Mişcarea, decembrie 1925 (Anul 19, nr. 274-290)

1925-12-03 / nr. 275

ANUL XIX Hd *275 Ifet « <â* tews»: ©—îS1 &, m şj 3—5 p. ia. JOI 3 DECEMBRIE 1925 .TW faSuttäßSSfä s aKarS»8*»£*&* ii , Ä . I wimw^^rncmtm hmmspsoni msî tó® ifcţtacţle Franţa şi problema financiară Noul guvern frtnCez Constituit Bab presidenpîm d Iul Bitand îjl ta anun­ţa mâine programul de guvernământ, dla care partea cea mai importantă este asanarea f­ranciarâ. ACeas tâ cheitiune a fost cauza eseoţ ală ce a produs schimbarea a* tâtor guverne, cari luptau sa stabi­lească modalitatea cea mai bună In reformele şi proectele financiare. Până a cunoaşte proectele gu­ver­ni, lui Riiaad, vom rezuma, după da­te statistice oficiale, actuala sita­­ pla­ne f nanciară a Franţei. * Când furia armatelor germa­ne a fost Înfrânţi, Când pacea Îşi resta­bili domnia peste ruinele popoarelor, Franţa victorioasă prevedea începu­tul unor grele crize financiare, căro­­ra Intă a rezistat la toată vioi­enţa caracterului său Invincibil. In regiunele distruse şi invadate ea svârli toate sumele disponible, pentru o Cât mai neîntârziată refa­cere. Eroică atât in timp de pace Cât şi în timp de război, ea nu se dâdu in lături si ajute cu tot ce i-a stat în putinţă, pe fraţii Căzuţi in neno­rocire. Este Indiscutabil Că o mare spe­ranţă se punea in plata datoriilor de război, pe Care Germania trebuia să Ie ramburseze în cel mai scurt timp posibil, totuşi toate intervenţiile şi Încercă­rie aliaţilor nu reuşiră să dis­trugă Încăpăţânarea germană. Pericolul financiar cu toate aces­tea a fost luă curat. Franţa a ştiut să­­şi poie în evidenţă bogăţiile late na­turale, activitatea­ i­­ndustrială şi in­­semnatele-i resurse agricole, şi prin Comercializări înţelepte a reuşit să ţie iu respect balanţa datoriilor şi ch'ar l’o rid ce. la ă dură ultimele evaluăr! activul şi p­e nivel statului francez. Ca le găţii, proprietăţile, drumurile de fer, m nele, iaseamnă vre’o sută de miliarde, plus 640 ml­arde capi­­taltaărite pe impozite şi 140 m­liarde sumele de Încasat din stranatate (anuităţile D&w.s, etc.) deci un ac­tiv de 850 de milarde. Ca pasv, 295 miliarde datoriile publice Interne, 88 de mHarde da­toriile de străcăute şi viagere, la­tine 317 miliarde Corupturi cred­to­­rilor, deci un total de 700 miliarde. In general rămâne o sumă de 150 miliarde, care înseamnă profitul pe care 1 Comportă actualele finanţe ale Franţei. Dar spre a se scoate în evidenţă acest incontestabil avantaj, trebuie să se dea reformelor viitoare un caracter de subordonare. Două mari serii de interese precumpănesc în momentele de faţă: Întărirea fon­durilor şi căpitalurilor industriale, gra­data dar sigura ridicare a valutei. Rezultatele acestea se pot căpătă printr’o raţională împărţire a venitu­rilor, prin acordare de împrumuturi pentru o cât mai largă evidenţiare a bogăţiilor solului şi a produselor industriale, lumine printr’o pontică in­ternă fiscală, curajoasă şi decizită. Astfel se înfăţişează problema. De­sigur că Franţa eroilor nemuritori va şti să iasă invigătoa reşt din aceste lupte, în care toată greutatea stă In­­tr’o înțeleaptă echmbtere a sutere­­seior și acțiunilor. D. P. Pogonit Care a isghiţit a­­tfttea noduri din Cauza alianţei Ca progresiştii, s’a întors profund amă­rât de la congresul din Bucureşti, unde pur şi simplu a fost