Mişcarea, august 1925 (Anul 19, nr. 171-196)

1925-08-01 / nr. 171

ANUL XIX Bol 171 SAMBATA 1 AUGUST 1925 ABONAMENTE: Ua an........................ 260 ld Sase luni...................140 ld trei luni ..... 70 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Iaşi, Raţa Unirei No. 6 oarele de birtrou : 9—12 a. m. ţi 3—5 p. m. ANUNCIURI ŞI RECLAME: Se primesc în condiţiuni avantagioase direct la administraţia darului Iaşi, Piaţa Unirei 6. De asemenea prin toate agenţiile de publicitate APARE ZILNIC Sub direcţiunea unui comitet de redacţie ! Suntem sau nu în progres economic? Plecarea la străinătate a d-lui mi­nistru de finanţe V. Brătianu n’a fost nici da altădată lipsită de ace­le Comentarii cu cari ne-am­ obişnuit de doi-trei ani de zile. Anul acesta recordul Cel mare l’a bâtat d Iorga care pentru a fi mai original a afirmat că ministrul de fi­nanţe pleacă pentru „a Cerşi* un îm­prumut pentru statul român. Formu­la »a cerşi* aparţine exclusiv emi­nentului pitriot Care este d. Iorga! In Ce priveşte problema împrumu­tului In străinătate, ministrul de fi­nanţe a explicat destul de lămurit Chestiunea—atât de lămurit Încât cei mai ireductibili adversari ai guvernu­lui n’o mai discută, pentru a nu fa- C3 din nou acelei­şi afirmaţiun! Ine­xacte pe cari le-au susţinut trei aal In şir. * Dar dacă statul româa'nu recurge U an Împrumut extern este el ameninţat de un dezastru financiar sau econo­­m’c? Acum trei ani când se privea a­ Ceastă problemă înainte de restabi­lirea echilibrului bigetar, şl Înainte de latreagi operă de refacere, se pă­rea Intr’adevăr că ne aflăm intr’una din cele mai critice situaţiuni. Eram Intr’adevăr, la 1921, într’un greu Im­pas şl se părea că fără un Împru­mut din afară, România este ame­ninţată de o adevărată ruină. Impasul acesta a fost Insă trecut. Politica financiară şl economică a gu­­­vernărei noastre a ameliorat şi a îm­bunătăţit enorm de mult situaţiunea •—fără Ca­st Contractăm un nou îm­prumut extern sau Intern. One n’a înţeles la Început rostul aceste! bune şi solide devize „prin noi Inşi­ne" II poate aprecia astăzi, când am rău­­ri­t toate greutăţile ce ne-au stat la Cale, şi când am realizat Cea m­­­grea parte a operei de refacere şi normalizare a lotregei activităţi eco­nomice. Statul român care a rezistat prin propriile sale forţe la timpurile Cele mai critice, a Înlăturat prin politica economică a guvernăre! liberale, toa­te dificultăţile şi mal mult, a reali­zat In acest Interval progrese pe cari le vede astăzi toată lumea. Prin propriile noastre puteri şi mijloace am fâsut paş! repezi pe ca­lea normalizărei. Iată un prim resul­­tat al politicei inaugurate de guver­­narea liberală. * Dar adversarii noştri cari nu ve­deau altă salvare de­cât Intr’un îm­prumut extern sau la înstrăinarea avuţiei naţionale, au ichimbat tac­tica, văzând Că România nu s’a prăbuşit, ci dimpotrivă s’a Consoli­dat şl ridicat. După ce au terminat cu finanţele ţarei, au început o campanie iden­tică In chestiunea averilor particu­lare. Zi cu zi se anunţau dezastre financiare in lumsa comercială şi in­dustrială. Comerţul şi industria erau prezentate în Culorile cele mai negre. Se aşteptau crahuri peste crahuri, falimente formidabile, într'un cuvânt o ruină generală pentru negustori şi industriaşi. Ori cu totul alta este realitatea. Criza de numerar care a existat a­­nul trecut a fost diminuată, negus­torii şi industriaşii şi-au continuat o­­peraţ unele găsind creditele necesare majorate pe deoparte de Banca Na­ţională şi Înlesnite pe de altă parte de Creditul Industrial. Comerţul şi Industria n’au Încetat—dimpotrivă au luat un avânt mai puternic, iar as­tăzi a­u dispărut din ziare acele ar­ticole alarmiste