Mişcarea, decembrie 1925 (Anul 19, nr. 274-290)
1925-12-03 / nr. 275
ANUL XIX Hd *275 Ifet « <â* tews»: ©—îS1 &, m şj 3—5 p. ia. JOI 3 DECEMBRIE 1925 .TW faSuttäßSSfä s aKarS»8*»£*&* ii , Ä . I wimw^^rncmtm hmmspsoni msî tó® ifcţtacţle Franţa şi problema financiară Noul guvern frtnCez Constituit Bab presidenpîm d Iul Bitand îjl ta anunţa mâine programul de guvernământ, dla care partea cea mai importantă este asanarea franciarâ. ACeas tâ cheitiune a fost cauza eseoţ ală ce a produs schimbarea a* tâtor guverne, cari luptau sa stabilească modalitatea cea mai bună In reformele şi proectele financiare. Până a cunoaşte proectele guverni, lui Riiaad, vom rezuma, după date statistice oficiale, actuala sita plane f nanciară a Franţei. * Când furia armatelor germane a fost Înfrânţi, Când pacea Îşi restabili domnia peste ruinele popoarelor, Franţa victorioasă prevedea începutul unor grele crize financiare, cărora Intă a rezistat la toată vioienţa caracterului său Invincibil. In regiunele distruse şi invadate ea svârli toate sumele disponible, pentru o Cât mai neîntârziată refacere. Eroică atât in timp de pace Cât şi în timp de război, ea nu se dâdu in lături si ajute cu tot ce i-a stat în putinţă, pe fraţii Căzuţi in nenorocire. Este Indiscutabil Că o mare speranţă se punea in plata datoriilor de război, pe Care Germania trebuia să Ie ramburseze în cel mai scurt timp posibil, totuşi toate intervenţiile şi Încercărie aliaţilor nu reuşiră să distrugă Încăpăţânarea germană. Pericolul financiar cu toate acestea a fost luă curat. Franţa a ştiut săşi poie în evidenţă bogăţiile late naturale, activitatea industrială şi insemnatele-i resurse agricole, şi prin Comercializări înţelepte a reuşit să ţie iu respect balanţa datoriilor şi ch'ar l’o rid ce. la ă dură ultimele evaluăr! activul şi pe nivel statului francez. Ca le găţii, proprietăţile, drumurile de fer, m nele, iaseamnă vre’o sută de miliarde, plus 640 mlarde capitaltaărite pe impozite şi 140 mliarde sumele de Încasat din stranatate (anuităţile D&w.s, etc.) deci un activ de 850 de milarde. Ca pasv, 295 miliarde datoriile publice Interne, 88 de mHarde datoriile de străcăute şi viagere, latine 317 miliarde Corupturi credtorilor, deci un total de 700 miliarde. In general rămâne o sumă de 150 miliarde, care înseamnă profitul pe care 1 Comportă actualele finanţe ale Franţei. Dar spre a se scoate în evidenţă acest incontestabil avantaj, trebuie să se dea reformelor viitoare un caracter de subordonare. Două mari serii de interese precumpănesc în momentele de faţă: Întărirea fondurilor şi căpitalurilor industriale, gradata dar sigura ridicare a valutei. Rezultatele acestea se pot căpătă printr’o raţională împărţire a veniturilor, prin acordare de împrumuturi pentru o cât mai largă evidenţiare a bogăţiilor solului şi a produselor industriale, lumine printr’o pontică internă fiscală, curajoasă şi decizită. Astfel se înfăţişează problema. Desigur că Franţa eroilor nemuritori va şti să iasă invigătoa reşt din aceste lupte, în care toată greutatea stă Intr’o înțeleaptă echmbtere a sutereseior și acțiunilor. D. P. Pogonit Care a isghiţit atfttea noduri din Cauza alianţei Ca progresiştii, s’a întors profund amărât de la congresul din Bucureşti, unde pur şi simplu