Înlăturat. Pentru a denunţa Cele Ce se pe­trec acum în tarna­ organizaţiei, d. Pogonat işi convocase amicii la o Consficaţie Ce avea să se ţină săp­tămâna trecută sub forma unei adu­nări a comitetului. întrunirea însă nu s’a mai ţinut, nu fiindcă d. Pogonat a contraman­dat o, Ci fiindcă cealaltă nuanţă din organizaţie a manevrat de aşa mi­nieră încât ca să nu se provoace o ruptură convocarea proe­tată a fost Contramandată. * Cele Ce se petrec acum in orga­nizaţia „partidului poporului din lo­calitate sunt demne de relevat. Unde până acuma d. Pogonat dis­tribuia demnităţile viitoare, astăzi a­­ceste discount au încetat. D. Po­gonat nu mai saflâ o vorbâ în aceas­tă privinţă. In geh­mb sunt foarte agitaţi d-nii Omer Popov,CI, N. Petrea şi Axlnt© Cari lucrează ca dl. I. Petrovici pe Care anturează din Credinţa Că nu vor fi negl­­iţi şi puşi In C­rada lis­tei primele locuri fiind rezervate pro­gresiştilor şi anume d lor Meisner, T#Cn, Ceikez, etc. Intre progresişti există un nemul­ţumit, dl. I. Petrecea, căruia nu i­a’a dat nici o asigurare. De aceea dl. Pogonat îl atrage pe dl. Tuf­escu ca să şi mărească numărul partiza­nilor. Este caracteristic faptul că d­lul Pogonat Care la sala paşilor p­e­daţi dn palatul justiţiei făcea de obicei politică la toate, astăzi păstrează o semnificativă tăcere, ocolit fiind de avereseani cari deobicei li anturau. In această altuațiurie a f­st strict necesară contramandare* îatria al­el proectate care dacă 5« tinea ar fi rupt, cu sgaran|a, partidul în dotă. De altfel da­r această sta­tură nu a’a produs iacă oficial ea există în rezidate. (Banc* PeLinia Ce se petrece în organi­zaţia averescană din Iaşi Aniversarea unirei Ardealului Attisi se împlinesc şapte ani de când poporul din Ardeal a hotărât unirea pe veci cu patria de origini. Etta o dată pe cere popoml român o păstrează ca sfnţenie, căci ea simbolisează astul istoric al acestei uniri naţionale. Dingestul pe care a manifestat-o popo­rul nostru la decursul veacurilor fraţilor ar­deleni, aceştia­­ au rispane ca aceiaşi f­ă­­ţaşcă iubire, astfel că legătura sufletească au fost şi contiauă a fi din ce nu­se mai cimentate. In amintirea acelor clipe măreţe, faragra­­fria, a şaptea aniversare a alatii uniri, Inimii­ noastre înălţate se îndreaptă spre creatorul marilor suiri, spre Cel dintâi Rege al Românul imargite atrăgând: Trataccă M. S. R gele Ferdinand !. Trăiască România nouăl „Hamlet şi tragedia Shakespeareanu“ — NOUA LUCRARE A D LUI PROF I. BOTEZ — Trei scriitori­­predaţi şi cunoscuţi la lu­­mea noastră literară am ţin propaganda pen­tru cunoaşterea civilisaţiei erg­os? : d. I. Boţea din Iaşi, d. Dragoş Protopopescu de la Cernăeţi şi d. M. Bisa care locueşte la Londra. Dintre aceştia, cel dintâi care s‘a ocupet mai mult de problema civilizaţiei britanice a fost şi colib­ea a fi d. I. Botes, care cu aproape două decenii In urmă ne-a dat ad­mirabilele stadii „Aspecte din civilia­ţia en­gleză r eputaate într’un tiraj mire şi in mai multe ediţiuni. Dr. I. Botes, care a fost elogiat reco­mandat de Sesitul universitar ca profesor titular la catedra da lmba engleză, a stat ■u şir da ani la Anglia, unde a studiat mai iotă­ limba, apoi literatura şi starea culturală a Angliei, despre care ne-a vor­bit la diferite articole culturale. Asupra li­­taraturei engleze d. I. Botez a