prin care se anunţa un adevarat prăpăd pentru viaţa e­­conomică a ţărel. O statistică a firmelor comerciale şi Industriale ce s’au Înscris la a­ Ceşti do! an! din urmă, în tot Cu­prinsul ţărel, ar face dovadă că sub raportul economic suntem la plină desvoltare. Am avut stagnări in comerţ, se poate ca in unele direcţii să fie şi astăzi-dar in ansamblu total nu putem constata de­cât un avânt e­­norm pe ţărâ­nul economic. Astfel că şi sub raportul acesta politica prudentă şi chibzuită a gu­vernului liberal—care pănă azi n’a Contractat nici un soi de Împrumu­turi şi n’a lastră­nat nici una din a­­verile ţărel—se Învederează Ca o politică salutară care duce comerţul şi industria ţărel pe căile normali­­zarel şi ale progresului. NOTE Slănicul Moldovei acum un veac DESCRIEREA FĂCUTĂ LA 1850 DE CA­­TRA SCRIITORUL GERMAN FOST CONSUL RUS LA IAȘI, WILHELM DE KOTZEBUE. Un acriitor germen reparat, care a trăit multă vreme printre noi, pe­­ mijlocul vea­­cului trecut,—vorbim de Wilhelm Kotzebue autorul romzna'u! moldoveneac »LttscsrVI­­oresca" şi a volumului de Ubiosrl ti s hits intitulat »Dia Moldav*"—a vizitat latre al­tele şi localitatea Silnicului din Moldova. Scriitorel acesta, unul din cei mai repu­taţi dramaturgi g.*rmaal, descrie tot pito­rescul Silnicului, aşa cum l’a înzestrat na­tura, pentru a ne vorbi şi de minunatele fa­voare care pe atuncea atrăgea luarea din toate părţile ca să-şi faci această miracu­loasă cură. W­iholm­ de Kotzebue era venit din Rusîa şi i­dipu­s ca funcţiunea de consul. Cunos­când Moldova şi vechea boeri­e moldove­nească, acest scriitor ne-a dat dovezi de mare dragoste de ţară şi de popor, prin romanul sin din via­ţa boerilor moldoveni şi prin descripţiile sale asupra »Iarmarocului tiin Fălticeni", a mânăstirei »Viiistecului“ şi a aitor localităţi moldoveneşti. Despre »băile din Silnic" Wilhelm de Katzibae, la afară de zsg­ăvirea încântă­toarelor privelişti, ne dă următoarea remi­niscenţă istoriei: ,Ua vânător dia­cil ca adevărată pan­tîdă a vânatului, aerdarul Mihaia hi Spi­ridon, cămeraşul ocnelor din Tirgal-Ocnd, goaise in­ anul 1801 un cerb prin valea Silnicului selocsiră de nici un suflet ome­nesc şi acoperită cu o pădure seculară prin care abia îţi puteai face drum. De a îm­puşcat vânatul sau nu, puţin ne pusă. Or­tend căzu pe o stâncă. La picioarele lul curgea vâjâind apa Silnicului. Deodată vede ţâşnind un isvor din piatră. Apa lăsa o armă gălbie in calea el scurtă pină la pârău. Vânătorul gustă dinți’Insa cu luare aminte, se intoarce peste câteva minute cu o bu­tile­ la locul descoperit pe care-l însem­nează prin ramuri de copaci; acu se afli la stare de a și supuse descoperirea prie­tenilor săi din Ocna spre a fi analizată. Prietenii recunosc că apa este minerală şi ci la străinătate e Intrebuîcţed­ spre tămă­duirea boaielor". Aşa s’a descoperit binefăcătoarele isvotre care au tâmăduiî şi tămădue atâtea sufe­rinţe. Wilhelm de Kotzt bie descris apoi cum s’au ficat primele cassis­ti cum s’au sta­bilit cei dintâi locuitori la Slănic, mai iutii sub Vodă Can­tmir şi in urmă sub Vodă Mihai Starea, iar sub Grigore Ghica Vodă Slănicul trece şi stăpânirea aşezământului caselor Sft. Spiridon. Pa­ginele de cronici ale lui W.Ihelm de Kotzebue constitue uo preţios istoric al a­­cestei minunate staţiuni climaterice şi bal­ neare, asupra căreia vom revenl. Evocând această cronică a scriitorului german şi distins filo-român, constatăm că din primul moment Silnicul a atras lumea din toate colţurile Moldovei şi a ţărilor în­vecinate, ceea ce l-a făcut reputaţia de sta­ţiune vestită. Este de­ci explicabil interesul pe care-l depune actuala epitropie de a reface Sil­nicei și devotamentul deosebit