a fost Înlăturat. Pentru a denunţa Cele Ce se petrec acum în tarna organizaţiei, d. Pogonat işi convocase amicii la o Consficaţie Ce avea să se ţină săptămâna trecută sub forma unei adunări a comitetului. întrunirea însă nu s’a mai ţinut, nu fiindcă d. Pogonat a contramandat o, Ci fiindcă cealaltă nuanţă din organizaţie a manevrat de aşa minieră încât ca să nu se provoace o ruptură convocarea proetată a fost Contramandată. * Cele Ce se petrec acum in organizaţia „partidului poporului din localitate sunt demne de relevat. Unde până acuma d. Pogonat distribuia demnităţile viitoare, astăzi aceste discount au încetat. D. Pogonat nu mai saflâ o vorbâ în această privinţă. In gehmb sunt foarte agitaţi d-nii Omer Popov,CI, N. Petrea şi Axlnt© Cari lucrează ca dl. I. Petrovici pe Care anturează din Credinţa Că nu vor fi negliţi şi puşi In Crada listei primele locuri fiind rezervate progresiştilor şi anume d lor Meisner, T#Cn, Ceikez, etc. Intre progresişti există un nemulţumit, dl. I. Petrecea, căruia nu ia’a dat nici o asigurare. De aceea dl. Pogonat îl atrage pe dl. Tufescu ca să şi mărească numărul partizanilor. Este caracteristic faptul că dlul Pogonat Care la sala paşilor pedaţi dn palatul justiţiei făcea de obicei politică la toate, astăzi păstrează o semnificativă tăcere, ocolit fiind de avereseani cari deobicei li anturau. In această altuațiurie a fst strict necesară contramandare* îatria alel proectate care dacă 5« tinea ar fi rupt, cu sgaran|a, partidul în dotă. De altfel dar această statură nu a’a produs iacă oficial ea există în rezidate. (Banc* PeLinia Ce se petrece în organizaţia averescană din Iaşi Aniversarea unirei Ardealului Attisi se împlinesc şapte ani de când poporul din Ardeal a hotărât unirea pe veci cu patria de origini. Etta o dată pe cere popoml român o păstrează ca sfnţenie, căci ea simbolisează astul istoric al acestei uniri naţionale. Dingestul pe care a manifestat-o poporul nostru la decursul veacurilor fraţilor ardeleni, aceştia au rispane ca aceiaşi făţaşcă iubire, astfel că legătura sufletească au fost şi contiauă a fi din ce nuse mai cimentate. In amintirea acelor clipe măreţe, faragrafria, a şaptea aniversare a alatii uniri, Inimii noastre înălţate se îndreaptă spre creatorul marilor suiri, spre Cel dintâi Rege al Românul imargite atrăgând: Trataccă M. S. R gele Ferdinand !. Trăiască România nouăl „Hamlet şi tragedia Shakespeareanu“ — NOUA LUCRARE A D LUI PROF I. BOTEZ — Trei scriitoripredaţi şi cunoscuţi la lumea noastră literară am ţin propaganda pentru cunoaşterea civilisaţiei ergos? : d. I. Boţea din Iaşi, d. Dragoş Protopopescu de la Cernăeţi şi d. M. Bisa care locueşte la Londra. Dintre aceştia, cel dintâi care s‘a ocupet mai mult de problema civilizaţiei britanice a fost şi colibea a fi d. I. Botes, care cu aproape două decenii In urmă ne-a dat admirabilele stadii „Aspecte din civiliaţia engleză r eputaate într’un tiraj mire şi in mai multe ediţiuni. Dr. I. Botes, care a fost elogiat recomandat de Sesitul universitar ca profesor titular la catedra da lmba engleză, a stat ■u şir da ani la Anglia, unde a studiat mai iotă limba, apoi literatura şi starea culturală a Angliei, despre care ne-a vorbit la diferite articole culturale. Asupra litaraturei engleze