Mişcarea, decembrie 1925 (Anul 19, nr. 274-290)

1925-12-02 / nr. 274

AM­ic XIX re. 274 1MERCURI 2 DECEMBRIE 1925 mmmmmmmmmmmmmmmmw­ m­t Mmm, w» Legea învăţămân­tului particular Ditorli gwtJuvlRl«- d&törla minoritarilor Guvernul a luat cunoştinţă de an­­teproectul de lege «das in Consiliu de miniştri de cxtru d. dr. Anghe­­lescu, referitor la unificarea şi orga­nizarea învâţământfolal particular. Se ştie că ministrul Instrucţiunea a elaborat de mai multă vreme a­­cest proect de lege gtsbiIkid princi­piile esenţiale. Auteproestul a fost redacţii în urma unor CerCetiri mi­­nuţioase a Comisiunei ipeskle şi in urma armonizărei tuturor intereselor, Ca el sa nu dea loc la echivocurî şi discuţii. Totuşi înainte de a cunoaşte a­ Cest proect, s’au produs agitare din partea unora dintre minoritari, agi­taţiuni cari au avut un scop anumit şi care au fost adăpostite la ziarele noastre naţionale, democrate şi In­dependente—numai pentru a »com­bate* guvernul s! a-S face opoziţie şi pe aceaată chestiune. Ia consiliul de miniştri d. dr. An­­gheescu a expus toate modi­curile pe cari le a suferit proectul respec­tiv—modificări pe cari ministrul de resort le a introdus ca să ai monte­ze toate interesele, fiin a altora ca­racterul naţional al legei,—adică al învăţământului particular. Proectul d-lui Anghelescu ur­­măreşte in primul rând desvoltarea­­ Invăţ ământului particular in cadrul e­­minsmente didactic şi cultural. Iovă- 1 ţâm­ânsul p­rticular trebuie să secun- 1 deze iovă.âmântul oficial călăuzit de aceleaşi principii pentru desvoltarea Culture! în ţară. El nu trebuie să fie In desacord cu învâţământuî oficial,­­ dimpotrivă. De aceea proectul a fost Întocmit în acest sens pentru ca pe Cât posibil iâ nu existe nici o dife­renţă între şcoala particulară şi cea a statului. Dar ceia Ce e şl mai Însemnat In această privinţă, este că învăţămân­tul particular nu trebuie să fie un­­ motiv de agitaţiune şi de acţiune po-­­ litică Îndreptată Împotriva statului ro­mân. Acest lucru ar trebui să­­ aibă in vedere acela care se interesează de învăţământul particular şi de do-­ leanţele minoritarilor. Statul român, prin toată organiza­rea lui politică şi solală din urma războiului, n’a făcut nici o deosebre între minoritari şi autochtoni. Minori­tarii se bucură de aceleaşi drepturi şi­­ birtaţi ca şi autochtonii, — dar tre­­bue să aibă şi aceleaşi datorii ca şi el. învăţământul minoritarilor­ (progra­mul acestui Invăţâmânt)­­trebue să fie pus sub controlul statului şi chiar sub directiva lui atanceacâtid e vor­ba de caracterul naţional al învăţă­­mâamlui.—Situaţi­une Care de altfel domină în ţările cele mai Civilizate. Acest învăţământ nu poate şi nu tre­­bue să fie un motiv de discordie şi cu atât mai puţin de agitaţiune po­litică Îndreptată Contra statului. Mi­noritarii nici nu trebue sâ pretindă un asemenea regim, căci el nie de­nunţă Ungari a fi ostili şi duşmă­noşi ţârei şi poporului român. Tocmai aceste simţiminte tenden­ţioase au impus conducătorilor sta­tului şi prin noua organizare a în­văţământului particular să prevadă şi măsurile necesare pentru cazul de abateri şi de propagandă politică în­dreptată, prin şcoală, împotriva inte­reselor naţionale. Progresul şcoalei particulare, do­rită de conducătorii ţârei, depinde dată de minoritari. Aceste şcoli se pot dezvolta în cea mai largă liber­tate—­şi aceasta este şi dorinţa con­ducătorilor ţârei. O minoritate cultă, luminată şi conştientă, va şti să a­­precieze şi mai bine polit­ca şcolară din România—dacă putem­ numi ast­fel concepţia românească a