scris câteva studii ştiinţifice, şi pentru a aduce servicii reale ţarei sale, d-­a a ierta in Ilonda en­gleză un stadiu stapin literature! româneş­ti, spre a Informa pe englezi exact, despre starea noastră culturali. Actualimnta d. I. Botes lucrează la un mare volum care va coprinde în studiu— o scria de cercetări critice şi filosofice—a­­supra marein! Shakespeare. Primul capitol din noua lucrare a profesorului şi literaturul ieşan a apărut acum intitulat „Hamlet şi tragedia sh^krspeareanâ*. Această lucrare a d-3al prof. I. Botez va provoca Interesante discuţii şl comentarii, In­tru âl d-sa cercetând cale mai importante •indii ce s’aa erta asupra nefericitului prleţ al Danemarcei (Intra care mal cu seama cele apărate la Anglia) a tjma la o con­vingerea si «ond­aata personali, prezentân­­du-ne na Huniet unitar şi normal, un con­trast cu mate opiam­aela marilor analişti cari au «j*»s la variate concluzii ce se ciocnesc sau se contrazic tatra eie. Dr. prof. I. Botis leţiaâod toate aceste stadii aprofondate, afirm­ cu drept cuvânt că ele te pot „zăpăci până ce nu ştii pe ca drum­ rătăceşti“. D-sa relevă părerile marilor cercetători asupra Iul Hamlet, fără a,’şt f­işaşi vre­zn, din ele şi fură a se lăsa Înrâurit : după Gjetl? prloţul Danemarcei e ba­stutimcul caşi „Wnhsr1, dapl Co­reni dge el e ua scriitor şi nn agitator lipsit de energie, dapă Bradley ele un „bolnav da miland­la", iar doctorul Fxesd „li­acazi şl de incest". D­. I. Britz enamămi toate părerile cele mai Interesante ţi caracteristice ale savan­ţilor cari au studiat pe eroul Stukispearean pentru a Intra singur la domeniul acestei cercetări şi a-şi fa­ca o convingere proprie. Vom vedea un articolaj următor cum fi disecă ş -l analizeazâ profesorul ieşan pe priațul filosof al Dacimarcsi. AR. Trei Ieşeni decoraţi M. S. Ragele a binevoit a conferi urmă­toarele ordine : „Steasa României”, la gra­dul de comandor, d lui Constantin Toma, primarul oraşu­ui Iaşi ; „Coroana României" la g­adul de Mire O­ Her, d-lui Păru Fin­­tânaru, prefect s! lacSrtalul Iaşi; ln gradul de comandor d lui Emil N­­eacu, director regional la C. F. R. Uși. Un calomniator: dl. V. Madgearu DI. M.dgBaru,logâtCele orator ță­­răniit șl master In & anunțe tut aticii ds tnterpe­tri, a atins Ieri, in Canuri, adrvâ^tul apog u. D. M.dgcarr,—a căruia artă In­­tsrpetaii^â și oî*tortaâ l-a atin.s ce­­no8 .uiile ekgli din partea d-lui Ar­­geto a^U—a cerat Ieri guvernatul aâ-1 pună la dlsijoz­alo nl*l mal mult a r nki m«l eutn dkcât cn foimir ca 2500 (CETITI fclNu: DOUA Mil LlNCi SUIE) da dosare,in vedita anul iat­ rptiArt. Acesbti inxrpeFre avea Sa fis StEiZatouaiâ,—după cum arată ua- Rârui SaDz.pwnafti dos icior pe Sare Ic­a Csitt. Cererea ac&^sts era siâ: d« ac- Knfdâ, la iai un­L­ inrai de fuatto a aratal tâ »c 8*tâ coDSiitu­­ u «d*­­văiaUimp­­iîe.ht te^ unui ci­­.re tâ âais ! și nici ta kit numb a al membra al «o­alteiS u de p. b ce« opoziţiei, un a in«5ei»j«£ pa d . M d­­gâ»ru. Toată Cameră — majoritatea fiâss! o poalt­ a —a răm*s mpâsăîoara și a a^opsrlt sa totală la dif arueță peste a- Csaită »normă »bimdttati?. Dl. M^dg^aru ea să nu răssâa îa total, rldkol a’a Inennj^t »Dgar... Câad mlalatral de finanțe £-* râupans Cfi na l se pot «dude cele 2500 de dosare, dl M tdgaaru, m in&oastknța și iragponskbitatea Qt-l csraiter,­­zeazi a oblei t»t că dl. ViaU.S B âtl na rtfuză a-i da dosarele carafe, iiind-Că d­a & eSloperă nerrgjlda pt.