d. I. Botez a scris câteva studii ştiinţifice, şi pentru a aduce servicii reale ţarei sale, d-a a ierta in Ilonda engleză un stadiu stapin literature! româneşti, spre a Informa pe englezi exact, despre starea noastră culturali. Actualimnta d. I. Botes lucrează la un mare volum care va coprinde în studiu— o scria de cercetări critice şi filosofice—asupra marein! Shakespeare. Primul capitol din noua lucrare a profesorului şi literaturul ieşan a apărut acum intitulat „Hamlet şi tragedia sh^krspeareanâ*. Această lucrare a d-3al prof. I. Botez va provoca Interesante discuţii şl comentarii, Intru âl d-sa cercetând cale mai importante •indii ce s’aa erta asupra nefericitului prleţ al Danemarcei (Intra care mal cu seama cele apărate la Anglia) a tjma la o convingerea si «ondaata personali, prezentându-ne na Huniet unitar şi normal, un contrast cu mate opiamaela marilor analişti cari au «j*»s la variate concluzii ce se ciocnesc sau se contrazic tatra eie. Dr. prof. I. Botis leţiaâod toate aceste stadii aprofondate, afirm cu drept cuvânt că ele te pot „zăpăci până ce nu ştii pe ca drum rătăceşti“. D-sa relevă părerile marilor cercetători asupra Iul Hamlet, fără a,’şt fişaşi vrezn, din ele şi fură a se lăsa Înrâurit : după Gjetl? prloţul Danemarcei e bastutimcul caşi „Wnhsr1, dapl Coreni dge el e ua scriitor şi nn agitator lipsit de energie, dapă Bradley ele un „bolnav da milandla", iar doctorul Fxesd „liacazi şl de incest". D. I. Britz enamămi toate părerile cele mai Interesante ţi caracteristice ale savanţilor cari au studiat pe eroul Stukispearean pentru a Intra singur la domeniul acestei cercetări şi a-şi faca o convingere proprie. Vom vedea un articolaj următor cum fi disecă ş -l analizeazâ profesorul ieşan pe priațul filosof al Dacimarcsi. AR. Trei Ieşeni decoraţi M. S. Ragele a binevoit a conferi următoarele ordine : „Steasa României”, la gradul de comandor, d lui Constantin Toma, primarul oraşuui Iaşi ; „Coroana României" la gadul de Mire O Her, d-lui Păru Fintânaru, prefect s! lacSrtalul Iaşi; ln gradul de comandor d lui Emil Neacu, director regional la C. F. R. Uși. Un calomniator: dl. V. Madgearu DI. M.dgBaru,logâtCele orator țărăniit șl master In & anunțe tut aticii ds tnterpetri, a atins Ieri, in Canuri, adrvâ^tul apog u. D. M.dgcarr,—a căruia artă Intsrpetaii^â și oî*tortaâ l-a atin.s ceno8 .uiile ekgli din partea d-lui Argeto a^U—a cerat Ieri guvernatul aâ-1 pună la dlsijozalo nl*l mal mult a r nki m«l eutn dkcât cn foimir ca 2500 (CETITI fclNu: DOUA Mil LlNCi SUIE) da dosare,in vedita anul iat rptiArt. Acesbti inxrpeFre avea Sa fis StEiZatouaiâ,—după cum arată ua- Rârui SaDz.pwnafti dos icior pe Sare Ica Csitt. Cererea ac&^sts era siâ: d« ac- Knfdâ, la iai unL inrai de fuatto a aratal tâ »c 8*tâ coDSiitu u «d*văiaUimpiîe.ht te^ unui ci.re tâ âais ! și nici ta kit numb a al membra al «oalteiS u de p. b ce« opoziţiei, un a in«5ei»j«£ pa d . M dgâ»ru. Toată Cameră — majoritatea fiâss! o poalt a —a răm*s mpâsăîoara și a a^opsrlt sa totală la dif arueță peste a- Csaită »normă »bimdttati?. Dl. M^dg^aru ea să nu răssâa îa total, rldkol a’a Inennj^t »Dgar... Câad mlalatral de finanțe £-* râupans Cfi na l se pot «dude cele 2500 de dosare, dl M tdgaaru, m in&oastknța și iragponskbitatea Qt-l