guver­nului faţă de Cerinţele şi progresele şcoalei. Proectul d-lul dr. Anghelescu a­­supra invăţământul­ primar nu este şi nici nu poate fi cn proect ostil faţă de minoritari, însăşi măturile prevăzute împotriva unor eventuale agitaţiuni îndreptate contra ţărei. In­­stitue în Cele din urmă un anumit avantaj pentru minorităţi, căci ele vor împedeca ori­ce discordii ca şcoala particulară să fie tot una cu şcoala oficială a statului. Aceasta de altfel se va vi­dea cu prilejul discuţia celor ce se vor face îa Parlament, înainte de votarea nouei reforme. BLOCK-NOTES AVORTURI POLITICE Iahr’au Interview recent, dl. Vaids-Voevod întrebat de ce se abţise de la tratativele dintre naţionali şi ţărănişti, a răspuns: — „Sunt cei rati disda­ins! memb­o si partidala! Raţional. La timpul aia am fost raamorai panldaial naţional. La timpuS eăa am foat mamosul partid a!­oi t riots: 1" Ca atâta nu moșie a avortat ;I fnslsaea. Era mai bine pentru ambele partLe dacă 11 s’ar fi f A cat «va operaţii chirurgicale. ALTE TRATATIVE Uitima conefătdre a deligaţilor înaărcl­­ctaţi să trateze fuziunea nst.di­al ţărănistă, s’* ţinut îa caia d- Li N. Io­ga. Pentru a nu compromite la total aceste pertractări lacerate la cais d­ul C. Argî­­toianu—dl. C Stere­a’* p*rticip*t. Directorial „Lamlmi” a crezut că astfel înlesneşte soluţionarea defictivă. Şi tot’adevăr delegaţii au adoptat o ul­timi hotărâre: au rapt tratativele Începute, descrizănd altele în vederea menţinere! „campaniei de răafarsare" iccepută ,i cos­­urii de aceiaşi coaliţie. Barară! literar „Lumea" a apărat reor­ganizat, ca o ale»»ft materie semnată de U. Topânceacu, T. Arghizi, M. Sadovea­­nu, G. Gdacttoo, I. Minareaca, S. Tndor, St. Z­­oviceanu, O. Cazi­mir, A. Hefter, E­. Serghie, T. Babss, etc. * îndepărtat dsk „Universal Literar" d. N. lorga a s­os „Neamul Literar" cu co­laboratorii care-l înconjoarâ la „Nesram" cotidian.* Poetul I. Mlomulescu, care da la război încoace cultivi ca predilc­ție proza, anun­ți an a­­doan­ea roman pe care l’a intitu­­lat „Corijent la limba română". * Lisnad­arschi co* harul poporalei pentru arte, a sorit U B .-rl,a and • îi se reprezen­ta piesa „Eib­eratai Don Gad­hotte". Cu acest prilej el a vorbit despre bobi literaturi rază. El a anunţat că scriitorii mari, în urma ravoriţiei ruşeşti, pe Kaţin Besimkattchi şi Uka. Apoi ca mari ro­mancieri pe Gadkjr, autorul românizat „Cimeatai", L.Kodnijsch și Farmanlov, nu­­veliș­i sovietici. * „Irosii Sentimentale" primar voiam dă versuri ale cunoscutei scriitoare E. Mar­­gh­­a va apare îi car­sul săptămânei vii­toare la editări „Caitara Națională". Mormintele Scriitorilor Romlai ÎNMORMÂNTAŢI LA BUCUREŞTI Se ştie că dl. Coast. Toma a luat lău­dabila iniţiativă de a îngriji mormintele scri­itorilor înmormântaţi la cimitirul „Eiert I­­ta­tea". Pe unele morminte sau ridicat monamen­­tele la broşa, pe altele se vor aşeza în cn­înd bros­­uriie respective. Fapt e că de doi ani de sine, datorită d lui Tomna, mormintele erelor sânt îngrijite in chip deosebit. * O măsuţă identică o ia acum şi primă­ria Capitalei, care a stabilit o înţelegere cu „Societatea Scriitorilor Români" pentru în­grijirea mormintelor scriitorilor înmormântaţi la Bu­cureşti. Se vor zg??ji şi renova următoarele mor­minte : Alexandrescu Gr­igore, Bacalbaşa Ion, Ge­neral Bîrgescu-Dibija, Caragiale I. L., Câr­­lova Gh., Cerna P., Coşbuc Gh., Eminescu M., Filimon, Georgescu O.