director si acestui ticiu cî, msî pressâ de tocte, s fost base! român a cârd ieimă putea să vibre;e Isrg Ia zilele msri cari vesteau pe 0 SQlEMffiT&TC CULTURALĂ IA IAȘI busiuiu lui VasileM. Burlâ Aslsttick. r«lfgos. Das9tltr@n bisstdul Cmäliänte rostite t - - - , - r-