csraiter,zeazi a oblei t»t că dl. ViaU.S B âtl na rtfuză a-i da dosarele carafe, iiind-Că da & eSloperă nerrgjlda pt.trennte in geitîunsaflakndârâ a departamsuri ale] finacțelor. F-tâ de o sssmenta afirmatia^ dl. M»dgear a & primit Ca sa-fie merits : epitetul dai „cabm i Mi“. Situaţia guvernului german Dupăalte şi liberioase cercetări ale avantajelor ce decurg in mod firesc din tratatudels Locsmo, guvernul german a obţinut nu fără greutate acele două treimi de voturi cari au fost necesare pentrru semnarea tratatului încheiat, ce se ratifică aui la Londra. Gevernul duşminic de extremele din stânga şi dreapta, a trezit la mintea aliaţilor imaginea unei aermauiii pacifice, renunţând la bolnăvicioase iluzii de revanşă şi constant preocupată de asigurarea pă li, incontestabilii şi lasemnatul merit el nani guvern, atacat aprospi de toste partidele, de a putea stabili m so auroral* fără a usa de deciderea poporului care ar fi fost probabil manifestată U liberele alegeri In «casul aprobării politicii de piuă aciua a guvernatul «i a ratificării tratatului. Inaemnat, fiindcă hotărârea poporala! ar Imp taa o am&nsre a semnării, producând tatr’o anumită măsură și o tesalane Intre aliaţi pe de o parte și caGtrmaala de altă parte. Aceste armări au fost fosă cu desăvârşire înlăturate prin atitudinea conftianîă a guveranlui Luther. Fără a rupe găturile ca stâns. Canctlerul a reușlt a anihila printr’o abilă politică, primejdioasele carenţe care bâataiau în tagirul dreptei şi a stabilit o o noitate de vederi, de alminteri ilazorie, între toate partidele în ce priveşte acceptarea tratatului. Speculând egantăţile voţii prin cari trec astăzi germanii, el a căutat frumoase şi bogate perspective ale viitorului în caşul ratiftaaric şi dezzitul unui rifiß. Aparent toate partidele şi-au dat adsiapea b ae Înţolii cu excepţia comuniştilor, aceasta în scopul menţinerii actualei situaţii priveligiate. Totuşi la râadarire parlamentarilor germani domneşte o nemuţumire generală toţi de actele guvernului şi care foarte prohibit că aceată nemulţamre se va i manifesta sub forma unui vot da neîncredere faţă de guvern chiar la primele sudaţe după semnarea tratatului. Cancelarul conştient de aceasta nemulţumiră şi-a şi anunţat la cercările^ PQnttae apropiate, decizii guvernului fotreg de a demisiona imediat după ratificare. Decalata guvernului rati î tot caz*! condiționată de noile 1 apr. jarid politice cari vor surveni dipa semnare. : L C ana . . II Masa la cazarmă, ca doba cazonă servita la gamele, na cam decepţio e*ză. Dar festiv*lul e izbutit şi a do^a zi, plecarea. Simpatic orăşel Zalaul, dar rnsi ales e ttsziasi. O mare pe capete ne slută pe peron d;şi ploaia curge potop, in s ia pe aşteptare, împodobit cu ghirânzi de br^d cuvântări pline de a âa, iar la est e trăsuri încăpătoare, tchip.gii de casă, toate pentru noi. Trecem *ub arcu de tru-înf, care treacă, „bine aţi vecii", şi ne oprim în piaţa largă din f*ţn prefecurl. Monumentul ain mijoc ne atrage numai pe cât lua ea aminte. Uo bătrân m plete, pudâcd zeghea între umeri, semnhina umilit înantea stăpânului suzeran, care cu trufaşă măiluimie ii primeşte omagiul. Fară să vreau !