­trennte in geitîunsaflaknd­ârâ a departamsuri ale] finacțelor. F-tâ de o sssmenta afirmatia^ dl. M»dgear a & primit Ca sa-fie me­rits : epitetul dai „cabm i Mi“. Situaţia guvernului german După­­alte şi liberioase cercetări ale a­­vantajelor ce decurg in mod firesc din tra­tatu­­dels Locsm­o, guvernul german a ob­ţinut nu fără greutate acele două treimi de voturi cari au fost necesare pentrru sem­narea tratatului încheiat, ce se ratifică aui la Londra. Gevernul duşminic de extremele din stânga şi dreapta, a trezit la mintea alia­ţilor imaginea unei aermauiii pacifice, re­nunţând la bolnăvicioase iluzii de revanşă şi constant preocupată de asig­urarea pă li, incontestabilii şi lasemnatul merit el nani guvern, atacat aprospi de toste partid­e­le, de a putea stabili m so auroral* fără a usa de deciderea poporului care ar fi fost pro­babil manifestată U liberele alegeri In «ca­sul aprobării politicii de piuă aciua a gu­vernatul «i a ratificării tratatului. Inaemnat, fiindcă hotărârea poporala! ar Imp taa o am&nsre a semnării, producând tatr’o anumită măsură și o tesalane Intre aliaţi pe de o parte și caGtrmaala de altă parte. Aceste armări au fost fosă cu desăvâr­şire înlăturate prin atitudinea conftianîă a guveranlui Luther. Fără a rupe­­ găturile ca stâ­ns. Canctlerul a reușlt a anihila printr’o abilă politică, primejdioasele carenţe care bâataiau în tagirul dreptei şi a stabilit o o noitate de vederi, de alminteri ilazorie, între toate partidele în ce priveşte accep­tarea tratatului. Speculând e­gantăţile voţii prin cari trec astăzi germanii, el a căutat frumoase şi bogate perspective ale viitoru­­lui în caşul ratiftaaric şi dezzitul unui rifiß. Aparent toate partidele şi-au dat ads­ia­­pea b ae Înţolii cu excepţia comuniştilor, aceasta în scopul menţinerii actualei situa­ţii priveligiate. Totuşi la râadarire parlamentarilor ger­mani domneşte o nemu­ţumire generală toţi de actele guvernului şi care foarte prohibit că aceată nemulţam­re se va i manifesta sub forma unui vot da neîncredere faţă de gu­vern chiar la primele sud­aţe după semna­rea tratatului. Cancelarul conştient de aceasta nemul­ţumiră şi-a şi anunţat la cercările^ PQn­ttae apropiate, decizii guvernului fotreg de a demisiona imediat după ratificare. Decalata guvernului rati î­­ tot caz*! con­diționată de noile 1 apr. jarid politice cari vor surveni dipa semnare. : L C ana . . II Masa la cazarmă, ca d­o­ba cazonă ser­vita la gamele, na cam decepţio e*ză. Dar festiv*lul e izbutit şi a do^a zi, plecarea. Simpatic orăşel Zalaul, dar rnsi ales e t­­tsziasi.­ O mare pe capete ne s­lută pe peron d;şi ploaia curge potop, in s ia pe aşteptare, împodobi­t cu ghir­ânzi de br^d cuvântări pline de a âa­, iar la est e tră­suri încăpătoare, tchip.gii de casă, toate pentru noi. Trecem *ub arcu de tru-înf, care treacă, „bine aţi vecii", şi ne oprim în piaţa largă din f*ţn prefecurl. Monu­mentul ain mij­oc ne atrage numai pe cât lua ea aminte. Uo bătrân m plete, pudâcd zeghea între umeri, semn­hina umilit înan­­tea stăpânului suzeran, care cu trufaşă mă­­iluimie ii primeşte omagiul. Fară să vreau !