al d-lui for Gr. Teodora care la decurs de trei sul a islostit să redds in băni psrte Siătrfcslal distrus în tiropal risbolglu!, strălucirea de odiaforă. Moartea lui Grigora D. Vasiliu Ca adâac regret acuaţă* încetarea din viaţă la Paris, a nani* dintre statornicii şi fruntaşii reprezentanţi ai partidului naţional­­liberal, a lui Grigore D. Vasiliu, vice­pre­şedinte al Senatului şi şef al organized li­berale din Tuto­va. Având un bogat trecut politic In arena democraţiei şi lib­rallsmu lui românesc, G­i­­gore D. Vasiliu a fost o figură deosebită care s’a distres la viaţa politici prin one­­stitatea şi lealitatea con­vingerilor sale. De aceea el a fost deopotrivă iubit şi stimat atât de prieteni cât şi de adversari. Soldat devotat al partidului nţional-libe­­ral, ia are când primele rânduri a stat, de­functul nostru prieten a lasat la urma sa o activitate prod­uioasă nu numai pe tă­râmul politic dar şi pe cel administrativ, câci el a dotat judeţul Tutova cu impor­tante clădiri şcolare, î­nfiinţând obşte şi bănci populare, case de ostire, spitale, societăţi de ajutor, etc. Fosi deputaţ­­i la urmă senator, repre­zentând şi susţinând interesele generale ca şi interesele concetiţenilor săi din judeţ, Grigore D. Vasiliu a luat parte la cele mai importante opere legislative care au contri­buit la așezarea nouei Românii întregite pe baze democratice. Moartea prematură a valorosului nostru prieten este unanim regretată și depussem lacrimi și fiori pe mormântul atât de tim­puriu distuis. »MIȘCAREA" UiKfiU iUlCIU Dacă bogăţiile ţărei noastre sunt multi­ple, fără Îndoială lasă că cel mai Însem­nat Capitol 11 deschide tot agricultura ca subramificaţilie ei (iootechala, viticultura, silvicultura). Ca atare atenţia conducători­lor a fost ia special atrasă spre această ramură de activitate şi ca o necesară ur­mare a grijei celor chinuaţi, s’au legierst »Camerile agricole". In sesianea parlamentară trecută s’a vo­tat aer­astă lege, iar prin decret regal a’a fixat alegerea membrilor pa zi­as de 25 August a. c. Pentru a se scoate intr’o justă lumină importanța »Camereîor agricola" e nece­­ssăr o rezumativă expunere a scopurilor ce-şi propune si atingi această institu­­ţiune. Camera agricolă va da syiculturei o dezvoltare cu mult mai mare, prin aceia că va căuta să pro­cure tuturor cultivato­rilor instrumentele de moacă şi creditele necesare. In acest scop Camera agricolă se va o­­cupa In deaprospe de nevoile agriculture! va experimenta şi selecţiona seminţele, va privighia In deaprospe cultura şi va căuta prin toate mijlocele să dea posibilităţi cât mai largi unei intensificări de producţie. Rolul Camerilor agricole se va evidenţia astfel in sen­t timp, foloasele reale ce se vor trage vor da deasemeni la curând a­­cestei instituţ­ial de militate naţională o re­pede şi însemnată desvoltare. Camera agricolă va şti şi se apropie de sufletul plugarilor şi să-l sprijine cu toată tăria necesari la făgaşul greutăţilor ce adesea survin. Iar dacă patimile politice ale vad opoziţii neînţelegătoare de înaltele nevoi ale ţărei, □n l-ar zădărnici Întrucâtva activitatea, pu­tem fi siguri de o valorificare şi intensifi­care a bogăţiilor solului nostru, la aceasta lumină, Cam­erile agricole a­­par ca o necesitate imediată şi vor avea tot sprijinul loial de la conştiinţele acelora cari Iişţelag rostul vremurilor şi nevoile plugarilor şi cari vor face ca aceste Camere să fie Intr’adevăr o operă durabili adusă pentru spalarea Intereselor agricole şi ale agricultorilor. Ce cantitate de ce­reale vom putea exporta — Grâul şi făloasele.—Recolta po­­rumbului.