Îii vine în minte Aradul care a sunsese in c-şă de scânduri toate statueta atăpâniii străine. Dar cine ştie? Poate că asemenea rămăşiţe întreţin mai vie amintirea suferinzii trecute, a striţii care, cel puţin pentru neamul nostru, a fost şi este principalul izvor de energie. Festivalul e la Fundaţia „Principele Carol", aşa că ne simţim că la noi acasă în sala spaţioasă, unde abea găsim foc. După cuvântarea d-lui director al şcoalei normale şi răspunsul preşedintelui nostru, urmează conferinţa unui domn profesor din Iaşi, apoi programul artistic. Bandidul la şcoala normală. Cât pentru mine, mă bucur de ospitalitate prietnoasă şi de privelişte întinsă asupra Zalăului ce se prelungeşte pănă sub colinele verzi. Când soarele se arată printre noi, pornim cătră Bocşa Română ca să ne plecăm genunchii la mormântul mardar Barneţia. Mirosul de brad ne însoţeşte căci trenul nu-i împodobit proaspăt, astfel intrega impresie a primirii noastre triumfale o luăm cu noi. Doi fruntaşi ai românismului, amândoi de peste munţi, se urcă în tren să ne întovărăşească la mormânt. Discţia politică, Inevitabilă între luptători sub steaguri osebite, se Înfiripă aprigă, proaspetele degeri agricole slujindu i arepsiadema învinsul atacă cu asprime voind parcă să-şi dovedească sie însuşi că ar fi pătimaş. Dar sensibilitatea-i „moldovenească“ şi înrădăcinata iubire de neam şi tradiţie îl recheamă necontenit pe calea adevaraă, în timp ce protivnicul, încrezător şi sgav, împăciuitor şi sine, răspunde flegmatic din când în când. De la staţia Bocşa Română avem vreo 200 metri pe jos şi drumul e de fundat. De-atâta ploaie „tina" e pănă la gezne. Cu steagul în frânte şi d. Poimar Calăuzâ Înaintăm aneros. Berbuţa veche, îa totul asemănătoare celei din Avrig, ne primite în vârful dealului cu crucea-i umă şi preoţii în haine de abate. Parastasul se face sub cerul liber, pe o es rada lângă modestul mormânt, cu o simplă cruce de piatră, înconjurat de ţărănimea in portul sărbâtoare. De faţă e şi o bâtrână contemporană cu „Simeon", precum şi nepotul acestuia, gospodari cu mutiţa căruntă şi ochii ageri, sub stufoase sprtacene ca pana corbului. Adânc mişcat preşedintele astru care stâtuse îngenunchiat mai tot timpul serviciului, vorbeşe pătrunzător de însuflţit. Urează cava tarea d de preamărire a activităţii apostolaic naţionalist, apoi cineva inchee cu bografia cronologiei. Depunem o frumoasă carnii de stejar şi ne întoarcem cu dorinţa fierbinte ca omagiul roctra să strângă la olaită toate sufletele şi să nimicească toate dezbioările. La Carei Miri sosim pe întunecate. Glod şi aicea, iar trăsuri nas. Pe peron muzică miliară şi la ieşire două rânduri da vânători de munte s rigă n contenit, rimân cu putere: „ura, ura« ! Ura, uraa !*—„Trăiţi dom-ie locotenent", întreabă căprarul pe când mă strecuram în «oda cortegiului „să mai comand ura ?" Localnicii s râini privesc miraţi oprinduse din mea. După cale de vr.o 20 minute, la ă-ne la teatru, unde are loc frivalul. Dimineaţa zărim oe tren tarnadie bogatului palat al contriai Caroly, donat de proprietar Inruşl pentru prefectura judeţului. Celelalte auorităţ iasă a ramas în Situ-Mare care e capula de jid . Caroly fiind prea la margine Ei sunt doar punctul de graniţă intre România, Cehoslovacia şi Ungaria. Sita-Mare e o aşul cel mai mare unde poposim anul acesta. Are vreo 80 mii ro-