-este, Hilden Is­ Iia, Hîjdea Petriceica B., Ecobesia O., Iosif St. O , Ionisca Gloi­­., Ispiresca P., IUrie ChSEd1, Lecca Harakmble, Macedontki AL, Maioresca Tita, Olănesca Azcaeia, Pana Gh., Teodorazca Gh. Dem., Ureche A. V., iar în cimiiral Sf. Vineri sunt înmormântaţi: R­oksSr., Cd­r George şi S.ceassm Th. M. Constituirea „Asocia­ţiei Economiştilor“ Rasboiul şi în urmă opera de refacere şi consolidare, a pus pretutindeni numeroise p­obleme economice. Nevoia de e cons­itşi ceea­ ce s’a distras, şi cântarea raij­oscelor necesare de a se da o soart impaklase activităţii acoaoraire, a ridicat cumeroase problema a căror solu­­ţionare reclamă minte laminată şi compe­tentă. Skr pstea spune că sskai, la Europa, predomină mai mult chîstiasele economice decât cele calisrak. Ia iocni veche! Europei d­inileate, avem astăzi o Europă nouă care absoarbe toate energiile la dimilanea eco­nomici. Caitara clasică este înlocuită, în majoritate, printr’o celtară de ape laitute necesară de de a fi poză îa îsncţia de pe ttrenuri cât mii mari şi cât mai variate. De aceia învăţă roaotul profesional a luat şi el o proporţia rxtra-ordintri, pe care no i’a avut îs&in te de isbucairea lisooislal ea­­rcpisar?. Datorită acestei stări de fapt, cel mal re­pătaţi dintre economiştii noştri a’aa cosstl­­­olt. k Bicareşti, Inu’o „Asociaţie generală a E­­orsoiaiştiior d­e Ró­nánk" având ca preşe­dinte pa­r. dr. I N. Aogekaca rec­tor al Academiei de înalte studii. A .twiîă aspekțls 1«1 propuse să desfă­şoare o vie activitate pe tereeul economiei naţionale, prin stadii de specialiste consa­crate tuturor raexurilor de activitate econo­mică. Câmpul, cam am spus, este deaîsî I de larg, şi noua „asociaţie” ne va pane pe I lacra. Nadijiuim ci va munci cu folos I pentru dezvoltarea și mai mare a României­­ economice. REFORMA IN JUSTIŢ­E Extinderea Curţilor cu juraţi la consu­ul de miniştri ţlaot ahltS­­□ri, mîilktrul justiţiei, d. G. G. Mâ* ZaBCu, a făcut expunerea noului pro­ect de lege cu privire la Inatitaţiu­­nea Curţior cu Juraţi. Prin acest proect d. Mirzescu ex­tinde aceasta in«dicţiune în A­deal şi Bucovina, unde ea nu exista sub foasta monarhie. Astfel actualul ministru al justiţiei îşi complecteaza opera de un,f,care judecatoreasca. In aceiaşi şedinţă a Consiliului, d. Mârzescu a mai adus la cunoştinţa membrilor guvernului un al doiea preect de lege Cu privire la mod f, Carea unor dispoziţiuni d­e legea de organizare a Curţii de Casaţie. Ambele proecte vor fi depuse îa parlament. I Conferinţa d-lui P. An­drei — MAHATMA GANDH! ŞI REVOLUŢIA DIN INDIA — Ieri la ora 4 p m. a avut loc la Aula Valverab­iţei, Interesanta conferinţă a d lui profesor P. Andrei, tratând despre „Ma­hatma Gmain şi Izvolota dla Isda". Nobila­ scop pentru care a fost ţinută a­­ceasti confaioţâ (in­ folosin „Societatel pen­tru profilaxia tubercuiozd"), ţi importa­ţa sublict*iei aa st­as o lume id easâ, cocapa a£ dla naraerofi profesori anivereitari, ne­­□amărtţl lateiectuali, aa pabic distins, ata­­denţi şi eievi a Kaî®a-oa*e şcoli. După ce la câteva ca­viate conferee­ţista­ maiţameşte doaaaelor dia­conistesnî „So­­cietatel pentru profilaxia tnbercslozzi", care e a depus o atât de lăudabilă activitate, la­tră în sabbatul coafaristei şi schiţează ca­dral îa care se vor desfăşura relatările ■ale. Mai lălăi defineşte personalitatea la­ R. Rolland, care a acria cea mai bună mono­grafie asupra lui M­­utea Gandhi şi arată deosebirile fandamentala ce există latre Bsentsîltatea orientala­ faţă de cea a occi­­dentului. întăreşte diferenţele de eaiteră, citând pe Spengler şi referindu-se îa lucră­­rila sale aoolologice. Ia armă fixtasa problema şi face o re­zumativă expasere asupra indiei dla