- 670.000 vagoane po­rumb pentru export. — Direcţia statisticei din ministerul de agricultură a adunat toate datele pentru a constata rezultatul general al grâului şi al celorlalte Cereale. Cu toată seceta care a bântuit anul acesta prin unele regiuni, vom avea disponibilă o cantitate de grâu pentru export. După calculele făcute, având în vedere necesitatea Insămânţărei şi a a Consumului Intern de făină şi pâine, vom putea exporta un număr de 60.000 vagoane grâu. In acelaş timp statistica ministe­rului de domenii arată că vom mai putea exporta : 8000 vagoane ovăz, 40.000 vagoane orz şi 13.000 va­goane secară. In ce priveşte recolta porumbului, ea este foarte bună. Vom avea anul acesta o recoltă di 750.000 vagoane porumb. Consumul Intern al porumbului ne­cesită o cantitate de 200 000 va­­goane astfel că rămâne disponibil pentru export 550.000 vagoane po­rumb și 120.000 vagoane țăioase — ln total 670 000 vagoane destinate exportului. ECOURI Dl. Luchsire, inspector g mersi al minis­terului de laatracţie publică din Franţa, a fost ales director al institutului internet local al comisionel pentru cooperaţia intelectuali. * O lucrare istorică referitoare la monu­mentele din Basarabia este aceea spirală acum şi datorită d-lor P. Gore, St. Cioba- 09, general Pansitescu şi St. Esrech­t. Ea este intitulată "Comisiunea monumen­telor istorice, secţia Basarabia" şi cofiţinatul ei documentează istoriceşte că Basarabia a fost şi rămâne provincie românească. * Critica literară franceză discuta atual­­mente chestiunea dacă La Fontaine a fost sau nu colaboratorul lui Mo­­é­e cu care ar fi scris, la colaborare, comedia "Amfi­trionul". Polemica la această privinţă este susţi­nută da scriitorul G. Botasy, pe care II combate printre aiţii şi P. Vlason. Pentru meşterii „Cuvântului“ Ne-am obişnnuit să vedem în redacţii zia­­relui a­gdoianist o serie de scriitori cari, ca un î mgli sau mai paţra talent, susţin genei pamfletului. Cultivând pamfletul cu o rară pssinae, redactorii „Cuvântului" cari adesea com­­băteau sfitadinea unei anumite prese au bătătorit acelaş drum, perseverând ca o nobili ladărătnicire In atitudini na Întotdea­una lăudabile. Cultivând pamfletul literaţii d lui Arge­­tolumu—deja cari şi-au însuşit anumite ma­niere elegante—(cam au fost de pildă unele articole are­­ lui Pi Şelcara la adresa d-rei O Goga), au întrecut de multe­­ori până şi pe dl. N. D. Cocea. Aceasta laseamnă că odată cu bunul simţ şi cu corectitudinea cea mai primitivă, cuvântătorii d-lui Argetois nu au calcat la picioare şi adevărul pactra care nu au nici o consideraţie, când e vorba să se cultive pamfletul. De aceea nu ne simţim ob­igaţi să dăm o desminţire categorică »Cuvântului" care în numărul de astăzi afirmă că dl. ministru G. Mârzescu a fost »huiduit la satele la­şului". Minciuna este atât de groşolină încât ea nu merită măcar atenţianea unei des­­minţiri. Daci relevăm faptul, nu o facem pen­tru a desmisti pe redactorii cari dacă-i a­­dulează astăzi pe d. Argetoismn, mâine ii r vor onora cu toate epitetele pe cari Ie de­ţin In dicţionarul lor specific. Ci relevăm faptul pentru a arăta ce suflete josnice se pot ascunde uneori sub frumoa­sa haină a pretinşilor poeţi, romancieri, dramaturgi şi prozatori cum sunt meşterii pamfletari ai »Cuvântului". Romínia la dom­ eipoz­ţii internionale Europa cere României mărite, zi de zi dovezi, că avea şi poate să aducă contri­­bsţi serioase la civilizaţia ei. Noi ne pro­­rati­m de­s­eori vre­un străin ne caută la noi acasă, de câte ori suntem ataraţi la ne­număratele coafiliate laternaţionale, de câte­ ori vrem să dăm generaţiilor tinere speranţe mari în viitorul acestii nstil... Promitem... dar rareori putem fi faţa Europei fapta noastră da cultură,­ şi progres. Şi să nu se treadă că n’am avea destule puteri pentru a ne justifica promisiunile. Naţia aceasta cu toate m­ănăsturrile ,veacurilor şi-a croit o eivil.’zaţie «pacifică — o floare rustică, ll­­namirositoar In marele buchet european. Chîşr da la marea Valie încoace, cu toate boalele politicii, lucrim, lucrăm psntra a ne urca demni pe treapta destinată nouă. Din cauza unei propagande slab organizate şi a uşd neglisenţe de care cu greu ne pu­tem vindeca, rar se întâmplă să nimeri.