Îii vine în minte Aradul care a s­unsese in c-ş­ă de scânduri toate statueta atăpâ­­niii străine. Dar cine ştie? Poate că ase­menea rămăşiţe întreţin mai vie amintirea suferinzii trecute, a s­tri­ţii care, cel puţin pentru neamul nostru, a fost şi este princi­palul izvor de energie. Festivalul e la Fundaţia „Principele Ca­rol", aşa că ne simţim că la noi acasă în sala spaţioasă, unde a­bea găsim foc. După cuvântarea d-lui director al şcoalei normale şi răspunsul preşedintelui nostru, urmează conferinţa unui domn profesor din Iaşi, a­­poi programul artistic. Bandidul la şcoala normală. Cât pentru mine, mă bucur de ospitalitate prietnoasă şi de privelişte în­tinsă asupra Zalăului ce se prelungeşte pănă sub colinele verzi. Când soarele se arată printre noi, pornim cătră Bocşa Ro­mână ca să ne plecăm genunchii la mor­­mântul mardar Barneţia. Mirosul de brad ne însoţeşte căci trenul nu-i împodobit proaspăt, astfel intre­ga im­presie a primirii noastre triumfale o luăm cu noi. Doi fruntaşi ai românismului, a­­mândoi de peste munţi, se urcă în tren să ne întovărăşească la mormânt. Dis­cţia po­litică, Inevitabilă între luptători sub steaguri osebite, se Înfiripă aprigă, proaspetele de­geri agricole slujindu i areps­iadema în­vinsul atacă cu asprime voind parcă să-şi dovedească sie însuşi că ar fi pătimaş. Dar sensibilitatea-i „moldovenească“ şi înrădă­cinata iubire de neam şi tradiţie îl rechea­mă necontenit pe calea adevara­ă, în timp ce protivnicul, încrezător şi sgav, împă­ciuitor şi sin­e, răspunde flegmatic din când în când. De la staţia Bocşa Română avem vreo 200 metri pe jos şi drumul e de fundat. De-atâta ploaie „tina" e pănă la ge­zne. Cu steagul în frânte şi d. Poimar Calăuzâ Înaintăm aneros. B­erb­uţa veche, îa totul asemănătoare celei din Avrig, ne prim­ite în vârful dealului cu cr­ucea-i um­­ă şi preoţii în haine de abate. Parastasul se face sub cerul liber, pe o es rada lângă modestul mormânt, cu o simplă cruce de piatră, în­­conjurat de ţărănimea in port­ul sărbâ­­toare. De faţă e şi o bâtrână contempo­rană cu „Simeon", precum şi nepotul a­­cestuia, gospodari cu mu­tiţa căruntă şi ochii ageri, sub stufoase sprtacene ca pana corbului. Adânc mişcat preşedintele a­stru care stâtuse îngenunchiat mai tot timpul serviciului, vorbeş­e pătrunzător de însufl­ţit. U­rează cava tarea d de preamărire a activităţii apostolaic naţionalist, apoi cineva inchee cu bografia cronologiei. Depunem o frumoasă carnii de stejar şi ne întoar­cem cu dorinţa fierbinte ca omagiul r­oc­­tra să strângă la olaită toate sufletele şi să nimicească toate dezbioările. La Carei Miri sosim pe întunecate. Glod şi aicea, iar trăsuri na­s. Pe peron muzică mili­ară şi la ieşire două rânduri da vână­tori de munte s rigă n contenit, rimân­­ cu putere: „ura, ura« ! Ura, uraa !*—„Trăiţi dom-ie locotenent", întreabă căprarul pe când mă strecuram în «oda cortegiului „să mai comand ura ?" Localnicii s râini privesc miraţi oprindu­­se din me­a. După cale de vr.­o 20 mi­nute, la ă-ne la teatru, unde are loc f­r­i­­valul. Dimineaţa zărim o­e tren tarnadie bogatului palat al contriai Caroly, donat de proprietar Inruşl pentru prefectura jude­ţului. Celelalte au­orităţ iasă a­­ ramas în Situ-Mare care e capula de j­id . Caroly fiind prea la margine Ei sunt doar punc­tul de graniţă intre România, Cehoslovacia şi Ungaria. Sita-Mare e o aşul cel mai mare unde poposim anul acesta. Are vreo 80 mii ro-

Next