punct de vedere geografic şi etnografic. In numă­­ra! celor trei sate milioane cse locuitori, mal bine de trei sfertad sa Închină damnezeolal Brahma, ţlaâod de ran­gianea hridnkii. Pentru aceşti credincioşi ai iadeportatolul răsărit, trahim’graţisrea sufletului ;i res­­poazab­­itatea morali sânt desi fandamen­­tate puncte de vedere. Eterna nătacira şi visare, e­anificarea ca airvana, acel prin­cipiu absolut care distrage esfeticul lamei sensibile. Acest psatheism mistic provocat prin extaz, împinge aefletul spre hotarele milei şi a resemnărei, deaceia Mehatma Gsndbl a ştlit să se inspire din lumea adevăruri­­lor eterne ş! si in sufle popornici «ia coet­­cepţia cea mai înaltă pasibilă, a „nou re­­sisknţei la vlohaţâ". Stadikd baeeie stipinirei engleze, e] a vizat ci meres fo­ţi a tirel metropolă stă îa scânteile de dezbinare, ce ea le arenei latre diversele caste Brah nanii, militarii, sgib­alterii și sclavii, an pripâisti! care-i despart, aceste prăpăstii treble ntvekîe. Poporul dumnezenini B­ahma e poporul indian, a »pus Mshstaia Gsnah, spre el tind sliktete miilor de caste şi principate ; contopirea tuturor îa ei, e aaph­emal ideal. Pentru aceasta principial non resuites tsl trebue să-i înfrăţească pe toţi, în faţa Ge­minaţi*! esgleze. Ia al doiiia rând, fiindcă bogăţia nstbo­­ială a ţârei e kdnst la bnaa^calaf, M­e­ndhl a preconisat principiul nou-coopa­­raţiai cu englezi şi indaatricikărei naţionale. Şi glazul profet­iai a avut un răsunat în­fricoşat. Sate de mii ds capete a’au lăsat îovire fără »ă se plângă, toate braţele credincio­şilor au laceput să toarcă bnorbtcsl şi aă~] industrializeze in propriei profir. A:e­sti neazemnici doctrină a avut aa ecaa universal. Es a fost aplicată de Chi­­nezi şi da nenumărate colonii, ca răspuns a b'atalităţiie europenilor. Astăzi Mihsima Gsedhi e cel mai mare dirngultor al îadid şi daci nU primii să fie glorificat nici la temple, nici ca Rrgi, aceasta nu împiedici sutele de milioane de credicioşi să-l binecuvinteze ca supremul profet al orientalei. Conferinţa d-nul profi­sor P. Andrei a fost vin aploatatâ. I. B. revinde apoi cu preţ de specalS, cel ce a­­veaa Imperioasă aevce. Asif-1 d vizele aca­parate au foat revindtte cu un preţ ar cat, cotarea oficială la Bursă Ili d isfia..we»iatâ de «ceste preţuri. M.mpeca a fost descoperită s! mlsn­l ■’a» but h consecință : ofi tal centrai da control al deviador » hotă ât ca ccvlz-le sl ae cumpere numai prin mijlociteiil ofi­ciali și numai pentra ati&cg.-rca datoriilor din »trăiaăute. Efect al »’a cosztatat chiar de a denx zi, ia urm» »cestor masări: itra e*gi-»ă care coti ia 23 N^embrie 1082, 1« 24 No«m­­brie a ctzat 1* 1062, i­r a tr*k si ia 1061. F^ptni ace»u dovedește suficient ci scă­derea de &a~am cine­va săptimâd a fost ■ provocată nu^ai de specuilacții de vanuti. SPECULĂȚilLE VALUTARE — DE CE SCĂZUSE LEUL ?. — CINE A PROVOCAT SCĂDEREA.— SPE­CULANȚII ȘI ACAPARAREA DE­VIZELOR.-MĂSURILE DE REPftE­SiUNE —PRlMtLE REZULTATE — In tlmpal dia armă s’a­­nrtghtraî o ne­­jaetifiecta scădere a lenini nostra, pe pie­țele »trftine. Cam nu era nici an ordin ca valuta noastră sa fie s­ăaedl— î dimpotrivă, faţă de arat­a.rea şi ion* lidsrea datoriilor sta­tului, ne aşteptam­­« o urcare a cursUai isnml—organele de control an­tent inve­­dlgftţiunlla necesare si a constatat ci la ni­­tunel» săptămâni »’a practicat tain con cn- BO«ceta speem­ă a devizelor. Scăderea lealei s’a produs dară numai din cauza nani joc de barsi: speculanții de device acaparau devizele pentru a le I­­ATM JUAMMES I Dragoş mândra ca un