« lesă la timp şi bine înaraştl !la aurele târguri şi expoziţii internaţionale. De două ori in acest an lasă, — datorită mal mult id­ţlailvel particulare decât gu­vernanţilor.— Romăala a făcut să se scrie colvase latregi, de cătră 41 civilizaţia el E vorba de­ Expoziţ­a iaterazţlozală a cărţii la Fiorenţa şi de mult mai mult importantă Expoziţia de arte decorative de la Paris. * In piaţa Cavour, In faţa arcului de tri­umf San Giilo dia Fioresta, oraşul porrla­­belor Renasterii, se ridică Palatul de artă plastică ItalUzfi la care s’a desc­hi» in aceat an marele .târg" internaţional al cărţii. Ua mere Itetica a vrut si organizeze un »târg" dar statele partiipante s’au bizuit să se prezinte cu arta, pe care o dun cărţii şi s’a ajuns astfel, la o expoziţie artistică a cărţi Datorită hărniciei Fundaţiei »Prince­­pele Carol" îndrăgostiţilor de carte din li­nii ei, ău, Bacaţă şi Mmm, Rusalia a prezentat o admirabilă minieră a muncii ei, In acest domeniu la ultimii ani. Toate edi­turile mei de seamă şi au trimis volumele, Impreună ca tablouri statistice amănunţite despre volumele şi numărul ,de exemplare puse pe piaţă. O privire sindici asupra a­­cestor statistici ne duce la cifra uriaşă de aproximativ 10.000 000 exemplare, cu care hrănim snalopa cetitorii noşt­ri. Această ci­fră a cfis­cat atâta, datorită marei propa­gandei culturale prin broşuri de popularizee­re, care o facem în ci­taţii ani. Doved­a prin aceasta Europei, ci, după ce am dat naţiei pi mintal care sa-i educă bangstarea materială, ii dăm şi cultura de la care vre­murile vitrege au îndepărtat-o. Mait mai importantă şi mai caracteristi­că este Expoziţa de arte decorative dela Paris. Naţiile participante s’au arancat aci lutr’o emulaţie, in care­ pentruca să rezişti trebuie să fii foarte bine înarmat. Noi n’am voit să ne prezentăm om­ul cu artă deco­rativă. Cu ajutorul marmor prieteni fran­cezi, ai aceieeaş harnice Fasciiţi, pe care am smintit o mai sui şi al Comision!! Mo­numentelor Istorice am­ prins momentul pen­tru a organizs o mare expos­ie de ană românească istorică populară şi actuală. Au expsts astfel in sala J­a de Paame de la Toileriz ceeace nota aceasta a elaborat In veacurile ei de existenţi, jos, la mirele atelier popular şi sus, In puţinele ateliere ale artiştilor noştri. Multe din aceste comori unice ie-am pus In »siguranţia Moscovei, de unda cu siguranţă nu se vor mai în­toarce, dar cele rămase au putut totuzi, prezenta străinătăţii un tablou destul de complect al dezvoltării şi activitîţii noastre artistice a­taste. Rapoartele puttni­ate la marile cotidiane şi reviste streine, cu toată aparenţa de curtecie pe care o au, totuşi, se recunosc sincer o artă istorică biseri­cească originită şi de o calitate Haltă, o artă populară, la strânsă legătură cu a­­ceasta, plină de defiracţi până la cele mai mici s­tănes­te şi o activitate artistică as­tăzi, cam lipsită de unita­te şi de ce ştia ui­tate istorici, Insă destul­ de bogată şi de serioasă. Ceea ce rămâne din această manifestare artistică de peste hotare este fiziosomia pli­nă de putorere a unei­­naţii care, cu toate că vrimila au legat-o mai mult de grijile zilei totuşi, a avut destulă bogăţie aafie­­tească pentru a-şi împodobi loca­fal şi al-

Next