soare A plecat la vânătoare Ghioaga şi sigeata lul Fac pustiu! codrului Şi ’a mintea noastră versatile legendei se ’nşiră la nesfârşit, ssaadate parcă de hrisitul neîntrerupt al roţilor greis. E acelaş tren împodobit şi aceiaşi sgomotoa­­să vce bană de-alungul celor 17 vagoane cu care străbatem, deocamdată, acelaş drum de anul trecut. Lipseşte numai fanfa­r, cu osebire la primar popss, Miercurea Cocu­lui, unde căldura şi noarii de praf, rid câţi de vânt, ameninţă să ne moleşească atât avântul cât şi paşii. Intr’adevăr mult praf mai are şi Miercurea Clacului! Ne dă în ochi, ni se aşează In straturi pa haine, ne albeşte spruncinile. D. Prefect, care ne în­tâmpinase la gară cu o înflăcărată urare de ban roşii, şi d. Primar care spusese câte­va cnvlate In numele mîno­­larilor aa jo­­benele pudra e când, obosiţi cu­­ toţii, in­trăm în moiminemalu! palat Ad ninhiratu­l. Ia coloană strâ­să ca pentru stau urcăm treptele de piatră şi pă­rundem în sa­t de festivităţi, unde un mic paradis adăuoreşte legea­ strămoşească, adusa odată cu admi­nistraţia, de peste munţi. De aceiaşi ori­gină pare şi primirea oficilă. De-alminteri orăşenul e locuit de puţici ro­mâni, funcţio­­nari şi oşteni, veniţi toţi de aiurea. După masa pe care o luăm la un restaurant ma­ghiar, viităm băile minerale, apoi mănăs­tirea dela Şumlău, de piia veacul al XVIlea nu-i vorba, vina reincită pe peplin. Ne în­­toarcem repede mal ales ci nouri cătrăniţi se grămădesc asupra orăşelului, inghţand cu lăcomie lumina soarelui palid. Automo­bilul alea­gă pe şoseaua netedă, vântul ne I mină din urmă. Da nourii ajung inain­ea noastră şi primul ropot izoccneşte ^ când ne urcăm în vagoane. Vârtijjri de praf şi ploaie, de g­odiua cât nuca, isbesc cu fu­rie îa geamuri, pe acoperiş. Vagoanele se clatină pe şine, tabla de pe şandramale zboară zăngănind. Peste câte­va minute ploaia liniştită se statorniceşte, p­osta mo­to­tonă, aducătoare de somn, care ne va însoţi cu credinţă timp de zece zile. Ce bi­ne-i la adăpost pe aşa o vreme şi ce no­­roc pe mine să nu fiu silită s’e pornesc la festival! A doua zi în zori trenul ne duce înainte pe drumul cunoscut. Trecem la 21 km. de Cluj şi cotim spre nord, căci Maramureşul nu e ţinta. Scria oprire în Dej. In­­tra micuţă fanfara mi­litară, câteva dlscursuri şi trâsuri nume­oa­se în care Încăpem cei mal mulţi. Până şl pioais încetează in cm*te* sosirei noastre. Ccnirul D.­­ Iul e alcătuit dlmr’o phtâ fo»rte mare in jjrul catedralei calvine, ce pare mai veche de cât calvinismai, de unde por­nesc cinci ori şase s râzi îngrijit pavate, urcând printre câst.ţ* ia »u­l german Muite vitrine bogat orânduite, muite capete îadă­­rătul jduzeielor, mu­ţi reprezentanţi de-ai lui H.rs.n B^c engial şi muite steag­uri arborate de-asupra acoperiturilor prăvaia­­tice. Jur împrejur cununa de dealuri Împă­durite. De­l tribuna dia mijlocu pi ţel ne vorbesc oratorii: d. g ner«l tare ns intim­­piaase anul trecut la Cl­­ - tot de la tri­bună,—del gatul prefectului şi d. Primar, care cucereşte simpatia tuturor pria cum­­­păaltul său cuvânt, deosebi de cald şi de înţîlenitor al vremurilor de faţă Rep­ezen­­tănţii Basarabiei aduc salutul frăţesc la nu­mele celor 200 ex­urgionişti de peste Prut, apoi preş­dinteie nostru Lihde. Ş ’u răs­punsul său e urâta căldură şi­ stâta pătrun­dere a vremurilor de foţi, încât parei u­­nul şi acelaş ideal mănţ vibrează la su­flete e celor doi conducători: al D.jalul şi al Ateneului leşan. Hora largă aduce, cel puţin pentru clipa acela, adevarata unire „la cuget şi ’n simţiri". (va urma)

Next